Lumea satului 750x100

update 20 Oct 2020

Când învățăm să apreciem speciile floristice protejate de lege?

Trecem printr-o perioadă în care apelul la bunătate este la ordinul zilei. Să fim mai buni cu noi, cu ceilalți și cu mediul în care trăim. Să fim… Dar suntem? Parcă nu prea, mai ales când mergem în concedii sau în week-end-uri în afara marilor orașe și vedem în diverse locuri mormane de gunoaie. Puțin sunt cei care iau măsuri sau atrag atenția cuiva atunci când lasă mizerie acolo pe unde trece. Și ne mirăm când vedem la televizor tot felul de reportaje în care omul este dușmanul naturii, dar parcă și asta este o obișnuință. Și nu doar gunoaiele sunt problema care face rău mediului înconjurător, ci și acțiunile unora dintre semenii noștri. Tot la televizor și mai ales în ultima vreme pe rețelele de socializare vedem oameni care, minunați de frumusețile pe care le găsesc în drumeții, vor să le ducă acasă. Și aici mă refer la acele persoane care ori habar nu au că există specii de flori care sunt protejate de lege, ori puțin le pasă de acest lucru. Ș-atunci poate e și vina noastră că nu insistăm pe acest fapt, că nu promovăm adevăratele comori de pe pășunile și pajiștile patriei.

Așadar, vă propun prezentarea unor specii pe care trebuie să le admirăm în cadrul natural și, oricât de tentați am fi să le luăm cu noi acasă, nu trebuie să facem acest lucru! Doar așa vom avea și peste ani ce admira, altfel ne-or rămâne doar gunoaiele…

Floarea-de-colț

Oricât de bine cunoscută este informația conform căreia floarea-de-colț este o plantă protejată de lege, încă există conaționali care atunci când au prilejul de a o vedea îndeaproape nu se mulțumesc doar cu atât, ci vor și un suvenir pentru acasă. Nici măcar faptul că pot primi amendă nu-i determină să gândească de două ori înainte să rupă planta. Cred că an de an apar astfel de cazuri. Pe unele le prezintă presa, pe altele le fac cunoscute chiar cei care până la urmă încalcă legea.

Ce trebuie știm despre floarea-de-colț? Este o specie de plante erbacee, perene, din genul Cass., familia Asteraceae și mai este numită și floarea-reginei. În anul 1933 a intrat într-un regim juridic special printr-un Decret Regal. Tulpina acestei plante nu este ramificată, are între 15-30 cm, și în vârf are mai multe flori mici, cu dispunere stelară, frunze puține și alungite, iar pe întreaga plantă se regăsesc perișori argintii.

Chiar dacă este destul de rară la noi în țară, ea poate fi întâlnită în special în zonele stâncoase, destul de greu accesibile turiștilor, la altitudini înalte din Munții Făgăraș, Parcul Natural Bucegi, Munţii Maramureşului şi Munţii Rodnei, Obcinele Bucovinei, Rarău, Ceahlău, Ciucaş, Cozia ori Retezat. 

Înflorește în perioada iulie-august și este numită și simbolul Carpaților, însă mai mult decât atât, are și conotații în tradițiile populare. Se spune că este un simbol al dragostei, al purității și al fericirii, iar pentru a le dovedi curaj și dragoste fetelor, feciorii le culegeau flori-de-colț.

Smârdarul,  rododendronul sau bujorul de munte

cand invatam bujor de munte

Și despre această floare sigur ați citit sau văzut știri negative. Una dintre ele chiar destul de curând, când o distinsă doamnă a luat nu doar o floare, ci a smuls tufe întregi din dorința de a o înmulți acasă. Lucru care nu se poate realiza, după cum atenționează specialiștii, ba chiar desprinderea lor din sol a însemnat distrugerea unor plante de peste 30 de ani, care se vor usca imediat, nicidecum nu se vor prinde în grădină. Imaginile cu acea persoană au devenit virale pe Internet și se anunță o amendă între 3.000-5.000 lei.

Ce arată bujorul de munte? Rhododendron kotschyi este acea floare mică și roz întâlnită pe crestele munților, iar dacă ați fost pe Transalpina în luna iunie, un traseu tot mai preferat de turiști în ultima vreme, sigur le-ați admirat. Însă trebuie să știți că această plantă este extrem de rară și apare în general în zonele alpine. Are ramuri lungi, puțin ramificate și frunzele îngrămădite spre vârful lujerului, iar despre florile roz se spune că sunt căutate pentru ceaiuri, dulceață deoarece au proprietăți medicinale.

Smârdarul este o plantă perenă cu miros ce amintește de vișine și crește foarte greu, iar dacă ramurile plantelor sunt deteriorate cel mai adesea mor ori se regenerează foarte greu. Acele tufe pe care noi le admirăm acum au vârste între 30-40 de ani. Deci cum ar fi ca fiecare om care le privește să smulgă o tufă? Vom mai trăi 30-40 de ani să vedem altele? Oare copiii noștri le vor mai vedea?

Bulbucul de munte

cand invatam bulbuc de munte

Aș vrea să închei cu bulbucii de munte despre care pot spune că sunt florile copilăriei mele, pe care mergeam să le culeg la sfârșit de mai, început de iunie. Da, le culegeam pe atunci pentru că nu știam că sunt atât de rare și prețioase. Ce-i drept, creșteau în zone de fânețe, acolo unde sătenii coseau iarba pentru animale; astăzi nu se mai întâmplă acest lucru pentru că tot mai puține persoane mai cresc animale în propria curte, iar terenurile rămân neîngrijite. În zona județului Suceava poartă denumirea de bujor de munte ori bujorul galben, iar în zona Munților Rodnei li se spune trandafirul Rodnei.

Bulbucii de munte fac parte din familia Ranunculaceae, numele oficial fiind Trollius europaeu, sunt deosebiți ca aspect și rar întâlniți în Carpații Orientali, Meridionali și Munții Apuseni, în special în locuri umede. Planta are tulpina de 10-60, cu frunze de culoare verde închis, spintecate în 3-5 părți, distanțate pe margini, și floarea galbenă, o nuanță unică cu tente auriu verzui; are diametrul de cca 30 mm și 10 sepale care redau o formă aproape rotundă.

Cu toții greșim din dorința de a ne face viața mai frumoasă, dar informându-ne și respectând natura putem păstra ceea ce avem mai valoros. Am greșit culegând aceste flori despre care nu știam nimic la acel moment, ci doar faptul că sunt foarte frumoase și cresc doar în câteva locuri din sat. Acum vreau doar să pot ajunge să le văd înflorite. Așa ar trebui să facem cu toții!

Așadar, să ne informăm mai mult și să lăsam naturii ce-i al ei!

Larissa SOFRON