Am citit recent în presa internațională despre o metodă de tratament neconvențională a pacienților care prezintă arsuri. Este vorba despre folosirea pielii de tilapia, pește care populează râurile din Brazilia și fermele de acvacultură.

În momentul de față, singurul răspuns al medicinii pentru tratarea arsurilor este folosirea pielii umane sau de porc. Aceste țesuturi transmit către zona afectată colagen, care grăbește vindecarea rănii. Sunt însă și spitale care nu dispun de aceste resurse și atunci tratamentul constă în aplicarea unor creme și a bandajării rănii, proces extrem de dureros pentru pacienți. Institutul Dr. José Frota este unul dintre institutele în care această metodă era singura la îndemână. Motiv pentru care specialiștii de acolo au început să caute alternative.

Așa au descoperit că pielea de tilapia are niveluri ridicate de colagen, chiar mai ridicate decât cele din pielea umană. Colagenul ajută la refacerea țesuturilor și calmează durerile. Se administrează astfel mai puține medicamente și se grăbește vindecarea. Până în prezent, doar 56 de pacienți au primit un astfel de tratament, iar metoda este considerată deocamdată experimentală. 

Înainte a fi folosită în scop medical, pielea de tilapia este sterilizată pentru a ucide virușii și bacteriile. Ulterior, poate fi refrigerată. Congelarea permite ca aceasta să fie păstrată și până la doi ani. Dacă nu există situații speciale, pielea de tilapia, folosită similar unui bandaj, poate rămâne pe rană până la vindecare. Spre deosebire de bandajele de tifon, care trebuie schimbate constant.

Pe lângă datele medicale care sugerează că pielea de tilapia este eficientă în tratarea arsurilor, fără a provoca aceeași durere ca folosirea cremelor și a bandajelor de tifon, există și rațiuni economice care ar putea duce la folosirea ei pe scară largă. În vreme ce țesutul uman sau de porc nu este tot timpul la îndemână, iar substanțele de sinteză sunt foarte costisitoare, pielea de tilapia poate fi ușor de procurat pentru că vorbim despre un pește care se regăsește din abundență în râurile din Brazilia. În plus, acesta poate fi crescut în ferme de acvacultură. Încă o dată, natura ne vine în ajutor. Ce vom face noi?

Laura ZMARANDA