Lumea Satului

Lumea Satului

Milișăuți, un pitoresc oraș din nordul României, este locul unde de aproape 50 de ani familia Pascari a devenit sinonimă cu tradiția și calitatea în producția de murături. Cu rădăcini adânci în acest meleag mioritic, familia Pascari a evoluat de la niște butoaie goale primite de la părinți moștenire, la a deveni unii dintre importanții producători de murături din regiune.

De la butoaie goale, la unul dintre cei mai importanți producători de murături din zonă

Cu trei generații de muncă dedicată acestei activități, familia Pascari a reușit să păstreze și să transmită secretele și tradițiile ce înconjoară procesul de murare. Domnul Mircea Pascariu, unul dintre artizanii acestei afaceri de familie, dezvăluie că secretul din spatele celei mai delicioase verze murate pentru sarmale este saramura de la Cacica. După ce varza este lăsată să se matureze în butoaie, aceasta este pusă în teasc pentru a se scurge de surplusul de lichid, după care este împachetată, vidată și trimisă spre consumatori.

Castraveții de grădină sunt un alt punct de mândrie al acestei familii pricepute în arta murării. După ce sunt selectați cu grijă, ei sunt supuși aceluiași proces metodic și rafinat. După maturarea în butoaie, castraveții sunt ambalați cu atenție și sunt gata să plece spre magazine.

Ciprian Pascariu, cel care reprezintă a treia generație în această activitate de familie, a preluat cu pasiune moștenirea de a produce murături de înaltă calitate. El ne spune că fiecare pungă în care se introduc castraveții murați este cântărită cu precizie, garantând astfel calitatea produsului finit. Familia Pascari exportă anual între 15 și 20 de tone de castraveți și gogonele murate, varza murată fiind de departe vedeta producției.

Ceea ce începea ca o mică afacere de familie acum trei generații a devenit o afacere de succes, murăturile Pascari ajungând până în Spania, Italia, Germania și Marea Britanie.

Doamna Pascariu, o prezență respectată în această familie de producători de murături, îl îndeamnă pe Ciprian să ducă tradiția mai departe. Pentru această familie, producerea de murături nu este doar o afacere, ci o moștenire prețioasă ce trebuie să fie transmisă din generație în generație.

De trei generații, familia Pascari știe cum să dea gustul celor mai bune murături din Milișăuți. În spatele fiecărei pungi cu murături se află nu doar o rețetă, ci o poveste bogată de muncă, pasiune și tradiție. Această familie a demonstrat că, cu răbdare și dedicare, orice butoi gol poate deveni un simbol al gustului autentic și al unei afaceri de succes.

Beatrice Alexandra MODIGA

Problemele majore de mediu, de climă, biodiversitatea, pesticidele, OMG-urile, Covid-19 etc. dau naștere la numeroase controverse în care sunt implicate grupuri sociale cu diferite „teme“. Asistăm, astfel, la o mare „despachetare“ de afirmații mai mult sau mai puțin validate, speculații periculoase, chiar concepții greșite, în jurul întrebărilor care merită, fără îndoială, multă atenție. În acest context, cine va putea juca rolul de „judecător de pace“ între părțile interesate în vederea arbitrării litigiilor?

Ideea este că trebuie să ne bazăm pe știință pentru că este considerată rațională și, prin urmare, ar fi garantul „adevărului“. În dezbateri, vedem adeseori aceste argumente „brand-uite“ de autorități: „Știința ne spune“... sau „există un consens în rândul oamenilor de știință să spună că...“ sau chiar „este dovedit științific că...“ etc., lăsând astfel cetățeanul să se gândească că știința vorbește și, ca atare, el trebuie să se supună necondiționat. Deci, se postulează că știința este infailibilă și, totuși, aceeași societate care o aclama, atunci când îi convine, critică din ce în ce mai mult inovațiile care rezultă din ea, așa cum am văzut în cazul organismelor ameliorate genetic.

Totuși, această imagine a unei științe mai presus de tot, capabilă să separe adevărul de fals, este departe de a fi o reflectare a realității, lumea cercetării fiind în marea ei majoritate ignorată. Pe de o parte, este adevărat că știința poate greși, pe de altă parte, căutarea cunoașterii și a cauzalităților pe subiecte, încă slab elucidate, este un exercițiu dificil, care necesită observații, experimente, interpretări etc. și adesea o punere sub semnul întrebării a primelor ipoteze explicative. Ceea ce pare adevăr astăzi nu va fi neapărat așa mâine, astfel că „certitudinile“ sunt adesea „relative“ în rândul oamenilor de știință.

A existat un consens în secolul al XVIII-lea că lumea a fost creată de Dumnezeu. Savanții nu au pus sub semnul întrebării dogma creaționistă, iar Linnaeus, savantul suedez care a introdus clasificarea binomială a ființelor vii, a spus clar că el realizează inventarul lucrării lui Dumnezeu. Credința într-o natură imuabilă și perfectă este încă vie, în ciuda tuturor dovezilor... În mod similar, am crezut de mult în generarea spontană. În urma numeroaselor dezbateri între pro și anti, Pasteur a pus capăt acestei convingeri. Să ne amintim, de asemenea, că a existat un consens la începutul secolului al XX-lea pentru a respinge teoria derivei continentale a lui Wegener, care ar fi totuși la originea teoriei plăcilor tectonice câteva decenii mai târziu.

Când vine vorba de climă, nu cu mult timp în urmă s-a vorbit doar despre ciclurile solare și teoria Milancovitch. De atunci am descoperit forțarea antropică. Dar putem vorbi de un consens asupra climei? Ne putem îndoi, însă faptul de a ostraciza pe toți cei care îndrăznesc să vorbească critic asupra gândirii dominante a contribuit, cu siguranță, la îngroparea dezbaterii. Însă, rămân în această zonă, ca și în altele, multe zone gri, după cum au subliniat, de exemplu, „realiștii climatici“! Sunt inadmisibile opiniile exprimate și de alți oameni de știință?

O mare provocare la sfârșitul secolului al XX-lea a fost conștientizarea complexității extraordinare a lumii: complexitatea sistemelor ecologice și a organismelor vii, complexitatea societăților umane, complexitatea sistemului planetar etc. În limbajul de zi cu zi avem tendința de a folosi termenul de complex pentru a traduce dificultatea de a înțelege corect obiectul de studiu... în limbajul științific, complexitatea înseamnă că orice sistem este compus din elemente care interacționează între ele în forme foarte variate și al căror rezultat nu este direct accesibil bunului simț.

În viață, ca și în mecanica cuantică, nu putem fi siguri de nimic. Acest fenomen este deosebit de bine cunoscut în domeniul epidemiologiei: un simptom poate fi rezultatul unor cauze multiple, fără a fi de obicei posibil să se identifice.

În dezbaterea privind polenizarea și mortalitatea albinelor este evident că, dacă insecticidele joacă un rol, nu sunt singurele în discuție, contrar afirmațiilor anumitor mișcări militante, opinia este axată pe rolul negativ al pesticidelor, ignorând ceilalți parametri implicați. Este o abordare pur dependentă, contrară eticii științifice, menită să caute cauzele pe baza unor idei preconcepute.

Inteligența care știe doar să despartă este incapabilă să ia în considerare contextul și complexul planetar, inteligența devenind oarbă și iresponsabilă.

Celebra serie de observații pe termen lung, la care visează toți ecologiștii, lipsește cu desăvârșire. Pe de o parte, este prea scumpă, se pare..., pe de altă parte, este nevoie de timp pentru a acumula informații utilizabile și nu este profitabil din punctul de vedere al publicării. În timp ce în domeniul climatologiei, astronomiei sau geofizicii există observatoare și personal dedicat măsurătorilor pe termen lung, așa ceva nu există în domeniul științelor vieții.

Natura nu funcționează ca o mașină și abordarea mecanicistă și deterministă a funcționării sistemelor ecologice, care a predominat de mult, este depășită. Este dificil, în acest context, să prezicem evoluția pe termen mediu și lung pentru că nu avem instrumentele necesare pentru a face acest lucru. Totuși, unii „oameni de știință“ nu pot rezista tentației de a se juca cu așteptările oamenilor.

Multe mega-analize raportează dificultatea de a avea date despre parametrii considerați importanți și în mod tradițional se trage concluzia că există necesitatea de a continua sau chiar de a intensifica cercetarea. Concluziile în general prudente ale oamenilor de știință sunt, pe de altă parte, traduse adesea în formă caricaturală și alarmistă de către o parte a mass-mediei.

A contesta o teorie majoritară la un moment dat nu este o erezie, ci o parte a dezbaterii științifice. Descoperirea „adevărului“ nu se construiește neapărat prin consens, ci prin încercări și erori între un model explicativ și faptele observate. Abordarea științifică este, așadar, hrănită de întrebări, spirit critic și îndoieli. Este posibil ca alte observații, în alt context, să dea rezultate diferite... de aici interpretări diferite. Și astfel adevărul nu este deținut, de obicei, de niciuna dintre părți.

Falsificabilitatea este un concept considerat fundamentul epistemologiei științifice. Orice ipoteză, orice afirmație trebuie să poată fi infirmată, adică trebuie să se poată preta jocului contestației pentru a-și testa robustețea. Dacă o ipoteză concurentă se dovedește a fi mai potrivită pentru descrierea unui fenomen, ea va lua locul celei anterioare. Cu alte cuvinte, abordarea științifică este cea care asigură corespondența dintre faptele și teoriile care încearcă să le interpreteze.

La un moment dat, cunoașterea unui fenomen se poate stabiliza, chiar dacă rămân incertitudini și în absența unei ipoteze alternative credibile. Dar nu este niciodată exclus ca progresul tehnologic sau dobândirea de noi cunoștințe să facă posibilă apariția unei noi descoperiri.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

La creștetul său veghează Muntele Horaiciorul în fiecare anotimp ca un părinte, fie că soarele-i luminează spectaculoasele turle ori luna apare și dispare asupra sa prin cerul infinit, Mănăstirea Horaița parcă-i desprinsă din mijlocul unei povești ale cărei rădăcini s-au împământenit încă de acum 500 de ani, formând un colț de rai cu porțile mereu deschise.

Situată aproape de șoseaua Crăcăoanilor, cea care face legătura dintre Piatra Neamț și Târgu Neamț, și ascultând susurul pârâului Horaița, mănăstirea a luat denumirea de la cei ce dețineau hotarele de pământ de aici, îndeosebi din comuna Crăcăoani și locurile apropiate.

Manastirea Horaita

Se pare că mănăstirea a fost ridicată în secolul al XV-lea, conform unor acte ale domnitorului Alexandru cel Bun, unde se pomenea despre acest loc alături de alte biserici ce se aflau în administrarea Mănăstirii Bistrița.

Poienile dătătoare de viață și aerul pur au atras inimile călugărilor însetați duhovnicește de aura acestui loc pe care l-au ales negreșit pentru rugăciune și ridicarea temeliei a celei ce urma să devină Mănăstirea Horaița. Astfel, la începutul anilor 1800, părintele Irinah Roseti, ce a fost primul stareț al mănăstirii, alături de mitropolitul Veniamin Costachi al Moldovei a înălțat biserica din lemn ce poartă hramul „Pogorârea Sfântului Duh“. Ajutor au dat și domnitorii Ioan Sturza și Mihai Sturza, înscriind lăcașul de cult în evidențele statului. Când starea de sănătate a părintelui Irinah nu i-a mai permis slujirea mănăstirii, acesta și-a refugiat sufletul în Palestina, lăsându-l în urma sa pe părintele Ermoghen Buhuși, în a cărei perioadă de ședere s-a ridicat biserica de acum ce poartă hramul „Botezul Domnului“. Contribuție la construirea și decorarea bisericii a avut și mitropolitul Calinic Miclescu al Moldovei, domnitorii Grigorie Alexandru Ghica și Alexandru Ioan Cuza.

Amprenta arhitecturii moldovenești este evident vizibilă prin stilul ce a îmbinat atât influențele romano-bizantine, cât și cele rusești. Astfel, eleganța și rafinamentul grăiesc continuu despre această crăiasă ce respiră la poalele Carpaților Orientali. Piatra a fost principalul material de construcție al bisericii și doar pentru bolți a fost folosită cărămida. Pictura are aspect neobizantin și a fost realizată de Mihai Chiuaru împreună cu ucenicii săi la sfârșitul anilor 1900.

Deasupra ușilor împărătești se află maiestuoasa catapeteasmă, operă ce se pare că a fost realizată la Viena. În schimb, din alte informații ea ar fi fost realizată de meșteri ai locului. Urmele stilului baroc, dar și lemnul din tuia, păr și tei au făcut din catapeteasmă o piesă unică ce pur și simplu farmecă ochii credincioșilor la întâlnirea cu aceasta, precum și la vederea Sfinților Apostoli, a icoanei Deisis și a celor paisprezece medalioane introduse ca un șir de mărgele aurite.

Unul dintre locurile în care timpul devine și mai prețios, inima ți se pleacă către privirea sa este icoana Maicii Domnului, cea făcătoare de lucruri miraculoase cum nici măcar mintea omului nu știe să le perceapă în vreun fel, căci la vremea secetei ori alte necazuri ce se răsfrâng printre noi aceasta a dat speranță și a grăit prin puterea sa, dând vindecare, lumină și apă cerească. Icoana a fost adusă din biserica de lemn și a fost creată la începutul anilor 1800.

Precum fulgii de nea ce se coboară încet spre pământul neted, la fel este sentimentul profund de calm ce se așterne în sânul oricui calcă pragul Paraclisului Sfântului Nicolae (1852), unde slujbele ajung către credincioși în anotimpul geros.

Parfumul trandafirilor se răspândește în jur, cuprinzând turnul clopotniță, cel ce a fost finalizat în anul 1855, în vremea părintelui Ermoghen Buhuș. În incinta turnului se află și un mic paraclis, loc unde se săvârșește Sfânta Liturghie de ziua hramului.

Aproape de versantul de răsărit al Munților Stânișoarei, pașii mei străbat printre picături de ploaie complexul monahal din care izvorăște iubirea sfântă ce a atins florile albe de gura leului, brazii cu frunțile îndreptate către zările albastre, cele opt turle prin care crucile spun adevărul din suflet, căci aici, ca un drept crez îngeresc, stă așezată veșnica Mănăstire Horaița.

Aurora GRIGORE

Parisul a fost scena necontenitelor schimbări, orașul mișcărilor sociale ce a trecut prin momente dulci și amare, însă, după al Doilea Război Mondial, porțile sale deschise erau visul multora în a-i călca firul de iarbă pentru îmbogățirea spirituală, pentru descoperirea acestui destin ce face parte dintr-o lume a creației, nu doar dintr-un oraș pur și simplu. Paris, orașul unde s-au strâns laolaltă cele mai luminate minți ale lumii, încurajându-se reciproc la victorii culturale, istorice, este centrul educației, unde s-au format de-a lungul diferitelor epoci Molière, Voltaire, Diderot, ale căror idei au rămas testamente peste veacuri și au cucerit fără încetare generațiile însetate de cunoaștere, de nou, de o atitudine aplecată către unicitate cum rar mai întâlnim azi. Prin fiecare construcție, monument, muzeu, Parisul a evoluat de la satul galic Parisii la metropola de azi, s-a transformat și a devenit un compendiu de stiluri arhitecturale unice. Dacă la începuturi abundența de ornamente era mereu prezentă, acum materialele din beton, oțel, sticlă nu mai lasă în urmă decât linii drepte ori zgârie-nori ce umbresc uneori prea mult totul din jur.

Bazilica Sacré-Coeur și Cartierul Montmartre

Atmosferă boemă, sunet de chitară și o aură de bucurie sunt prezente prin punctul cel mai înalt al Parisului, dealul Montmartre, zonă ce a fost locuită probabil din vremea galo-romană. Cartierul parizian a fost spațiul inspirațional unde artiști cu renume au ales să compună, picteze, să-și exprime frumosul, Vincent van Gogh, Gen Paul, Pablo Picasso, Maurice Utrillo, Eric Satie fiind câțiva dintre cei atrași de farmecul de aici. Amprentele modei vechi și străzile ce se bifurcă amețitor, galeriile de artă, buticurile și muzeele unde sunt expuse lucrările marilor artiști, printre acestea ale unicului Salvador Dali la muzeul Dali Paris, te poartă în apusul cu fantasmă al perioadei Belle Epoque. Plină de grație și impunătoare prin aspectul fațadei albastre împletit de stilul bizantin și romantic, Bazilica Sacré-Coeur de Montmarte pare desprinsă din basme, ridicată în vârful dealului cu niște cupole gata să se-nalțe precum baloanele umflate-nspre astrul ceresc. Numeroasele scări ce trebuie urcate până la bazilica dedicată inimii sacre a lui Iisus dau energie corpului pentru a contempla atunci când pășești pe ultima treaptă, fiindcă de aici, de sus, priveliștea ce se deschide asupra orașului e unică, plină de splendoare. Din micul paradis de afară am ajuns în interiorul puțin întunecat al bisericii, loc ce rostește și fraze din Războiul franco-german, doar lumina născută din lumânări atinge acum mozaicul ce-i întruchipează inima în flăcări a lui Iisus Hristos, cea care a învăluit spațiul cu sentimentul nădejdii, al răbdării și binelui.

Panteonul

Din vârful dealului Sainte emană o solemnitate greu de descris în ascunsul paginii, poate și datorită încărcăturii spirituale și rigurozității, așa cum o simți încă din afară. Panteonul, ridicat după jumătatea anilor 1700 și inspirat pe alocuri de Panteonul Romei, este mausoleul iluștrilor recunoscuți ai Franței, așa cum este inscripționat chiar pe fațada monumentului. A fost la începuturi locul unde a fost înmormântată Sfânta Geneviève, sfânta patroană a Parisului. Atins de umbre întunecate, stilul neoclasic și-a făcut loc în interiorul atât de larg, imensele picturi ale sfinților, sculpturilor, toate vegheate din depărtare de măreața cupolă. La început, construcția a fost concepută doar pentru genul masculin, aici iși dorm somnul de veci 75 de bărbați, printre ei Victor Hugo, Voltaire, Jean Monnet, Alexandre Dumas, însă din 1995 au fost îngropate în Panteon și femei, una dintre acestea fiind fiziciana Marie Curie. Atârnat de cupola stă din anul 1851 pendulul ce se balansează circular, realizat de fizicianul Léon Foucault; acesta a vrut să demonstreze teoria sa printr-un experiment, conform căreia Pâmântul se rotește.

Place des Vosges, Cartierul Marais

Printre clădirile roșiatice din cartierul Marais, porumbeii zburdă liberi și răspândesc acum aerul aristocratic de demult… Una dintre cele mai vechi piețe publice din Paris, Place des Vosges, a fost construită pentru regele Henri IV în anii 1600; era pe atunci Place Royale, spațiul ideal pentru întâlniri de rang înalt, nunți, dar și dueluri. Grădinile frumos decorate din jur sunt într-un contrast fin cu arhitectura franceză a secolului al XVII-lea ce zugrăvește muzeele și monumentelor istorice. Casa de la numărul 6, unde a locuit Victor Hugo, a devenit acum muzeu, loc unde putem afla despre viața și impresionanta sa operă. Le Musée Carnavalet – Histoire de Paris din cartier este înzestrat cu ilustrații din istoria Parisului, din Antichitate până azi. Comunitatea evreiască de aici se mândrește cu lucrările de artă și exponate ce evocă istoria de peste 2.000 de ani de la Muzeul Artei și Istoriei Iudaismului. În cartierul Le Marais te așteaptă saloanele de ceai și cafenelele ori pur și simplu o bancă unde te poți așeza liniștit la umbra unui copac cu frunze ce vin lin spre pământ.

Muzeul Orsay

Ecourile trenurilor ce ajungeau în Gara Orsay la sfârșitul anilor 1800 au rămas undeva într-un album de poveste, o amintire. Prima gară electrificată din lume a fost transformată în muzeu, fiindcă nu mai putea face față fluxului mare de trenuri din acea vreme. Cu un design conceput de Gae Aulenti, Muzeul Orsay a pus în lumină arta impresionistă și post-impresionistă, picturile realiste și de peisaj. Printre lucrările importante se află „Gare Saint-Lazare“, autoportretul lui Vincent van Gogh și „Noaptea înstelată“, lucrări ale artistului Henri de Toulouse-Lautrec. Interiorul muzeului are un decor deosebit, acesta transpunându-te într-un palat al artei plastice prin multitudinea de colecții prezente ce pun în valoare anumite momentele istorice. Aici au loc concerte, proiecții de film și diverse spectacole.

Place Vendôme

Superbă prin forma sa dreptunghiulară, cu un spațiu foarte aerisit, Piața Vendôme este proiectul arhitectului  din timpul lui Ludovic al XIV-lea. Denumită la început Place Louis le Grand, piața a fost menită să fie zonă pentru locuințele regale. Sutele de ferestre ce privesc acum din toate direcțiile te cuceresc prin simplitatea în care stă închegată etalarea indiscretă a monarhiei. Prin aceste locuri extravagante, buticuri cu branduri de lux, nume sonore au fost în vizită des, mai ales la Hotel Ritz, printre ei scriitorul Ernest Hemingway, romancierul Scott Fitzgerald. Coco Chanel a locuit timp de 34 de ani la Hotel Ritz, perioadă în care a decorat într-un stil splendid și o finețe specială mobilierul, căruia i-a dat amprenta sa pariziană. Unul dintre punctele cu o semnificație istorică majoră, ce se aseamănă cu Columna lui Traian din Roma, este Coloana Marii Armate. Coloana a fost ridicată pentru cinstirea lui Napoleon și a armatei ce a obținut victoria în lupta de la Austerlitz în anul 1805. Pe fațada acesteia sunt evocate în spirală pe plăci din bronz episoade din luptă, iar în vârf a fost așezată statuia lui Napoleon.

La Conciergerie

Una dintre edificiile impresionante ale Evului Mediu, ce a servit ca închisoare și tribunal la sfârșitul anilor 1700, Conciergerie te cucerește prin aspectul său de fortăreață, stilul gotic, dar și povestea de după fațada și turnurile impunătoare. Conciergerie este de fapt o moștenire din Palais de la Cité, clădirea unde locuiau regii Franței la sfârșitul secolului al XIII-lea. Aici, pe lângă cei peste 2.500 de întemnițați, Maria Antoaneta, ultima regină a Franței înainte de Revoluția Franceză, a fost închisă și condamnată, lăsată să zacă în celulele pline de umezeală, pe măsură ce-și aștepta sfârșitul la nemiloasa ghilotină. Conciergerie și-a deschis porțile către public ca muzeu și este Sit al Patrimoniului Mondial UNESCO. Pe coridoarele reci se simte durerea celor judecați de Tribunalul Revoluționar, iar în câteva dintre săli – Sala Numelor, Sala Gardienilor, Sala Bărbaților de Arme – sunt prezentate numele condamnaților la moarte, artefacte, ultima scrisoare a Mariei Antoaneta, locul unde prizonierii erau predați pentru executare.

Cartierul Latin

Mirosul de carte veche, gândirea liberă, spiritul vesel, toate acestea la un loc sunt parte din Cartierul Latin, locul vieții studențești încă din vremea Evului Mediu. Centrele de cercetare, instituțiile de învățământ, terasele și cafenelele de aici au fost conservate până acum pentru a duce mai departe crezul intelectualității ce s-a dezvoltat zi de zi. Puțin diferit față de restul Parisului, în Cartierul Latin a rămas acel aer medieval ce îmbogățește zona prin amfiteatre și grădini, universități, centre de cercetare, vestitul cartier Sorbona, moschei. Librăriile pline de farmec de pe malul Senei, străzile amețitoare cu alei pavate cu piatră, galeriile de artă, bistrourile, bisericile antice sunt gata să-ți alinte spiritul de călător pentru a-ți face cunoștință cu un altfel de pitoresc, unul cultural, istoric ce-ți îmbogățește mintea și sufletul totodată.

Moulin Rouge

De la dansul curtezanelor din trecut până la French Cancanul contemporan, muzicieni, actori, totul are un numitor comun definit într-o strălucire și un spectacol plin de farmec tipic parizian. Moulin Rouge a fost creat de impresarul francez Charles Zidier și de antreprenorul spaniol Josep Oiler în anul 1889, gândindu-se că Parisului îi lipsește un loc extraordinar pentru divertisment. Scena cluburilor The Machine și barul à Bulles de pe acoperiș adună zi de zi turiștii și localnicii, gata să asiste la dansurile artiștilor frumos costumați ce se sincronizează într-o manieră perfectă presărată cu extravaganță. Ștrasurile, paietele și penele aduc zâmbetul pe chipul atrăgătoarelor fete Dorris, acrobaților pricepuți, clovnilor simpatici și creează în spațiul acesta destul de strâmt o atmosferă plină de fantezie și senzații tari ce te conduc într-o lungă călătorie din anii 1900 până azi. Printre cei care au călcat pragul faimosului Moulin Rouge se numără Dalida, Frank Sinatra, Regina Elisabeta a II-a, Ginger Rogers.

Sainte-Chapelle (Sfânta Capelă)

Construită de Ludovic al IX-lea în anii 1200, capela regală Sainte-Chapelle este podoaba arhitecturală realizată în stil gotic Rayonnant. A fost concepută pentru a adăposti relicvele din creștinătatea medievală, coroana de spini a lui Hristos. La răsăritul soarelui, Sainte-Capelle este ca o floare unicată în lume, peste 1.000 de vitralii din secolul al XIII-lea răspândind un rafinament pe care doar ochii-l înțeleg o dată cu întâlnirea acestora. Pe ferestrele din sticlă divinitatea capătă lumină și culoare, pe ele sunt fabulos evocate episoade biblice din Vechiul Testament și Noul Testament. Prin scenele înfățișate prin imagini au fost învățați mulți oameni fără carte despre Biblie. În capela inferioară se găsește pictura murală a Bunei Vestiri, cea mai veche din Paris de acest tip. Sainte-Capelle a fost vandalizată în timpul Revoluției Franceze și folosită ca depozit de cereale. De asemenea, biserica a servit și ca tribunal revoluționar. Numele celor care au transformat bucățile mici din sticlă în adevărate comori nu sunt cunoscute, însă ei au reușit să uluiască o lume întreagă prin talentul nemaiîntâlnit. Pe lângă vitralii, statuile celor 12 apostoli și ale Sfântului Petru reprezintă adevărate capodopere ale sculpturii medievale.

Palatul Garnier, Opera Națională

Ca o lume în care frumosul cultural abundă, iar excelența își face loc în cele mai mici detalii, Palatul Garnier, opera fabuloasă a Parisului, a fost construit la inițiativa lui Napoleon al III-lea, în 1860. Mai bine de 10 ani, Charles Garnier a lucrat neîncetat la proiectul ce urma să fie reperul emblematic al arhitecturii opulente, sculpturilor elegante, o clădire cu saloane decorate într-un stil baroc exuberant. Spectacole de operă, balet și diverse concerte au loc în această încăpere mirifică, plină de culoare romantică a artei din Palatul Operei. Boltele înalte din marmură, auditoriul în formă de potcoavă precum un teatru italian cu candelabrul de cristal și bronz, Salonul de Gheață – rotunda unde dansul și vânătoarea sunt prezente prin tapiserii atât de vii, foaierul plin de candelabre ce luminează scene din istoria muzicală de pe tavan atrag pasionații de istorie, artă și te cheamă aici pentru o experiență atât de rafinată.

Pont des Arts (Podul Artelor)

Ca o punte învăluită de dragoste peste Sena, unde zilele și nopțile par mai lungi, Podul Artelor respiră prin structura metalică și expiră încă din 1802 o frumusețe ce-i adulmecă neîncetat pe artiști, fotografi, pictori, gata să imortalizeze momentele unice de aici. Primul pod metallic din Paris, Pasarela Artelor, a fost construit din dorința lui N. Bonaparte de a lega Luvrul de actualul Institut al Franței. Cu toate că trebuia să plătească taxă, parizienii au îndrăgit numaidecât faimoasa construcție și doar în prima zi au pășit aproximativ 64.000 de trecători. Portocali de-a lungul balustradelor, înghețată pe băț, bănci din lemn pe care îndrăgostiții se așezau făceau parte din viața cotidiană derulată armonios pe pod. Treptat, structura podului a fost afectată, astfel că în anul 1984 el a fost reconstruit din oțel. Azi, bărcile ce se ondulează pe apele Senei, lacătele legate de balustrada podului pentru împărtășirea iubirii, florile împărțite din coșul de paie sunt în strânsă comuniune cu băncile din lemn, strângerile de mână ce amintesc de vremurile începutului și trimit în același timp mai departe fotografiile memorabile ce vor dăinui peste ani.

Castelul Versailles

Nu poți încheia călătoria la Paris fără o plimbare prin extravagantul Palat Versailles și frumoasele sale grădini, ce se află la câțiva kilometri de oraș. Palatul este sâmburele evoluției istoriei franceze, o mărturie a legăturii cu politica și simbol al Revoluției Franceze. Cabană de vânătoare pentru familia regală la început, Palatul Versailles s-a extins într-un stil futurist în timpul lui Ludovic al XII-lea. Magnifica Sală a Oglinzilor, ce cuprinde 300 de oglinzi și candelabre venețiene, faimoasele grădini decorate cu fântâni, sute de mii de flori și arbori, peste 200 de sculpturi, colecțiile de picturi prin care descoperi istoria Franței fac din palat o epopee a frumosului prin care domină grandoarea arhitecurală și seninătatea culturii atinse de istoria tumultoasă și crengile iubirii. Palatul Versailles a fost de-a lungul timpului, printre altele, muzeu de istorie, locul unde se țineau festivaluri nocturne, scenă pentru ceremonii, spital militar. Aici s-au semnat tratate de pace, printre care „Tratatul de la Versailles“ prin care s-a sfârșit Primul Război Mondial. La palat se va desfășura în anul 2024 competiția de echitație pe parcursul Jocurilor Olimpice.

„Capitala Artelor“, „Orașul Luminii“, al palatelor regale, a sărbătorii și a plăcerii, a opulenței, centrul ideilor filozofice ale iliminismului, Paris, prin cocarda tricoloră formată din albastru și roșu împletite cu albul monarhic, flutură spiritul libertății, al sentimentului iubirii ce dăinuie într-o lume ce tot închide și redeschide lacătul lăsat printre urmele apusului agățat de podul atât de iubit de soare și de nori.

Aurora Grigore

GALERIE FOTO

Ho, ho, ho! Dragi copii, noi l-a găsit pe Moș Crăciun! Unde? În localitatea Negrești, aproape de orașele Piatra Neamț și Târgu Neamț, de Cetatea Neamțului, Humuleștiul lui Ion Creangă, Mănăstirile Agapia, Văratec, Neamț. Satul fermecat se află într-un colț de poveste în județul Neamț, pe Strada lui Moș Crăciun, numărul 1.

Numele lui este cunoscut de toți copiii și cei care păstrează spiritul Crăciunului în inimă: Moș Crăciun. Vârsta sa este atât de mare încât s-a pierdut în fulgii de nea, dar sufletul său rămâne veșnic tânăr, plin de bucurie și magie. Iată ce am aflat noi de la el.

Reporter: Care este povestea Satului lui Moș Crăciun?

Moș Crăciun: Povestea Satului lui Moș Crăciun este despre magie, căldură și bucuria de a împărtăși. A început cu dorința de a aduce lumea mea magică mai aproape de inimile celor din România. După ce am simțit că frigul Laponiei îmi pătrunde prea tare în oase, am ales să-mi mut atelierul în Negrești. Pe 1 decembrie 2021 am deschis larg porțile satului și de atunci fiecare zi petrecută aici este o sărbătoare.

Investiție cât două milioane de saci plini de jucării

Rep.: De când ați ales un astfel de business? Și cât a ajuns să coste?

M.C.: Ideea de a împărtăși magia Crăciunului cu toți cei care cred în minuni m-a inspirat să încep acest business plin de bucurie. Cât despre costuri, ei bine, să zicem că a fost o investiție cât două milioane de saci plini de jucării, dar bucuria pe care o aducem este neprețuită. Nu este vorba doar despre bani, ci despre timp, dragoste și zâmbete, care, vă asigur, valorează mai mult decât orice comoară.

Tur ghidat de 30 de minute, plin de magie și zâmbete

Rep.: Cum sunt întâmpinați vizitatorii?

M.C.: Vizitatorii mei dragi sunt întâmpinați de spiriduși și conduși printr-un tur ghidat de 30 de minute, plin de magie și zâmbete. Pe parcursul turului, fiecare casă are o poveste proprie, iar la final pot petrece alte 30 de minute în Magazinul de Suveniruri. Turul începe cu un moment special: scrierea scrisorilor către mine, Moș Crăciun, apoi treceți poarta de intrare și pășiți în inima satului, unde veți fi întâmpinați de un spiriduș foarte prietenos. El vă va conduce la Căsuța Spiridușilor, un loc plin de culoare, luminițe și râsete, unde se simte bucuria și veselia Crăciunului. Apoi, vizitați Oficiul Poștal, unde sute de scrisori sunt sortate zilnic cu multă atenție. Următoarea oprire este la Atelierul de Jucării, unde spiridușii construiesc cu grijă și dragoste jucării magice. În continuare, vizitați Casa lui Moș Crăciun, unde mireasma de scorțișoară și ceaiuri aromate îmbie la povești. Casa mea este un sanctuar al păcii și tradiției, fiecare obiect având o poveste de spus. Următoarea oprire va fi Biroul meu, unde mă găsiți și pe mine. Urmează Atelierul de Împachetat Cadouri, unde fiecare dar este împachetat cu măiestrie și un strop de magie. Și, desigur, veți putea admira sania mea, minunat decorată pentru marea călătorie, și grajdul renilor magici. Turul se încheie cu Magazinul de Suveniruri, unde puteți lua acasă o parte din magia și bucuria acestui loc minunat. Întâlnirea cu mine, Moș Crăciun, este un moment deosebit! Spiridușii îi conduc pe cei mici către biroul meu, unde de obicei sunt prins citind scrisorile lor, răsfoind Cartea Magică sau desenând noi jucării. Am pregătit o mulțime de povești, sfaturi prețioase și voi răspunde cu multă răbdare la întrebările tuturor. Și, desigur, sunt întotdeauna gata pentru o fotografie de neuitat cu fiecare dintre ei! Bineînțeles că fiecare copil care îmi trece pragul primește de la mine un cadou cu suveniruri de la Satul lui Moș Crăciun.

Rep.: Recunosc, este un loc magic...

M.C.: Satul lui Moș Crăciun este o adevărată oază de speranță și bucurie, unde colindele românești și luminițele colorate creează o atmosferă de basm. Este locul unde fiecare vizitator, mare sau mic, descoperă copilăria veșnică și magia pură a Crăciunului. Satul meu este înconjurat de peisaje frumoase, se respiră un aer proaspăt de munte și este locul perfect pentru a petrece timp de calitate alături de familie și prieteni. Situat în localitatea Negrești, aproape de orașele Piatra Neamț și Târgu Neamț, de Cetatea Neamțului, Humuleștiul lui Ion Creangă, Mănăstirile Agapia, Văratec, Neamț, satul este destinația potrivită pentru cei care doresc să descopere frumusețile și tradițiile moldovenești. Fiecare colțișor al satului spune o poveste, totul este realizat în detaliu și cu multă pasiune, o investiție financiară majoră, dar mai ales una emoțională. De la lemnul vechi de 200 de ani, până la obiectele de colecție, fiecare element emană autenticitate și căldură.

Rep.: Ce obiective doriți să atingeți?

M.C.: Dorința mea cea mare este ca fiecare copil și adult care pășește în satul meu să plece cu inima plină de bucurie și cu credința că binele și frumosul sunt întotdeauna posibile. Planurile de viitor sunt ambițioase! Doresc să deschidem în 2024 un alt sat al lui Moș Crăciun, poate chiar mai aproape de București. Dar locația rămâne o surpriză... urmăriți-ne pentru a afla. Sunt extrem de fericit că atât de mulți copii, mici și mari, au trecut pragul satului meu și încă mulți alții și-au anunțat vizita. Dar, dragilor, nu uitați să vă rezervați locul înainte de a veni, pe www.satulluimoscraciun.ro Vizita în satul meu este ghidată de spiriduși, în grupuri de până la 30 de persoane, pentru a vă oferi cea mai bună experiență. Fiindcă sunt mulți doritori să mă întâlnească, fără rezervare s-ar putea să nu ne putem vedea, iar eu abia aștept să vă întâmpin! Vă promit o experiență de neuitat. Semnează, Moș Crăciun și Spiridușul de serviciu.

Beatrice Alexandra MODIGA

Despre rolul și importanța profesiei de medic veterinar este suficient să reamintesc aprecierea unor mari oameni de știință prin care se menționează că „Medicul uman salvează omul, medicul veterinar salvează omenirea.“

Medicina veterinară, ca profesie, a apărut odată cu creșterea animalelor, în perioada începuturilor societății omenești. Fiind aplicată la început instinctiv, nu a existat diferențiere între măiestria vindecării bolilor la om și animale, iar mai târziu această activitate se va diferenția, devenind o profesie de sine stătătoare.

În parcursul anilor, profesia de medic veterinar s-a dezvoltat și perfecționat permanent, asigurând societății specialiști de înaltă ținută profesională pentru acest important domeniu în care medicul veterinar are ca obiectiv promovarea politicilor naționale în domeniul sanitar-veterinar, ca strategii pentru apărarea sănătății animalelor, sănătății publice, protecția și bunăstarea animalelor, protecția mediului și siguranța alimentelor, monitorizarea operatorilor din industria alimentară și protejarea oamenilor care consumă produse alimentare de origine animală și non animală.

Apărarea sănătății animalelor, protecția și bunăstarea animalelor, prevenirea transmiterii de boli la animale și de la animale la om, siguranța alimentelor de origine animală și nonanimală destinată consumului uman, salubritatea furajelor pentru animale și protecția mediului constituie o problemă de stat și o datorie pentru toți locuitorii țării.

Statul sprijină activitatea de apărare a sănătății animalelor de supraveghere, prevenire și control al bolilor ce se pot transmite de la animale la om, prin asigurarea cadrului instituțional și juridic, a resurselor financiare, a bazei tehnico-materiale necesare pentru desfășurarea în condiții optime a activității în domeniul veterinar.

În context, serviciile sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor sunt organizate la nivel central ca Autoritate Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, la nivel județean ca Direcție Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, iar la nivel local ca Circumscripții Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Oficiale, coordonate de medici oficiali de stat, cabinete sanitare veterinare de asistență, administrate de medici veterinari de liberă practică, care au concesionat cu DSVSA județeană prestarea unor acțiuni cuprinse în Programul strategic al acțiunilor de supraveghere, prevenire, control și eradicare a bolilor la animale, a celor transmisibile de la animale la om, protecția animalelor și protecția mediului, de identificare și înregistrare a animalelor, a acțiunilor de supraveghere și control în domeniul siguranței alimentelor, un număr însemnat de medici care sunt proprietari de unități medicale veterinare private (spitale, clinici, cabinete de asistență și farmacii), precum și medici veterinari care sunt angajați în unități medicale, unități economice, administrative sau în învățământ.

Plecând de la premisa prin care întreaga funcționare a societății depinde de asigurarea necesarului de hrană (securitate alimentară), cu două obiective principale: protejarea sănătății animalelor și a populației umane, pe de o parte, și protejarea intereselor consumatorilor pentru promovarea bunei funcționări a pieței naționale, europene și globale, medicii veterinari asigură o gamă largă de servicii de specialitate, conforme legislației europene, implementate în legislația națională, servicii în beneficiul celor care investesc în creșterea animalelor, în domeniul procesării, depozitării și comercializării produselor de origine animală și nonanimală prin:

► asigurarea asistenței de specialitate pentru prevenirea și combaterea bolilor transmisibile la animale şi de la animale la om, prin acțiuni de monitorizare clinică a bolilor, vaccinări imunoprofilactice, tratamente profilactice şi curative antiparazitare, prelevarea de probe pentru supravegherea bolilor prin analize şi examene de laborator;

► aplicarea criteriile de calificare a statusului de sănătate a efectivelor de animale în relație cu tuberculoza, leucoza enzootică, bruceloza, encefalitele spongiforme la bovine şi scrapia la ovine, prin operațiuni specifice, prelevări de probe şi examene de laborator;

► monitorizarea focarelor de boală declarate, eliminarea operativă a animalelor bolnave, executarea dezinfecțiilor și a altor acțiuni specifice în vederea stingerii focarelor respective;

► implementarea normelor sanitare veterinare privind biosecuritatea, protecția şi bunăstarea animalelor de fermă și din exploatațiile individuale, prin evaluări și controale programate;

► monitorizarea circulației animalelor, a produselor și subproduselor de origine animală, notificarea şi certificarea internă și internațională, în condițiile legii;

► monitorizarea și controlul respectării legislației privind utilizarea medicamentelor, cu prioritate a antibioticelor și a produselor antiparazitare, a furajelor medicamentate,  precum și a circulației acestora;

► îmbunătățirea sistemului de inspecții și control în domeniul creșterii animalelor și al siguranței lanțului alimentar, prin promovarea unui sistem de informare, educare și consultanță de specialitate a operatorilor economici, care să genereze creșterea calității activităților și a serviciilor acestora, prin:

  • monitorizarea exploataților de animale, care furnizează materii prime pentru unitățile de procesare;
  • îndeplinirea condițiilor generale de funcționare și de igienă a unităților de profil;
  • asigurarea condițiilor optime la recepție, la procesare, depozitare, expunere și desfacere a materiilor prime și a produselor finite;
  • existența documentelor care atestă originea (trasabilitatea), cantitatea, calitatea produselor și efectuarea acțiunilor DDD;
  • etichetarea produselor, cu informarea corectă privind componentele acestora;

► supravegherea prin analize de laborator a calității şi salubrității materiilor prime, produse culinare, produse finite, din probe afluite pentru examene fizico-chimice, microbiologice, pentru determinarea aditivilor, contaminanți și pesticide, monitorizarea alimentelor care conțin organisme modificate genetic şi teste de sanitație pentru supravegherea stării de igienă a unităților;

► implementarea unei abordări eficiente în privința comunicării directe sau în mass-media locală și centrală, prin punerea la dispoziția publicului a informațiilor de interes general, a actelor normative componente a legislației specifice, a programelor şi strategiilor propuse de autoritatea veterinară;

► comunicarea și colaborarea cu autoritățile centrale și locale implicate, cu asociațiile profesionale și alte organizații civice, având drept scop integrarea activității sanitare veterinare în ansamblul privind protejarea sănătății animalelor și a populației în contextul dezvoltării economice și sociale;

Implicarea serviciilor sanitare veterinare în implementarea legislației din domeniul creșterii animalelor și pentru siguranța lanțului alimentar, ca verigă importantă în dezvoltarea economică și socială, are o paletă mult mai largă, însă consider că există toate premisele, precum și dorința de colaborare a factorilor responsabili pentru realizarea programelor impuse de legislația din domeniu, necesare pentru apărarea sănătății animalelor, a sănătății publice, în protejarea mediului, precum și în alte priorități economice și sociale.

Dr. Ioan Viorel PENŢEA – Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

SUNĂ ZURGĂLĂII

Trec adesea prin sediile principalelor instituții centrale și, surprinzător, constat că dintre miile de bugetari care se-nvârt pe-acolo, puțini, foarte puțini sunt cei care par a fi preocupați de ceea ce au de făcut potrivit... fișei postului. Restul parcă așteaptă o schimbare sau poate apropiatele sărbători și micile vacanțe ocazionate de acestea, dar mai degrabă... nu-i interesează ce se întâmplă în jur, în instituție, în țară.

Degeaba „țipă“ lumea, organizațiile profesionale cu greu constituite, câte-o personalitate deja obosită de-atâta strădanie în van. Inșii se trezesc un pic din amorțeală, își freacă ochii, se șterg pe frunte, ascultă absenți și se-ntreabă între ei: „Ce zic? Ce vor ăștia?“

Demnitarii, la rândul lor, afișează preocupări din cale-afară de importante, mai trag câte-o fugă pe la Înalta Poartă de la Bruxelles, se-ntorc și declară ce și câte isprăvi au săvârșit în minunata lor călătorie.

În țară-i criză. Declarată sau nu, ea se manifestă din plin. Să-i facă față, măcar până la alegeri, aleșii noștri aleg cea mai comodă variantă: biruri cât mai mari pe tot ce mișcă în țara asta. Nu se ia în calcul existența unei limite a suportabilității economiei peste care, dacă se trece, sursele de venit la bugetul statului pot fi și mai grav afectate.

Mica inițiativă, mai cu seamă a tinerei generații, în lipsa unei conduite dictate prin legi stimulative, mai degrabă este îngrădită și nu de natură a fi susținută. Declarațiile în acest sens sunt vagi, nesusținute de realitate.

Investițiile, cercetarea – cele mai importante generatoare de venituri pe termen mediu și lung – nu prea se află în atenția diriguitorilor.

Agricultura este încă dependentă de natură, deși se vorbește tot mai mult despre tehnici noi și digitalizare. Atenția celor care trebuie să tragă linie, să adune și să dispună măsuri pentru progres și siguranță alimentară este, ca mai întotdeauna, îndreptată către interese de cu totul altă natură. Nu cred că vreun ins poate face vreo mișcare fără să… îmbuce măcar doi dumicați, ca să folosesc o expresie din popor. Ce-ar fi de n-ar avea nici măcar un… coltuc de mămăligă?!

Ei bine, ne aflăm în preajma unui nou sfârșit de an, cu bunele și relele lui. Sună zărgălăii, se cântă și se urează de bine cu speranța că anul nou va fi mai bun, mai bogat. Așa va fi doar dacă ne vom sluji cu credință neamul și interesele acestuia. Măcar atât cât au făcut-o străbunii noștri. Ei n-au dat nimic din propria ogradă. Pentru ea, la nevoie, și-au dat viața. Noi…

Sună zurgălăii, să cântăm și să sperăm într-o lume mai bună și un AN NOU 2024 așa cum ne place.

LA MULȚI ANI!

Ion BANU

Autoritatea Națională Sanitar-Veterinară avertizează consumatorii cu privire la pericolul la care se expun consumatorii de carne de porc care nu supun analizei pentru depistarea trichinelozei probe din animalul sacrificat.

Această boală parazitară se transmite de la animale la om, fiind produsă de un parazit numit Trichinella Spiralis. Principalul rezervor al acestui parazit îl constituie animalele din preajma locuinței omului, cum ar fi: șobolanii, șoarecii, carnivorele domestice – câinele și pisica –, animale din zona silvatică, precum şi porcii domestici, porcii mistreți sau alte specii infestate. Omul se îmbolnăvește numai în urma consumului de carne infestată de porc domestic, cal, nutrie, mistreț, urs etc., la care nu s-a efectuat examen de specialitate de către medicul veterinar în direcția depistării trichinelozei și care nu a fost suficient preparată termic prin frigere, fierbere. Boala apare și prin consumul de preparate crude, prin sărare sau afumare, cârnați, caizer, șuncă afumată și alte specialități obținute din carnea de porc.

imbolnavire cu trichineloza

Pentru a se preveni apariția acestei boli, care uneori poate duce și la decesul consumatorilor, aceștia au obligația de:

– a achiziționa carne de porc numai din abatoare, carmangerii, măcelării sau magazine autorizate sanitar-veterinar și pe care este aplicată marca de sănătate/identificare.

– a efectua controlul sanitar-veterinar al cărnii provenite de la animale sacrificate în gospodăriile individuale – porc, nutrie, cal –, precum şi al vânatului comestibil – mistreț, urs – prin examen trichineloscopic.

– a evita achiziționarea de carne de la persoane necunoscute, provenită de la animale sacrificate în condiții improprii sau care este comercializată direct din portbagaj sau la colțul străzii, fără expertiza sanitar-veterinară și pentru siguranța alimentelor.

Pentru efectuarea examenului, proprietarul/solicitantul se va prezenta la medicul veterinar examinator cu o probă de carne, recoltată din pilierii diafragmatici și va avea asupra lui Cartea de identitate a proprietarului/solicitantului și crotalia de identificare a suinei/suinelor sacrificate.


Trichineloza este o zoonoză larg răspândită, provocată de nematozi ai genului Trichinella. La om evoluează inițial cu tulburări digestive (greață, colici, diaree, vomă și febră). Acestea apar la 24-48 de ore, după consumul cărnii infestate. După 1-2 săptămâni, din cauza migrării larvelor la nivelul musculaturii apar manifestări precum dureri musculare, tumefierea mușchilor, dificultate în mers, în deglutiție sau masticație, erupții pruriginoase, edeme ale feței (din acest motiv se mai numește „boala fețelor umflate“), cefalee, meningită, modificări EKG, tahicardie.

Simptomatologia este influențată de cantitatea de larve ingerate și de rezistența organismului.

treichinella spiralis


 

Într-un an dificil, cu secetă pedologică severă, producțiile de floarea-soarelui la nivel național nu au fost cele scontate de fermieri la începutul campaniei de semănat. Cu toate acestea, compania Corteva Agriscience, prin hibrizii Pioneer®, a contribuit la ridicarea productivității pe hectar și a lansat campania Fermieri campioni la floarea-soarelui. Acest lucru a fost posibil datorită cercetării care stă în spatele hibrizilor Pioneer® și a produselor pentru protecția plantelor din portofoliul companiei și, bineînțeles, priceperii fermierilor de a alege tehnologia potrivită într-o campanie cu multe provocări.

„Ne-am fi dorit ca această campanie la floarea-soarelui să aibă rezultate mult mai bune, să ne mândrim cu o producție națională mult mai mare, însă de multe ori suntem neputincioși în fața capriciilor vremii. Ce vreau să subliniez este alegerea hibrizilor potriviți în funcție de zonă, pentru că da, în ultimii ani condițiile de cultivare s-au schimbat la noi în țară, ceea ce înseamnă că fermierii trebuie să fie atenți la deciziile pe care le iau în ferme. Cred că o atenție sporită în alegerea hibridului potrivit poate salva o campanie dezastruoasă. De fapt nu cred, știu că așa este și drept dovadă stau fermierii campioni la floarea-soarelui din acest an. Îi felicit pentru rezultatele obținute atât pe ei, cât și pe toți colaboratorii Corteva, pe care vreau să îi asigur că mereu le vom fi alături cu soluții inovatoare care să le sporească afacerile“, a declarat Maria Cîrjă – Marketing Manager România, Republica Moldova & Ungaria.

Primul fermier campion din vestul țării este domnul Daniel Manea, care a obținut o producție de 4.000 kg/ha cu hibridul P64LE99. Acesta își desfășoară activitatea în localitatea Nădab, județul Arad, și lucrează 270 ha. „Floarea-soarelui am avut pe 40 ha și am semănat după cultură de porumb, astfel că am intervenit cu plugul, în primăvară am pregătit terenul în două treceri cu combinatorul și am semănat în data de 1 mai, atunci am fertilizat pe rând cu 120 kg/ha de azot și 120 kg/ha de îngrășământ complex 20.20.0. Cultura a primit un erbicid preemergent, după care am aplicat Express® și încă un erbicid pentru buruienile cu frunză îngustă. De insecticide, fungicide sau orice altceva nu a fost cazul, i-am dat pace până la jumătatea lunii septembrie, atunci când am recoltat”, a punctat fermierul campion. Dumnealui a mai adăugat faptul că este foarte mulțumit de acest hibrid, îl cultivă de mult timp și vrea să îl semene atâta vreme cât va fi pe piață și îi va permite rotația culturilor, un aspect pe care îl consideră foarte important pentru obținerea recoltelor bogate în fiecare an.

manea daniel

Următorul fermier campion este domnul Roland Simon, din județul Timiș, care a ales hibridul P64LE162 și a obținut o producție de 3.808 kg/ha. „Lucrăm 230 ha, am avut anul acesta în jur de 50 ha cu floarea-soarelui, dintre care 30 ha cu hibridul P64LE162 și diferența cu hibridul P64LE99. Cultura premergătoare a fost orzul, jumătate din suprafață a fost arată, jumătate scarificată, la finalul iernii am discuit, iar înainte de semănat am pregătit terenul cu combinatorul. La pregătirea patului germinativ am administrat DAP – 200 kg/ha și 200 kg/ha de uree, apoi am semănat în jur de 15 aprilie. Am erbicidat de două ori, prima oară în stadiul de 2-4 frunze, a doua trecere a fost cu Express®, în stadiul de 6-8 frunze, și atunci am administrat și un fungicid. Insecticide nu a fost cazul să administrez. Am recoltat după data de 15 septembrie și am fost mulțumit de producție, mai ales de hibridul P64LE162, dar și de hibridul P64LE99, care mi-a oferit 3.200 kg/ha, însă, din cauza condițiilor, în ultima parte am suferit pierderi, cred că cca 400-500 kg/ha s-au scuturat. Pentru anul viitor am ales hibridul P64LE162 pentru 50 ha“, a declarat fermierul campion.

simon roland

Domnul Koller Karsten din localitatea Voiteg, județul Timiș, a obținut o producție de 3.680 kg/ha cu hibridul P64LE99 și astfel a devenit fermier campion. „Lucrez 230 ha, pentru hibridul P64LE99, parcela a avut 34 ha, însă din cauza băltirilor, capetele au rămas nesemănate, respectiv 2 ha. Cultura premergătoare a fost soia, terenul a fost scarificat în 15 noiembrie, în luna aprilie, pe 23 mai exact, am intervenit cu un disc ușor, am fertilizat la începutul lunii mai cu 130 kg/ha de îngrășământ complex 16:20:0 + sulf, în următoarea zi am intervenit cu un disc ușor și în 9 mai am semănat 74.000 bg/ha. Am erbicidat următoarea zi după ce am semănat, iar a doua erbicidare a fost la început de iunie, atunci am dat Express® și un insecticid. Am fertilizat în vegetație cu azotat de amoniu – 150 kg/ha. Următoarea intervenție în cultură a fost în 22 iunie, atunci am aplicat erbicid, biostimulator și îngrășăminte foliare. La început de iulie am aplicat fungicidul Capartis® și un biostimulator, după care din nou îngrășăminte foliare și biostimulator. Recoltatul a avut loc în data de 22 septembrie și pot spune că hibridul P64LE99 este unul stabil, care nu are înlocuitor și pe care îl vom semăna și în campania viitoare“, a afirmat fermierul campion.

karsten koller

Fermier campion la floarea-soarelui a devenit și domnul Cosmin Bujora din localitatea Diniaș, județul Timiș. Acesta a ales hibridul P64LE99 și a obținut 3.600 kg/ha. „Lucrăm 1.000 ha, cu floarea-soarelui am avut 120 ha, semănate după cultură de grâu. Astfel că mai întâi am intervenit cu grouperul, apoi am discuit și am semănat în perioada 15 – 20 aprilie. Am fertilizat cu îngrășământ complex 18.46.0 – 150 kg/ha și cu uree – 200 kg/ha. Am erbicidat cu Express®, am aplicat și insecticid sistemic și de contact, în stadiul de 4-5 frunze, am administrat și un îngrășământ foliar înainte de înflorire. Recoltatul a avut loc în jurul datei de 25 septembrie și pot spune că a fost foarte bine anul acesta, am fost mulțumit de acest hibrid, îl cultiv cred că de vreo 10 ani pentru că se pretează foarte bine la noi în zonă“, a declarat fermierul campion. Mai mult, acesta a adăugat că și în următoarea campanie va semăna cca 120 ha cu hibridul P64LE99.

bujora cosmin

Tot cu producția de 3.600 kg/ha, fermier campion a devenit și domnul Ovidiu Boroș din localitatea Gătaia, județul Timiș. Acesta lucrează 300 ha, floarea-soarelui a semănat anul acesta pe 60 ha, iar cel mai performant hibrid din fermă a fost P64LE162. „Cultura premergătoare pentru acest hibrid de floarea-soarelui a fost porumbul, astfel că terenul a fost arat, apoi pregătit corespunzător cu combinatorul. Am fertilizat la pregătirea patului germinativ cu 200 kg/ha de uree și am semănat cu 250 kg/ha de îngrășământ complex triplu 15. Anul acesta am semănat ceva mai târziu, la începutul lunii iunie, dar a fost benefic pentru cultură. Am erbicidat într-o trecere, iar unde a fost nevoie am revenit cu Express® în stadiul de 3-4 frunze. Am avut și două treceri cu îngrășământ foliar pe bază de bor și insecticid de contact, prima oară în stadiul de 4-5 frunze, iar la următoarea intervenție, atunci când plantele erau mai mari, am adăugat și un fungicid. Nu am fertilizat în vegetație, nu am prășit, aceasta a fost toată tehnologia. Am recoltat la începutul lunii octombrie, a fost o recoltă bună, am fost foarte mulțumit și an de an semăn hibrizi Pioneer®. Anul viitor cred că voi semăna floarea-soarelui tot în jur de 60-70 ha“, a precizat domnul Boroș.

boros ovidiu

Ziua Națională a României, sărbătorită la 1 decembrie, marchează Marea Unire de la Alba Iulia din 1918. Această zi simbolizează realizarea idealului național de unitate și suveranitate pentru poporul român. Ziua Națională a României a fost celebrată cu fast şi la Iaşi. După ceremonia religioasă şi defilarea militarilor, ieșenii au primit fasole cu cârnați la ceaun.

Această zi importantă a fost marcată prin mai multe momente și o serie de manifestări.

Vineri, 1 decembrie, Ziua Națională a României a fost marcată la Iași printr-o serie de manifestări oficiale de tradiție, ceremonii militare și religioase, masă tradițională, dar și prin deschiderea amenajărilor specifice organizate de Primăria Municipiului Iași cu ocazia Sărbătorilor de iarnă.

În prima parte a zilei au fost programate ceremoniile oficiale, după un prim concert de muzică populară intitulat „Noi suntem români“. Parada militară a cuprins tehnică militară de la Brigada 15 Mecanizată, Batalionul 151 Infanterie şi autospeciale de la Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Iaşi, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă al Judeţului Iaşi, Inspectoratul de Poliţie Judeţean, Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră, Ministerul Justiţiei – Penitenciarul Iaşi, Direcţia Regională de Informaţii Moldova-Nord, alături de detaşamentul călare al Poliţiei Locale.

În total, au participat la ceremonia organizată cu ocazia Zilei Naţionale aproximativ 480 de militari, angajaţi MAI şi ai altor instituţii, cu aproximativ 40 de mijloace tehnice.

Discursurile prefectului Bogdan Cojocaru, al vicepreședintelui Marius Dangă și al primarului Mihai Chirica au îndemnat la unitate, în memoria celor care au realizat unirea și în perspectiva proiectelor pe care le implică dezvoltarea României.

Aproximativ 10 mii de oameni au participat de-a lungul străzii Anastasie Panu și în fața Palatului Culturii. Este un record de participare, mai ales că și vremea a fost caldă față de normalul lunii decembrie, spre deosebire de frigul pătrunzător din anii trecuți.

La tribuna oficială, seria discursurilor a fost deschisă de IPS Teofan, mitropolitul Moldovei și Bucovinei. El a menționat „marea provocare“ cu care se confruntă țara, numărul foarte mare de români plecați în străinătate. IPS Teofan a adăugat că au fost vremuri grele, dar că a venit timpul pentru ca cei plecați să se întoarcă acasă.

O oră mai târziu, ieşenii care au profitat de vremea caldă şi însorită au putut să asiste la Te Deum-ul oficiat deopotrivă de reprezentanţii Bisericii Ortodoxe şi ai Bisericii Catolice, urmat de discursurile oficialităţilor (prefectul, preşedintele CJ, primarul oraşului), depunerea de jerbe şi coroane de flori şi de mult aşteptata paradă militară.

Sute de ieșeni au venit în centrul Iașului, majoritatea cu stegulețe tricolore în mâini, pentru a fi prezenți la manifetările de 1 Decembrie.

„Cu ocazia Zilei Naționale a României, Primăria Municipiului Iași a asigurat scena cu ecran, sonorizarea, amplasarea unui tricolor pe turnul central al Palatului Culturii, stegulețe și cocarde tricolore pentru spectatori“, au declarat reprezentanții Primăriei Municipiului Iași.

Iluminatul festiv a fost aprins tot de Ziua Națională. Aprinderea iluminatului festiv, montat cu ocazia Sărbătorilor de iarnă, a avut loc tot vineri, 1 decembrie, la ora 17.25 - 17.30, în zona bradului de pe pietonalul Ștefan cel Mare și Sfânt, în fața sediului Primăriei Municipiului Iași. Momentul a fost marcat cu un mic spectacol pentru copii.

Beatrice Alexandra MODIGA

Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti