ipso august 2021    reclama youtube lumeasatuluitv
update 27 Sep 2021

Cum funcționează fermele de producere a perlelor de cultură

Deși subiectul de față pare lipsit de importanță pentru țara noastră, la nivel mondial producerea perlelor de cultură este o activitate aflată în expansiune și asta pentru că omenirea a dezvoltat de-a lungul timpului un apetit extraordinar pentru bijuterii. Se estimează că piața mondială a bijuteriilor cu perle va crește la un CAGR (rata de creștere anuală compusă) de peste 13% până în 2025. Perlele naturale sunt extrem de rare, se mai găsesc în Golful Persic, iar multe specii de stridii sunt la limita extincției din cauza supraexploatării şi din cauza contaminării habitatelor. Ca urmare, s-au dezvoltat foarte multe ferme specializare pe producția de perle de cultură. Cum funcționează acestea și ce condiții trebuie îndeplinite pentru ca o astfel de afacere să aibă succes?

Care sunt condițiile optime

Obținerea perlelor de cultură, mai ales a celor de calitate, presupune mult timp și atenție. Fermele producătoare de perle dețin mii de stridii în condiții ideale, timp de aproximativ doi până la cinci ani, până când este posibilă formarea perlei. La fel ca în cazul altor afaceri agricole și aici sunt necesare anumite condiții pentru a obține o „recoltă“ profitabilă și există, de asemenea, factori care pot decima efectivele de midii. Fermierii specializați pe acest segment de activitate au în general propriul nucleu de reproducere a midiilor. Cu toate acestea, cei care dețin rase exotice, cum sunt stridiile de apă sărată din Polinezia Franceză, Australia de Nord și Filipine, continuă practica recoltării unei cantități strict limitate de stridii sălbatice din oceane în fiecare an cu scopul de a-și fertiliza nucleul existent. Astfel reușesc să mențină diversitatea genetică în fermele lor și ajută stridiile de fermă să rămână puternice, sănătoase și capabile să reziste multor boli comune care pot apărea în fermele de perle supraaglomerate.

În fermele specializate, procesul de reproducție presupune colectarea ouălor de stridii și a spermei și fertilizarea acestora pentru a produce noi larve. Potrivit informațiilor de pe site-ul www.purepearls.com, larvele de stridii își petrec primele câteva săptămâni din viață într-o formațiune gelatinoasă plutitoare, iar când sunt suficient dezvoltate găsesc o suprafață solidă de care să se agațe. În natură, aceasta ar fi probabil o piatră, dar în fermele specializate sunt folosite așa-zisele roci-surogat. Larvele sunt monitorizate până când se dezvoltă în stridii tinere. În general, fermele specializate dețin creșe de stridii, unde acestea își petrec primii doi ani dezvoltându-se în condiții sigure și confortabile. În ceea ce privește condițiile care trebuie asigurate, acestea sunt similare celor din sălbaticie. Pentru obținerea perlelor de cultură este nevoie de ape temperate între 20 şi 25 grade C, cu adâncimi între 10 şi 20 de metri. Scoicile sunt active jumătate de an (perioada optimă de obținere a perlelor este din octombrie până în decembrie), iar procesul de hibernare începe între 10 grade C şi 18 grade C.

Factorii care condiționează succesul obținerii perlelor de cultură sunt și furtunile severe, căldura excesivă și poluarea apei. Fermierii nu pot evita aceste riscuri nici măcar cu toate măsurile de prevenire pe care le iau.

Cum se realizează nucleația

Stridiile sunt apte pentru a nuclea (a produce perle) după doi ani. În sălbăticie stridiile dezvoltă perle ca urmare a unei reacții pe care organismul o dezvoltă la nivelul  carapacei atunci când un coral, spre exemplu, le-a invadat și iritat țesutul moale. Acest lucru determină midia să producă secreții – care învelesc obiectul străin – numite „nacru“ (acesta este alcătuit din cristale microscopice). În timp, straturile de nacru se acumulează concentric în jurul iritantului, formând în cele din urmă ceea ce știm că este o perlă strălucitoare.

Pentru a forma perle, stridiile de la fermele specializate trebuie să treacă printr-o experiență similară. Aici intervine nucleația, o procedură chirurgicală prin care se implantează un obiect străin în stridie. Nucleația se face în două moduri diferite, în funcție de stridiile pe care le dețin fermele, și anume stridii de apă dulce sau de apă sărată.

Scoica de apă sărată este nucleată cu o mărgea de sidef. Mărgeaua este acoperită cu o mică probă de țesut de manta dintr-o altă stridie. Această mărgea acoperită este implantată în stridie. Perla crește în jurul mărgelei în același mod în care ar face-o dacă un coral ar fi invadat-o în sălbăticie (aceasta va rămâne în perlă pentru totdeauna). Forma perlei este direct legată de forma mărgelei, permițând o varietate de rezultate.

Scoicile de apă dulce sunt nucleate în același mod, doar că mărgeaua este exclusă și este folosită doar proba de țesut de manta. Perla este generată în jurul țesutului mantei, care în cele din urmă se deteriorează, lăsând o perlă alcătuită în întregime din nacru cristalin.

După ce scoicile au fost nucleate, li se permite o perioadă de recuperare, timp în care se determină dacă stridia va expulza implantul, se va îmbolnăvi de la proces sau, cel mai frecvent, se va recupera și va începe procesul de producere a perlelor. Acestea sunt mutate în straturi de stridii unde sunt îngrijite cu atenție. Acest lucru poate dura câteva luni sau câțiva ani, în funcție de condiții și de fiecare scoică în parte. Cert este că doar 20% dintre stridii vor produce perle de cultură de calitate pentru bijuterii.

Când perlele sunt gata, acestea sunt extrase din stridii, spălate, usucate, sortate în categorii în funcție de tipul și calitatea lor. Ulterior sunt vândute producătorilor, dealerilor și bijutierilor. (D.Z)


  • Durata de viaţă a unei stridii poate fi între 7 şi 10 ani, iar unele specii ating între 30 şi 40 de ani.

  • Un număr mic de specii de stridii produc perle cu valoare comercială și, prin urmare, sunt cultivate în ferme de perle. Este vorba despre speciile marine din genul Pinctada – aproximativ 6 specii frecvent exploatate întâlnite în Marea Mediterană, Marea Roșie, în regiunile calde din Oceanul Indian, Pacific și Atlantic, și specii din genul Pteria, de asemenea marine. Speciile de stridii de apă dulce din genul Hyriopsis (în Asia) și Amblema (în America de Nord, produc mai multe perle simultan, chiar și peste 20.
Mai multe din această categorie: « Alba, bijuteria din inima țării Peisaje ireale »