Mănăstirea Sfântul Dimitrie Basarabov. Drumul spre asceză începe în stâncă

Dacă vreți să porniți pe urmele sfinților, lăsați deoparte drumurile asfaltate și toată „poleiala“ lumii așa-zis civilizate și porniți spre locurile sălbatice. Acolo unde, pentru mulți dintre sfinții lumii, a început drumul spre asceză. Secolele care ne despart de ei nu au șters amprenta energetică a rugăciunilor pe care aceștia le-au înălțat în aceste locuri. Dimpotrivă. Am descoperit un astfel de loc în Bulgaria, la 10 kilometri de orașul Ruse. Drumul prin Basarabovo, un sătuc pitoresc din localitatea Ivanovo, te poartă prin valea râului Lom și în cele din urmă către una dintre mănăstirile ortodoxe rupestre ale localității. Este vorba despre Mănăstirea Sfântul Dimitrie Basarabov, ridicată pe aceeași stâncă în care sfântul Dimitrie Basarabov a săpat peștera în care și-a trăit asceza. Istoria este confuză cu privire la timpul în care a trăit sfântul.

Sunt surse care spun că acest ascet a trăit în secolul al XII-lea, dar și alte scrieri istorice în care se spune că acesta a trăit în secolul al XVII-lea și chiar că ar fi fost îngropat la Mănăstirea din Basarabov. Primele consemnări istorice, și cele mai vechi de altfel, despre peștera în care s-a nevoit sfântul Dimitrie au fost făcute în registrele de taxe ale Imperiului Otoman, undeva prin secolul al XV-lea. În localitatea Ivanovo sunt peste 300 de chilii săpate în stâncă incluse în patrimoniul Unesco, însă aceasta este ultima mănăstire rupestră a Bulgariei în care se mai oficiază slujbe. Cele mai vechi mărturii istorice în legătură cu Mănăstirea și Peștera din Basarabov aparțin secolului al XV-lea, putând fi găsite în unele dintre registrele de taxe ale Imperiului Otoman.

Astăzi mănăstirea este „închipuită“ într-o bisericuță mică și câteva chilii săpate în stâncă. Istoria scrisă a bisericuței de la Basarabov ne întoarce în timp în anul 1865, atunci când familia boierească a Basarabilor a ctitorit această mănăstire. Trecutul consemnează și faptul că pentru ridicarea ei au fost trimise ajutoare și din România. Anii de liniște ai mănăstirii rupestre sunt tulburați în perioada 1877-1878, când peste mănăstire se abat incendii. Pe fondul acestei stări de vulnerabilitate produsă și de războiul ruso-romano-turc, mănăstirea este jefuită de peste 60 de icoane.

În pofida asupririi vremurilor, supraviețuiește. Istoria mai prezintă frânturi din povestea mănăstirii și în anul 1937. Ieromonahul Hrisant este cel care pune piatra de temelie a noului viitor. Construiește două chilii în apropierea bisericii din peșteră și se îngrijește de aceste locuri până la moartea sa, în 1961. După 57 de ani de la trecerea sa în neființă, mănăstirea rupestră Sfântul Dimitrie Basarabov a rămas ancorată în timp.

Laura ZMARANDA