reclama Nusees
update 28 Nov 2022
Lumea Satului

Lumea Satului

MATEMATICA AGRICOLĂ BATE ARITMETICA

Recent Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a decis sprijinirea producătorilor agricoli din România cu o suma de până la 1500,00 lei/hectar.

Este vorba despre Ordonanța de Urgență nr. 157/17.11.2022 pentru instituirea unei scheme de ajutor de stat sub forma de grant acordat producătorilor agricoli care au înființat culturi în toamna anului 2021, ce au fost afectate de seceta pedologică extremă și care acoperă aproximativ 250.000 hectare, pentru 16.740 de beneficiari, cu o alocare totală de 365.638,26 mii lei. Ordonanța prevede acordarea sumei de 1500,00 lei per hectarul afectat de secetă, proporțional cu gradul de calamitate, ceea ce este o măsură corectă, pentru că nu toți cei afectați de secetă au suferit pierderi totale.

Teoretic, un fermier care în toamna anului 2021 a însămânțat 5 hectare de grâu și nu a recoltat nimic, adică grad de calamitate 100%, poate primi ajutor din partea statului, sub forma unui grant, suma de 7500,00 lei (tabelul 2).

Practic, însă, dacă seceta i-a distrus jumătate din producție, producătorul agricol va primi 1875 lei pentru toate cele 5 hectare calamitate în proporție de 50% (tabelul 2).

Cum adică, ar întreba cei care au urmat școala primară? Matematica este o știință exactă. Așa am învățat la școală în clasele primare și tot atunci am învățat că 50% reprezintă jumătate dintr-un întreg.

Probabil și în matematică există principiul "politically correct".

Cum este posibil așa ceva? Probabil este o greșeală de redactare undeva pentru că dorința Guvernului a fost exprimată clar: dăm 1500,00 lei per hectar, fermierilor afectați de seceta pedologica extremă,  proporțional cu gradul de calamitate suferit de fermieri.

Nu este nicio greșeală de redactare din partea Guvernului. Păi și atunci? Cum este posibil ca 50% din 1500 să dea 375?

Simplu! Se dă o ordonanță prin care se stabilește modul de calcul și apoi, se face trimitere la procesul-verbal de calamitate întocmit de Comisia de Evaluare și care, conform metodologiei stabilite prin Ordin de Ministru, stabilește suprafața calamitată ca fiind suprafața cultivată, înmulțită cu procentul de calamitate. Deci, în cazul nostru, suprafața calamitată rezultată, este de 2,5 ha din cele 5 ha cultivate, la un procent de calamitate de 50% (tabelul 1)!

Tabelul 1 - Anexa 3 la regulament – Aprobat prin Ordin de Ministru 97/63/2022 PROCES-VERBAL de constatare și evaluare a pagubelor la culturile agricole

Nr. crt.

Bloc fizic

Nr. Parcela/ tarla

Cultură

Suprafața totală declarată -ha-

% calamitate

Suprafața calamitată -ha-

Evaluare pagube -lei-

Irigabil da/nu

0

1

2

3

4

5

6 =4x5/100

7

8

1

70

32 a

Grâu

5,0

100

5,0

-

Nu

2

72

41b

Grâu

5,0

50

2,5

-

Nu

Apoi, la cele 2,5 hectare se aplică din nou gradul de calamitare de 50% și rezultă suprafața de 1,25 hectare (din cele 5 cultivate inițial) care apoi se înmulțește cu suma de 1500 lei și obținem suma totală de 1875 lei pe care fermierul o poate primi cu titlu de despăgubire (tabelul 2)!

Tabelul 2 - Anexa 1 din OUG 157/2022 – date privind modalitatea de calcul

Cultura

Suprafața totală declarată (ha)

Procent afectat mai mare decât 30% (%)

Suprafața afectată (ha)

Cuantum maxim grant unitar (lei/ha)

Valoare maximă grant lei

(1)

(2)

(3)

(4)

(5)

(6)-4x5x3:100

Grâu

5,0

100

5,0

1500,00

7500

Grâu

5,0

50

2,5

1500,00

1875

Nota:

Coloana 3 se completează conform procesului-verbal de constatare și evaluare a pagubelor la culturile agricole (coloana 5 din procesul-verbal).

Coloana 4 se completează conform procesului-verbal de constatare și evaluare a pagubelor la culturile agricole (coloana 6 din procesul-verbal).

Suprafața din coloana 4 nu trebuie să fie mai mare decât suprafața din coloana 2.

Coloana 6 se calculează prin înmulțirea valorilor coloanei 3 cu coloana 4 și cu coloana 5, iar rezultatul se împarte la 100.

Curat murdar, Nene Iancule! Zău că oamenii ăștia lucrează politici pentru fermierii mici și mijlocii și se gândesc la toate neajunsurile pe care făuritorii de hrană le întâmpină pe fondul crizei economice la nivel global. Cât noroc au țăranii și țărăncile din România cu un Minister al Agriculturii și Dezvoltării Rurale!

Parafrazându-l pe domnul Ministru Petre DAEA, să fim sănătoși și să ne alegem leader-ii cu grijă!

În încheiere, slavă Domnului că ne știm sănătoși și nu avem nevoie de recomandarea unui medic bun, dar dacă ne poate recomanda domnul ministru Daea un profesor bun de matematică care să ne poată medita până înțelegem această formulă de calcul, promitem să nu îl refuzăm!

ECHIPA L.A.P.A.R.

Proiect de 2 milioane de euro. Abator și crescătorie de tăurași Aubrac și Angus, un proiect în stand-by

Aurel Enache este unul dintre fermierii care s-au hotărât să demonstreze că vaca de carne are viitor în România. Acum un an a optat pentru două rase, respectiv Angus și Aubrac. Rațiunea acestei alegeri, spune fermierul, a fost simplă. A ales Aubrac din intuiție, cu speranța că va fi o încercare reușită, iar Angus, o rasă consacrată, reprezintă pentru fermier o plasă de siguranță. Până în momentul de față, rasa Aubrac s-a dovedit a fi mai productivă, cu un spor de creștere mai bun. Exemplarele din cele două rase ajung la maturitate la cca 700 de kilograme. Ferma sa se află în sudul țării, în comuna Comana, județul Giurgiu.

Plusvaloare pentru producția de cereale

Aurel Enache are 30 de ani de experiență ca agricultor. Însă, până anul trecut, s-a limitat la gestionarea unei ferme vegetale de 1.500 de hectare, dar, odată cu achiziționarea primelor exemplare de vaci de carne, s-a gândit să adauge plusvaloare cerealelor.

„Ne-am gândit că este mai rentabil așa decât să plece producția din fermă la prețuri derizorii, când putem hrăni propriile noastre animale și să câștigăm mai mult. Din păcate, am început prost, a fost un an secetos. În luna octombrie pășunea era deja uscată și a trebuit să aducem în fiecare zi un surplus de hrană (paie, siloz grosiere amestecate cu porumb) din fermă. Am avut cca 5.000 de tone de siloz acum un an și acest lucru este un avantaj și acum. Sperăm să facem bani din creșterea animalelor, dar ne chinuim.“

Dl Enache spune că planul inițial a fost acela de a mări efectivul. În momentul de față are 100 de exemplare, cu tot cu viței. Primele exemplare de Angus le-a cumpărat din Germania, iar exemplarele de Aubrac le-a adus din Franța. A plătit pentru o junincă gestantă din rasa Aubrac cca 2.200 de euro, iar pentru Angus 1.800 de euro. A cumpărat inițial 22 de exemplare Aubrac și 21 de exemplare Angus.

„Îmi este frică să mai investesc“

Aurel Anghel este conștient de faptul că, deși sectorul de creștere a bovinelor de carne este în dezvoltare, succesul unei astfel de investiții depinde mult de calitatea produsului finit și de cultura consumului de carne de vită.

„Am depus un proiect pe fonduri europene care presupune înființarea unei crescătorii de tăurași cu 200 de capete. Valoarea lui totală este de 2 milioane de euro, dar 75% din sumă este oferită de Uniunea Europeană. Aservit acestei crescătorii este și un abator. În proiect am menționat și achiziția de utilaje specifice maturării cărnii de vită. Noi ne-am gândit să vindem direct restaurantelor produsul finit. Din nefericire, cu toate provocările economice de acum, nu știu dacă voi duce la bun sfârșit acest proiect. Îmi este frică să mai investesc pentru că nu mai am bani și trebuie să mă împrumut.“

În condiții normale de existență economică, Aurel Anghel spune că nu ar avea nicio ezitare în a duce la final acest proiect, chiar dacă recuperarea investiției se va face doar pe termen lung.

Primul lot de producție, 20 de tăurași, va pleca din ferma din Giurgiu anul viitor. Exemplarele au cca 400 de kilograme, dar le va valorifica după trecerea iernii pentru că speră că astfel va obține un preț mai bun.

„Prețul de valorificare a kilogramului de carne de bovină în viu este de 8 lei. Rușinos! Nu mai este rentabil să fii fermier în România, iar cine nu crede asta să meargă în ferme. Poarta noastră este deschisă pentru oricine.“

Alternativă pentru lipsa forței de muncă

Subvenția pentru rasele de carne este de 185 de euro/cap de animal pe an, dar deocamdată nu a încasat acești bani. Crescătorii beneficiază de acest sprijin doar în anumite condiții. Animalele trebuie înscrise în Registrul Genealogic, iar crescătorul trebuie să fie înscris într-o asociație.

Inginer zootehnist la bază și fost șef de fermă la un CAP cu vaci de lapte, fermierul din Giurgiu spune că apreciază mai mult vacile de lapte, dar, având în vedere că forța de muncă în agricultură este greu de găsit, rasele de carne sunt o opțiune demnă de luat în seamă.

„În urmă cu peste 30 de ani totul era mult mai sigur, baza furajeră era stabilă și lumea muncea. Acum aproape nimeni nu mai vrea să muncească. Asta este una dintre principalele probleme ale agriculturii, forța de muncă. Singurul lucru care poate compensa acest lucru este implicarea totală a familiei pentru susținerea fermei. Adică, în loc de 12-15 ore de muncă, trebuie să muncim și mai mult. Nu ne plângem și vă spun că mi-aș dori să mai fie încă zece ca mine pentru că agricultura merită. Sunt 30 de ani de la Revoluție și, dacă vă uitați în fiecare sat, nu mai sunt animale.“


  • „Micii producători nu au nicio șansă în fața marilor producători. Vor dispărea unul câte unul.“
  • „Deși fondurile europene sunt greu de accesat, acestea reprezintă o șansă extraordinară pentru agricultorii români.“
  • „Dacă nu voi reuși să finalizez acest proiect, cu abatorul și crescătoria, probabil că voi fi nevoit să vând animalele.“

Laura ZMARANDA

Transformarea biodiversităţii sălbatice în biodiversitate cultivată şi semispontană (I)

Biodiversitatea este reprezentată de diversitatea speciilor vii și moștenirea lor genetică. Biodiversitatea reprezintă ansamblul speciilor vii care locuiesc pe planetă: plante, animale, ciuperci, microorganisme, dar și diversitatea lor genetică și toate ecosistemele în care trăiesc.

Organismele care o alcătuiesc participă la ciclurile ecologice majore ale aerului, solului și apei.

Ceea ce determină diversele tipuri de specii de animale și plante sunt în esență solurile și condițiile climatice locale, precipitațiile, temperaturile, lumina soarelui.

Pe scurt, condițiile pedoclimatice locale determină capacitatea fotosintetică, care influențează potențialul primar de biomasă pe care îl poate furniza un ecosistem.

Acest lucru explică de ce pădurile tropicale ecuatoriale sunt cele mai luxuriante jungle de biomasă vegetală (și, prin urmare, animală) de pe planetă, în timp ce tundrele circumpolare și cele din altitudinile înalte se mulțumesc cu licheni și plante pipernicite, iar în zonele temperate, dacă există apă întâlnim stepe sau deșerturi, dacă lipsește apa.

În aceeași climă, influența decisivă a solului se vede cu ușurință: de exemplu, o pădure calcaroasă de stejar-frasin (pe sol calcaros) nu va avea deloc aceleași specii de animale sau de plante ca o pădure acidofilă de fag-brad.

Aceste specii sunt organizate în ecosisteme, asemănătoare societăților cu specii care interacționează între ele, în lanțuri trofice, prădare, parazitism (cine mănâncă sau beneficiază de ce), colaborare (simbioze) sau competiție pentru resurse (spațiu, aer, lumină, apă, nutrienți).

Ceea ce imaginarului colectiv îi place să descrie în Occident ca un echilibru natural armonios al naturii este în realitate o lume în perpetuă transformare, un univers nemilos, în care singurul rezultat care contează în viața indivizilor este supraviețuirea speciei.

Acest lucru creează tipologii de ecosisteme, fiecare dintre acestea fiind bine descrisă de ecologia științifică (fără legătură cu ecologia politică) prin natura condițiilor sale pedoclimatice, lista și abundența tuturor speciilor care trăiesc acolo.

Există încă multe necunoscute în privința interacțiunilor multilaterale foarte complexe dintre specii și chiar asupra compoziției speciilor care trăiesc în anumite zone. De exemplu, oamenii de știință de specialitate estimează că știu abia 5% din speciile de microorganisme din sol, în timp ce masa lor subterană la hectar reprezintă mai mult decât cea a unei turme de vite pe suprafața unei pajiști ținute pe aceeași suprafață.

Toate cele de mai sus se aplică tuturor ecosistemelor naturale.

Acțiunea omului este deosebită: specia de animale este cea care a transformat cel mai mult spațiile naturale, prin capacitatea sa de a-și modifica mediul prin acțiuni tehnice a căror putere și impact sunt dincolo de îndemâna unei specii de animale.

În primul rând, bărbații preistorici foloseau focul, la fel ca populațiile de vânători, precum aborigenii australieni sau băștinașii din câmpiile americane, pentru a facilita dezvoltarea poienilor sau a vegetației favorabile speciilor pe care preferă să le vâneze în prezent.

Lucrări de cercetare recente sau în curs de desfășurare chiar stabilesc ipoteza că aceste arderi repetate ar fi putut favoriza înființarea de pajiști, stepe, savane, selectând plante naturale capabile să reziste la foc sau chiar să necesite replantare.

Acest lucru poate merge până la crearea sau accelerarea deșertificării (Sahara, Australia Centrală etc.).

Cu cât existența impactului omului modern asupra mediului este cunoscută și acceptată în literatura științifică și în imaginarul colectiv, și tot mai mult denunțată ca o catastrofă sau chiar ecocid, aceste ipoteze ale unei acțiuni străvechi a omului preindustrial sunt cel mai adesea denunţate.

Pentru că un curent de antropologie și științe umane asociate este influențat de noțiunile de „nobil sălbatic“ ale lui Jean-Jacques Rousseau (un filozof), Daniel Defoe (Robinson Crusoe) și antropologii mai recenți (Tristes Tropiques, Claude Levi-Strauss). Să remarcăm în treacăt preferința multor agronomi pentru agricultura de subzistență a micilor țărani săraci care provine, fără îndoială, din aceeași înclinație de a prefera micul spre mare, apropierea naturii de modernitatea tehnologică, chiar dacă acest lucru înseamnă ascunderea impactului real al tehnicilor și tehnologiilor implementate, pozitiv sau negativ, atât asupra obiectivului urmărit, cât și asupra efectelor nedorite. Ceea ce este totuși interesul primordial al unei lucrări de evaluare științifică, mult mai interesantă și operațională decât o judecată morală între bine și rău.

Agricultura constă, practic, în înlocuirea vegetației naturale care nu este foarte productivă la hectar (care necesită călătorii lungi pentru a culege ceea ce este comestibil sau utilizabil acolo) cu culturi care concentrează într-un singur loc o cantitate mai mare de producție utilă și necesară.

Aceeași abordare este cea a reproducerii, înlocuind speciile sălbatice cu echivalentele lor domestice. Interesant este să privim și la speciile sălbatice vânate, din rolul esențial și vital de hrană și utilitate, într-un rol recreativ, decorativ, contemplativ, accesoriu religios, chiar concurenți pentru pășuni sau dăunători ai culturilor.

Sistemele de creștere a animalelor și culturilor depind la fel de mult de condițiile pedoclimatice ca și de ecosistemele naturale care le-au precedat.

De exemplu, solurile calcaroase care se usucă vara nu sunt potrivite pentru porumb. Dar sunt potrivite pentru culturile de cereale de iarnă și rapiță. Dimpotrivă, multe culturi de porumb sunt transportate în prezent pe terenuri care au fost odinioară mlaștină deoarece apa este foarte aproape de suprafață și ușor accesibilă porumbului, care are nevoie de ea vara.

Deoarece natura detestă vidul, o mulțime de plante s-au așezat spontan pe câmp datorită defrișărilor și „curățării“ și au însoțit culturile încă de la originile agriculturii. Ele sunt în cea mai mare parte moștenitorii plantelor existente în ecosistemele naturale, care s-au adaptat la ciclurile de cultură și la practicile culturale ale fermierilor, în special lucrarea manuală și apoi mecanizată a solului, aratul, graparea, prășitul, plivitul etc., cerându-le sfatul cultivatorilor. Prin urmare, încă de la început s-au confruntat cu o dilemă: lăsați aceste așa-numite plante buruieni să crească în câmpul lor sau le eliminați? Și cum?

Din păcate, prima opțiune are ca efect dispariția recoltei sau obținerea unei recolte mici. Pentru că buruienile sunt, din păcate, mult mai bine adaptate să se dezvolte, prin natura lor sălbatică, decât plantele cultivate care au nevoie de țăran ca să se dezvolte bine.

Există, desigur, multe plante hrănitoare sălbatice în mediul natural. Dar care este randamentul acestora? Producția la hectar este extrem de scăzută. Acesta este și motivul pentru care strămoșii noștri au început să cultive plante sălbatice care îi interesau la fel ca: strămoșul grâului în bazinul Mesopotamien, orezul în Asia, porumbul în America Centrală.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

Ionuț Lucian Iorga: „Avem o mare responsabilitate: să producem pentru țara noastră“

Începând cu anul 2017, Ferma Țuțu îmbină sectorul vegetal cu cel zootehnic și de procesare. Totul a început din dorința de a începe un nou business în familie, unul care să producă hrana proaspătă pentru consumatori. Tânărul crescător, Ionuț-Lucian Iorga din Luncavița, o comună din județul Tulcea, crede în ideea de fermă familială. Ca urmare, a înființat în urmă cu 5 ani o microfermă de vaci. Rasa pe care o crește este Fleckvieh și toate animalele sale au certificat de origine.

Fleckvieh, o rasă adaptată pentru Dobrogea

„În anul 2017 am achiziționat 14 juninci și un taur de reproducție, iar în momentul de față avem un efectiv de 70 de bovine. Suprafața agricolă este de 50 ha pe care le folosesc strict pentru obținerea furajelor necesare în zootehnie. Structura culturilor este repartizată astfel: lucernă, porumb, orz, triticale. Am investit pe partea de origine și toate animalele au certificat de origine. Am ales Fleckvieh deoarece am avut în trecut rasa Holstein, dar în mediul climatic din Dobrogea aceasta nu era cea mai potrivită. Rasa Fleckvieh este una mult mai rezistentă la boli, la afecțiunile podale, dar cel mai important aspect este că am mizat pe faptul că este o rasă mixtă lapte-carne“, ne spune tânărul din Luncavița.

Tot laptele pe care îl produce Ferma Țuțu este prelucrat în regie proprie, în mica fabrică de produse lactate (caș, telemea, brânză proaspătă, smântână).

„Intenționăm să ne mărim paleta de produse lactate în viitorul apropiat. Tot laptele pe care îl producem este prelucrat în mica fabrică de produse lactate. Comercializăm zilnic laptele la dozatorul din localitate și colaborăm cu peste 10 magazine, la nivel de județ, pentru care distribuim produsele noastre lactate“, adaugă tânărul fermier. În Ferma Țuțu randamentul la sacrificare este unul destul de bun, iar producția de lapte la nivel de fermă este mulțumitoare, cca 22 l/cap de animal. Momentan, sistemul de furajare este unul tradițional, rația bazându-se în principal pe lucernă și un amestec de concentrate administrate în momentul efectuării mulsului“, ne mărturisește crescătorul.

„Efectivele de animale scad, fermele se desființează“

Ionuț-Lucian Iorga, viitor medic veterinar, face performanță în ferma familiei și crede cu ardoare în viitorul fermei familiale. Acesta este student în ultimul an la Facultatea de Medicină Veterinară din Iași, iar pentru el cheia succesului este munca. „Noi, tinerii fermieri, următoarea generație, cred că avem o mare responsabilitate, și anume să producem în țara noastră. Efectivele de animale scad, tot mai multe ferme se desființează, iar cele care rezistă acum sunt cele care vor furniza alimente în anii următori“, mărturisește acesta.

Investiția într-un astfel de domeniu este una ridicată, în special dacă se dorește a deveni o fermă modernă, însă cheia succesului este munca, la care se adaugă efortul pe care îl depui zilnic, alături de angajații pe care îi ai în fermă, spune tânărul fermier. „Consider că munca în zootehnie, mai ales pe partea creșterii bovinelor de lapte, trebuie să o faci cu drag.“ De la înființarea fermei, familia Iorga a încercat anual să o dezvolte

Zootehnia diferă de la specie la specie, mai spune tânărul din Luncavița. „Cel mai important este ca omul să fie documentat, să aibă măcar cunoștințe minime legate de specia de animale pe care dorește să o crească, iar apoi să aprofundeze periodic cunoștințele.“


„În următorii ani intenționez să accesez fonduri europene cu ajutorul cărora să-mi tehnologizez ferma. Îmi place ceea ce fac, iar cel mai mulțumit mă simt atunci când știu că există oameni care consumă din produsele pe care le producem și care apreciază munca pe care o depunem în fermă zi de zi.“


Beatrice Alexandra MODIGA

Ionuț Adomnicăi: „Fermele care vând laptele procesatorilor nu au viitor“

În tihna satului bucovinean, un tânăr sucevean, Ionuț Adomnicăi, este mulțumit de mica lui afacere în zootehnie, o fermă de vaci de lapte. Ferma Văcuța „Ica“ a fost înființată pe Valea Siretului de Jos, în localitatea Corocăiești, comuna Verești, județul Suceava.


„Peste cinci ani sper că voi moderniza ferma și voi putea deschide și un punct gastronomic.“


Investiții prin Măsura „Instalarea tinerilor fermieri“

Tânărul Ionuț Adomnicăi a beneficiat în anul 2017 de sprijinul acordat prin Măsura „Instalarea tânărului fermier“ – submăsura 6.1 în valoare de 40.000 de euro. Banii obținuți i-a folosit pentru a îmbunătăți activitatea în ferma vegetală și în cea zootehnică. Concret, a achiziționat animale cu origine controlată, a construit un grajd cu utilitățile necesare funcționării capacităților de producție, a cumpărat un tractor, a realizat rețeaua de apă și canalizare, a asigurat alimentarea cu energie electrică a rețelelor din incinta fermei, a împrejmuit ferma și a creat spații verzi.

„Ferma aceasta este mai degrabă una de familie. Totul a început în 2010, când a trebuit să găsim o soluție pentru a ține animale în afara satului pentru că apăruse Legea mirosurilor și noi aveam mult mai multe exemplare decât efectivul permis.

Practic, din 2016 am înființat propria mea exploatație cu cca 20 de capete, iar în 2020 am ajuns la un efectiv cu 45 de animale. Cu animalele părinților, ferma avea cca 80 de exemplare, dar din cauza secetei și a lipsei forței de muncă am redus efectivul la aproape 40 de animale. Laptele obținut este procesat într-un spațiu special amenajat, în propria gospodărie, iar produsele precum telemeaua, cașcavalul și brânzeturile sunt vândute la comandă, în piețe volante și pe Internet. Distribuția am început-o în «Piața Volantă – din drag de Bucovina», după care am început colaborarea cu două magazine alimentare din oraș, iar restul producției am vândut-o direct din fermă“, ne mărturisește tânărul crescător.

Ciclul de producție este închis

cascaval natural

Fermierul sucevean a ales două rase, respectiv Holstein Red și Friesian, pentru că sunt mult mai productive prin comparație cu alte rase, dar și câteva Bălțate românești cu scopul de a îmbunătăți calitatea laptelui. 

„Atunci când procesezi laptele ai nevoie și de calitate, iar dacă aș mai putea accesa un proiect pe minimis nu ar fi exclus să mă axez doar pe rasa Jersey. Sistemul de furajare este încă unul clasic, l-aș îmbunătăți doar dacă aș accesa un proiect de modernizare, fiecare animal are propria rație, dar a fost nevoie de câțiva ani buni să ajung la o rație echilibrată. Nu este încă perfectă“, specifică Ionuț.

Ca să construiești o fermă la standardele actuale, cu un efectiv de 50 capete, îți trebuie cel puțin 350.000 euro, specifică suceveanul. „Eu am beneficiat de submăsura 6.1. – „Instalarea tânărului fermier“ în 2017, cea cu 40.000 euro, iar restul investiției a fost făcută din buzunarul meu. Aici vorbim și despre unitatea de procesare. În ferma mea circuitul este închis pentru că eu produc, procesez și comercializez. Oricum, cred că fermele care vând lapte procesatorilor nu au viitor și vreau să fac performanță la mine în fermă“, conchide Ionuț Adomnicăi.

Beatrice Alexandra MODIGA

În vreme ce mierea românească este aproape bio „Analizele mierii importate de către UE se fac doar în procent de 4% și aleatoriu“

Răzvan Coman, reprezentant al Asociației Crescătorilor de Albine din România, ne-a vorbit de curând despre situația apicultorilor români, despre măsurile de sprijin pentru aceștia, dar mai ales despre problemele urgente pentru care trebuie găsite soluții.

Numărul apicultorilor care au accesat PNA a crescut

Singurele măsuri de sprijin de care se beneficiază apicultura sunt Programele Naționale Apicole. În funcție de numărul de albine din țara respectivă, Uniunea Europeană alocă o anumită sumă pentru PNA. România, cu aportul ei de familii de albine, beneficiază doi ani de cca 10 milioane de euro anual.

„Până acum doi ani erau alocate 6 milioane de euro. Asta nu presupune achiziția de hrană decât în cazul stupinelor de multiplicare și de elită. Cred că în viitor va trebui să ne aplecăm un pic mai mult asupra întregii populații de albine. Programul presupune câteva măsuri, și anume achiziția de material biologic, unelte, medicamente pentru tratamente, achiziția de remorci pentru realizarea pastoralului (în funcție de numărul cererilor depuse la APIA), reprezentanții instituției le comunică apicultorilor cât din costul total al unei remorci li se decontează, echipamente pentru procesarea mierii și măsuri prin intermediul cărora se acordă sprijin financiar pentru promovare evenimentelor apicole. Mai sunt și Măsurile 6.1 și 6.3 care asigură un sprijin financiar mai substanțial, dar din nefericire acestea sunt accesate mai puțin, probabil din cauza faptului că sunt adresate în mod special tinerilor fermieri. Din punctul de vedere al PNA-ului, numărul de familii de albine care accesează acest program este de cca 700.000. Cert este că această cifră a mai crescut față de acum doi sau trei ani. Probabil datorită faptului că s-au diversificat măsurile.“

Prețurile de dumping, o problemă foarte serioasă

În ceea ce privește piața mierii, în anii precedenți în care producția de miere la nivelul țării și al Uniunii Europene a fost mică prețul a crescut tocmai pentru că nu a fost ofertă. Anul acesta, când cel puțin în România producția a ajuns la 40-45%, aparențele au fost că totuși s-a produs miere ca într-un an normal și atunci primul impact a fost de scădere a prețului de valorificare, spune Răzvan Coman.

„În momentul de față prețul mierii este destul de scăzut. Nu vreau să mă gândesc la faptul că există stocuri de miere și acestea nu pot rezista ani întregi. Un alt aspect este cel al importurilor de miere în Uniunea Europeană. Sunt foarte multe țări din uniune care au de suferit din cauza acestui factor pentru că ele produc mai multă miere decât consumă. Este cazul Ungariei, Bulgariei, Sloveniei și al țării noastre. România, într-un an normal, exportă aproape jumătate din producție. Cu toate astea, importăm miere la prețuri de dumping.“

Asta determină prețuri mici în piață și restrângerea activității apicultorilor români, completează reprezentantul ACA. Tot domnia sa ne-a semnalat un alt aspect important legat de importurile de miere. Potrivit acestuia, analizele ce trebuie realizate pentru a depista substanțele din miere sunt foarte amănunțite și, implicit, costisitoare.

„La nivelul Uniunii Europene, din cunoștințele mele, aceste analize se fac aleatoriu, undeva la 4% din ce intră în spațiul Uniunii. Lucrul acesta nu este ok pentru că noi, apicultorii români, facem analize mierii, nu exagerez, pe 30 de pagini în care sunt analizate și 30 de substanțe, iar costurile acestor analize nu sunt mici deloc. Acest lucru se aplică și în cazul exporturilor de miere românească.“

Trasabilitatea, următoarea prioritate a Uniunii Europene

La nivel de politică internă, în urmă cu trei ani, după discuții purtate aproape cinci ani, în Legea apiculturii au apărut două articole în care se prevede explicit faptul că pe etichetă trebuie să apară țările de unde provine mierea obținută prin cupajare. O să vedeți pe etichetă miere provenită din China, Ucraina, uneori chiar și 8-9 țări sunt menționate.

„Ce nu s-a reușit atunci a fost și trecerea procentului de miere provenită din alte țări. În 2017, când te luptai practic cu morile de vânt, am avut cel mai elocvent exemplu. Prețul unui borcan de un kilogram de miere pe raft era mai mic decât prețul de achiziție al mierii poliflore angro în România. O analiză succintă și rapidă îți dovedea că în acel borcan nu avea cum să fie mai mult de 16-17% miere românească. Dacă treceai de acel procent, practic prețul creștea. La nivelul Uniunii Europene sunt în acest moment discuții cu privire la câteva modificări ale directivei mierii, dar care se bazează mai mult pe trasabilitate. Se speră ca astfel să se realizeze un control mai mare asupra deteriorării mierii și a falsurilor.“


  • În anul 2021 România avea cca 2 milioane de familii de albine.
  • „Discutam cu Peter Kozmus, vicepreședintele Apimondia, și îmi spunea că în Slovenia programele introduse în școli au dus la o creștere a consumului de miere produsă intern la aproape 90%. Lucrurile acestea sunt cu bătaie lungă, nu de la un an la altul. Rezultatele privind promovarea mierii se văd în timp, dar trebuie să conștientizăm acest lucru și să educăm consumatorii, mai ales copiii, cu privire la beneficiile consumului de produse apicole“ – Răzvan Coman, reprezentant ACA.

Laura Zmaranda

Moment de analiză și responsabilitate a profesiei de medic veterinar în contextul actual

Congresul al X-lea al Colegiului Medicilor Veterinari din România

La finele lunii octombrie 2022 s-au desfășurat lucrările celui de-al X- lea Congres al Colegiului Medicilor Veterinari din România, organizat la Cheile Grădiștei, județul Brașov, eveniment profesional de mare actualitate și cu o tradiție de peste 80 de ani (primul congres a fost organizat în anul 1939 și la 23 de ani de la înființarea Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu), congres care s-a desfășurat sub deviza „împreună pentru organizarea, exercitarea și progresul medicinii veterinare românești“.

Această deviză are la bază faptul că medicina veterinară ca profesie, indiferent de țară, este pusă în slujba asigurării sănătății publice prin întărirea rolului şi aportului serviciilor veterinare de stat şi private pentru creșterea responsabilității, eficienței şi contribuției privind promovarea politicilor naționale în domeniul sanitar-veterinar, ca strategii pentru apărarea sănătății animalelor și a oamenilor, asigurarea siguranței lanțului alimentar de la producere la consumator, protecția, bunăstarea animalelor și protecția mediului.

Meseria de medic veterinar este o profesie liberală şi independentă, cu organizare autonomă reglementată. Este organizată și funcționează în baza principiului autonomiei în cadrul forului profesional reprezentat de Colegiul Medicilor Veterinari din România, având în evidență medici veterinari care profesează în sectorul de stat, medici veterinari cu liberă practică titulari la unități medicale veterinare private de asistență (cabinete, spitale, clinici, farmacii), precum și un număr însemnat de medici veterinari care sunt angajați în unități economice sau în învățământ, cercetare etc.

În acest context, medicii veterinari își propun permanent să își organizeze mai bine activitatea, să sprijine și să răspundă eficient și profesional la solicitările celor mai apropiați parteneri, crescătorii de animale și operatorii din domeniul alimentar, segment care contribuie prioritar la dezvoltarea și stabilitatea economică a localităților unde aceștia activează.

Colegiul Medicilor Veterinari Filiala Sibiu a fost reprezentat de o delegație formată din 6 membri aleși în cadrul adunării generale organizate la data de 19 septembrie 2022

Cu acest prilej au fost prezentate și dezbătute teme cu referire la modul în care conducerea Colegiului Medicilor Veterinari, prin filialele județene și implicit prin membrii activi, s-au preocupat pentru:

  • implementarea bunelor practici din domeniul managementului strategic și de gestiune a unităților sanitare veterinare, a resurselor umane și financiare prin monitorizare, motivare, formare și evaluare;
  • organizarea și susținerea activității medicilor veterinari pentru asigurarea unei palete largi de servicii de specialitate, conforme legislației din domeniu, menite să răspundă eficient și profesional la solicitările celor mai apropiați parteneri, crescătorii de animale și agenții economici din zona procesării și distribuției alimentelor și a furajelor;
  • creșterea responsabilității membrilor CMV față de drepturile și obligațiile ce le revin conform legislației de organizare și exercitare a profesiei de medic veterinar, perfecționarea și dotarea cu logistica necesară, care să permită o mai bună rezolvarea a atribuțiilor specifice sau alte sarcini în care sunt implicați;
  • implementarea unei abordări eficiente în privința comunicării directe sau în mass-media locală și centrală, prin transmiterea și punerea la dispoziția medicilor veterinari a informațiilor de interes general și profesional, a actelor normative componente a legislației specifice, a programelor și strategiilor propuse de autoritatea veterinară;
  • coordonarea și monitorizarea privind implicarea medicilor veterinar pentru efectuarea acțiunilor de monitorizare, supraveghere, prevenire și combatere, prin operațiuni de vaccinare preventivă, tratamente curente, tratamente antiparazitare și prelevări de probe pentru examene de laborator, precum și controlul respectării legislației privind utilizarea medicamentele, în special a antibioticelor și produselor antiparazitare, a furajelor medicamentate, având ca țintă prevenirea și combaterea bolilor transmisibile la animale și de la animale la om;
  • implementarea programului de pregătire și perfecționare profesională continuă prin instruiri, specializări, simpozioane și conferințe, organizate la nivel național și local;
  • colaborarea cu operatorii economici, cu asociațiile profesionale, prin participarea la analize și dezbateri organizate, prin informarea acestora despre modificările legislative prin întâlniri directe, sprijin prin acordarea de consultanță de specialitate și prin distribuirea de materiale și pliante documentare informative, din domeniul de activitate și din problematica de interes public;

Un important punct al ordinei de zi a cuprins alegerea președintelui, a vicepreședinților, a Biroului Executiv al Colegiului Național al Medicilor Veterinari din România, precum și a Comisiei Superioare de Deontologie și Litigii, Comisia de Cenzori și Comisiile naționale de specialitate.

Aprecierile față de activitatea Filialei Sibiu s-au concretizat prin alegerea domnului dr. Badea Marius, președintele CMV Sibiu, în funcție de conducere a Comisiei naționale de liberă practică și în echipa de negociere cu autoritatea statului în domeniul sanitar veterinar privind negocierea și promovarea unor acte normative necesare activității medicului veterinar de liberă practică, care să genereze progresul actului medical veterinar.

Lucrările congresului s-au încheiat cu convingerea că medicii veterinari din România au acționat și vor acționa și în viitor cu competență și fermitate pentru a impune respectarea legii, a normelor tehnice ale Comisiei Europene, că vor utiliza cele mai eficiente mijloace profilactice sau de combatere în toate cazurile de apariție a unor boli transmisibile, pentru apărarea sănătății animalelor și să garante prin analize și examene de laborator salubritatea produselor de origine animală și non animală, destinate consumului uman, să prevină transmiterea de boli de la animale la om, contribuind astfel la apărarea sănătății publice, precum și în derularea schimburilor comerciale naționale, intracomunitare și import-export, în protejarea mediului și alte priorități actuale.

Pentru ca profesia noastră să realizeze această menire, se impune să fim uniți, activi, încrezători în noi și în forțele noastre.

Dr. Ioan Viorel Pențea – Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Cum ne protejăm eficient gospodăria de prădători

Fiecare gospodar știe că, pentru a obține o producție mai mare de ouă sau de carne, trebuie să urmeze sfaturile specialiștilor când vine vorba de îngrijirea animalelor. Dar chiar și așa, un inamic de neevitat din gospodării este prădătorul. Printre prădători se numără vulpile, dihorii, șerpii și altele. De aceea, venim cu câteva sugestii care îți vor fi de folos în protejarea păsărilor de curte.

Cunoaște-ți tipul de prădător

Trebuie să fiți atenți la tipul de prădător. Aceștia se pot adapta condițiilor și îți pot ataca ușor cotețele. Țineți cont și de perioada de reproducere a animalelor sălbatice, primăvara fac pui și au nevoie de hrană mai multă.

Vulpile sunt amatoare de scotocit prin gunoaie, așa că este indicat să nu depozitați în curte tot felul de lucruri nefolositoare. Totodată, trebuie să fiți atenți că vulpile au obiceiul de a săpa și de a face găuri pe sub garduri. Vulpile degajă un miros extrem de neplăcut, prin care își marchează teritoriul, astfel vei observa ușor dacă s-au apropiat de gospodăria ta. Vulpile nu atacă în locuri zgomotoase. De aceea, asigură-te că în apropierea păsărilor tale există o sursă de gălăgie.

Dihorii atacă numai dacă este liniște. Prin urmare, dacă ai lângă cotețul păsărilor o sursă de zgomot, îi poți ține departe. Adăposturile dihorilor pot fi ușor găsite, după urmele pe care le lasă în zăpadă sau în țărână. În plus, au un miros specific, ce se simte de departe.

Șerpii își fac adăpost printre lemne, paie sau locuri ascunse ale cotețelor. Sunt atrași de ouăle păsărilor, dar pot ataca și puii foarte mici.

Metode de protejare

Pentru a-ți apăra gospodăria de prădători poți să pui o plasă de sârmă în jurul cotețelor. Însă, trebuie să ții cont că un animal înfometat va săpa pe sub plasă sau va roade sârma, de aceea pe lângă plasa obișnuită pe care o pui deasupra și de jur-împrejurul cotețului, îngroapă chiar sub adăpostul păsărilor o plasă de protecție, la cel puțin un metru adâncime. O altă metodă este gardul electric. Astfel, păsările rămân în perimetrul delimitat și prădătorii vor renunța la hrana mult râvnită. Să nu uitați că pentru o astfel de metodă trebuie să ai certificate de conformitate, eliberate de instituțiile abilitate ale statului prin care demonstrează că nu pui în pericol mediul. Pentru prădătorii care atacă deseori noaptea, o soluție de a-i ține departe de păsările tale este să montezi în apropierea cotețelor câțiva senzori de mișcare cu baterie solară și câteva LED-uri inteligente, pe care le poți programa cu ajutorul aplicațiilor de pe un smartphone. În momentul în care senzorii vor detecta mișcarea, lumina se va aprinde, iar prădătorii se vor speria. O altă metodă eficientă sunt aparatele cu ultrasunete. Tot ce trebuie să faci este să conectezi un astfel de dispozitiv la o sursă de curent electric. Apoi aparatul va emite ultrasunete, iar prădătorii nu se vor apropia păsări. 

Organizarea gospodăriei

Trebuie să știți că în lupta cu prădătorii este foarte important cum îți organizezi gospodăria, astfel încât să eviți atacurile acestora. În primul rând, țineți toate păsările într-un singur loc. Cu cât acestea au mai multă libertate, cu atât mai mare este spațiul de manevră al prădătorilor. Desigur, nu în același adăpost, ci într-un spațiu amenajat special pentru ele. În cel de-al doilea rând, dacă condițiile îți permit, ai grijă să amplasezi cotețele păsărilor tale într-o zonă pe care poți să o supraveghezi vizual în permanență. Iar în cel de-al treilea rând, verifică adăposturile păsărilor și asigură-te că nu există găuri sau fisuri pe unde ar putea pătrunde prădătorii. Și, nu în cele din urmă, nu lăsa adăposturile deschise pe timpul nopții și alege încuietori mai complicate, care să nu permită prădătorilor să le desfacă. Ai grijă să verifici zilnic cotețul păsărilor și să nu lași ouăle, prădătorii pot fi atrași de gustul lor delicios. În plus, uită-te prin toate cotloanele și vezi dacă nu cumva și-au făcut acolo cuib sau vizuină musafiri nepoftiți ca șoarecii.

Liliana POSTICA

Arta, costul vieții și protestele activiștilor de mediu

Nu toți înțelegem arta, cum nu toți înțelegem efectele schimbărilor climatice pe termen lung. Nu toți putem privi cu aceiași ochi frumusețea și nu putem înțelege valoarea unui tablou, dar ne alăturăm specialiștilor și considerăm anumite lucrări ca fiind adevărate opere de artă. Ce facem atunci când în presă apar știri cu privire la acțiunile anumitor activiști de mediu care vandalizează tablouri semnate de pictori celebri? Încercăm să observăm substratul acțiunii?

Ar trebui să încercăm, cel puțin. Însă de unde această idee? Ce legătură este între schimbările climatice, creșterea costului vieții și artă? Ei bine, în ultimul an ne-au fost prezentate tot felul de acțiuni menite a atrage atenția, iar unul dintre cele mai recente incidente, dacă le putem numi așa, a avut loc la Muzeul Barberini din Potsdam, Germania, și i-a avut în prim-plan pe membrii unui grup ecologist care au aruncat cu piure de cartofi în tabloul lui Monet „Les Meules“ (n.r. – „Căpiţe de fân“), evaluat la 110 milioane de euro. Mai mult decât atât, aceștia au filmat întreaga acțiune și au distribuit materialul pe rețelele de socializare, tocmai pentru a trage un semnal de alarmă în privința a tot ceea ce se întâmplă în lume.

„Oamenii mor de foame, oamenii îngheață, oamenii mor (…) Ne aflăm într-o catastrofă climatică și tot ce vă este frică este supa de roșii sau piureul de cartofi pe un tablou. Știți de ce mi-e frică? Mi-e frică pentru că știința ne spune că nu ne vom putea hrăni familiile în 2050.

Este nevoie de piure de cartofi pe un tablou pentru a vă face să ascultați? Acest tablou nu va valora nimic dacă va trebui să ne luptăm pentru mâncare. Când veți începe în sfârșit să ascultați?“, reiese din postarea unuia dintre activiști.

Ce semnal de alarmă! Cu siguranță vă întrebați însă și ce s-a întâmplat cu tabloul. Ei bine, reprezentanții muzeului au declarat că tabloul nu a fost deteriorat, fiind protejat de sticlă.

Acest exemplu nu este singular, ci vine la mai puțin de două săptămâni de la acțiunea unor alte activiste de mediu care au aruncat supă de roșii pe o pictură semnată de Vincent Van Gogh. Expus la Londra, tabloul „Floarea Soarelui“, în valoare de 84 de milioane de euro, a fost murdărit pentru a trage un semnal de alarmă asupra costului vieții, după cum reiese din postările din social media ale protestatarilor. Aceștia au mai precizat: „Valorează arta mai mult decât viața? Mai mult decât mâncarea? Mai mult decât dreptatea? Criza costului vieții și criza climatică sunt determinate de petrol și gaze.“ Mai mult decât atât, activiștii susțin faptul că protestul a fost făcut pentru a demonstra că mulți cetățeni din Marea Britanie nu își permit să încălzească o cutie de supă din cauza creșterii costului vieții.

Nici acest tablou nu a avut de suferit deoarece era protejat de sticlă, însă cei implicați direct sunt cercetați pentru acțiunile lor. Acestea sunt doar două dintre exemplele care au făcut înconjurul continentului pentru că, pe parcursul acestui an, din Regatul Unit până în Italia și Germania activiștii pentru mediu au avut tot felul de acțiuni menite să atragă atenția asupra noilor proiecte de extracție a gazelor și petrolului.

Și acum probabil ne întrebăm dacă este vandalism ceea ce s-a întâmplat în cele două muzee sau doar o modalitate conștientă de a atrage atenția, știind că operele de artă nu pot fi afectate. Cert este că nu susținem niciun fel de comportament agresiv ori gesturi care pot pune în pericol patrimoniul cultural, însă costul vieții tot mai ridicat determină oamenii să facă tot felul de gesturi. Nu mai este vorba doar despre încălzirea globală, luată prea puțin în serios de unii, nici de așa-zisele mofturi ale iubitorilor naturii, ci de imposibilitatea de a ne asigura traiul și masa zilnică. Ce-i de făcut? E destul de dificil să răspundem în calitate de simplu cetățean, însă poate ar trebui să devenim mai responsabili și mai conștienți de tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru pentru că viitorul depinde și de noi.

Larissa DINU

  • Publicat în Mediu
  • 0

Proiectul ResBerry oferă soluții inovative pentru îmbunătățirea tehnologiei de cultivare a arbuștilor fructiferi în sistem ecologic

Centrul de Cercetare pentru Studiul Calității Produselor Agroalimentare este cea mai nouă infrastructură de cercetare a Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București. Unitatea dispune de 13 laboratoare dotate cu echipamente de ultimă generație. Aici se desfășoară activitatea pentru mai multe proiecte internaționale și naționale care abordează teme de cercetare de mare actualitate.

O temă de interes la nivel european este îmbunătățirea tehnologiilor de cultivare a arbuștilor fructiferi, prin introducerea unor verigi tehnologice inovative menite să sporească biodiversitatea supra- și subterană în culturile ecologice în scopul dezvoltării unor sisteme de cultură cu reziliență crescută față de boli și dăunători. Creșterea interesului consumatorilor pentru fructe ecologice, îi motivează pe fermierii români să își îmbunătățească tehnologia de cultivare a fructelor de pădure în fermele lor, iar un punct de sprijin important în accelerarea realizării acestor îmbunătățiri îl reprezintă etapele proiectului ResBerry, implementat cu ajutorul specialiștilor și cercetătorilor din Centrul de Cercetare pentru Studiul Calității Produselor Agroalimentare și Cooperativa Agricolă Rodagria Produce.

Foto 1 Sigle parteneri si proiect

Proiectul „Obținerea unor culturi ecologice reziliente de arbuști fructiferi prin aplicarea unor strategii inovative de management și creșterea biodiversității – ResBerry“ îşi propune să furnizeze cunoștințele necesare și să demonstreze eficiența unor instrumente noi în restabilirea biodiversității solului și a culturilor de arbuști fructiferi în sistem ecologic, în scopul dezvoltării unor sisteme de cultură cu reziliență crescută în fața bolilor și dăunătorilor. Proiectul se derulează pentru o perioadă de 3 ani, urmând a se finaliza în anul 2024, este finanțat de Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării, CCCDI – UEFISCDI, proiect numărul ERANET-COREORGANIC-ResBerry-1, în cadrul PNCDI III şi este coordonat de Universitatea Hochschule Geisenheim din Germania, în parteneriat cu Universitatea de Științe Agronomice şi Medicină Veterinară din București, University of Copenhagen (UCPH) din Danemarca, National School of Agriculture in Meknès (ENAM) și Faculty of Sciences Moulay Ismail University (UMI) din Maroc, Research Institute of Horticulture – National Research Institute (INHORT) din Polonia și Cooperativa Agricola Rodagria Produce din România. Cu o bună acoperire geografică în rândul partenerilor de proiect, din patru țări europene (Germania, România, Polonia, Danemarca) și Maroc, proiectul se va concentra pe studiul culturilor de căpșun și zmeură, dar va lua în considerare și alți arbuști fructiferi.

Obiectivele principale ale proiectului:

  • Să implementeze soluții tehnice cu rol preventiv pentru întreținerea plantațiilor ecologice de arbuști fructiferi pentru protejarea biodiversității cu ajutorul plantelor companion, sub formă de benzi înierbate, plante sanitar și acoperitori de sol;
  • Să restabilească diversitatea comunității microbiene a solului din plantațiile de arbuști fructiferi cultivați în sistem ecologic pentru a asigura o reziliență crescută a culturilor la factorii de stres biotic și abiotic;
  • Să crească gradul de conștientizare a fermierilor cu privire la utilizarea metodelor inovatoare de combatere a dăunătorilor, cum ar fi nematozii entomopatogeni pentru combaterea musculiței cu aripi pătate și entomovectorii pentru controlul putregaiului cenușiu;
  • Să evalueze influența soluțiilor propuse asupra producției și calității nutriționale ale fructelor arbuștilor fructiferi și evaluarea așteptărilor consumatorilor cu privire la măsurile propuse.

Foto 3 Etapele principale ale proiectului

Rezultatele proiectului se evidențiază prin utilitatea soluțiilor tehnologice inovative dezvoltate, care să ajute la îmbunătățirea cultivării fructelor de pădure în sistem ecologic, precum și prin implicarea directă a fermierilor locali în implementarea celor mai bune metode de combatere a bolilor și dăunătorilor. Proiectului ResBerry va promova o abordare multi-actor pe tot parcursul implementării, adresându-se:

  • Fermierilor/cultivatorilor: prin crearea de perspective pentru controlul dăunătorilor și bolilor din culturile ecologice de arbuști fructiferi, cu o reziliență generală superioară, rezultând o mai bună rentabilitate economică.
  • Comunității științifice (cercetători, mediul academic): prin furnizarea de informații științifice valoroase cu privire la aplicarea de soluțiile agroecologice în cultivarea arbuștilor fructiferi.
  • Companiilor care deja furnizează soluții pe piață, consumatorilor, organismelor de control și certificare.

Un partener important al proiectului ResBerry este Cooperativa Agricola Rodagria Produce, România. Prin intermediul domnului Bogdan Mihalcea, reprezentat al cooperativei agricole, se realizează partea experimentală a proiectului privind testarea unor soluții practice pentru sporirea gradului de reziliență a culturilor de căpșun și zmeur în sistem ecologic.

Foto 5 Rezultatele proiectului plante companion Rodagria

Mai multe informații despre activitatea desfășurată în cadrul proiectului ResBerry puteți găsi pe paginile web: https://projects.au.dk; https://www.usamv.ro și https://www.qlab.ro, dar și mai multe informații valoroase despre proiecte care abordează teme de mare actualitate găsiți pe pagina web a Universității de Științe Agronomice şi Medicină Veterinară din București: https://www.usamv.ro.

USAMV București – Centrul de cercetare pentru studiul calității produselor agroalimentare

CSIII dr. ing. chim. Oana-Crina BUJOR-NENIȚA (Director de proiect), ACS drd. ing. hort. Lavinia Mihaela ILIESCU-UDREA (membru în echipa de cercetare)

Abonează-te la acest feed RSS