Plantele au dovedit încă o dată că au o inteligență remarcabilă, până într-acolo încât înțeleg atunci când sunt amenințate cu dispariția și iau măsuri pentru a preveni acest lucru. Este și cazul unei mici flori galbene, numită științific Fritillaria delavayi. Potrivit National Geographic, aceasta crește în sud-vestul Chinei, în munții Hengduan, și face parte din categoria plantelor medicinale folosite în mod tradițional de mai bine de 2.000 de ani. Aceasta este folosită în mod special pentru tratarea afecțiunilor pulmonare, iar recoltarea ei în mod excesiv a făcut să ajungă la limita existenței. În medicină este utilizat bulbul plantei, iar pentru că dimensiunile sale sunt mici pentru a culege un kilogram este nevoie de mai mult de 3.500 de plante.

În vreme ce unele specii de Fritillaria pot fi cultivate, Delavayi crește în mod natural la altitudini mari, în aer rece și uscat, iar aceste condiții sunt dificil de reprodus pentru fermieri. În plus, există convingerea în rândul consumatorilor că plantele sălbatice sunt mai bune, deși nu există dovezi care să arate că acest lucru este adevărat. Dar, așa cum spuneam, lumea vegetală dovedește că reprezintă mai mult decât putem vedea noi. Ca urmare, această plantă mică ce înflorește o dată pe an încearcă să își rescrie singură destinul. Dacă până acum Fritillaria delavayi era inconfundabilă datorită florii sale, similare celei de lalea, colorată într-un galben vibrant, cu tulpină scurtă și cel mult cinci frunze, astăzi este mai greu de recunoscut. Oamenii de știință intrigați de acest fenomen au studiat comportamentul acestei plante și au descoperit că Fritillaria delavayi și-a schimbat cumva genetica.

Astfel, floarea ușor de recunoscut altădată și-a schimbat efectiv înfățișarea. A renunțat la culorile vii în favoarea unora care o pot camufla mai ușor, respectiv gri și maro. Pentru că acest fenomen se întâmplă în mod special în zonele unde această plantă era culeasă excesiv, oamenii de știință cred că explicația este că Fritillaria delavayi și-a însușit un alt aspect pentru a se proteja de principalul ei prădător, și anume omul. Puși în fața unei astfel de explicații mai putem privi cu superficialitate lumea extraordinară care ne înconjoară?

(D.Z.)