Istorii care curg în nepăsare

Admirabilă reacția francezilor după ce simbolul culturii universale și al creștinismului european, Catedrala Notre-Dame din Paris, construită între anii 1163-1345, a fost parțial distrusă în incendiu. Într-o singură zi, miliardarii Franței au donat peste 600 de milioane de euro pentru refacerea construcției intrate în patrimoniul cultural mondial. Toată Franța s-a mobilizat și a oferit ajutor. Nimic nu e mai frumos în lume decât să vezi o asemenea unitate între oameni. Și fără să vreau...

Fantoma de la Malul Mării

...fără să vreau mi-a fugit gândul la România. La monumentele noastre istorice și la grija noastră față de valori, simboluri. Iar primul care mi-a venit în minte a fost Cazinoul din Constanța, această fantomă singuratică de la Malul Mării, care curge în nepăsare. La propriu. Bun, nu geme de atâta istorie, deși face parte dintre monumentele istorice, dar cazinoul a fost și este o emblemă a Constanței, face parte din fibra orașului.

Construit în secolul trecut, între anii 1905 și 1910, în stilul Art Nouveau, a fost întreținut cum se cuvine chiar în blamata perioadă comunistă. Însă, de 15-20 de ani, acesta a intrat în zodia indiferenței, inconștienței, lipsei de respect pentru valori și se degradează zi de zi. Pe undeva, poate greșesc, această semiruină care plânge la Marea Neagră e oglinda noastră de azi...

Lecție despre cum se îngroapă o istorie

Apoi mi-am amintit de Băile Herculane și de șocul pe care l-am avut văzând o istorie mâncată de igrasie, interese, orgolii, indolență. Adică, indiferent de rațiunile de ordin economic, politic sau personal, e aproape de neînțeles să batjocorești un timp al țării tale de două milenii. Fiindcă atâta vechime are stațiunea, bazele ei fiind puse de împăratul Traian în anul 102. Din perioada romană au rămas vestigii importante, apeducte, terme, statui, tabule votive ridicate ca semne de mulțumire aduse zeilor pentru vindecare.

După anul 1736 are loc reconstrucția stațiunii, clădirile în stilul baroc austriac fiind cele pe care le-au ruinat capitaliștii români – sociali sau democrați, neocomuniști sau nu știu cum să le mai spun. Că și comuniștii au avut mai mare grijă de ele! Ne place să ne lăudăm cu sintagma „Centrul Imperial Istoric“; sună bine pentru orgoliile noastre de aristocrați în conturi, nu și în fire, dar nu mișcăm un pai pentru a clarifica statutul juridic al clădirilor și a le scoate din cancerul acesta negru al degradării. Ne place să ne amintim că aici veneau împărații Austriei, mai ales fascinanta în destinul său tragic Sisi (împărăteasa Elisabeta), că ei au declarat stațiunea „cea mai frumoasă de pe continent“, dar asistăm nepăsători cum se îngroapă o istorie...

Nepăsare la... etc.

Dacă vă închipuiați – lucru pe care mi l-aș fi dorit să fie așa – că exemplele se opresc aici vă înșelați! Pretutindeni în țară avem asemenea dezolante priveliști, clădiri aflate în patrimoniul public sau retrocedate unor proprietari reali sau închipuiți (cu acte, evident), care le lasă în neuitare sau le distrug pentru a ridica în locul lor modernități. Hm, ce-ar fi fost ca și francezii să spună la fel: „Gata, Notre-Dame e trecutul, hai să facem în loc un Burj al-Arab...“

Revenind la noi, e suficient să ne uităm în centrele istorice ale unora din marile orașe, prin sate cu pretenții sau uitate, în alte stațiuni turistice (Slănic Moldova, Căciulata, Sovata etc.), acolo unde clădiri de patrimoniu se degradează în timp ce sunt disputate de magnații zilelor noastre. Sau se degradează pur și simplu.

Avem apoi conace ale Cantacuzinilor în ruină, avem zeci de imobile prin București și Timișoara căzute pradă rechinilor imobiliari,  case boierești pierdute prin nepăsarea auto­rităților din Dolj, Olt, Gorj, Vâlcea, Mehedinți, Vrancea, cetăți fortificate din Transilvania etc., etc. Nepăsare la ETC (etcetera), am zice...

Maria Bogdan