Adama 750x100 30 martie
update 30 Mar 2020

Prădătorii microscopici din permafrost

  • Publicat în Mediu

Ce este permafrostul? Sunt solurile înghețate tot timpul anului până la o adâncime între 20 și 1.500 m din regiunile cu climat polar care acoperă un procent de 20-25% din suprafața de uscat a Pământului. Ce legătură are permafrostul cu schimbările climatice? Este ușor de intuit. Pe măsură ce ritmul încălzirii globale devine mai alert, crește și procentul de topire a permafrostului. În condiții normale permafrostul superficial aflat la 50 de cm adâncime se topește în fiecare vară. Dar ritmul de acum al încălzirii globale expune gradual straturile mai profunde ale permafrostului. În regiunea arctică temperatura crește foarte rapid, aproape de trei ori mai repede decât în alte regiuni ale lumii. Deși topirea permafrostului este o problemă gravă în sine, se pare că nu este singura. În lipsa oxigenului și a luminii, permafrostul este locul ideal pentru a menține cât mai mult în viață bacteriile și virușii, uneori chiar și un milion de ani. În 2005 oamenii de știință au descoperit  o bacterie care a rămas prinsă în ghețurile din Alaska vreme de 32.000 de ani. Carnobacterium pleistocenium a fost înghețată de pe vremea Pleistocenului, când mamuții lânoși dominau pământul. Odată ce gheața s-a topit, bacteria a reapărut neafectată. Cercetări mai recente, din 2014, au relevat prezența în permafrost a unor viruși de acum 30.000 de ani, cunoscuți sub denumirea de Pithovirus sibericum și Mollivirus sibericum. Spre deosebire de alți viruși, aceștia pot fi văzuți la un microscop obișnuit, de aceea au fost numiți de oamenii de știință viruși giganți.

Cercetătorii spun că, pe măsură ce straturile permafrostului se topesc, se vor activa și unii agenți patogeni care în trecut au provocat epidemii la scară largă. Se poate repeta scenariul apocaliptic al acelor vremuri? Știința spune că da. În tundra arctică, la începutul secolului 20, mai mult de un milion de reni au murit din cauza antraxului. Leșurile lor și implicit virusul care i-a omorât au rămas în permafrost. În august 2016 în Peninsula Yamal din tundra siberiană un băiețel de 12 ani a murit, iar alte 20 de persoane au fost internate după ce s-a descoperit că au fost infestate cu virusul Antrax. Teoria prin care s-a încercat explicarea acestei tragedii spune că, în urmă cu 75 de ani, un ren a murit din cauza antraxului. Leșul a rămas înghețat în permafrost până în vara anului trecut, când permafrostul s-a dezghețat. Corpul expus al renului purtător a eliberat virusul în apă și în sol și mai apoi în plante. Mai mult de 2.000 de reni au fost infestați cu antrax. Această situație a dus mai departe la îmbolnăvirea unui număr mic de oameni. Oamenii de știință se tem că acesta nu va fi un caz izolat și că, pe măsură ce planeta se va încălzi, permafrostul va începe să se dezghețe, iar prădătorii microscopici vor fi mai mulți. Oamenii de știință au descoperit, spre exemplu, fragmente de RNA de la un virus gripal din anul 1918. În stare latentă, au rămas îngropate în Siberia și ciuma bubonică, tetanosul, Clostridium botulinum responsabilă pentru botulism. Ce mai ascunde oare permafrostul?

Laura ZMARANDA