reclama youtube lumeasatuluitv
update 24 May 2019

Pământul - bogăția de neprețuit a României

De la nivelul mării, până în vârf de munte, România dispune de un mozaic de forme de relief așezate în amfiteatru, cum nu se poate găsi în alte țări. Pe formele respective de relief se eșalonează și vegetația în zonele de stepă, de silvostepă, zona pădurilor (forestieră) și zona alpină. Dispunem astfel de câmpii mănoase, de dealuri și coline favorabile culturii viței-de-vie, pomilor fructiferi și de frumoasele pajiști din zonele de deal și de munte și, nu în ultimul rând, de bogăția pădurilor de foioase și conifere (aurul verde al țării).

În cele ce urmează vom trata, în mod deosebit, suprafața arabilă a României care ocupă cca 9,4 mil. ha și care este împărțită în următoarele zone agricole:

  • Câmpia Română de sud și est cu soluri de tip cernoziom și cu o medie a precipitațiilor anuale de 470-560 mm.
  • Câmpia Română centrală și de vest cu soluri de tip cernoziom și brun-roșcat și cu 520-560 mm precipitații.
  • Câmpia de Vest cu soluri tip cernoziom și lăcoviște și 570-630 mm precipitații.
  • Câmpia Dobrogei cu sol cernoziom și bălan și 380-460 mm precipitații.
  • Câmpia Transilvaniei cu sol cernoziom și argiloiluvial și 540-610 mm precipitații.
  • Câmpia Jijiei cu sol tip cernoziom și 630-670 mm precipitații.
  • Podișul Transilvaniei cu sol tip podzol și 610-640 mm precipitații.

După textură, cele 9,4 mil. ha se împart în:

  • Soluri cu textură grosieră sunt solurile nisipoase și nisipolutoase.
  • Soluri cu textură mijlocie sunt solurile lutonisipoase și lutoase.
  • Soluri cu textură fină (grele) sunt solurile luto­argiloase și argiloase.

În țara noastră se găsește întreaga gamă a acestor soluri care pot fi cultivate cu anumite culturi și cărora li se aplică tehnologii de cultură specifice. Corect cultivate, toate pot fi soluri productive.

În funcție de favorabilitatea lor pentru practicarea agriculturii, se împart în următoarele clase de pretabilitate:

  • Clasa I – foarte bune, ocupă 3,8% din suprafața arabilă și sunt terenuri plane, pretabile la mecanizare, de calitate.
  • Clasa a II-a – bune, ocupă 35,8% din arabil, are versanți slab înclinați, mecanizabile.
  • Clasa a III-a – mediocre, ocupă 25,2% din arabil, cu panta până la 6°, este erodabil, pentru folosire necesită ameliorare.
  • Clasa a IV-a și a V-a – slabe, ocupă 35% din arabil, cu panta mai mare de 6°, prezintă eroziune intensă, greu cultivabile fără ameliorare.

Printr-un studiu amănunțit al terenului s-au stabilit următoarele Note de bonitare:

  • 80-100 ocupă 4,02% din suprafață, este teren fără restricții, cel mai bun.
  • 61-80 ocupă 38,56% din suprafață, este teren cu limitări mici.
  • 41-60 ocupă 32,44% din suprafață, este teren cu limitări mijlocii.
  • 21-40 ocupă 13,51 din suprafață, este teren cu limitări mari.
  • 1-20 ocupă 11,48% din suprafață, este teren cu limitări severe, cel mai slab.

Asemenea categorii de terenuri se găsesc în fiecare exploatație agricolă și ele trebuie să fie bine cunoscute de fiecare fermier pentru:

  • stabilirea amplasării culturilor mai pretențioase și cu valoare economică mai ridicată, pe parcelele cele mai bune;
  • stabilirea dozelor de îngrășăminte diferențiat, în funcție de starea de fertilitate a fiecărei parcele;
  • în asolament, sola amelioratoare va fi mai mult prezentă pe parcelele cu fertilitate scăzută și mai rar pe parcelele fertile.

În sinteză, parametrii calitativi ai solului sunt potrivit tabelului de mai jos.

pamantul tabel

În general, România dispune de soluri cu grad de fertilitate ridicat și, atunci când se folosesc soiuri și hibrizi de ultimă generație, cu potențial de producție superior, cu o tehnologie de cultură adecvată, recoltele sunt din ce în ce mai mari și de calitate superioară.

Recoltele din anii 2017 și 2018 au confirmat nivelurile de producție agricolă ridicate obținute în țara noastră.

Din păcate, nu întotdeauna știm să apreciem valoarea pământului nostru și uneori intră în posesia unor străini.

Marele poet Tudor Arghezi spunea: „Să nu se uite că agricultura reprezintă cel mai vechi meșteșug al omului care e custodele, dar, mai bine zis, gestionarul celui mai de preț bun al țării – pământul. El, pământul, via și glia (nația) reprezintă cartea de identitate a moșilor și strămoșilor noștri, și durata și sacrificiul lor trecut prin secole.“

Dar, așa cum menționa conf. dr. Avram Fițiu de la Universitatea Agronomică din Cluj-Napoca: „În decursul ultimilor 2000 de ani, Europa nu a mai cunoscut un popor care să-și vândă o treime din pământ pe timp de pace cum au făcut românii.“

Actuala clasă politică, cu responsabilitate diminuată, consideră că pulverizarea unei clase sociale milenare este un act de bravură și de mare progres. Să transformi în milogi ai statului 9 milioane de români din mediul rural reprezintă un act de trădare națională.

Noi suntem generația care ne-am trădat strămoșii, prin vânzarea a o treime din pământul țării. Dacă în ultimele două milenii am avut generații statornice, care s-au încăpățânat să lucreze și să apere acest pământ, generațiile de după 1990 sunt complet dezrădăcinate de glia acestei țări.

Mai sunt unele voci care spun că nu este nicio nenorocire că s-a vândut din pământ, că el rămâne în țară nu pleacă peste hotare.

Este adevărat că pământul nu pleacă, dar pleacă peste hotare roadele lui, iar vechii proprietari devin slugi pe fostele lor pământuri.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Vești bune pentru fermierii români! Decizie importantă pentru România privind viitorul Politicii Agricole Comune

Marți, 2 aprilie 2019, România și-a impus punctul de vedere în cadrul comisiei AGRI din Parlamentul European cu ocazia votului privind viitoarea Politică Agricolă Comună a Uniunii Europene. Acest vot consfințește plafonarea voluntară a subvențiilor pentru agricultură, o soluție care apără atât interesele marilor fermieri, cât și pe cele ale fermierilor mici și mijlocii. În acest fel, se va lăsa la latitudinea statelor membre modul de acțiune în această privință. Mai mult decât atât, în urma consultărilor fermierilor români s-a constatat că dorința acestora este ca viitoarea Politică Agricolă Comună să nu impună plafonarea plăților la o anumită sumă.

România a militat pentru eliminarea plafonării, aceasta fiind de neacceptat în planul deciziei generale, în acest sens, fiind aduse argumentele necesare care au vizat faptul că ar fi putut îngreuna procesul de simplificare și subsidiaritate.

Prin nivelul financiar si plafonarea plaților directe, România ar fi fost profund dezavantajată, iar fermierii aflați în plin proces de capitalizare, de asemenea.

Această decizie este un succes formidabil pentru țara noastră, o așteptare legitimă pentru toți fermierii atât pentru cei români, cât și pentru cei din toată Europa. Iată că, din acest moment avem această libertate de gândire și de acțiune în viitoarea Politică Agricolă Comună. Am urmărit această problemă foarte atent în ultimii doi ani, etapă cu etapă la toate întâlnirile din cadrul Consiliului. Salut această decizie care îi bucură pe fermieri și mă bucură și pe mine să o anunț, mai cu seamă că România deține președinția Consiliului Uniunii Europene”, a afirmat ministrul Petre DAEA.

Sursa: madr.ro

Utilaj de top în pomicultură prezentat în România

România a devenit în ultimii ani țara în care performanța în agricultură crește într-un ritm nemaiîntâlnit în marile ferme. Dacă până acum un deceniu rar se găsea câte un tractor Claas sau Landini second-hand în ferme considerate mari, iar cea mai cumpărată piesă de schimb era cureaua pentru combina Semănătoarea, acum utilaje care încă nici nu au fost lansate oficial pe piață sunt contractate de marii agricultori români. Cele mai noi mașini și tehnologii sunt considerate ca standard în țara noastră. Iar acest principiu nu se aplică numai în cultura mare, ci și în zootehnie și în pomicultură.

Premiul I pentru inventică la Bologna

În acest context se înscrie și prezentarea unuia dintre cele mai noi utilaje destinat îngrijirii livezilor. Prezentată în luna noiembrie a anului 2018 la Expoziția Internațională de Mașini pentru Agricultură și Pescuit (EIMA) de la Bologna, mașina de tuns pomi realizată de către firma B&G a făcut o demonstrație într-o livadă de lângă București.

Utilajul este destinat tunderii pomilor fructiferi. El este conceput pentru a fi purtat pe tiranții din față ai unui tractor, preferabil cu tracțiune integrală, și poate fi utilizat în orice livadă astfel organizată încât să permită trecerea tractorului printre rânduri.

Echipat cu un braț mobil, articulat, la capătul căruia se găsește un cilindru cu mai multe lame, mașinăria poate tunde crengile pomilor sub orice unghi și din orice direcție. Viteza de lucru este impresionantă. Cât despre valoarea sa ca investiție de inteligență și ca realizare tehnică vom spune doar că a obținut premiul I în cadrul Salonului de Inventică ce a avut loc în cadrul EIMA 2018.

În ceea ce privește utilitatea unui astfel de utilaj, dl Aurel Pană, manager al unei importante ferme pomicole și doctor în pomicultură, consideră că este, în primul rând, o soluție salutară în condițiile actualei crize de forță de muncă. „Dacă pentru o livadă de 75 ha, operațiunea de anul trecut a necesitat o lună de zile, cu mașina despre care vă vorbeam a fost suficientă doar o săptămână“, a oferit un exemplu edificator specialistul.

„Avantajele rezultă din viteza de lucru“

Acest utilaj poate face tăierile grosiere, de degarnisire. „Aceasta este una dintre cele mai solicitante activități. Odată realizată mecanizat, oamenii nu mai au de făcut decât tăierile de fructificare, care nu pot fi făcute mecanic“, a mai evidențiat Aurel Pană.

Pe lângă faptul că utilajul suplinește munca manuală, prin viteza sa de lucru oferă și o serie de alte avantaje, deosebit de însemnate în contextul actualelor schimbări climatice. Faptul că lucrările de tăiere sunt finalizate într-un timp mai scurt poate oferi răgazul aplicării tratamentelor fitosanitare specifice perioadei. Intervalul de timp câștigat se traduce în plusuri de producție. „Desigur că se poate aplica tratamentul cu ulei horticol, de exemplu, și înaintea tunderii. Dar aceasta înseamnă un consum crescut de substanță, ceea ce la o livadă mare se traduce în costuri suplimentare ridicate. Practic, crengi stropite se taie ulterior. Este, de fapt, o risipă!“ a arătat managerul livezii.

„Privind prin această prismă, costul utilajului, cuprins între 25.000 și 26.000 de euro, în funcție de mărime, nu este deloc exagerat. El se amortizează prin economiile cu forța de muncă și prin avantajul câștigat prin încadrarea mai elastică în evoluțiile vremii, cu tot ceea ce implică aceasta“, mai spune dl Pană.

Însă utilajul nu este folositor doar în livezi. Un alt domeniu în care poate fi folosit cu bune rezultate este cel al îngrijirii domeniului public. Cu el se pot face tăieri în aliniament ale arborilor și arbuștilor din parcuri și grădini publice. La fel de util se poate dovedi și la tunderea perdelelor de protecție de pe marginea drumurilor publice.

Utilajul este disponibil în România pe baza unor comenzi ferme, pentru toți cei care și-l doresc. „Considerăm că, mai ales în contextul lansării unori noi măsuri de reconversie sau de înființare a unor livezi noi sub egida PNDR, acest utilaj ar putea constitui o investiție necesară și valoroasă, care să permită fermierilor să practice o pomicultură bazată pe principii moderne, care să conducă la rezultate optime“, a încheiat Aurel Pană.

Alexandru GRIGORIEV

O noua tranșă de fonduri rambursată României de către Comisia Europeană

În data de 5 martie 2019, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a încasat în contul deschis în Banca Națională a României suma de 175,8 milioane euro, reprezentând rambursarea din Fondul European de Garantare Agricolă, sumelor utilizate de la bugetul de stat de către APIA în perioada 1 ianuarie 2019 - 31.01.2019 pentru acordarea schemelor de plăți directe corespunzătoare anului de cerere 2018.

Această sumă se alătură rambursărilor efectuate de către Comisia Europeană din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA) în lunile ianuarie 2019 (807,5 milioane euro) și februarie 2019 (452,86 milioane euro), pentru plățile efectuate de către APIA în cadrul schemelor de plăți directe corespunzătoare anului de cerere 2018, dar și rambursării din luna februarie 2019 din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), în suma de 297,87 milioane euro, pentru plățile efectuate de către AFIR în trimestrul al IV-lea al anului 2018.

Cumulând datele financiare prezentate mai sus, sumele pe care MADR le-a încasat de la Comisia Europeană în perioada 1 ianuarie - 6 martie 2019 se ridică la valoarea de 1,734 mld euro.

Următoarea rambursare a CE, pe baza declaratiei de cheltuieli corespunzatoare platilor efectuate de catre APIA in luna februarie 2019, va fi efectuata în primele două zile lucrătoare ale lunii aprilie, sumele ce urmează a fi astfel rambursate fiind în valoare de 124,47 mil euro.

În total, în perioada 2017-2019, România a încasat de la Uniunea Europeană peste 7,820 miliarde euro.

Pentru anul 2019, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și-a propus un target de absorbție din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA) și din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) de 3 miliarde de euro. După încasarea sumei din luna aprilie 2019 procentul de absorbție raportat la target-ul propus va ajunge la 61,94%.

Cea mai veche casă din România este din secolul al XIV-lea

Pe strada Turnului numărul 7 din Sibiu, secolul al XIV-lea se încăpățânează să își păstreze ultima reminiscență. Cea mai veche casă din România se află într-o piațetă istorică, în centrul vechi al Orașului de Jos, iar cercetările arheologice au arătat că această construcție a fost realizată cel mai probabil în perioada anilor 1300-1400. Elementul care a confirmat această teorie este un pinion gotic găsit în podul locuinței. În pofida timpului care a trecut peste el, acest ultim „bastion“ emblematic al secolului al XIV-lea a rămas în picioare. Pentru a păstra cât mai mult din elementele autentice, casa a fost inclusă într-un proces de restaurare.

Construcția, cu o suprafață de 189 mp, are formă trapezoidală, cu un acoperiș înalt, masiv, realizat în trei ape, și a păstrat o serie de elemente arhitecturale. Fațada sa este structurată pe patru axe, iar în anul 1900 s-au realizat și ușile cu obloane pline și panou de lemn. În schimb, fațada laterală este acoperită cu olane. Și la interior casa păstrează elemente ale secolului. La parter s-au păstrat plafoanele refăcute cu bolțișoare pe șină metalică, iar la etaj există un coridor acoperit semicilindric și cu două travee în cruce. Inscripțiile, decorațiunile murale interioare specifice secolului al XVI-lea și o frescă au fost conservate. Și la exterior au fost conservate zugrăvelile decorative. Pentru a aduce clădirea la dimensiunea și forma originale șarpanta a fost înlocuită de o centură de beton. În procesul de restaurare au fost înlocuite și  jgheaburile de cupru, țigla, olanele și lucarnele.

(L.Z.)

  • Publicat în Magazin

O buzoiancă este mama semințelor tradiționale din România

În localitatea Săhăteni, județul Buzău, Rodica Meiroșu este numită „mama semințelor cu suflet din România“… Și este numită așa pe bună dreptate deoarece este coordonatoarea unui grup extrem de unit, numit „Semințe cu suflet“, care are peste 1.800 de membrii ce au la bază o singură credință: dăruirea propriei pasiuni! În cadrul grupului au loc deja piețe de semințe în toată țara. Acești membri cultivă soiuri autohtone, iar semințele le păstrează pentru a le dărui celor care doresc să le dețină în propria grădină, cu condiția să le dăruiască la rândul lor.

Dar din dar se face rai!

Rodica Meiroșu dăruiește o sumedenie de semințe tradiționale, nemodificate genetic, gratis, cu mesajul „Cultivați, înmulțiți, iar din ce vă prisosește, dați mai departe!“. „De mic copil am fost atrasă de plante, de tot ce este verde în jurul meu. Părinții meu au fost oameni gospodari cu dragoste de pământ. Am locuit la oraș 30 de ani, dar mi-am dat seama că locul meu este acolo unde m-am născut, în comuna natală, să îmi plimb pașii în grădina de legume sau în grădina de flori, să aud foșnetul frunzelor și să simt parfumul florilor. Am început să strâng semințe de legume, soiuri vechi, întâi de la bătrânii din sat, apoi din toate colțurile țării deoarece consider că este o comoară care trebuie păstrată. Administrez un grup de pasionați de grădinărit, „Semințe cu suflet“, ce are în jur de 1.800 de membri, iar împreună cu ei organizăm piețe de semințe gratuite (semințe de legume, plante aromatice și medicinale, flori) în multe orașe ale țării. Suntem la al patrulea sezon, iar de patru ani umblăm prin țară cu sacoșele pline cu semințe“, adaugă Rodica Meiroșu.

La evenimentele inițiate de grupul „Semințe cu suflet“ se distribuie gratuit semințe țărănești, soiuri vechi, reproductibile, nemodificate genetic, dar și butași, bulbi, rizomi, plante cu rădăcină, toate cultivate în grădinile proprii ale participanților, în scopul perpetuării plantelor curate și sănătoase, a soiurilor de calitate și pentru apărarea biodiversității. Grupul organizează asemenea acțiuni de mai bine de trei ani, atât în țară (București, Buzău, Ploiești, Pitești, Iași, Slatina, Deva, Brașov, Galați, Timișoara, Baia Mare, Brăila, Constanța), cât și în Republica Moldova. Oricine este liber să solicite și să ofere, fără condiții de schimb sau cu un preț, adaugă coordonatoarea. „Până acum am organizat 23 de piețe în țară! De asemenea, am participat la trei festivaluri: Festivalul Tomatelor, care a avut loc la Buzău (unde am luat premiul de Excelență), Festivalul Biodiversității de la București, dar și Festivalul Biodiversității de la Chișinău, din Republica Moldova“.

Grădina mondială a biodiversității de la Săhăteni

Aceasta cultivă o suprafață de 1.500 mp cu legume, plante aromatice și medicinale, flori, pomi și arbuști fructiferi și consideră că semințele tradiționale au șansa să supraviețuiască dacă sunt păstrate, cultivate, înmulțite și dăruite altor grădinari, adaugă omul care muncește și dăruiește în același timp. „Căutăm să le împrăștiem în toată țara. Unele soiuri au dispărut, din păcate, și sunt regăsite în alte zone, cu totul îndepărtate și căutăm să le înmulțim. Sunt căutate în special soiurile de roșii vechi cu gustul de altădată. Îmi place să fac colecție de roșii din toate zonele României, dar și din străinătate, de aceea în grădina mea am peste 80 de soiuri de tomate, adunate și din Grecia și America. Totodată, am roșii cherry Yellow 80 de la Stațiunea Legumicolă Bacău. Caut să păstrez semințele românești. Spre exemplu, soiul rotund de roșii, numite Tigănești, adus din America, sau un soi de porumb de floricele, popcornul alb, care nu se mai găsește. Am și dovlecel șarpe, cu două culori, este gustos și trece de un metru lungime, aclimatizat la SCDL Buzău“, conchide Rodica Meiroșu.

Beatrice Alexandra MODIGA

Turismul european este dominat de Spania, Italia, Franța, Germania și Regatul Unit

  • România este trecută la „...și altele“

Spania, urmată de Italia, Franța, Germania și Regatul Unit sunt cele mai căutate destinații turistice din Uniunea Europeană. De altfel, cele cinci țări se află și în top 10 al celor mai vizitate țări din lume. România, trecută în statisticile UE la „și altele“, nu are nicio schimbare de paradigmă: cele mai căutate destinații turistice rămân litoralul Mării Negre, stațiunile montane din Brașov și Valea Prahovei, stațiunile balneoclimaterice și mănăstirile din nordul Moldovei.

Eurostat (oficiul de statistică al Comisiei Europene) arată că, în 2016, ultimul an analizat, la nivelul celor 28 de țări ale Uniunii Europene, au fost active 608.400 de structuri de cazare turistică, cele mai multe aflându-se în Italia (178.449), Marea Britanie (84.580) și Croația (83.233). Ca număr de locuri de cazare (31,319 milioane total UE-28), aproape o treime s-au concentrat în Franța (5,134 milioane de locuri de cazare) și Italia (4,493 mil.), aceste state fiind urmate de Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (3,944 mil.), Spania (3,516 mil.) și Germania (3,336). La mare distanță se află Olanda (1,370 mil. de locuri de cazare), Grecia (1,241 mil.) și Austria (1,001 mil.). Dintre țările estice, cel mai bine plasate în acest clasament sunt Croația (987.000 de locuri de cazare) și Polonia (749.000).

Spania, cea mai vizitată țară din UE

Spania a fost principala destinație turistică din UE pentru nerezidenți (persoane care călătoresc în afara țării lor), arată Eurostat, cu 295 de milioane de nopți de cazare, ceea ce reprezintă 22,2% din totalul pentru UE-28, principalele regiuni vizitate fiind Insulele Canare, Insulele Baleare și Catalonia. După Spania, cele mai populate și populare destinații pentru nerezidenți au fost Italia (199 de milioane de nopți), Franța (124 milioane de nopți) și Regatul Unit (119 milioane de nopți). Cele patru țări însumează 55,7% din totalul nopților petrecute de nerezidenți în UE-28 (fig. 1). Ca intensitate turistică (numărul de nopți petrecute în raport cu dimensiunea demografică a țării), au fost preferate Malta, Croația, Cipru și Austria.

turism fig1

Peste 60% din populația UE, angrenată în turism

Din totalul populației UE cu vârsta de cel puțin 15 ani, 62,1% au participat la activități de turism, mai exact aceste persoane au efectuat cel puțin o călătorie turistică în interes personal, pe parcursul anului. Rata participării a variat între 23,7% în România și 88,9% în Finlanda (fig. 2). Rezidenții din UE-28 au efectuat 1,2 miliarde de călătorii turistice; dintre acestea, 74,4% au fost către destinații interne și restul în străinătate. Cetățenii din Luxemburg, Malta, Belgia și Slovenia au preferat să viziteze alte țări în procent covârșitor; în schimb românii și spaniolii (10% fiecare) au manifestat un apetit scăzut de a călători peste hotare.

turism fig 2

Cei mai mulți turiști, din Germania și Regatul Unit

Eurostat mai spune că rezidenții din UE-28 au petrecut 2,6 miliarde de nopți în vacanță în străinătate. Cei mai mulți turiști, totalizând aproape 51,3% din totalul UE-28, provin din Germania, aceștia petrecând 771 de milioane de nopți în afara granițelor țării, și din Regatul Unit, ai căror cetățeni s-au cazat 564 de milioane de nopți în străinătate (fig. 3). Ca nopți pe cap de locuitor (indicator totuși neconcludent), Luxemburg a fost statul ai cărui rezidenți au petrecut cele mai multe nopți în străinătate (22,3 nopți), urmat de Cipru (18,7 nopți/cap de locuitor) și Irlanda (12,5). La polul opus se află rezidenții din România, Bulgaria și Grecia, care au petrecut, în medie, mai puțin de o noapte în străinătate.

turism fig 3

Spania, cele mai mari venituri

Cele mai mari venituri din turismul internațional, în cifre absolute, au fost înregistrate în Spania (54,7 miliarde euro), Franța (38,3 miliarde euro) și Regatul Unit (37,4 miliarde euro), urmate de Italia (36,4 miliarde) și Germania (33,8 miliarde). Ca ponderi în PIB ale veniturilor provenite din turism, pe primele locuri de situează Croația (18,6%), Cipru (13,7%) și Malta (13,2%), țări în care acest sector reprezintă cea mai importantă sursă de dezvoltare. Cel mai mare nivel al cheltuielilor pentru turismul internațional s-a înregistrat în Germania (72,1 miliarde euro), Regatul Unit (58,4 miliarde) și Franța (36,5 miliarde).

Litoralul Mării Negre, Valea Prahovei, Poiana Brașov, în topul preferințelor

Haideți să vedem cam pe unde se află turismul nostru în această ecuație. În 2018, arată ultima statistică a INS, România dispunea de 8.849 de structuri de cazare. Cele mai multe dintre acestea sunt pensiuni agroturistice – 2.821 de structuri de cazare, hoteluri – 1.613 și pensiuni turistice – 1.709. Capacitatea de cazare la nivel național este de 353.308 locuri, cele mai multe dintre acestea găsindu-se în București și celelalte reședințe de județ (91.685 de locuri) și pe litoralul Mării Negre (80.263). (Vezi tabelul 1.)

turism 1042 tabel regiune

Numărul de sosiri ale turiștilor în structurile de cazare, calculat însă la nivelul anului 2017, a fost de 12.143.346. Cele mai multe s-au înregistrat în unitățile de cazare din București și orașele reședință de județe (5.992.403 de sosiri), ceea ce poate să ducă la concluzia că prevalează turismul de afaceri, urmat de destinațiile turistice din alte localități decât marile orașe (2.036.151), zona montană (2.019.142), litoral (1.049.970), stațiuni balneoclimaterice (945.257) și Delta Dunării (100.423).

Turiștii români și străini au petrecut 27.092.523 de nopți în vacanță în structurile de cazare. Destinațiile preferate au fost Bucureștiul și celelalte capitale de județ (10.341.681 de înnoptări), litoralul Mării Negre (4.316.379), stațiunile balneoclimaterice (4.204.898), stațiunile montane (4.178.123), alte localități, însemnând zonele unde se practică agroturismul (3.841.108) și Delta Dunării (210.334). (Vezi tabelul 2.)

turism 1042 tabel destinatii

Cele mai vizitate au fost zonele și obiectivele turistice din Regiunea Centru, Sud-Est și Bucureștiul, respectiv, municipiul Bucureștiul și județele Constanța, Brașov, Prahova, Suceava, Sibiu, Mureș, Cluj, Vâlcea, Bihor (peste un milion de nopți de cazare fiecare). Aceste date ne indică faptul că destinațiile turistice cele mai căutate sunt litoralul Mării Negre, Poiana Brașov, Predeal și Brașov, Valea Prahovei (Sinaia, Bușteni, Azuga), mănăstirile din nordul Moldovei, Clujul și salina Turda, Sibiu, precum și stațiunile balneoclimaterice din Vâlcea, Bihor, Mureș.

Maria BOGDAN

  • Publicat în Turism

Ce au grecii și noi nu

Grecia e plină de români. Români turiști și români care s-au stabilit definitiv ori doar să muncească acolo. Emigrația nu este numai actuală; în urmă cu aproape 2.000 de ani, în timpul ocupației romane,  sute de vlahi au fost trimiși în nordul Greciei, actuala Macedonie Centrală și Macedonie de Vest, să facă agricultură, cu precădere zootehnie. Și România este plină de greci încă din timpul sau chiar dinaintea domniilor fanariote. Avem așadar un trecut comun care ne leagă dincolo de granițe și care a generat o amiciție între națiuni parcă dintotdeauna.

grecia 1

Să începem altfel: Grecia are o populație de 10,8 milioane de locuitori, România – de 19,7 milioane de locuitori (populație rezidentă); Grecia se întinde pe 131.990 kmp, România – pe 238.937 kmp; Grecia are un PIB pe cap de locuitor de 28.434 dolari, România – de 23.626,373 dolari; PIB-ul total al Greciei era de 318.082 miliarde de dolari, al României – de 465,564 miliarde de dolari; Grecia avea, în urmă cu 2 ani, 2.550 km de autostrăzi, România – aproape 800 km; Grecia și-a căpătat independența (recunoscută) în 1830, România – în 1877, dar România Mare s-a constituit abia în 1918; Grecia a fost măcinată de un război civil între comuniști și anticomuniști, România a trăit efectiv comunismul vreme de 40 de ani; Grecia a aderat la Uniunea Europeană în 1981, România – în 2007; în 2017 Grecia a primit în jur de 29 de milioane de turiști, România – 12 milioane, români și străini laolaltă; patrimoniul mondial UNESCO cuprinde 17 obiective din Grecia și doar 7 din România. Ambele țări au un trecut fabulos, cu un plus enorm pentru Grecia, leagăn al culturii mondiale în perioada Greciei Antice. Grecii îl venerau pe Zeus, românii pe Zamolxe și amândouă, astăzi, au o populație majoritar ortodoxă.

Tunel lung de 6 km, construit în 5-6 ani

grecia 6

În 1981, după ce au aderat la UE, grecii au dus-o, boemi cum sunt, în dorul lelii. Nu știm cine anume a tras mai mult de ei: autoritățile de la Atena, Uniunea Europeană sau Germania? Cert este că, după un timp, elenii și-au dat seama că, dacă nu au infrastructură rutieră, sunt morți din punct de vedere economic, o economie susținută în principal de turism, servicii, industrie, flotă comercială și agricultură. Așa că s-au apucat de construit drumuri, mai ales cu bani europeni. Se spune că au atras numai pentru infrastructura rutieră 3,6 miliarde de euro de la Bruxelles. Proiectele și construcția au revenit întâi firmelor străine, germane, de preferință, după care au intrat puternic pe piață companiile autohtone, cele care le și întrețin astăzi. De exemplu, pe secțiunea de autostradă Evangelismos-Skotina, lungă de 25 de kilometri, grecii au construit un tunel de 6 km, cel mai mare din Balcani. Tunelul și autostrada au început prin 2007-2008, investiția a stagnat în timpul crizei financiare, dar lucrările au fost reluate după 2014, fiind finalizate în 2017. Tunelul Tempi este precedat și succedat de altele două – și acelea destul de lungi, până în 2 km.

Tunelul nostru, de pe vremea lui Ceaușescu, măsoară 887 m

Ca să facem o comparație, nouă ne-a luat vreo 6 ani să legăm autostrada Ploiești de București, printr-un crâmpei de magistrală de vreo 3 km, și n-am reușit să realizăm nici astăzi acest lucru! Pe urmă, noi ne luptăm de 14 ani cu Autostrada Transilvania și n-am finalizat-o nici în prezent. Fiindcă vorbim despre drumurile din zona montană, aproape ne-am plictisit de când se discută despre tronsonul Comarnic – Brașov, parte a magistralei Transilvania. Să fie anii 2003-2004... Ba nu: Ceaușescu este cel care a aderat prima dată la ideea construirii unui drum de mare viteză peste Carpați astfel că, între anii 1967 și 1970, a comandat la Iptana un studiu în acest sens. În anul 1977, zece state din centrul și estul Europei, printre care și România, au elaborat programul european pentru realizarea unei infrastructuri integrate (coridoare de transport PanEuropene). Regimul comunist s-a dus, cum și ideea autostrăzii a fost abandonată mai bine de un deceniu. Ea a revenit după anul 2000... Cât despre tronsonul Comarnic – Predeal – Brașov, lucrarea a fost atribuită de ministrul Radu Berceanu, următorul Guvern a anulat licitația, a fost apoi realizată o alta, anulată și aceea... Și uite așa au mai trecut anii fără să se fi mișcat un pai. Guvernul de acum a venit, la rându-i, cu o altă idee, cea a unui parteneriat public-privat, în vreme ce banii europeni stau și ne așteaptă... Cât despre tuneluri... România dispune de unul rutier, în lungime de 887 m, cel mai mare din țară, realizat pe Transfăgărășan, dar pe vremea lui Ceaușescu!

Cum își vând ei produsele turistice și cum procedăm noi

grecia 3

Evident că Grecia are o natură fabuloasă. Cum și România are o natură la fel de fabuloasă. Grecii au arhipelaguri cu aproape 6.000 de insule (sau 2.000, în funcție de clasificare), noi avem o Deltă și o Dunăre spectaculoase; grecii au deschidere la trei mări, noi numai la una; grecii au Muntele Olimp, sălașul mitic al zeilor greci, noi avem Sfinxul și Babele, cu trimitere la Zamolxe etc. În fine, clima lor e diferită, cultura, de asemenea, diferită.

Dar...

În Muntele Olimp există un canion la capătul căruia elenii susțin că-și făcea Zeus baie. Acest produs turistic este vândut cum nu se poate mai bine, sute de turiști aventurându-se, zilnic, pe cursul apei, pe un traseu destul de periculos, să vadă acea... poveste. O iluzie, în fapt. Dar ei au fabricat din nimic ceva care susține financiar orașul de la poalele Olimpului, Enipea. Spre deosebire, ca să luăm un singur exemplu, viceprimarul orașului Galați zicea, deunăzi vreme, că n-o să stea el în mijlocul Dunării, să-i ademenească pe turiști, fiindcă de regulă aceștia vor numai „drog, sex și păcănele“.

În Grecia, turiștii români știu să mențină curățenia; acasă la ei... nu! Cum ar fi fost dacă la Oltenița, port pentru navele de croazieră, dar și de acostare în răstimpul vizitelor la București, ar fi fost curat lună? Dar nu, Dunărea e plină de sticle și pungi de plastic, mărăcinii – la fel, plus că turiștii sunt fugăriți de câinii maidanezi. Pardon, aici ne asemănăm: și grecii au maidanezii lor!

grecia 2

Alt exemplu simplu (nu vă oferim istorioare din celebrele lor insule sau capitala țării, ca să nu spuneți că suntem incorecți): există un sătuc, între Veria și Edessa, supranumit „capitala berzelor“, localitatea devenind subiect de documentar pe canalul National Geographic. Știți câte cuiburi am numărat pe strada principală? Vreo 10-15! Noi avem în Transilvania, dar nu numai, sate cu cel puțin 100 de cuiburi, dar nu știe nimeni de populația de berze de la noi... Asta pentru că nouă ne-a trecut prin minte altceva, să promovăm țara ba cu frunza, ba cu oaia, ba cu Dracula...

Religia lor ortodoxă, dincolo de Athos – munte pe care noi nu-l avem, dar deținem în schimb splendori ale ortodoxiei în Bucovina și Maramureș (patrimoniul Unesco) ori ale altor culte (biserici fortificate, în Ardeal) – a creat „ochiul Maicii Domnului“ sau „ochiul magic“, o legendă care vinde produse de milioane de lei/an în toată țara. Nouă ne-a ars să tocăm câteva zeci de milioane pe-un referendum...

Ei au stâlpii din piatră Meteora, în vârful cărora s-au construit mănăstiri ortodoxe medievale... Dar și noi am fost creștinați de Sf. Andrei și avem o salbă de mănăstiri de o rară frumusețe. Numai că ale lor sunt vizitate de români care nu le-au văzut, în întregime, pe ale noastre! Și exemplele pot continua!

grecia 5

În loc de concluzii

Grecii, ca turcii sau bulgarii, au dealuri întregi aride, fără vegetație. Abia văzând uscăciunile lor ne dăm seama de ce ne-au cotropit sudicii teritoriile, în decursul istoriei... Trebuie să spunem așa: România are locuri uluitoare. Natură uluitoare. Bucăți de istorii uluitoare. Dar n-are și oameni la fel, care să știe să creeze povești din nimic. Care să știe să crească economii din Deltă, Marea Neagră sau Carpați, fie chiar și din dunele de nisip din Oltenia sau munții golași din Dobrogea. Dimpotrivă, am cam dărâmat ce-am avut... Admirăm, apoi, ce-i străin, cu un neînțeles dispreț pentru ceea ce este românesc... Și ce mai facem noi? Mizerie multă! Mizerie de toate felurile... politică, economică și mizerie – mizerie peste tot unde prindem un colț de verdeață!

Maria Bogdan

România, un jucător important pe piața de miere a UE

Apicultura este un domeniu în care România a progresat substanțial în ultimii ani. În 1990, efectivul era de 1.091.000 de familii de albine, iar în 2016, ultimul luat în evidențe de INS, acesta a ajuns la 1.437.394 familii de albine.

Cel mai mare regres al apiculturii s-a înregistrat în 1999, când se ajunsese la un total național de 614.326 de stupi, an din care sectorul a început să-și revină, 2009 fiind primul în care s-a depășit milionul de familii. Astăzi, cel mai mare producător este Vâlcea (87.411 de familii), urmat, la mică distanță, de Mehedinți (87.072 de familii).

Pe regiuni de dezvoltare, cele mai mai mari efective sunt în Sud-Vest Oltenia (294.144 de stupi) și Sud-Muntenia, cu 215.928 de familii. Urmează regiunea Centru – 203.706 de familii, Nord-Est – 199.880, Nord-Vest – 184.130, Vest – 177.884, Sud-Est – 147.063 și București/Ilfov – 14.659. Potrivit MADR, în 2015, 22.930 de români aveau afaceri în apicultură, iar 1.545 dintre aceștia dispuneau de mai mult de 150 de stupi. În același an, producția de miere a fost de 34.999 tone.

Peste 12.000 de tone au fost exportate, principalele destinații fiind Germania și Italia. Dacă ne încălzește cu ceva, trebuie să mai aflăm că în 2017, conform datelor centralizate la nivel continental, România este țara cu cea mai mare producție de miere din Uniunea Europeană (35.000 tone), beneficiind totodată de 10% din fondurile alocate în domeniu de comunitatea europeană. Pe locurile următoare se situează Spania, cu 32.200 tone, și Ungaria, cu 30.700 tone.

Cea mai productivă fermă din Ungaria vinde laptele unui procesator din România

Ultima oprire din circuitul Holstein Ro Progresiv Tour ne-a dus în curtea unei ferme de elită din Ungaria. Printr-un management riguros și investiții masive, ferma Lakto KFT a ajuns să producă o cantitate de lapte impresionantă, iar administratorul ei, Kövágó Ignác, primește de 3 ani consecutivi titlul de Crescătorul anului din partea Asociației crescătorilor de vaci Holstein din Ungaria.

Ferma Lakto KFT se află azi în topul celor mai productive ferme de lapte din Ungaria. Preluată în urmă cu 20 de ani de familia Ignác, pe când producția de lapte era de 1.200 de litri de la 600 de vaci, ferma s-a dezvoltat în urma investițiilor masive făcute în timp. Proprietarul fermei, domnul Kövágó Ignác, spune că au avut multe proiecte, au investit constant, dar au fost sprijiniți și guvernamental. În felul acesta au accesat multe fonduri cu care au achiziționat utilaje, o sală de muls rotativă cu 40 de locuri, echipamente și s-au făcut două reabilitări ale fermei. Chiar și acum există în derulare un proiect în valoare de 4 mil. euro, pentru că și-au propus continuu să modernizeze ferma.

În prezent, unitatea deține 900 de vaci la muls, plus tineretul aferent și 1.200 ha de teren agricol care asigură mare parte din furajarea animalelor. Managementul fermei este asigurat de 4 tehnicieni, 2 asistenți și 3 agronomi, printre ei aflându-se și fiul proprietarului.

Cu o echipă restrânsă, dar cu mari investiții, ferma a reușit performanța de a ajunge pe primul loc la nivel național cu cea mai mare producție de lapte pe cap de vacă – adică 13.860 litri pe lanctație standard. În plus, aceasta este singura fermă în care vacile se mulg de 4 ori pe zi, la interval de 6 ore. Și mai este o regulă de la care nu se face rabat: cine ridică vocea sau atinge animalul automat este concediat. Normal, atât timp cât proprietarul are un respect deosebit pentru „fetele sale“ care produc banii, așa cum le numește pe cele 900 de văcuțe care dau lapte.

Bunăstarea animalelor este pe primul loc, iar performanța acestora i-a adus domnului Ignác în trei ani consecutivi titlul de Crescătorul anului, iar ca recunoștință pentru efortul depus asociația Holstein din Ungaria i-a oferit anul trecut un inel de aur. De altfel, succesul fermei are la bază o relație strânsă cu asociația crescătorilor de Holstein. Spre exemplu, cu ajutorul datelor oferite de asociație reușesc să ducă la bun sfârșit potrivirea perechilor. Informațiile trimise în timp util îi ajută să facă ameliorarea animalelor, managementul și dezvoltarea fermei. Tot cu ajutorul asociației au reușit să încheie colaborări externe, dar și să trimită animale la concursuri internaționale cu care au reprezentat Ungaria.

Perioada de exploatație a unei vaci poate fi și de 9 ani, însă conducerea fermei nu ține foarte mult la acest aspect pentru că, în funcție de piață poate vinde animalele bătrâne sau poate întineri efectivul, spunea domnul Ignác. Se lucrează mult cu material genetic sexat, ceea ce înseamnă că managementul reproducției este foarte bine organizat. Acest lucru îi permite ca anual să scoată la vânzare circa 120 de juninci, iar prețul unei juninci este de peste 2.000 de euro.

Și ar mai fi ceva interesant de spus: întreaga cantitate de lapte, adică 30.000 de litri pe zi, ajunge la un procesator din România. Și legătura cu România nu este doar la nivelul valorificării laptelui, ci și al colaborării cu fermierii români axați pe creșterea rasei Holstein. Spre exemplu, Nicușor Șerban, unul dintre fermierii care au vizitat această unitate, a cumpărat în urmă cu 4 ani peste 300 de juninci gestante, ceea ce înseamnă că o mare parte din efectivul fermierului român provine din această fermă.

Secretul acestor campioane depinde mult și de furajare. Vizitând zonele de depozitare a furajelor am aflat de la domnul Ignatz că silozul de porumb este alfa și omega producției de lapte. Din punct de vedere calitativ ceea ce am văzut este un furaj de primă clasă, iar acest lucru se datorează faptului că este bine conservat, prin tasare și lactobacili.

Întrebat care este rețeta de furajare, proprietarul fermei spune că procedează în felul următor: cu două săptămâni înainte de fătare este pregătit rumenul, iar după fătare, timp de 30 de zile, vacile primesc o furajare ușoară, mai slabă în aport energetic și proteic, dar și un premix pentru tampon gastric. Treptat se introduce un amestec special de furaje care să pregătească animalele pentru producția mare de lapte. Acest amestec de furaj are la bază 60% furaj fibros și 10% concentrat, ceea ce înseamnă 30% substanță uscată.

Patricia Alexandra POP

KWS Semințe a lansat programul de digitalizare a activității agricole, dedicat fermierilor din România

KWS Semințe a lansat programul de digitalizare a activității agricole, dedicat fermierilor din România, în scopul gestionării optimizate a fermelor și monitorizării cât mai precise a culturilor.

Din 2018, KWS Semințe propune partenerilor locali trecerea la o nouă eră agricolă, prin digitalizarea operațiunilor din fermă. Astfel, compania pune la dispoziția fermierilor români două servicii conexe, dedicate managementului modern și performant al culturilor și al tuturor activităților din fermă, ambele utilizând mediul digital. Ca urmare, aceștia pot beneficia de un soft de gestiune al fermei, dezvoltat împreună cu AgroVIR, și de o aplicație pentru monitorizarea culturilor, bazată pe informații colectate prin scanare aeriană, proiect desfășurat de KWS Semințe împreună partenerii specializați LA ORIZONT și AGREMO.

Prin utilizarea softului de gestiune a fermelor se obține o mai bună structurare a datelor despre activitățile și procesele din fermă, privind parcelele, utilajele, angajații etc. Fermierii au acces rapid și simplu la informații complete, ceea ce le permite crearea unei imagini de ansamblu asupra ciclului de producție, prin generarea de rapoarte și analize, dar și o cunoaștere în detaliu a fiecărei etape în parte și a resurselor utilizate.

Acest soft propus de KWS Semințe reprezintă un mijloc modern și facil de creștere a ratei de profitabilitate a business-urilor agricole din România. Prin acest nou pas făcut alături de fermierii români, KWS Semințe își consolidează statutul de partener de încredere, capabil să se adapteze cerințelor pieței și evoluției acesteia.

A doua componentă a programului de digitalizare desfășurat de KWS Semințe este reprezentată de programul-pilot de monitorizare a terenurilor cultivate cu porumb KWS prin scanare aeriană. Prin acesta, KWS Semințe vine în sprijinul fermierilor români nu doar cu cele mai avansate soluții din domeniul genetic, ci și cu metode moderne de analiză, măsurare și diagnosticare a stării agronomice și fitosanitare a culturilor. Aceste analize sunt focalizate pe trei etape majore ale dezvoltării culturilor, monitorizarea oferind informații despre eficiența semănatului, necesarul de nutrienți și nivelul de îmburuienare, gradul de stres al culturilor etc., iar în urma analizei se poate realiza o estimare precisă a producției.

Soluția digitală prezentată sprijină fermierii să ia decizii bine documentate, cu o cunoaștere aprofundată a evoluției culturii. Aplicația oferă date care permit calculul pierderilor la semănat, stabilirea necesităților de replantare, evaluarea pagubelor produse de factorii climatici sau dăunători, planificarea recoltării etc. Este un instrument util în special fermelor cu suprafețe mari, care pot economisi sume importante în fiecare an.

„În domeniul agricol, informația înseamnă putere și, de asemenea, informația înseamnă bani. Deciziile pe care trebuie să le ia fermerii diferă de la sezon la sezon, de aceea este nevoie ca aceștia să dispună de date actualizate în etapele cruciale de dezvoltare a culturilor. Partenerii noștri nu pot fi prezenți 24 de ore pe fiecare parcelă de teren, de aceea este nevoie de o monitorizare automatizată care poate oferi un raport complet asupra evoluției culturii. În baza acestora, fermierii vor putea să intervină eficient în culturi. Considerăm că rezultatele analizelor aeriene vor fi foarte interesante și pentru membrii Departamentelor de Cercetare, Management al Produsului și Vânzări din cadrul KWS, în baza acestor date ne vom putea îmbunătăți oferta și recomandările pentru a răspunde tot mai bine specificului fiecărei ferme în parte”, a declarat Doriana Nițu, Director General KWS Semințe. 

KWS Semințe a selectat ferme din vestul, sudul și sud-estul țării pentru a face parte din proiectul-pilot, urmând ca în anii viitori să beneficieze de integrarea în acest program fermieri din întreaga Românie.

Programul se desfășoară în parteneriat cu LA ORIZONT, companie specializată în scanarea aeriană a culturilor cu ajutorul dronelor, și AGREMO, companie care oferă analiza informațiilor obținute în urma survolurilor și a colectării datelor. 

Despre KWS Semințe

KWS Semințe, subsidiară a Grupului german KWS Saat SE, se află în topul primilor trei producători din domeniul semințelor din România. Compania este activă pe piața locală din anul 2002, bucurându-se în prezent de o echipă motivată și profesionistă, care a crescut în aproape 15 ani la peste 125 angajați.

Cu o prezență remarcabilă în peste 70 de țări din lume, KWS pune accentul pe cercetare, evoluție și performanță, ducând mai departe vasta experiență în domeniul ameliorării genetice. Astfel, KWS s-a dovedit întotdeauna a fi partener apropiat și de încredere al fermierului de pretutindeni.

De peste 150 de ani, compania KWS își aduce permanenta contribuție la susținerea fiecărui fermier cu soluții inovative și personalizate pentru recolte performante, profitabile, independență și prosperitate pe termen lung.

Despre AgroVIR

AgroVIR este un actor important pe piaţa de gestiune agricolă regională, fiind unul dintre reprezentanţii soluţiilor inovatoare de pe piaţa locală. Softul omonim a fost dezvoltat de ingineri agronomi, de aceea reprezintă soluția optimă pentru domeniul agricol, răspunzând cerințelor specifice și nevoilor semnalate de businessurile din această arie economică. 

Despre AGREMO

AGREMO oferă soluții bazate pe tehnologia Cloud Computing și folosește date colectate prin scanarea terenurilor cu ajutorul dronelor în scopul îmbunătățirii proceselor agricole. Cu ajutorul rapoartelor AGREMO, consultanții, fermerii, precum și furnizorii de semințe și input-uri pot planifica, monitoriza și analiza activitățile agricole și pot ști ce se întâmplă în cultură la orice moment din sezonul agricol. Până acum, AGREMO a realizat analize pe 90 de tipuri de plante, printre care porumb, soia, arbori, cartofi.

Despre LA ORIZONT

LA ORIZONT s-a remarcat în zona profesională a serviciilor de scanare aeriană, acționând cu echipamente specializate în 4 domenii de intervenție: Agricultură de Precizie, Inspecție și Detecție, Faună și Mediu, Publicitate și Media. Utilizând tehnologie de ultimă generație (drone multirotor, avioane ULM, camere RGB, multispectrale și termice), capabilă de a scana mii de hectare într-o singură zi și a atinge rezoluții de 1,2 cm/pixel, compania a inclus în portofoliul său de parteneri companii multinaționale lidere în furnizarea de input-uri în agricultură, societăți de asigurare, institute de cercetare, facultăți și organizații neguvernamentale de talie mondială.

Pentru mai multe detalii: Violeta Niculae, Director Strategie şi Inovare KWS Semințe – Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea., Roxana Pârvulescu, Specialist Marketing KWS Semințe – Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..

Cu doar 8.000 de euro România ar putea avea aparatul care testează prospețimea produselor la raft

Nu au fost puține știrile care anunțau consumatorii că au fost găsite la comercializare, spre exemplu, produse din carne congelată, cu o vechime de câțiva ani sau că pentru a vinde totuși marfa expirată s-au folosit tot felul de metode pentru a păstra aparența prospețimii. În contextul acesta, ce spuneți, nu ar fi ideal ca în fiecare magazin sau măcar în cele mai mari dintre ele să existe un aparat care să ne arate pe loc cât de proaspete sunt produsele din carne? Deocamdată nu avem fizic așa ceva. Dar proiectul acestui aparat există. A fost conceput de o echipă de cercetători ai Centrului 3NanoSAE – Universitatea București – condusă de profesorul universitar Ioan Stamatin. Din lipsa fondurilor, proiectul cercetătorilor s-a încheiat în 2015 fără a fi scos practic un prototip. Aparatul a rămas doar schițat pe hârtie, nu a fost dezvoltat și ca urmare nu a ajuns la consumatori. Cine ar fi avut interesul, în afară de cercetătorii care l-au creat, să promoveze un astfel de aparat care să ne spună nouă, consumatorilor, că produsele pe care le cumpărăm sunt proaspete? Nimeni, se pare. De fapt, ar putea fi chiar incomod pentru unii să existe acest aparat. Mă întreb câte astfel de proiecte au rămas „îngropate“ și dacă scopul real al îngropării lor este lipsa banilor. Sau poate că este premeditată această situație?

Eficient, ieftin și cu rezultate pe loc

Proiectul aparatului care măsoară prospețimea produselor are o istorie de șase ani și a fost realizat în colaborare cu Institutul Optoelectronica. Inițial scopul aparatului a fost acela de a recunoaște bancnotele aflate sub incidența radiațiilor ultraviolete. Ulterior proiectul a deraiat de la direcția stabilită anterior pentru că cercetătorii și-au propus o altă miză. „Am continuat să îmbunătățim aparatul pentru că ne interesa cum putem avea la nivelul consumatorului un instrument pe care acesta să îl folosească pentru a testa la raft prospețimea produselor din carne sau a vegetalelor. Ne-am chinuit să înțelegem ce tip de instrument putem concepe în acest scop. Trebuia să fie ușor de folosit de către consumator și să fie ieftin. Există la ora actuală în lume aparate similare, dar foarte complexe și scumpe. Acestea fac investigații microbiologice, analize spec­trale etc. Dar rezultatele lor sunt uneori tardive, chiar și la o săptămână. Și noi voiam să realizăm un aparat care să îți spună pe loc dacă produsul este în regulă, iar rezultatul să fie ușor de interpretat de absolut oricine.“

Principiu de funcționare

Profesorul Ioan Stamatin spune că, pentru a pune în funcțiune acest aparat, echipa sa a trebuit să combine o serie de principii din domenii diferite precum analiza spectrală, tehnologia sateliților și cartografierea solurilor. În final, a fost conceput un aparat cu un principiu de funcționare relativ simplu, și anume răspunsul diferit al materiei la diferite lungimi de undă a radiațiilor. Fiecare tip de materie organică – este valabil pentru textura cărnii și vegetalelor, dar și pentru microorganismele care se pot dezvolta în timp –, sub acțiunea diferitelor lungimi de undă a radiațiilor electromagnetice, are o reflectanță diferită. „Ochiul uman nu poate să distingă, spre exemplu, când se iluminează cu infraroșu, dar o cameră de înaltă perfor­manță, cu rezoluție înaltă, cu multe frame-uri pe secundă poate lua amprenta radiației reflectate de către fiecare element dintr-un material și microfloră. Cu acest aparat iluminăm practic prin diferite lungimi de undă și după aceea, printr-un software, recompunem imaginea sau înlăturăm anumite lungimi de undă din poze. Această recompunere a imaginilor îți permite ție, consumatorul, să distingi imediat, prin puncte luminoase diferite, că microorganismele sunt dezvoltate peste limită, spre exemplu. Avertizarea este afișată și pe ecran sub forma unui mesaj de genul „nivel critic“.

p 42 NBI carne

Util pentru producători, distribuitori și consumatori

„Deși nu am inventat o tehnologie nouă, am conceput totuși un aparat care se prefigura ca o necesitate pentru consumator, în special. Acest dispozitiv cu anumite lungimi de undă, personalizat pe categorii de produse – pui, vită, porc, pește, curcan etc. – oferea oamenilor șansa de a controla singuri prospețimea produselor pe care le cumpără de la raft. Dacă, spre exemplu, consumatorul a cumpărat pește, apasă butonul pește și selectează astfel lungimile de undă. Aparatul îi dă pe loc răspunsul despre gradul de prospețime. Sunt situații în care carnea pare foarte proaspătă și când o iluminezi constați că există microfloră, nedezvoltată încă până la limita patologiei, dar peste limita acceptată de agențiile sanitar-veterinare.“

Această metodă de investigare nu este exclusivă pentru cumpărători. Este la fel de utilă și pentru producători și distribuitori.

„Orice fruct, orice carne, indiferent de gradul de prospețime, au microflora lor inițială. De aceea se spune că produsul are un anumit termen de valabilitate pentru că, indiferent de modul de ambalare, microflora se dezvoltă. Imaginile făcute astăzi vor arăta o anumită microfloră, iar după câteva zile va fi o altă arie a microflorei. Raportul celor două imagini arată practic gradul de degradare a produsului respectiv. Și atunci ne-am propus să găsim o soluție pentru a identifica eventualele probleme apărute pe lanțul trasabilității produselor din carne.“

Identificarea problemelor apărute pe lanțul trasabilității

Cu ajutorul acestui aparat prima verificare poate fi făcută chiar la producător, înainte ca produsele să plece către comercializare. Se înregistrează niște imagini, niște rezultate și avem practic punctul zero al istoriei trasabilității acelui produs. Având aceste prime imagini, ulterior se poate identifica cu ușurință dacă în timpul transportului s-a întâmplat ceva, dacă produsul a fost dezghețat de mai multe ori sau spălat de mai multe ori. Prin acest sistem de iluminare spectrală specifică unor tipuri de lungimi de undă consumatorul poate afla dacă legumele și fructele au fost tratate cu substanțe chimice și dacă sunt necesare mai multe spălări sau dacă este nevoie să fie îndepărtată coaja, spre exemplu.

„Toate concluziile proiectului nostru au condus către faptul că această tehnologie este fezabilă. De aceea, corect ar fi ca proiectele noastre să fie evaluate, să se stabilească dacă sunt de perspectivă și să ni se acorde fonduri încă trei ani pentru a scoate un prototip. Prețul aparatului depinde de camera spectrală folosită, dar prototipul gândit de noi ar costa cca 8.000 de euro“.

Laura ZMARANDA

MAI JOS MATERIALUL VIDEO

Mare laudă pentru nimic! România, penultima ca putere de cumpărare

Mare euforie la București pentru faptul că, în 2017, România a urcat un loc în clasament și a devenit a 16-a economie din UE. Și la fel de triumfalist a fost lansată statistica potrivit căreia, în trimestrul I din 2018, PIB-ul României a crescut cu 4,2% față de perioada similară a anului trecut, ceea ce ar fi făcut – vezi, Doamne –, să fim a 5-a economie din UE. Le dăm o veste proastă oficialilor noștri: cifrele de mai sus nu reprezintă nimic pentru populație atâta vreme cât PIB-ul pe cap de locuitor, exprimat în puterea de cumpărare standard, păstrează România în coada clasamentului.

Datele Eurostat arată așa:

– în 2017 Produsul Intern Brut al Uniunii Europene s-a ridicat la 15.300 miliarde euro (prețuri curente), iar PIB-ul României a fost de 187,8 miliarde euro, echivalentul a 1,2% din PIB-ul UE. Această cifră face ca țara noastră să fie considerată a 16-a economie din Uniune. Pentru prima dată, România devansează Grecia ca nivel al PIB general;

– Produsul Intern Brut (PIB) al României în primul trimestru din 2018 a fost de 176 de miliarde de lei, în creștere cu 4,2% față de același trimestru din 2017. Cu o creștere de 4,2%, România este a cincea economie din UE.

Facem o precizare: de fapt, prin ieșirea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din UE, România, chiar dacă în 2017 a depășit Grecia ca PIB, rămâne tot pe locul al 16-lea, la fel ca în 2016.

În analiza de față noi vom folosi cifrele din 2016 și 2015, acestea fiind singurele statistici complete puse la dispoziție de site-ul Uniunii Europene (surse: Eurostat și Fondul Monetar Internațional).

Întrebare

Este justificată această beție a Bucureștiului când vorbește despre creșteri economice incredibile? Sau când tratează locul al 16-lea ca și cum l-am fi prins pe Dumnezeu de-un picior? Ori când distorsionează realitatea, vorbind despre a 5-a putere economică, folosind un procent de creștere economică care n-are nicio legătură cu volumul PIB în clasamentul european? Răspunsul nostru este limpede: NU! Pur și simplu ne îmbătăm cu apă rece. Și să vedem de ce stau lucrurile astfel. România este a 8-a țară ca suprafață și a 6-a ca populație din zona Uniunii Europene. Teoretic, dezvoltarea economică, în condițiile unei piețe libere și a unui sistem pe care l-am îmbrățișat laolaltă cu toate țările capitaliste ale lumii, ar trebui să fie în strânsă legătură cu cei doi indicatori, suprafață și populație, la care, evident, se mai adaugă și alte criterii (nu le discutăm azi pe acestea). Așa se întâmplă în Germania, Franța, Suedia, Italia etc. România, dacă vrea să jubileze pentru nu știm care performanțe, ar fi trebuit să fie într-un TOP 10 ca putere economică în UE. Orice altceva e vorbă-n vânt. În fine, ca o concesie, nici TOP 16 n-ar fi fost de lepădat dacă am fi păstrat această poziție și sub aspectul puterii de cumpărare. Însă acolo suntem pe penultimul loc în UE!

Suprafață (mii kmp)

585 tabel suprafata

Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord: 248,5 km

Populație

585 tabel populatie

Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord: 65.808.573 de locuitori

Țări mai mici decât noi, dar care au PIB-ul și de 4,20 ori mai mare!

Sunt țări mai mici decât România ca suprafață și populație și care au PIB-ul general mai mare decât Bucureștiul. Iată câteva exemple: Olanda, suprafață mai mică de 5,74 ori, populație mai puțină cu aproximativ 2,5 milioane de locuitori, PIB general mai mare de 4,20 ori; Belgia, suprafață de 7,81 ori mai mică și populație cu 8,2 milioane locuitori mai scăzută, PIB-ul general de 2,56 ori mai mare. Și putem continua cu Austria, Suedia, Finlanda etc. Veți spune că nu este corect să ne raportăm la țările capitaliste, care au oricum un avans economic față de fostul bloc socialist. Bine, atunci să luăm exemple din fostele țări socialiste. Cehia, de exemplu. Această țară are un PIB cu 4 miliarde de euro mai mare decât al României, deși are o suprafață a țării de 3 ori mai mică. La fel se întâmplă și-n cazul Sloveniei, Slovaciei, Estoniei, Letoniei, Poloniei. Până și ultima venită în UE, Croația, stă mai bine decât România. Și noi ce facem? Ne bucurăm c-am depășit Grecia în 2017, țară care se confruntă cu grave probleme financiare din 2008 încoace, cauzate inclusiv de politicile populiste (creșteri nesustenabile de salarii în sectorul public, pensii speciale cu duiumul, lipsa investițiilor) prezente și pe la noi. Am depășit această țară fiindcă a stagnat ori a regresat ea, nu că am fi avut noi nu se știe care merite extraordinare.

Produsul intern brut global 2016 (milioane de dolari, Fondul Monetar International)

585 tabel pib 2016

Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord: 2.760.960

Zona Euro: 13.478.334        UE: 19.205.364

Adevărul gol-goluț: suntem la coada UE!

PIB-ul general, care plasează România la jumătatea clasamentului UE, oricum nu reprezintă un indicator care să reflecte cu fidelitate nivelul de trai al populației. Și nici nu-i încălzește pe români această cifră. Cetățenii acestei țări se uită la cu totul altceva, la faptul că PIB-ul pe cap de locuitor face ca România să fie pe locul 26 din 27 țări membre ale UE.

Locul 27, dacă e să introducem și Regatul Unit în ecuație. Și aici e aici: în afară de Bulgaria, toate celelalte țări fost comuniste ne-au întrecut, deși nu au nici pe departe resursele României. După PIB/cap locuitor exprimat în puterea de cumpărare standard, România se clasează tot pe penultimul loc în UE, cu toată creșterea economică clamată de oficialii bucureșteni. Practic, românii sunt la 58% din puterea de cumpărare a UE și la distanță uriașă față de nivelul de trai din Luxemburg (țara cu cel mai ridicat standard de viață din UE), Irlanda, Austria, Olanda, Danemarca, Germania ori Suedia. Dintre fostele țări comuniste, Cehia, Slovenia, Slovacia, Estonia sau Lituania fac tot posibilul să se apropie de media UE și oricum cetățenii statelor respective au un nivel de viață cu cel puțin 17% mai ridicat decât al nostru.

PIB pe cap locuitor 2015 calculat în baza parității puterii de cumpărare

(dolari, statistică a Fondului Monetar Internațional)

585 tabel pib 2015

Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord: 41.159

PIB/cap locuitor 2016 exprimat în puterea de cumpărare standard

(în procente față de media UE), Eurostat

585 tabel pib 2016 putere cumparare

Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord: 107

Investiții în scădere continuă din 2007 încoace

Doriți să aflați un motiv pentru care România se joacă de-a cifrele și nu a devenit o economie solidă? Nu are investiții suficiente. Și tot Eurostat ne spune asta. Alături de Letonia, Grecia și Estonia, după 2007 România a înregistrat cel mai semnificativ declin al investițiilor. Mai clar, statistica UE spune în felul următor: „În perioada 2007-2017 cel mai mare declin al investițiilor din sectorul public și privat, ca procent din PIB, s-a înregistrat în Letonia (19,9%, în 2017, față de 36,4%, în 2007; minus 16,5 puncte procentuale), Grecia (minus 13,4 puncte procentuale), Estonia (minus 12,9 puncte procentuale), România (minus 12,5 puncte procentuale), Spania (minus 10,4 puncte pro­centuale), Slovenia (minus 10,3 puncte procentuale), Lituania (minus 9,8 puncte procentuale) și Bulgaria (minus 9,1 puncte procentuale). În contrast, în perioada 2007-2017, o majorare a nivelului investițiilor, ca procent din PIB, a fost raportată în Suedia (de la 23,9%, în 2007 la 24,9%, în 2017; plus un punct procentual), Austria (0,6 puncte procentuale) și Germania (0,2 puncte procentuale), în timp ce în Belgia a rămas aproape stabilă (0,1 puncte procentuale).“

Maria BOGDAN

Va reuși România să se opună plafonării?

Viitorul României depinde în mare parte de deciziile politicienilor români, dar soarta ne poate fi pecetluită și de noile reguli impuse la nivelul Uniunii Europene în noul exercițiu 2021-2027. Urmează o perioadă în care țara noastră trebuie să-și găsească lideri capabili să negocieze în forță și în funcție de specificitatea României decizii, bugete și măsuri de aplicare a acestora. Politica Agricolă Comună (PAC) este un subiect fierbinte pentru că fie ne va aduce „vânt în pânze“, fie ne va îneca nu doar agricultura, ci și economia în general. Iată mai multe opinii pe acest subiect.

Daniel Constantin, deputat

– Ce ar trebui să știe românii despre noua Politică Agricolă Română?

– După 11 ani, România nu ar trebui să se considere doar un stat aderat, ci pe deplin integrat, care să-și impună punctele de vedere și să ia toate avantajele atât din Politica Agricolă Comună, cât și din Ghidul Financiar 2020-2027. Sunt însă momente nu foarte ușoare, pentru că asistăm la două chestiuni neprevăzute, pe care eu nu le-am avut în 2013-2014: fenomenul de migrație și Brexit-ul. Aceste două elemente au impact direct asupra bugetului și Politicii Agricole Comune (PAC). Cred că România trebuie să scoată în față oamenii care au experiență, care pot deveni și lideri, dacă vreți, pe domeniu agricol la nivel european, buni negociatori care să știe să-și impună punctele de vedere. Unul dintre obiective ar trebui să fie acela de a nu fi de acord cu micșorarea bugetului pentru PAC. Cred că este un element important mai ales în țara noastră și, dacă se menține la nivel european, cu atât mai mult România va avea de câștigat. Un al doilea obiectiv este cel legat de plafonare, dar aici desigur va trebui luată o decizie politică. Cred că fermele mari din țara noastră au capitalizat foarte bine, însă subvenția pe hectar rămâne încă o componentă importantă în cifra lor de afaceri și aici cred că trebuie să fie multe negocieri înainte de a emite punctul de vedere al țării noastre. În egală măsură trebuie să vedem ce facem cu diminuarea bugetului pe Pilonul II pentru că, deși per ansamblu se pare că România nu va pierde, nici nu va câștiga foarte mult. Totuşi, dacă facem comparație cu 2014, când s-au câștigat aproape 5 mld. euro, nu știu dacă trebuie să ne mulțumim. România este posibil să aibă probleme cu bugetul național și atunci o diminuare a Pilonului II și o compensare de la bugetul național s-ar putea să nu fie posibile. Spre exemplu, în momentul de față România trebuie să cofinanțeze 5% pentru că încă este sub asistență internațională. Din 9 mld. euro înseamnă 400 mil. euro. Dacă la această sumă se mai adaugă și 10%, cât reprezintă diminuarea bugetului pe Pilonul II, adică încă 800 mil. euro, ajungem la 1,2 mld. euro care trebuie dați din bugetul de stat. Vă reamintesc că bugetul anual al MADR este în jur de 1 mld. euro. Deci, nu știu dacă vom avea capacitatea să suplinim aceste lucruri.

Claudiu Frânc, președintele Federației Naționale a Crescătorilor de Bovine din România

– Care ar trebui să fie poziţia României în faţa negocierilor privind noua Politică Agricolă Comună?

– România are deja o poziţie oficială, agreată de toate organizaţiile profesionale; am avut două runde de discuţii la MADR, în care s-au stabilit clar un program şi un pachet de măsuri cu care România intră în negocieri în cadrul PAC. Întăresc cuvântul intră pentru că acolo decizia se ia împreună cu toate statele europene ale UE. Poziţia de pe care pleacă România este destul de serioasă în ceea ce priveşte interesul fermierilor şi specificitatea agriculturii româneşti. Avem câteva lucruri foarte importante de care trebuie să ţinem seama: plafonarea, una dintre marile probleme, pentru că nu suntem de acord cu aceasta. În acest sens, din fericire, grupul ţărilor de la Visegrád, 4 state, au semnat deja un protocol prin care vor susţine împreună ideea neplafonării, continuarea plăţilor pe suprafaţă şi nu trecerea la plata pe fermă. Aici este un atuu, dar ce se va întâmpla în discuţiile mari vom vedea, pentru că reacţia comisarului european nu este îmbucurătoare. Acesta a spus că plafonarea va fi undeva la 60.000 euro/exploataţie, ceea ce ne-ar pune într-o situaţie foarte gravă după ce ne-am chinuit să comasăm terenurile. Apoi, discutăm de convergenţa plăţilor, vrem acelaşi nivel de plăţi la nivelul UE. Prin faptul că România va avea preşedinţia UE exact în momentul în care vor dospi toate regulamentele europene privind PAC-ul avem şansa să introducem în regulament specificitatea agriculturii româneşti. Echipa care va pleca acolo va trebui să ştie ce să negocieze, unde poate ceda, cât poate ceda şi ce poate obţine în schimbul a ceea ce a cedat.

Sorin Chiru, director general al Institutului Naţional pentru Cercetare Dezvoltare pentru cartof şi sfeclă de zahăr de la Braşov

– Ce ar trebui să reprezinte noul PAC pentru România după 2021?

– Având în vedere că institutul nostru funcţionează din punct de vedere economic ca o societate comercială, bineînţeles că suntem foarte interesaţi de noua PAC şi de orice formă de ajutor pentru cele 830 ha pe care le avem în exploatare. Încă sunt decalaje între ţara noastră şi restul ţărilor din UE, cele care formează nucleul dur şi care au avut timp 50 de ani să se capitalizeze. De aceea considerăm util ca această politică să ţină cont şi de interesele fermierilor români care în mare măsură ar solicita în continuare menţinerea unui sistem de sprijin al agriculturii. Nu cred că ar trebui să existe o plafonare a subvenţiilor. Cei care ne vor reprezenta trebuie să aibă în vedere interesele fermierilor români.

Dimitrie Muscă, director general CAI Curtici, județul Arad

– Ce aveți de spus în privința plafonării subvențiilor?

– Eu, Muscă, lucrez 7.600 ha la Olari și Curtici . Acest pământ este al oamenilor, nu al lui Muscă. Eu sunt doar directorul societății. Acei oameni care s-au unit, care și-au pus pământul împreună, de ce ar trebui să fie frustrați și să li se spună că pentru 5.000 ha vor primi doar 200.000-300.000 euro? Ce am făcut? Cu ce am greșit? Că ne-am unit, am crescut productivitatea muncii, am automatizat fluxul tehnologic, cu alte cuvinte ne-am dezvoltat atât pe verticală, cât și pe orizontală? Încercăm să aducem oameni calificați, să avem grijă de familiile lor, să-i plătim pe acești oameni și vine cineva să spună nu, te plafonez. Vă dați seama că am tăia aripile celor care s-au asociat și vor să se asocieze. Dacă astăzi se discută aceste lucruri, ce vină au oamenii că s-au unit? Îi punem să destrame asociațiile, facem 3.000 de firme cu 2-3 ha de pământ? Și care este viitorul?

Lumea este împărțită în două. Pe de o parte se spune că populația va crește foarte mult până în 2050, că vom fi foarte mulți pe Terra și nu vom avea ce mânca. Pe de altă parte vin marii bogătași ai lumii și spun că suntem prea mulți și trebuie să reducem numărul populației. Așadar, nu avem o politică globală coerentă. Asta se întâmplă pentru că această politică o fac niște oameni și nu întotdeauna sunt luminați, cum se întâmplă și la noi în țară uneori. Ajung oameni slab pregătiți profesional, politic etc. să ocupe poziții de conducere care să decidă soarta țării sau a Uniunii. Sper totuși ca toate acestea să fie trecătoare, pentru că ar fi în neconcordanță cu ce se întâmplă la nivel mondial. Există o tendință de globalizare, se unesc fabrici de mașini, de avioane, de pesticide, se cumpără unele pe altele. Sper să fie o văpaie care se va stinge repede. Marea Britanie a ieșit din UE, noi nu vrem să ieșim, aici este locul nostru, însă nu vrem nici să fim umilii Europei. Trebuie să fim stăpâni pe noi, să ne spunem punctul de vedere și să spunem clar: „Asta nu acceptăm.“ Să ne uităm la vecinii noștri din Ungaria care nu s-au supus imigranților și nu au acceptat vânzarea terenurilor, nici măcar la arendare sau concesionare. Nimeni nu le-a făcut nimic, iar noi ne speriem de ce vom păți. Nu vom păți nimic, avem nevoie doar de oameni competenți care știu să se bată pentru România.

Nicușor Șerban, proprietarul fermei Agroserv Măriuța, județul Ialomița

– Cum credeți că ar trebui gestionați banii în noul exercițiu 2020-2027?

– Din punctul meu de vedere, dacă noua PAC, indiferent de mărimea sumelor pe care le va aloca, nu va gândi și o direcționare a sumelor condiționată de performanță, Europa va continua să importe produse din lumea largă și România cu atât mai mult. Nu trebuie să facem efort să vindem grâu în Indonezia și porumb în Egipt, trebuie să facem eforturi să vindem lapte, carne, ouă și produse din aceste materii prime. Avem capacitatea și profesionalismul să producem mâncare în România pentru români. Noi vorbim despre cum să cucerim piețe, când nu suntem în stare să asigurăm necesarul intern? Este păcat! Gândiți-vă că suntem o țară care are toate formele de relief de la litoral până la golul alpin, deci putem face turism, agricultură, zootehnie, producție alimentară intensivă și mai puțin intensivă. Vreau să atrag atenția că avem o gravă problemă – forța de muncă. Am ajuns să facem eforturi fantastice în a pregăti tinerii după ce vin în fermă. Avem nevoie ca școala să fie lângă noi cu oameni pregătiți. Oamenii fără școală pot fi ușor conduși de politic, e adevărat, dar nu asta ne interesează!

Patricia Alexandra Pop

Brebul s-a întors acasă, pe râurile din România

Castorul este unul dintre cele mai simpatice personaje ale poveștilor și filmelor pentru copii. Este evidențiat prin inteligența sa și, mai ales, iscusința pe care o are de a construi baraje. Cândva o prezență obișnuită și în România, motiv pentru care a devenit erou de basme populare, castorul a dispărut în urmă cu aproape două secole. Acum biberul sau brebul, cum i se spune pe românește, a revenit.

Blană nobilă, carne gustoasă și leac pentru boli

Brebul este un rozător semiacvatic ce trăiește pe malurile râurilor, mari sau mici. De fapt, este cel mai mare animal din specia rozătoarelor, având o lungime de cca 90 cm și putând atinge o greutate cuprinsă între 10 - 25 kg. Corpul său este alungit și se termină cu o coadă lată, turtită, caracteristică. Locuiește în adăposturi construite pe malul râurilor din lemn, papură, trestie și alte plante acvatice. Accesul în adăpost este întotdeauna subacvatic. În acest fel brebii își protejează „casa“ de prădători.

De-a lungul timpului acest animal a fost vânat cu îndârjire. Blana sa roșcată și foarte fină este deosebit de apreciată. În Evul Mediu căciulile și caftanele din blană de biber erau considerate ca un însemn al apartenenței la marea boierime, ca să nu mai spunem că se folosea, prin tradiție, la tivirea pelerinei domnitorilor. Mai târziu, în familiile maghiare din Transilvania blana de biber, numită hoda, a devenit un dar de mare preț pentru mirese.

Pentru că este un animal foarte curat, carnea sa era consumată cu plăcere, iar coada era considerată o delicatesă. Atât de curat era considerat încât la catolici și la protestanți se permitea consumul cărnii de breb chiar și în timpul postului.

Un alt motiv pentru care biberul a fost atât de vânat este acela că grăsimea sa și secreția unor glande, numită castoreum, erau considerate un panaceu universal.

Toate aceste motive au făcut ca la sfârșitul secolului al XIX-lea în întreaga Europă să nu mai supraviețuiască decât puțin peste 1.000 de exemplare. În România ultima atestare documentară a brebului datează din anul 1823, când cel din urmă castor a fost ucis la Moldova Veche, în județul Caraș-Severin. Judecând însă după numeroase toponime provenind de la denumirea acestui animal – Breb, Breboaia, Brebeni, Brebina, Brebenei, Bibor, Biber, Biborțeni, avem motive să credem că au fost timpuri când era foarte răspândit pe râurile din România.

„Inginerul“ ecosistemelor de pe râuri

La fel au crezut și specialiștii de la Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice Brașov. De aceea, încă din anul 1998 a fost demarat un experiment. 182 de castori europeni au fost aduși din Bavaria, una dintre puținele zone unde au reușit să supraviețuiască, și au fost eliberați în România, în mai multe locuri aflate pe cursul râurilor Olt, Mureș și Ialomița.

Scopurile urmărite au fost multiple. Pe lângă sporirea biodiversității, s-a mai dorit și îmbunătățirea stării ecosistemelor din lungul cursurilor de apă. „Castorul îndeplinește un rol ecologic major în reglarea debitului râurilor de munte prin minibarajele pe care le construiește. Aceste minibaraje ridică linia de curgere a apei, creează condiții de sedimentare și reduc volumul materialului transportat de curentul apei, contribuind direct la purificarea acesteia. De asemenea, castorul este recunoscut ca un restaurator desăvârșit, care poate remodela ecosistemele semiacvatice, oferind condiții favorabile dezvoltării speciilor de plante și animale“, spunea acum câțiva ani dna Georgeta Ionescu, director de proiect din partea ICAS Brașov.

Acest lucru se datorează modului de hrănire a brebului. Vara se hrănește preponderent cu plante acvatice și erbacee pe care le găsește în apropierea teritoriului pe care îl ocupă. Iarna consumă lujerii tineri ai arborilor de pe malurile apelor și lacurilor, cu predilecție a diferitelor specii de salcie, plop, anin. În perioada de toamnă prezența speciei în teren devine ușor de observat, acesta doborând un număr mare de arbori pentru a-și asigura necesarul de hrană pentru perioada grea din timpul iernii și pentru refacerea adăposturilor/barajelor. Crengile aflate sub apă constituie hrana predilectă în timpul sezonului rece. Dar efectul doborârii arborilor este mult mai amplu: barajele formate pe cursul râurilor medii sau mici ridică nivelul apei, protejând castorii de prădători și mărindu-le teritoriul. Prin inundarea unor suprafețe de teren se favorizează creșterea plantelor hidrofile precum papura și trestia, plante cu rizomi foarte hrănitori, care constituie hrana din timpul verii.

Un succes peste așteptări

Proiectul celor de la ICAS Brașov, demarat acum 20 de ani, poate fi considerat o reușită absolută, apreciază, în unanimitate, toți specialiștii în mediu. Nu numai că s-au înmulțit, dar la ora actuală castorii au ajuns să populeze și alte zone decât cele în care au fost plasați inițial. Ei au migrat de-a lungul râurilor și s-au răspândit și pe alte cursuri de apă. Colonii de brebi au fost semnalate pe cursurile râurilor Prahova și Teleajen. Alte exemplare au fost observate în Delta Dunării. Chiar dacă, deocamdată, nu au ajuns pe micile râuri de munte, repopularea României cu această specie este un succes. E doar o chestiune de timp ca arealul lor să se extindă și mai mult.

„Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA a îmbrățișat încă de la început acest proiect“, ne-a spus dl Octavian Anghel, directorul comercial al ROMSILVA. „În zonele în care s-a observat că s-au așezat familii de castori nu s-au mai efectuat lucrările curente de întreținere, tocmai pentru a-i proteja. La ora actuală, aceste animale sunt protejate prin lege. Uciderea unui breb înseamnă, pe lângă un dosar penal, și o amendă de 6.000 de euro. Din păcate, prea puține dintre râurile interioare de la noi din țară sunt împădurite pe ambele maluri. Asta face ca înmulțirea să nu se producă chiar atât de repede“, a mai adăugat domnia-sa.

Pe de altă parte, brebii au început să creeze și probleme: „În ultimii ani au produs distrugeri destul de însemnate în fondul forestier. Nu avem cifre exacte, pentru că până anul acesta nu am făcut o evaluare, dar nu sunt deloc neglijabile“, consideră dl Sorin Checiu, director al Direcției Silvice Ialomița. „Nu ne așteptam la un asemenea rezultat atunci când s-a început popularea. Acum castorii sunt aproape în toate zonele împădurite de pe Ialomița, de la Urziceni și până la vărsarea în Dunăre“, ne-a mai povestit domnia sa. „Din păcate, nu există baraje, pentru că Ialomița are cursul destul de rapid și albia lată. Se pot vedea doar copaci doborâți pe marginea râurilor“, a adăugat dl Checiu.

Cât despre viitor, în mare parte acesta depinde de Ministerul Mediului. Probabil că nu peste mult timp va fi introdusă o cotă de vânătoare pentru aceste animale. Un nou prilej pentru vânători să își etaleze măiestria (brebul este foarte greu de vânat) și pentru activiștii de mediu să pro­testeze. Dar până atunci putem înregistra o reușită imensă pentru ecosistem!

Alexandru GRIGORIEV

  • Publicat în Mediu

Câte produse tradiționale are România

Produsele alimentare tradiţionale reprezintă o categorie aparte de produse care, pe lângă valoarea intrinsecă dată de păstrarea şi continuarea obiceiurilor regionale şi naţionale în contextul actual de piaţă, trebuie să răspundă unor exigenţe manifestate de consumatori mai ales în ceea ce priveşte siguranţa alimentară şi valoarea nutritivă. Creşterea producţiei acestei categorii de alimente, în aceste condiţii, devine o problemă pentru producători, în special pentru cei de talie mică. În acest număr vom publica primul articol, dintr-o serie, dedicat domeniului produselor tradiționale. În continuare o prezentare succintă a evoluției acestor produse în România.

Definiție

Principala calitate a produselor tradiţionale, alături de asigurarea subzistenţei producătorilor, este de valorificare a materiilor prime locale. Reţetele în general simple, bazate pe câteva ingrediente procesate uneori la fel de simplu, devin produse de calitate, apreciate de consumatori. România, înainte de a deveni ţară membră, a elaborat o legislaţie naţională pentru protecţia acelor categorii de produse agroalimentare care făceau dovada unei tradiţii din generaţie în generaţie. Astfel, prima definiţie a produsului „tradiţional“ a fost dată într-un act normativ adoptat de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale (MAPDR), în Ordinul nr. 690/2004, care menţiona la art.4 că „produsul trebuie să fie fabricat din materii prime tradiţionale, să prezinte o compoziţie tradiţională sau un mod de producţie şi/sau de prelucrare care reflectă un tip tradiţional de producţie şi/sau de prelucrare“. Principala calitate a produselor tradiţionale, alături de asigurarea subzistenţei producătorilor, este de valorificare a materiilor prime locale.

Promovarea deficitară

Această problemă, a promovării deficitare a produselor agroalimentare româneşti, este dată de o serie de cauze, cum ar fi: calitatea variabilă a produselor pe perioade mai lungi de timp, dificultatea onorării unor volume mari şi constante, slaba prezenţă a unor distribuitori autohtoni pe piaţa internaţională, precum şi brandingul slab sau inexistent al respectivelor produse. O parte dintre probleme are la bază slaba asociere între producători. O altă parte ţine de nivelul de sofisticare şi de ambiţie antreprenorială autohtonă. Nu în ultimul rând, sprijinul public, deşi mai activ în ultimii ani, încă nu joacă un rol suficient de puternic în promovarea produselor româneşti. De asemenea, există un potenţial bun, dar încă nevalorificat, de recunoaştere şi de promovare a mărcilor locale prin includerea acestora în schemele de calitate din UE, respectiv: Specialitate tradiţională garantată (STG), Denumire de Origine Protejată (DOP) şi Indicaţie Geografică Protejată (IGP) sau certificare ecologică. Alegerea de către consuma­tori a unui produs tradiţional este determinată de nevoia fiziologică sau nutriţională, dar şi de alţi factori, precum: gust, venit, disponibilitate, cunoaştere.

Evoluția produselor tradiţionale

produse traditionale fig1

Date operative MADR 2013/în baza Ordinului nr. 690/2004

Până în luna noiembrie 2013, România avea înregistrate în baza Ordinului Ministerului Agriculturii Pădurilor şi Dezvoltării Rurale nr. 690/2004 pentru aprobarea Normei privind condiţiile şi criteriile pentru atestarea produselor tradiţionale, publicat în MO nr. 938/14.10.2004, un număr de 4.402 produse alimentare.

Dinamica produselor tradiţionale

produse traditionale fig2

Date operative MADR 2013/în baza Ordinului nr. 690/2004

Ţinând cont de dinamica înregistrării în baza ordinului nr. 690/2004 din anul 2005, când România nu era ţară membră a Uniunii Europene, şi având în vedere că legislaţia privind produsele tradiţionale a permis înregistrarea şi atestarea în Registrul produselor tradiţionale a unui număr însemnat de produse agroalimentare ce de multe ori s-au dovedit mult prea permisivă şi neclară s-a impus o analiză pentru protecţia consumatorilor împotriva practicilor abuzive şi astfel impunerea unor măsuri care să garanteze corectitudinea tranzacţiilor comerciale.

Categorii de produse atestate

produse traditionale fig4

Date operative MADR 2014/în baza Ordinului nr. 724/2013/date la 18 noiembrie 2014

Faţă de ordinul nr. 690/2004, care, timp de 9 ani, la nivel naţional avea înregistrat un număr de 4.402 produse alimentare, în primul an de implementare au fost înregistrate 280 de produse, pe ordinul nr. 724/2013 dinamica înregistrării acestor produse în Registrul Naţional al Produselor Tradiţionale (RNPT) se prezintă astfel (în data de 18 noiembrie 2014) – 261 de produse atestate tradiţional, din care 101 sunt produse din carne, 69 produse din lapte, 33 la categoria pâine, produse de panificaţie şi patiserie, ca şi la cele realizate din legume şi fructe, 15 produse atestate pe categoria peşte şi doar 10 la băuturi.

Situația produselor atestate

produse traditionale fig3

Date operative MADR 2014 în baza Ordinului nr. 724/2013/date la 18 noiembrie 2014

Un număr de 19 judeţe nu au atestat niciun pro­dus: Bacău, Bistriţa Năsăud, Brăila, Caraş-Severin, Călăraşi, Constanţa, Dâmboviţa, Dolj, Giurgiu, Gorj, Harghita, Hunedoara, Iaşi, Mehedinţi, Teleorman, Timiş, Vaslui, Vrancea, Ilfov.

Drd. ing. Ioana Toma

România: Creștere economică puternică, însă în curs de încetinire

Creșterea PIB-ului real a continuat și în 2017, determinată de creșterea consumului privat, impulsionat la rândul său de o politică fiscală expansionistă. Se estimează că creșterea PIB-ului real va încetini în 2018, dar va rămâne robustă. Piața muncii se așteaptă să rămână rigidă pe parcursul orizontului de prognoză. Inflația a crescut la sfârșitul anului 2017 și prognoza arată că va continua să crească, în continuare, în 2018, înainte de a se tempera, într-o oarecare măsură, în 2019. Se preconizează că deficitul bugetar va crește  semnificativ, în mare parte din cauza majorărilor salariale din sectorul public. Acestea sunt principalele concluzii pentru România din cadrul previziunilor economice de primăvară, publicate de Comisia Europeană joi, 3 mai 2018.

Pierre Moscovici, comisarul pentru afaceri economice și financiare, impozitare și vămi, a afirmat: „Europa se bucură în continuare de o creștere economică solidă, care a ajutat la reducerea șomajului la cel mai mic nivel din ultimii zece ani. Investițiile sunt în creștere, finanțele publice se îmbunătățesc, iar deficitul public din zona euro urmează să scadă la doar 0,7% din PIB în acest an. Cel mai mare risc pentru această perspectivă optimistă este protecționismul, care nu trebuie să devină noua normă, deoarece nu ar face altceva decât să îi afecteze pe aceia dintre noi pe care trebuie să îi protejăm.”

Pe ansamblul Uniunii, ratele de creștere înregistrate în UE și în zona euro au depășit așteptările din 2017, atingând cel mai înalt nivel din ultimii 10 ani, și anume 2,4%. Se așteaptă ca această creștere să își mențină ritmul susținut în 2018 și să încetinească ușor în 2019, rata ei fiind estimată la 2,3% și, respectiv, la 2,0% atât în UE, cât și în zona euro. Consumul privat este în continuare puternic, iar exporturile și investițiile au înregistrat creșteri. Rata șomajului continuă să scadă, situându-se în prezent aproape la nivelurile din perioada anterioară crizei. Economia este însă mai expusă factorilor de risc externi tot mai puternici și cu un caracter negativ mai pronunțat. O creștere economică solidă favorizează reducerea în continuare a deficitului și a datoriei publice, precum și o îmbunătățire a condițiilor de pe piața muncii. În prezent, deficitul consolidat pentru zona euro este mai mic de 1% din PIB, preconizându-se că, în cursul acestui an, va scădea sub 3% în toate statele membre din zona euro.

Previziunile economice de primăvară se bazează pe o serie de ipoteze tehnice referitoare la evoluția cursurilor de schimb, a ratelor dobânzilor și a prețurilor produselor de bază, întemeiate pe informațiile disponibile până la data de 23 aprilie. Pentru toate celelalte date integrate în previziuni, inclusiv ipotezele referitoare la politicile publice, acestea iau în considerare informațiile disponibile până la data de 23 aprilie, inclusiv. Cu excepția cazului în care politicile sunt anunțate în mod credibil și sunt detaliate în mod corespunzător, proiecțiile pornesc de la ipoteza că nu se modifică nimic la nivelul acestora.

În acest an, Comisia Europeană a revenit la publicarea, în fiecare an, a două seturi de previziuni cuprinzătoare (în primăvară și în toamnă) și a două seturi de previziuni intermediare (în iarnă și în vară), în locul celor trei (de iarnă, primăvară și toamnă) pe care le-a publicat în fiecare an începând din 2012. Previziunile intermediare examinează evoluția anuală și trimestrială a PIB-ului și evoluția inflației pentru anul în curs și pentru anii următori pentru toate statele membre și pentru zona euro, precum și datele consolidate la nivelul UE.

Următoarele previziuni economice ale Comisiei Europene vor fi previziunile economice intermediare din vara anului 2018, care vor fi publicate în luna iulie.

Sursa: https://ec.europa.eu

România poate exporta lână în Africa de Sud

Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) a finalizat o altă acțiune întreprinsă în cadrul strategiei de extindere și de deschidere de noi piețe de desfacere pentru produsele autohtone.

Una dintre oportunitățile identificate a fost piața importantă reprezentată de Repulica Africa de Sud.

În acest sens, reprezentanții instituției au inițiat demersuri către Direcția de Sănătate Animală din cadrul Departamentului pentru Agricultură, Păduri și Piscicultură din Republica Africa de Sud, cu scopul de a stabili și concretiza sectoare de colaborare în aria specifică.

În urma discuțiilor tehnice și a interesului manifestat pentru importul de lână și mohair din țară noastră, cele două părți au negociat și au agreat un certficat sanitar veterinar pentru export.

Prin deschiderea acestei piețe, s-a creat posibilitatea pentru mulți crescători de animale să valorifice și acest produs.

Pentru a veni în sprijinul crescătorilor de animale și pentru a facilita exportul acestui tip de produs, ANSVSA a dispus structurilor teritoriale ca, prin intermediul medicilor veterinari cu atribuții de certificare, să informeze operatorii economici autorizați despre această oportunitate și asupra cerințelor necesare.

Cei interesați pot consulta modelul de certificat, postat pe site-ul ANSVSA: www.ansvsa.ro, modulul: „Certificate sanitare veterinare pentru exportul subproduselor de origine animală ce nu sunt destinate consumului uman”, accesând link-ul:

http://www.ansvsa.ro/wp-content/uploads/2017/12/CSV_Africa_de_Sud_mohair_lana_netratata_spalata.pdf

Fermele de suine din România vs. fermele de suine din Polonia

În urma vizitelor la peste 50 de ferme de suine din țara noastră, dar și din experiența proprie de 15 ani în fermă, constatăm că la noi sunt reguli, zicem noi, mult prea aspre privind măsurile de biosecuritate aplicate de fermierul nostru față de fermierul polonez, spre exemplu. Vizitând câteva dintre fermele de suine din Polonia am observat că aceștia pun mare preț pe investiții mari, care urmăresc o îmbunătățire constantă în timp, asigurând în primul rând calitatea potențialului genetic. Atunci, ne-am zis, de ce oare alții pot, iar noi nu? Oare cu ce suntem noi, românii, mai prejos decât alții?

Cum este pe la alții

În mod cert, după cum bine știți, aproape fiecare stat își susține poporul. Și aici putem aminti de statul danez, care oferă o mare sumă de bani pentru extinderea fermelor în afara țării, dar și de Polonia, renumită pentru creșterea și multiplicarea porcilor. Aici, spre exemplu, am văzut ferme de familie preluate din tată în fiu, susținute cu diferite forme de creditare (dobânzi mici). Proprietarii acestora au fost primii care au accesat fonduri europene în procent de peste 95% într-o scurtă perioadă de timp. Să vorbim puțin și de statul spaniol care a pus la punct proceduri de multiplicare a purceilor cu potențial genetic ridicat, dar care nu este foarte strict în privința măsurilor de biosecuritate și nici măcar în menținerea unei curățenii exemplare. Sigur că vecinii noștri ruși, trecând printr-un focar de pestă porcină africană, au înăsprit condițiile de biosecuritate, cu investiții majore de 5-7% din totalul investiției. Dar, desigur, regula de aur este mai degrabă să previi decât să combați.

Românii, mai catolici decât papa

Însă noi, românii, suntem mai catolici decât papa. Aducem purcei pentru creștere și îngrășare din toate fermele din Europa, luând astfel tot ce ni se dă, bun sau mai puțin bun. Dorim să facem performanțe cu produșii altora și rezistăm cu stoicism căci așa-i românul, se mulțumește cu orice. Porcii din Danemarca sunt relativ buni, dar foarte scumpi (92 euro cu TVA pe cap), SPF plus indemni de orice boală zic ei. Animalele au totuși mari probleme de adaptare la noi condiții și prezintă o problemă digestivă nativă: enterită proliferativă (ILEITĂ). Să lămurim câteva aspecte: boala se exprimă clinic la purceii înțărcați după o incubație de 3-6 săptămâni. Ca stare generală, porcii bolnavi au poftă de mâncare cu apetit capricios, urmată de o scădere în greutate, dar boala rămâne în stare latentă, nefiind însoțită mereu de scaune diareice. În formele de enterită necrozată, cât și ileită regională, porcii prezintă diaree cu fecale apoase și o slăbire progresivă. În formă avansată a bolii, enterita hemoragică se manifestă cu diaree hemoragică, fecale de culoare roșie spre brună sau chiar negricioasă și anemie. Porcii sunt palizi, au culoare albă, ușor gălbuie a pielii, sunt abătuți și apatici, stau mai mult culcați și se ridică greoi la mâncare. În acest caz, se intervine cu administrare în masă a Tilozinei pulbere administrate în furaj (maximum 25 g/kg corp) asociate  cu un probiotic: Enteroferm.

De aceea recomand folosirea la începutul perioadei de populare, în apa de băut, a vitaminelor: Jecuplex, Supravitaminol sau Ankaselevit (unul dintre acestea) pentru a păstra un status bun al efectivului trecut prin multe încercări (stresul de transport, stresul cauzat de aclimatizare, stresul de schimbare locație, stresul de regrupare în efectivul de suine).

Boala aduce după sine și pagube însemnate financiar, cu pierderi din efectiv prin mortalitate cuprinsă între 5-6%, cadavrele au culoarea palidă și sunt deshidratate, la deschiderea cadavrelor intestinul subțire prezintă îngroșarea peretelui, fiind rezultatul proliferării mucoasei și edemul acestuia. În enterita proliferativă hemoragică peretele intestinului este îngroșat, cu conținut hemoragic, dar aceasta nu trebuie confundată cu dizenteria porcului, care este asemănătoare ca semne clinice. Dat fiind faptul că nu sunt cunoscute încă măsuri eficiente atât de profilaxie, cât mai ales de combatere a bolii, se recomandă să nu se facă achiziții de animale din fermele cu focar sau cu antecedente de boală și se interzice transferul de animale din efective cu semne de boală în ferme  sănătoase. Antibioticele folosite sunt: TILOZINA ȘI TIAMULINUL, care se folosesc atât preventiv, cât și curativ, de care danezii s-ar folosi cu succes, chiar și ca promotor de creștere.

Să vorbim puțin și de produșii aduși din fermele din Ungaria, rezonabili cumva ca preț (65-75 euro cu TVA/cap) vaccinați de PRRS. Prețul variază și în funcție de media purceilor; dacă sunt sub 25 kg media, prețul scade și sub 65 euro/cap. Același preț scăzut îl au și produșii masculi din fermele de scroafe BUNICI din care se opresc scrofițele pentru repro­ducție înlocuire matcă. Acest lucru este motivat de următorul aspect: există un sex ratio de 1:1 femele și masculi la o fătare. Aceștia sunt produși care nu excelează la capitolul SMZ (spor mediu zilnic), având un maxim potențial genetic de 800 g/SMZ.

Sunt produși ai fermelor din Germania care au un preț între 70-75 euro cu TVA, vaccinați, dar și aceștia au problemele lor: de obicei afecțiuni respiratorii, tuse, dispnee (greutate în respirație) în care intervenim preventiv în masă cu probiotic și antibiotic în furaj, în amestec sau apa de băut (medicator). Recomand Doxxicol sau injectarea în masă de Draxxin (antibiotic din noua generație) cu rezultate spectaculoase, administrare 1 ml/30 kg greutate vie, intramuscular în regiunea gâtului.

În încheiere, sper să reușim să avem fermele noastre de reproducție și să creștem produșii obținuți.

Ing. zootehnist Loredana Mocanu,
CATLOR CONSULTING SRL, tel.: 0758.674.671

Participarea României la cea de-a 83-a ediție a Expoziţiei Internaționale “Săptămâna verde”, 2018

În perioada 19 - 28 ianuarie 2018 va avea loc, la Berlin, Germania, cea de a 83- a ediţie a expoziţiei internaţionale „Săptămâna Verde”, la care Bulgaria va fi țară parteneră. La ediţia din acest an, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) va participa cu un stand la care vor fi prezenți experți din cadrul direcțiilor tehnice iar din partea conducerii instituției va participa secretarul general, Constantin Ilie Aprodu. În desfășurarea evenimentelor de la standul României, la care și-au anunțat prezența mai mulți oficiali, MADR va beneficia de sprijinul Ambasadei României la Berlin.

La standul MADR din incinta expoziției, vizitatorii vor putea degusta produse românești înregistrate cu Indicație Geografică Protejată precum: Magiun de prune TOPOLOVENI din judeţul Argeş, Salam de Sibiu al celor 6 membri ai Asociaţiei Producătorilor de Salam de Sibiu, din judeţele Bacău, Sibiu, Braşov, Călăraşi, Ilfov şi Bucureşti, Novac afumat din Ţara Bârsei, judeţul Braşov. Totodată, Telemeaua de Ibănești de la membrii Asociației pentru promovarea produselor tradiționale de pe Valea Gurghiului, județul Mureş, produs înregistrat cu Denumire de Origine Protejată, va putea fi degustată de cei interesați.

La „Săptămâna Verde” vor fi expuse și produse a căror documentație se află în diverse stadii de verificare la direcțiile de specialitate ale Comisiei Europene: cârnații de Pleșcoi, din județul Buzău, Scrumbia de Dunăre afumată de la membrii Asociației Ro-Pescador din Tulcea şi Cașcavalul de Săveni de la Asociația Producătorilor din Botoșani.

De asemenea, vor mai fi oferite, spre degustare, alte patru produse a căror documentaţie este în curs de finalizare pentru a obține protecție europeană: Telemea de Sibiu de la Asociaţia Producătorilor de Telemea de Sibiu, Virșli de Hunedoara de la Asociația pentru Promovarea Produsului “Virşli de Hunedoara”, Brânză de Vaideeni obținută de membrii Cooperativei Agricolă Vaideeni și Salată cu icre de ştiucă de la Asociația Ro-Pescador din Tulcea.

Membrii asociaţiilor din judeţele care fac parte din filialele locale ale Federaţiei Naţionale a Producătorilor de Produse Tradiţionale le vor oferi vizitatorilor, spre degustare, preparate din diferite regiuni ale României, cum ar fi produse din lapte: brânză, caşcaval afumat și neafumat, telemea, brânză de burduf în coajă de brad şi în membrană naturală, caş afumat/neafumat.

De asemenea, vor putea fi degustate atât produse din carne (cârnaţi de porc sau oaie, slănină afumată, costiță afumată, muşchi afumat, ghiudem, babic, cârnați picanți, cârnați de casă, pecie afumată, peștișor afumat, clisă afumată, costiță afumată, jumări de porc, cârnați de porc, carne afumată la garniță, mușchi perpelit etc.) cât și produse de panificaţie şi patiserie (cozonac Domnesc, Cozonac Comoara Măcinului, pâine cu cartofi, pâine împletită la tavă). Nu vor lipsi nici produsele din pește (baghetă pescărească, batog afumat, păstrăv ardelenesc, pastramă pescărească, icre de crap, de știucă, sardeluță marinată în ulei picant, batog de somn, pastramă de somn) și nici băuturile spirtoase precum: Pălincă, Țuică de Argeș și Țuică Zetea de Medieșul aurit, dar și cu vin alb şi roşu.

Oaspeții târgului se vor putea delecta, de asemenea, cu delicatese precum dulceață de cireșe amare, căpșuni, vișine, zmeură, gem de prune, zacuscă și tocană de legume, dar și cu vestitele prune uscate de Leleasca. La standul MADR se vor regăsi și gustoasele mere de Voinești.

Motivele tradiționale din ii românești, cu elemente de etnografie și folclor din Oltenia și Crișana, se vor regăsi în decorul standului MADR și îi vor introduce pe vizitatori într-o atmosferă care inspiră tradiție tipic românească. Reamintim că IA face parte din anul 2017 din patrimoniul cultural al UNESCO.

Pentru prima dată la un târg internațional, reprezentanții MADR vor prezenta, în cadrul standului, 16 produse din cele 30 înregistrate în Registrul național al produselor montane: suc natural din mere ”KOP”, suc natural din pere ”KOP”, suc natural din mere şi sfeclă roşie ”KOP”, suc natural de mere, suc natural de pere, suc natural de mere și pere, miere din județul Caraș Severin, cașcaval de Ibănești, smântână de Ibănești, urdă de Ibănești din județul Mureș, cașcaval țărănesc Valdostana, brânză de burduf Valdostana, cașcaval Valdostana din județul Prahova, sana, iaurt și chefir din județul Harghita.

Începând cu anul 2003, MADR a participat la „Săptămâna Verde” de la Berlin, în fiecare an, cu stand propriu.

***

În perioada 18-21 ianuarie 2018, la Berlin, are loc și a 10-a ediție a Forumului cu tema  ”Modelarea viitorului producției animale – durabil, responsabil, eficient”.

Forumul Global pentru Alimentație și Agricultură și conferința miniștrilor agriculturii au avut loc din 2009 și au păstrat nivelul ridicat al unui format central ce se adresează aspectelor globale referitoare la agricultură și securitate alimentară.

Cele doua evenimente reprezintă repere pentru agenda internațională a sectorului agricol la începutul fiecărui an.

Abonează-te la acest feed RSS