Despre lupi, din nou, doar că de data aceasta vă supunem spre citire un studiu menit să facă lumină asupra multor aspecte legate de importanța lupilor în ecosisteme și asupra populațiilor existențe în România. Informațiile de față fac parte dintr-un studiu amplu întreprins de Fundația Conservation Carpathia, pe care îl redăm ca atare în rândurile următoare.

Au fost analizate mai multe tipuri de probe

La începutul lunii noiembrie, Fundația Conservation Carpathia, cea mai mare organizație de conservare din România, a finalizat studiul de monitorizare geneticã la specia lup (Canis lupus), determinând astfel numărul lupilor din Carpații Meridionali, pe o suprafață de 1.400 km², zonă care se suprapune cu partea estică a Munților Făgăraș, Munții Piatra Craiului, Iezer-Păpușa și Leaota. Studiul a analizat amprentele genetice ale speciei, echipa de monitorizare a faunei colectând 503 probe non-invazive de ADN: probe de urină pe zăpadă, excremente, fire de păr lăsate de lupi. Acestea au fost analizate la un laborator specializat din Slovenia, fiind urmăriți 16 markeri genetici specifici canidelor, dar și un marker genetic suplimentar pentru identificarea sexului. Datele au fost corelate cu rezultatele imaginilor de pe camerele de luat vederi instalate pe principalele trasee utilizate de lupi în aria de studiu. Pe baza frecvenței cu care au fost observați indivizii pe camerele instalate de cercetători în pădure, a fost estimată abundența și densitatea populației, parametri esențiali pentru protejarea acestei specii și pentru punerea în practică a unei strategii de conviețuire cu comunitățile locale.

Rezultatele indică schimbări neprevăzute în componența haitelor

În cadrul studiului au fost identificați 48 de indivizi unici, 27 de masculi, 20 de femele și un hibrid lup-câine. După analizarea gradului de rudenie, 40 de lupi și hibridul au fost grupați în șase haite. Ceilalți 7 lupi nu au putut fi atribuiți unei haite și sunt considerați animale aflate numai în tranzit sau animale care aparțin unor haite vecine și care au fost detectate întâmplător la limitele de teritorii ale haitelor noastre.

Rezultatele studiului indică, de asemenea, schimbări ale perechilor de reproducere și schimbări neprevăzute în componența haitelor. Astfel, de-a lungul celor trei ani de studiu au fost detectate modificări ale perechilor reproducătoare la 2 din 6 haite.

Densitatea estimată de specialiștii Fundației Conservation Carpathia în zona studiată este 2,35 lupi/100 km² (BCI = 1,68-3,03). Aceastã densitate este mai micã față de cea din Parcul Național Yellowstone din SUA (5-9,8 lupi/100 km²; Mech & Barber&Meyer, 2015) sau din nordul Munților Apenini din Italia, unde habitatele sunt mai fragmentate (4,7 lupi/100 km²; Apollonio et al., 2004). În Peninsula Scandinavă, o zonă cu condiții climatice diferite, unde populația de lupi încearcă să își revină după un declin genetic de amploare, densitatea lupilor este semnificativ mai mică față de cea indicată în acest studiu (0,18 lupi/100 km²; Milleret et al., 2021).

Hibridizare între lupi și câini

hibridizare lupi caini

Studiul confirmă prezența unui hibrid lup-câine, acesta fiind prima confirmare genetică oficială în Munții Carpați. Deși hibridizarea pare a fi o amenințare nesemnificativă la acest moment, ea poate evolua și poate conduce în timp la o degradare genetică urmată de o extincție totală a acestei specii. În cazul României, hibridizarea este un fenomen cauzat de câinii hoinari care au apărut în habitatul lupilor. Prezența lor pune în pericol sănătatea genetică a populației de lupi pentru următoarele decenii. La 3 detecții ale lupilor pe camerele de monitorizare, în habitatul forestier apare și o detecție a câinilor fără stăpân. Pentru a evalua acest fenomen cercetătorii Fundației Conservation Carpathia au colectat probe de salivă de la 21 de câini din zona cercetată, concomitent cu perioada în care au fost colectate și probele ADN lăsate în urmă de lupi.

„Prin tehnicile și metodele de studiu pe care ni le pune la dispoziție știința, putem să aflăm o multitudine de date despre o specie greu de studiat cum este lupul, iar studiul genetic realizat de echipa noastră clarifică multe necunoscute despre populația de lup din România. Este important să monitorizăm acești lupi pe termen lung, astfel încât managementul faunei sălbatice și al conflictelor cu fermierii să fie bazat pe date științifice. Astfel, putem lua decizii, putem crea modele de conviețuire și putem trage anumite semnale de alarmă atunci când apar pericole atât pentru oameni, cât și pentru lupi, așa cum este și cazul apariției fenomenului de hibridizării spre exemplu“, declară dr. Ruben Iosif, coordonatorul departamentului monitorizare a faunei, din cadrul Fundației Conservation Carpathia.

Schimbările climatice, o provocare pentru echipa de studiu

Deși colectarea probelor pentru studiu a fost deschisă tot timpul anului, colectarea sistematică și intensivă a avut loc în perioada noiembrie–mai, folosindu-ne de zăpadă pentru a urmări activitatea haitelor, în timp ce în sezonul cald au fost colectate probe doar oportunist. Cantitatea tot mai redusă de zăpadă din ultimii ani a fost una dintre cele mai mari provocări pentru echipa de teren, care a mers pe urmele lupilor pe suprafața celor 1.400 km² din Carpații Meridionali, la altitudini între 600 și 2.400 m.

„Studiul este unul pe termen lung și nu se limitează la perioada anunțată. În laborator se află în lucru acum probele de ADN pentru încă doi ani, procesul de secvențiere a ADN-ului fiind complex. Ne propunem să colectăm probe și în iarna aceasta“, continuă dr. Ruben Iosif.


  • Estimările oficiale arată că populația de lupi din România numără aproximativ 3.000 de exemplare, însă la calcularea efectivelor pentru această specie nu s-au utilizat metode științifice de monitorizare.
  • Deși la nivel european România pare să aibă o populație viabilă de lupi, Munții Carpați rămân în continuare printre cele mai puțin studiate ecosisteme montane din Europa.
  • Absența lupilor sau a altor prădători naturali poate duce la dezechilibre în ecosistem, având consecințe asupra biodiversității și sănătății ecosistemului în ansamblu. În Suedia, din cauza vânătorii, au rămas puțini lupi, iar elanii distrug pădurea.
  • În Carpații Meridionali, într-o zonã pilot de 1.400 km², sunt 47 de lupi și un hibrid între lup și câine, împărțiți în șase haite, arată datele studiului de monitorizare genetică realizat de echipa Fundației Conservation Carpathia în perioada 2018–2020. Studiul arată pentru prima dată în România prezența hibridizării dintre lupi și câini, un pericol care poate duce la declinul speciei, observat deja în alte țări ale Europei.

Laura ZMARANDA

De ce să scriem despre lupi, când sunt probleme mult mai importante de dezbătut în agricultură? Pentru că, din nefericire, conflictele dintre om și prădătorii naturii au denaturat imaginea și rolul lor în sălbăticie până într-acolo încât se dorește uneori chiar eliminarea lor. Este, așadar, o problemă care trebuie dezbătută cu multă diplomație pentru beneficiul omului, dar și al prădătorilor. Silviu Chiriac, expert conservare carnivore mari de la Agenția pentru Protecția Mediului Vrancea, ne-a vorbit despre evoluția populațiilor de lupi, arealul de existență și importanța lor în ecosistem.

Rolul lupilor în ecosisteme

Rep.: Din nefericire, s-a creat o imagine negativă a acestui animal magnific, un  prădător de excelență, cum îi spuneți dvs. Prin eliminarea lui se aduc prejudicii incomensurabile ecosistemelor.

Silviu Chiriac: Relațiile dintre diferite specii sunt esențiale în menținerea unor echilibre rezultate în urma mecanismelor adaptative generate de condițiile abiotice şi biotice. Prădarea, concurența, toleranța sunt relații funcționale interpopulaționale, determinante atât pentru supraviețuirea indivizilor, respectiv a speciilor, cât şi pentru ecosistemele din care fac parte. Pierderea unei singure verigi a lanțului trofic va genera schimbări la toate nivelurile, chiar dacă unele dintre ele nu se vor simți decât după perioade lungi de timp. Dependente în mod direct de existența unor resurse de hrană suficiente, carnivorele mari se situează în vârful piramidei trofice, controlând şi modificând structura şi dinamica populațiilor speciilor de ungulate erbivore. Acestea, la rândul lor, sunt dependente de existența unui optim al factorilor ecologici biotici, abiotici şi, mai nou, de natură antropică care să asigure viabilitatea populațiilor. Situat în vârful piramidei trofice, lupul este una dintre cele mai importante specii de carnivore care reglează viabilitatea populațiilor de faună sălbatică din fondurile de management cinegetic.

Munții Carpați au fost un refugiu al lupilor

Rep.: Care este arealul de existență a lupilor din România?

S.C.: De pe teritoriul cuprins între granițele actuale ale României, lupul nu a dispărut niciodată, cel mai probabil datorită refugiului reprezentat de Munții Carpați și de hățișurile luncilor marilor râuri. Cu certitudine, lupul a fost prezent în toate regiunile istorice, Gheorghe Nedici, citează în lucrarea sa Istoria Vânătoarei (prima ediție apărută în anul 1940, reeditată în 2003), numeroși diplomați și călători străini ce au descris fauna și comerțul cu piei din teritoriile istorice românești. În lucrarea sa din anul 1969, V. Cotta documenta prezența lupului „în toate pădurile de munte și dealuri; în cele de câmpie, se abate rareori în iernile grele“, semnalând prezența lupilor la cca 40 km sud-vest de București. La începutul anilor `70, arealul de distribuție a lupului a ajuns să se restrângă la regiunea Munților Carpați, mai puțin decât suprafața împădurită a României, ajungând la cca 5 mil. ha, iar mărimea populației a atins un minim istoric de cca 1.600 de lupi (Lungu, 2011). Cel mai probabil densitatea de lupi înregistrată în această perioadă (3,2 lupi la 10.000 ha) este cea mai mică din istoria populației în spațiul Carpato-Danubiano-Pontic. Populația de lupi din România este parte a populației mari din lanțul Munțiilor Carpați. În România populația de lup ocupă cca 149.500 km² în principal în Munții Carpați (bioregiunea alpină), dar și în bioregiunea continentală, în platoul Transilvaniei și pe dealurile din afara lanțului carpatic.

Rep.: Ce se întâmplă când efectivele cresc foarte mult, când există o suprapopulare?

S.C.: În anul 1973, membrii Comisiei pentru Supraviețuirea Speciilor ca parte componentă a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN) au adoptat în cadrul primei reuniuni internaționale privind conservarea lupului Declarația comună privind principiile de conservare a lupilor. Acest document, întipărit în memoria specialiștilor și a publicului cu denumirea de Manifest pentru Lupi, sublinia faptul că: „Lupii, la fel ca oricare alte animale sălbatice, au dreptul de a exista într-o stare sălbatică în populații viabile. Acest drept nu este în niciun fel legat de valoarea lor cunoscută pentru omenire. În schimb, ea derivă din dreptul tuturor ființelor vii de a coexista cu omul, ca parte a ecosistemelor naturale“.

Planul de acţiune pentru lup oferă linii directoare fundamentate

Rep.: Ce statut are lupul în România?

S.C.: La nivel naţional, managementul populaţiei de lupi este reglementat de prevederile OUG nr. 57/2007, aprobată cu modificările şi completările ulterioare şi ale  Legii nr. 407/2006 a vânătorii şi protecţiei fondului cinegetic, aprobată cu modificările şi completările ulterioare. Specia Canis lupus este inclusă în Anexa 3 a OUG 57/2007, aprobată cu modificările şi completările ulterioare, care include specii de faună şi floră salbatică de interes comunitar, a căror conservare necesită declararea de Arii Speciale de Conservare – SAC – formând reţeaua ecologică Natura 2000. De asemenea, această specie este listată în Anexele 4A şi 4B a OUG nr. 57/2007, aprobată cu modificările şi completările ulterioare, ca specie de interes comunitar care necesită protecţie strictă şi a cărei capturare, ucidere a exemplarelor aflate în mediul lor natural, perturbare intenţionată în cursul perioadei de reproducere, de creştere, precum şi deţinere, transport, vânzare sau schimb de exemplare luate din natură este interzisă. Legea nr. 407/2006, aprobată cu modificările şi completările ulterioare, listează specia Canis lupus în Anexa 2, în rândul speciilor de interes cinegetic la care vânătoarea este interzisă şi stabileşte o valoare de plată în cazul unor fapte ilicite, de 1.000 euro. Existenţa  unor cerinţe legislative la nivel  naţional şi internaţional, coroborată cu faptul că lupul se află în conflict cu oamenii, a justificat pe deplin necesitatea de a se dezvolta şi pune în aplicare un plan de acţiune pentru lup în România. Planul de acţiune pentru lup, aprobat prin Ordinul viceprim-ministrului Mediului nr. 626/2018, este primul document oficial complet care oferă linii directoare fundamentate pentru conservarea şi gestionarea lupilor în România. 


Populația optimă estimată pentru România a fost stabilită înainte de anul 1990 la cca 2000 de indivizi. În prezent, populația de lupi din România este evaluată la 2.500-3.000 indivizi, conform estimărilor raportate către Comisia Europeană pentru anul 2019.

Distribuția haitelor monitorizate în zona de studiu Putna-Vrancea/Soveja/Oituz în cadrul proiectului WOLFLIFE.


D.Z.

În 2015 scriam pentru prima oară despre proiectul Wolflife derulat de Agenţia Pentru Protecţia Mediului Vrancea. A fost primul proiect de amploare dedicat lupilor din România. Pe lângă studiile și cercetările din teren care au avut ca scop evaluarea și monitorizarea haitelor de lupi, s-a început atunci și o campanie de promovare a acestui prădător prin excelență. Persuasiunea echipei Wolflife de a arăta lumii și un alt chip al lupului, unul mai puțin mitic, a scos la iveală un animal extraordinar prin prestanța și tabieturile sale. Prin intermediul proiectului Wolflife, oamenii au aflat că lupul este indispensabil pădurii. De aceea și eu am gravitat permanent în jurul acestui subiect. Nu am vrut ca lupul să fie uitat, sau ostracizat pentru conflictele inerente cu omul. Proiectul derulat de Agenția pentru Protecția Mediului Vrancea are mai multe componente. În afara campaniilor de conștientizare, s-au prezentat și variante concrete pe care ciobanii le pot aplica pentru a-și proteja stânele. Opțiuni care nu implică uciderea prădătorilor, ci care mizează pe o coexistență naturală și, firește, asumată de cei care trăiesc pe același teritoriu cu lupii și urșii. Articolul de față are ca sursă de inspirație Ghidul celor mai bune practici pentru reducerea pagubelor produse de lup în sectorul zootehnic elaborat de APM Vrancea.

În mintea lupului

Psihologia acestui prădător ne arată că, în pofida tuturor aparențelor, lupul nu preferă oile sau caprele în locul animalelor sălbatice. De fapt, spun experții, lupii atacă animalele domestice numai când le consideră o pradă mai uşoară faţă de cerb sau mistreţ. În ghidul APM, într-o scurtă descriere psihologică a acestui prădător, lupul este prezentat ca un animal foarte precaut, care se teme de orice obiect necunoscut care se mișcă sau care face zgomote neobişnuite. Mirosul de om îl sperie, de asemenea. Din aceste considerente, în opinia biologilor lupul nu este deloc periculos pentru oameni fiindcă nici măcar în cele mai grele perioade ale iernii, nu îi atacă pentru a-i mânca. Există o singură situație excepțională în care acest prădător devine periculos pentru om, și anume atunci când lupul suferă de turbare. Atunci acesta își pierde frica naturală faţă de om, însă atacurile făcute sub imperiul acestei boli sunt extrem de rare. Atunci când este constrâns de condițiile din habitatul său natural sau intuiește în șeptelurile de animale o șansă de a-și procura hrana mai ușor, lupul renunță la conduita sa de justițiar și se transformă într-un oportunist. Așa apar conflictele și așa s-a creat impresia că lupul este un prădător care trebuie ucis până la ultimul exemplar. Prin proiectul Wolflife, APM Vrancea și-a asumat misiunea de a arăta că nu este imposibilă conviețuirea între lupi și oameni și că, mai mult, omul își poate desfășura activitatea, fără să intervină în cursul firesc al naturii.

Montarea gardurilor electrice

Una dintre variantele propuse de APM Vrancea este împrejmuirea stânelor cu gard electric. Potrivit lui Silviu Chiriac, expert în carnivore mari și reprezentant al APM Vrancea, „putem folosi gardul electric practic oriunde, acesta putând fi alimentat de la acumulator sau panou solar, nefiind necesară reţeaua de curent electric. Gardul electric eficient este format din cel puţin 4 fire, plasate la o distanţă de maximum 30 cm între ele, şi are o înălţime de cel puţin 1,2 m. Curentul produs de generatorul de impuls trebuie să fie suficient de puternic (peste 4.500 V) pentru a preveni atacul lupului sau ursului. Trebuie să avem grijă ca firele să nu atingă nimic în afară de izolatorii de pe stâlpi și să tăiem crengile arborilor care sunt prea aproape de fire.“ Este recomandat ca generatorul care pune în funcțiune gardul electric să fie montat cât mai aproape de casa de stână, de preferat în interiorul zonei îngrădite la care animalele să nu ajungă, prevenind astfel deteriorarea acestuia.

În cazul în care la stână sunt crescute și alte specii de animale este important ca ţarcurile lor să fie, de asemenea, amplasate în interiorul incintei protejate de gard electric. Mentenanța și verificarea gardului electric se face periodic. Este important să verificăm permanent starea împământării, iar solul în jurul acestuia trebuie să fie umed în permanenţă.

  • Dacă un prădător a reuşit să ucidă un animal la stâna sau gospodăria noastră există o şansă mare ca el să se întoarcă în zilele următoare. Trebuie să ţinem cont de acest lucru şi să întărim măsurile de prevenire şi protecţie.
  • Raportat la pierderile economice cauzate de atacurile prădătorilor într-o stână, costurile realizate cu montarea unui gard electric sunt recuperate în două sau trei sezoane de păşunat.
  • Și atunci când animalele sunt scoase din incinta stânei la pășunat există măsuri de prevenție a atacurilor prădătorilor. Turma trebuie însoțită de câini de pază cu statură impozantă care să inhibe asaltul lupilor și urșilor. Aceștia au o aversiune înnăscută faţă de câine, astfel că de foarte multe ori este suficient ca aceștia să fie alături de turmă pentru ca prădătorii să renunțe la atac. Câinii buni rămân în jurul animalelor, în poziţii cu vizibilitate bună, pentru a putea interveni imediat în caz de nevoie. Este recomandat de asemenea ca alături de turmă să fie cel puțin un măgar pentru că acesta se dovedește extrem de vigilent în a detecta prezența prădătorilor. O regulă de aur este aceea ca animalele bolnave, șchioape sau cele care urmează să fete să fie lăsate la stână în locuri sigure pentru că prădătorii le vor considera ținte sigure.

Laura ZMARANDA

  • WOLFLIFE - Implementarea celor mai bune practici pentru conservarea in-situ a speciei Canis lupus în Carpații Orientali. Opinii, atitudini și așteptări ale populației din zona rurală, arealul de distribuție a lupului – Mureș, Harghita, Bacău, Neamț, Vrancea.

După milenii de conviețuire, omul și lupul sunt la răscruce. Cei doi prădători ai Planetei Albastre își dispută teritoriul. Pădurile cad secerate, habitatele naturale dispar și ultimele piese de pe tabla de șah sunt gata să fie puse în mișcare. Lupul nu mai poate miza acum decât pe rațiunea și conștiința umană. Va avea parte de o judecată corectă? Agenția pentru Protecția Mediului Vrancea a implementat începând cu 2015 Wolflife, un proiect menit să pună în lumină importanța existenței lupului în lanțul trofic. Pentru a realiza un „profil psihologic“ al acestui prădător au fost adunate date atât despre viața și tabieturile lui, dar și despre felul în care acest animal magnific este perceput de către om. Informațiile următoare sunt extrase dintr-un raport de cercetare (mult mai amplu) realizat în 2017 de către Institutul Român pentru Evaluare și Strategie, la solicitarea APM Vrancea.

Conotații

Potrivit studiului, cele mai frecvente asocieri spontane pe care respondenții le fac atunci când aud cuvântul „lup“ conturează sentimentul de teamă față de un animal sălbatic. Alte asocieri fac trimitere directă la pericolul perceput sau experimentat în relație cu pagubele pe care acest animal le poate produce gospodăriilor (în special faptul că mănâncă animale domestice). Cu toate acestea, există și conotații pozitive pe care respondenții le asociază lupilor. Participanții au fost în acord cu enunțurile care susțineau că lupii asigură un echilibru în natură și că sunt animale speciale, care merită toată admirația oamenilor. De asemenea, respondenții și-au exprimat mai degrabă dezacordul față de enunțurile care susțineau că lupii nu reprezintă nicio valoare pentru oameni, că aceștia sunt o povară pentru oameni, dar și că oamenii au dreptul să ucidă lupii din păduri. Pe de altă parte, intervievații și-au exprimat dezacordul față de enunțul care susținea că oamenii ar trebui să găsească o modalitate de a trăi alături de lupi.

Conviețuire

Aproape jumătate dintre intervievați nu au știut să estimeze numărul de lupi existenți în proximitatea localității lor de reședință, iar unii respondenți susțin că în apropierea localității lor nu există deloc lupi. 17% dintre cei intervievați estimează că ar exista un număr de maximum 10 lupi în preajma localității lor. Comparativ cu situația actuală, cei mai mulți respondenți ar prefera ca numărul de lupi ce trăiesc în apropiere să fie mai mic sau mult mai mic, iar aproximativ un sfert dintre persoanele intervievate ar prefera să nu existe deloc lupi în proximitatea localității lor.

Opinia majorității respondenților a fost că lupii  din Carpații Orientali ar trebui să trăiască în păduri  îndepărtate, la mare distanță de oameni. Mai mult de jumătate dintre cei intervievați spun categoric că nu ar dori să locuiască în apropierea locurilor unde trăiesc lupi și o treime dintre aceștia spun că nu ar dori să locuiască în astfel de locuri. Cei mai mulți intervievați sunt de acord cu afirmațiile potrivit cărora lupii reprezintă un risc pentru animalele din gospodării, respectiv că sunt un real pericol pentru comunitate. În schimb, majoritatea își exprimă mai curând dezacordul cu privire la amenințarea pe care lupii ar reprezenta-o pentru securitatea lor și a familiei.

Soluții?

O treime dintre participanți susțin că lupii constituie o problemă în zona în care locuiesc, că sunt periculoși pentru gospodării / oameni / copii, iar cea mai frecvent menționată problemă reprezentată de lupi este faptul că aceștia atacă/ucid animale domestice. Soluțiile pe care cei intervievați le propun pentru rezolvarea acestor probleme sunt: îndepărtarea lupilor și plasarea lor în rezervații și vânarea/exterminarea sau reducerea numărului lor.

În opinia a mai mult de jumătate dintre respondenți activitatea oamenilor nu influențează habitatul lupilor. Doar un sfert dintre respondenți sunt de părere că activitatea oamenilor influențează negativ habitatul lupilor prin: exploatări forestiere, vânătoare, invadarea habitatului lupilor/urbanizare. Aproximativ unul din zece respondenți afirmă că în zona în care locuiesc se practică vânătoarea de lupi, iar mai mult de jumătate dintre aceștia sunt de acord cu acest lucru.

Experiențe

Referitor la acest subiect, cei mai mulți respondenți au spus că au cunoștințe cărora lupii le-au ucis animalele sau au auzit urletul specific lupilor în natură / pădure, au văzut lupi în natură / în pădure, iar aproximativ jumătate dintre intervievați au menționat că au văzut urme/distrugeri cauzate de lupi în natură / pădure. În schimb, cei mai mulți participanți declară că nu au avut niciodată animale ucise de lupi sau că nu au suferit distrugeri cauzate de aceștia. Un procent foarte mic de respondenți (mai puțin de 1 din 10) declară că au avut neplăceri cauzate de lupi, în general. Cele mai frecvente probleme sunt cele întâmplate la muncă, în pădure, urmând problemele cauzate de lupi acasă, la cabană, la munca pe câmp, respectiv în excursii, drumeții. Utilitatea lupilor este conturată de mențiuni privind menținerea echilibrul în natură, faptul că mănâncă animale bolnave sau moarte din pădure, sunt sanitarii pădurii, sau că vânează animale care sunt dăunătoare oamenilor.

Să reflectăm!

Așadar, în percepția umană lupul are mai multe chipuri. Însă, indiferent de cum este văzut acest prădător de fiecare dintre noi, un adevăr rămâne neschimbat: acela că, dacă vom rupe din lanțul trofic o singură verigă, fie ea și cea mai nesemnificativă, într-un final se va destrăma întregul echilibru ecologic. Articolul de față, pe lângă informațiile prezentate, are și menirea de a ne îndemna la reflecție. Problema reală nu este existența lupilor, ci apetitul extraordinar al omului de a goli acest pământ de resursele lui naturale pentru a-și crea un confort închipuit. Poate că, dacă schimbăm un pic unghiul de vedere, o să constatăm că lupii nu sunt mai numeroși decât înainte, ci pădurile sunt mai puține.  Se distrug habitatele naturale, iar animalele nu fac altceva decât să se adapteze la condițiile noi pe care oamenii le impun. Conflictul dintre prădătorii pădurilor și om nu apar din voința celor dintâi!

  • Întrebați care consideră că ar trebui să fie obiectivele proiectului WOLFLIFE – LIFE13 NAT/RO/000205, respondenții au menționat cel mai frecvent: relocarea lupilor departe de așezări omenești / în rezervații, protejarea, îngrijirea lupilor și a habitatului lor, informarea / educarea oamenilor privind aceste animale și asigurarea hranei lor.

Laura ZMARANDA

Fantezia omului este poate cea mai puternică armă pe care o are. Dar ce se întâmplă atunci când legenda începe să se înfiripe în realitate până într-acolo încât nimic nu le mai separă? Devin totuna fără ca cineva să mai fie interesat care este adevărul. Fără voia lor, unele animale s-au transformat în făpturi ieşite din strălucirea paradisului sau din abisul întunericului. Demonizat până la extrem, lupul, enigmaticul rătăcitor al pădurilor, un fel de proscris al vremurilor trecute şi moderne, este încă sacrificat pe „altarul mitologiei“. A purtat de-a lungul secolelor toate măştile închipuite de om. Însă, atunci când mască alunecă, tot ce poţi vedea sunt doi ochi ageri, inteligenţi. Lupul are, în sfârşit, dreptul de a-şi arăta adevăratul chip. El este sanitarul pădurilor, un prădător de excelenţă, justiţiarul care aplică legea potrivit căreia cel mai puternic rămâne în viaţă. Pe data de 7 septembrie 2014, în România a fost iniţiat un proiect menit să reabiliteze imaginea acestui animal nedreptăţit. Echipa WOLFLIFE, o şansă pentru lupii din România, un proiect derulat de Agenţia Pentru Protecţia Mediului Vrancea, în parteneriat cu Asociaţia pentru Conservarea Diversităţii Biologice, Agenţia Pentru Protecţia Mediului Covasna şi Agenţia Pentru Protecţia Mediului Harghita, are deja un an de experienţă în implementarea celor mai bune practici pentru conservarea în mediul natural a lupului (Canis lupus), menţinerea unei populaţii sănătoase şi viabile în Carpaţii Orientali, dar şi promovarea unei mai bune coexistenţe om-lup. Despre realizările şi ambiţiile acestei echipe am vorbit cu managerul de proiect Wolflife, Silviu Chiriac, expert în conservare carnivore mari de la Agenţia de Protecţie a Mediului Vrancea.

România este încă un tărâm al lupilor

Ţara noastră este printre puţinele din Europa, dacă nu chiar singura, care mai are diversitate în faună. Afirmaţia nu este forţată dacă ne gândim că în munţii noştri încă mai trăiesc urşi bruni, lupi, râşi, specii vânate până la exterminare în alte state cu pretenţii. Asta nu înseamnă însă că bogăţia pe care o avem este în siguranţă. Dimpotrivă! Sub euforia contagioasă a banului, braconajul şi distrugerea habitatelor naturale au luat amploare. Dacă mai vorbim şi despre superstiţiile şi ignoranţa care ne reduc la statutul omului primitiv atunci avem o imagine de ansamblu îngrijorătoare. Fără a fi reporter de mediu, ci doar un om căruia îi place să contemple natura, să se bucure de misterele ei fără a încerca să le desluşească în vreun fel care le-ar ştirbi frumuseţea, sunt interesată de proiectele menite să apere drepturile naturii şi de oamenii care luptă ca acest lucru să se întâmple „pe bune“. Aşadar, articolul de faţă este un drept la apel al celor care ştiu că lupul are un rol aparte în ierarhia lanţului trofic şi că lipsa lui ar crea dezechilibre pe care omul nu le-ar putea repara. De la ei am aflat că, la nivel european, România poate fi considerată încă un tărâm al lupilor. Deşi nu se poate realiza o numărătoare exactă a exemplarelor din această specie, datele statistice estimative arată că pe teritoriul ţării noastre există o populaţie cuprinsă între 2.000 şi 2.700 de lupi, al căror areal se întinde pe o suprafaţă de circa 9 milioane de hectare. Răspândirea acestui prădător începe în zonele colinare înalte şi cu munţi joşi de-a lungul întregului arc carpatic.

„Sunt ucis, dar niciodată distrus. Eu sunt lupul…“

Proiectul Wolflife, susţinut şi de Comisia Europeană prin cofinanţarea programului LIFE + Nature în procent de 75%, a adus laolaltă 17 experţi cu diferite specializări şi este până în momentul de faţă cel mai amplu proiect de acest gen în România. Scopul primordial al echipei este conservarea in-situ a speciei Canis lupus la nivelul Carpaţilor Orientali, iar cercetările specialiştilor se desfăşoară în principal în 18 situri din reţeaua Natura 2000, de pe arealul a şase judeţe, şi anume Vrancea, Covasna, Harghita, Bacău, Neamţ şi Mureş. Dincolo de acest obiectiv, pentru echipa Wolflife există o altă miză la fel de importantă. Să „spele“ imaginea acestui păcătos fără voia lui, să creeze un val de conştientizare asupra rolului lupului în natură şi să încheie un război nedrept în care acest animal este prigonit de om. Pentru a stinge acest conflict mocnit dintre cei doi prădători ai Terrei, echipa prezintă, în special vânătorilor şi ciobanilor, soluţii pentru o convieţuire paşnică. Vorbim aici despre montarea unor sisteme complexe pentru protecţia stânelor şi înfiinţarea unui Centru de reproducere, îngrijire şi supraveghere a câinilor de pază a şeptelului, menit să „antreneze“ câini puternici care să apere turmele. Astfel există speranţe să se împlinească profeţia aforismului amerindian: „Sunt ucis, dar niciodată distrus. Eu sunt lupul…“ Proscrisul de dincolo de legendă.

Proiectul astăzi

• Wolflife a primit sprijin de un milion de euro şi are menirea de a demonstra că lupul  are un rol foarte important în ecosistemele naturale prin menţinerea unor populaţii sănătoase de animale sălbatice. Un exemplu elocvent în acest sens este cel al reintroducerii lupilor în Parcul Yellowstone, unde prin prezenţa lor s-a restabilit un echilibru firesc între specii, iar ungulatele, al căror număr crescuse îngrijorător, nu mai prezintă astăzi un pericol pentru integritatea pădurilor.

• Proiectul desfăşurat în România a oferit, în primul rând, prilejul unui studiu profund privind lupii din ţara noastră. S-a făcut inventarierea haitelor, s-a urmărit mortalitatea, au fost cercetate tabieturile lupilor privind stabilirea teritoriilor şi suprafaţa lor, deplasarea haitelor etc.

• În fiecare dintre cele şase judeţe unde se desfăşoară proiectul, graţie donaţiilor echipei Wolflife fermierii şi-au putut instala garduri electrice pentru a-şi proteja fermele de atacul lupilor. Se mai utilizează în acest sens şi substanţe repelente sau tot felul de „sperietori“ puse în funcţiune de vânt sau lumină care, prin sunetele pe care le scot, împiedică prădătorii să se apropie.

• În momentul de faţă la Lepşa se află în faza de proiectare o canisă, unde vor fi reproduşi câini ciobăneşti carpatini. Toţi puii născuţi aici vor fi luaţi şi donaţi gratuit, în pereche mascul-femelă, fermierilor. Aceştia la rândul lor, vor fi obligaţi să doneze pui către alţi fermieri pentru a se crea astfel o structură amplă de deţinători ai unor câini puternici folosiţi pentru paza eficientă a şeptelurilor.

Laura ZMARANDA

Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti