update 2 Feb 2023
Lumea Satului

Lumea Satului

Clubul Fermierilor Români susține poziția Ministrului Agriculturii la Consiliul AGRI-FISH din Bruxelles privind măsurile necesare imediate de compensarea a pierderilor fermierilor est-europeni ca urmare a importurilor de cereale și oleaginoase din Uc

Clubul Fermierilor Români salută inițiativa ministrului agriculturii, dl. Petre DAEA, de a ridica problema importurilor de produse agricole ucrainene care afectează piața UE și, în special pe cea din România, în cadrul Consiliului Miniștrilor Agriculturii (AGRI-FISH) din 30 ianuarie, de la Bruxelles. Șase țări est-europene au susținut demersul (România, Polinia, Ungaria, Bulgaria, Republica Cehă, Slovacia) și au solicitat Comisiei Europene soluții  pentru a compensa fermierii pentru pierderile suferite și a putea astfel demara campania agricolă de primăvară.

Comisarul European pentru Agricultură, Janusz Wojciechowski, a declarat în conferința de presă că își asumă să revină în fața Comisiei Europene și a Consiliului cu propuneri concrete pentru activarea mecanismului de compnsare din Fondul de Criză pentru Agricultură al UE.  Importurile masive de produse agricole ucrainene au un impact negativ dovedit asupra fermierilor români, care se confruntă cu prețuri scăzute și o concurență neloială pe piață.

Astfel, cu importuri de porumb, grâu, floarea-soarelui și rapiță din Ucraina care au totalizat în 2022 circa 3 milioane tone și la prețuri mai mici cu 40-100 euro/tonă, fermierii români nu au mai putut să-și comercializeze produsele, care sunt stocate și determină costuri suplimentare, iar în lipsa vânzării produselor, înregistrează dificultăți mari în finanțarea continuării activității agricole. Prin urmare, este esențial să se ia măsuri urgente pentru a proteja agricultorii români și pentru a asigura o piață corectă și echitabilă pentru produsele lor. 

România, ca principal exportator de cereale din bazinul Mării Negre al UE, a fost afectată puternic de conflictul din Ucraina, care a dus la schimbări semnificative în comerțul cu cereale și a permis ca volume importante de mărfuri să intre în țară fără controale fitosanitare.

În anul 2022 față de anul 2021 s-au înregistrat următoarele importuri de cereale și plante tehnice din Ucraina: 1.020 mii tone porumb, 640 mii tone grâu, 650 mii tone floarea soarelui și  370 mii tone rapiță.  România s-a transformat astfel din exportator în importator de produse agroalimentare. Exporturile românești au fost extrem de reduse, grâul fiind la nivelul de 2,1 mil. tone, porumbul la nivelul de 0,38 mil. tone, rapița și semințele de floarea-soarelui la 0,1 mil. tone fiecare dintre ele.

Clubul Fermierilor Români a fost în strânsă colaborare cu autoritățile pe acest subiect și a susținut poziția Ministerului Agriculturii în luarea de măsuri pentru a proteja fermierii români. Este important să se ia în considerare interesele agricultorilor și să se garanteze o piață echitabilă pentru produsele lor.

RALF 7: Cei mai buni fermieri europeni vin la București, pe 25 și 26 mai

“Agri Cultura” este tema celei de-a 7-a ediții RALF Romanian Agriculture Leadership Forum. O ediție dedicată celor pentru care agricultura este un stil de viață, nu doar o meserie, și care construiesc, zi de zi, cultura agriculturii în România: prin dedicare, inovație, performanță și povești de succes, cu grijă pentru patrimoniul agricol și tradiție, preocupați de moștenirea pentru generațiile următoare și privind către viitor.

De 7 ani RALF reunește la București marii fermieri români, producători și procesatori, antreprenori cu reușite recente și companii cu soluții pentru producție și procesare, într-un amplu schimb internațional de bune practici la care participă anual invitați din mai multe țări europene.

Cei mai buni fermieri europeni din ultimul an vor participa pe 25 și 26 mai, la forumul internațional de agricultură RALF 2023.

Calendarul evenimentului: prima zi este dedicată producătorilor agricoli, iar a doua zi procesatorilor, într-un program de 16 ore de conferințe, prezentări, sesiuni de business networking și expoziție. În prima zi va avea loc și “Seara Marilor Fermieri” RALF.

Producătorii și procesatorii beneficiază de un pachet special de participare, care include accesul la toate evenimente din cadrul RALF 2023, din ambele zile, iar biletele pot fi rezervate pe https://romanianagriculture.ro/eveniment/ralf-2023/

RALF va avea loc la JW Marriott Grand Hotel (5*) din București și este organizat de BORO Communication, singurul organizator de evenimente din România membru al ICCA – Asociația Internațională a Congreselor și Convențiilor.

Master Partner al evenimentului, cea mai importantă poziție din cadrul RALF, este Corteva Agriscience.

Partener principal utilaje: Maschio Gaspardo.
Partener principal irigații: Netafim powered by EPRS Romania.
Partener: Claydo

Hibrizii de floarea-soarelui Pioneer®, performanță și stabilitate demonstrate

Floarea-soarelui este considerată de foarte mulți fermieri, pe bună dreptate, ca fiind cultura de siguranță ce face diferența în anii dificili, cu pluviometrie scăzută.

Cu siguranță, anul agricol 2022 a fost unul problematic, chiar dificil se poate spune, și totuși hibrizii Pioneer au demonstrat că pot face față în orice condiții, demonstrând performanță și stabilitate superioare competitorilor.

Un exemplu elocvent îl reprezintă testările RITAC APPR, unde P64LE162 a fost pe medie cel mai productiv hibrid în cele 4 locații de testare. De altfel, Pioneer este singura companie cu 3 hibrizi în top 10 producții, ceea ce demonstrează că întreg portofoliul este perfect adaptat condițiilor din țara noastră.

Topul este completat, pe lângă P64LE162 pe primul loc, de P64HE144 pe locul 5 și P64LE99 pe locul 7, practic toți cei 3 hibrizi ExpressSun® cu care compania Corteva a participat la aceste teste sunt clasați în primii 10, dovedind încă o dată, dacă mai era necesar, pretabilitatea hibrizilor Pioneer în condițiile din fermele din România.

Hibrizii ExpressSun® reprezintă soluția cea mai potrivită pentru a minimiza riscurile în cazul producției de floarea-soarelui.

Corteva Agriscience, prin brandul de semințe Pioneer®, propune un sistem de soluții avansate care oferă fermierilor încrederea că investițiile și culturile lor sunt optimizate.

Corteva continuă să își extindă gama de produse pe piața semințelor, venind cu noutăți în portofoliul de hibrizi Pioneer® care este îmbunătățit anual cu hibrizi având performanțe de producție și adaptabilitate unice.

Andrei CIOCOIU

Category Marketing Manager Seeds, Corteva Agriscience RO & MD

Macheta Floare A4 RGB

Cine ar trebui să susțină financiar construirea unui brand național de țară al vinului?

Răspunsuri necesare la întrebări punctuale. Este important să realizăm o punte de comunicare între fermieri și autorități, de aceea vom încerca să găsim pentru agricultori răspunsuri cu privire la subiecte care îi interesează în mod special. Vă aducem în atenție prima întrebare.

Gabriel Rădulescu, manager Domeniile Urlați: „Din partea statului am avea nevoie de mai multă implicare în promovarea la nivel internațional a brandului național de țară a vinului românesc. Aici suntem deficitari față de alte țări și aceasta este singura modalitate prin care putem să arătăm lumii ce vinuri bune se produc în România.“

Răspunsul l-am obținut din partea Oficiului Național al Viei și Produselor Viniviticole.

Diana Pavelescu, consilier promovare ONVPV: „Cred că se vorbește despre brandul de țară, construcția lui și a unei imagini de când au început să vină fondurile europene și de când au venit fondurile de preaderare. Este un cerc vicios, spun eu, pentru că noi producem undeva în jur de 4-5 milioane de hectolitri pe an, în funcție de recolta anuală, iar exportul este undeva la 5%. Aproape 5%. Producătorii vând foarte bine pe piața internă și atunci construcția acestui brand presupune și un interes din partea lor, dar dacă vinzi foarte bine aici este mai la îndemână. Să intri pe piața externă presupune o investiție pe termen lung, constantă, trebuie să faci promovare. Este o investiție unde roadele se văd în 5-7 ani. La ora aceasta, România nu are o imagine în exterior. ONVP este în subordinea Ministerului Agriculturii, dar se autofinanțează, nu depindem de banii de la buget. În industria vinului am avut foarte puțini bani. Singurul ajutor pentru viticultori  a venit în 2020, respectiv 500 de euro pe hectar. Foarte puțin comparativ cu alte sectoare. În opinia mea, industria vinului este ca o cenușăreasă. Prin Consiliul Regiuni Viniviticole, viticultorii sunt cei care conduc această instituție, directorul general al ONVPV este președintele Consiliului și totul se face prin acordul producătorilor. Este importat de menționat acest lucru pentru că ei decid practic care sunt proiectele, în afară de certificarea vinurilor, care se vor desfășura în cadrul ONVPV. O idee pentru construcția brandului ar fi de a aduna toate bugetele existente pentru promovarea vinului. Ministerul Antreprenoriatului și Turismului au fonduri alocate pentru acest lucru. Ar putea fi interesant un parteneriat cu acest minister. Instituția noastră nu poate accesa fonduri europene care au venit prin Programul Național Suport și care se derulează prin APIA. Trebuie neapărat să fie producători sau asociații de producători. Noi am încercat prin mai multe variante și nu putem accesa acele fonduri. Cred că undeva în minimum cinci ani acest brand ar putea fi construit și s-ar atinge un nivel de cca 10% la export, s-ar putea face multe lucruri, dar pentru asta este nevoie de resurse și ca atare revenim la discuția despre buget și bani.

Date statistice

Potrivit Institutului Naţional de Statistică, resursele totale de vinuri au crescut, faţă de anul precedent, cu 658,1 mii hl. Acest lucru s-a datorat în principal creșterii producției de vinuri în anul 2021 față de anul 2020 cu 11,5% (+467,8 mii hl). Importul de vinuri și stocul inițial de vinuri au crescut, în anul 2021 comparativ cu anul precedent, cu 31,3% (+138,7 mii hl), respectiv cu 2,0% (+51,6 mii hl).

Ponderea producţiei de vinuri în resursele totale a crescut cu 1,1 puncte procentuale, iar ponderea importurilor de vinuri a crescut cu 1,3 puncte procentuale, faţă de anul 2020. Aportul stocului inițial la formarea resurselor totale de vinuri, în anul 2021, a scăzut cu 2,4 puncte procentuale.

consumul de vinuri


  • Consumul mediu de vinuri, pe locuitor, a crescut datorită creșterii importului și producției
  • Exportul de vinuri în anul 2021 a scăzut cu 9,9 mii hl faţă de anul precedent.

Laura ZMARANDA

Pactul verde (II)

Lumea agriculturii ecologice este bine împărțită în mai multe categorii, de la pionierii „ideologi“, care au rămas atașați de valorile organice tradiționale și simt că organicul își pierde sufletul, până la moderni, „neo convertiți“, care se apropie de această piață, cu spirit de antreprenor și care gândesc mai ales economic.

Produse bio din industria agroalimentară

Când vorbim despre consumul de produse ecologice ne gândim mai ales la fructe și legume sau chiar la ouă și carne de pasăre. Cu toate acestea, piața ecologică este acum formată în principal din produse din industria agroalimentară. Produsele alimentare, lactate, panificație, catering și congelate reprezintă 65% din piața ecologică. Doar sectorul alimentar, cel mai mare din punctul de vedere al cifrei de afaceri, reprezintă o piață de 2 miliarde de euro, în timp ce cel al fructelor și legumelor, care se află pe locul doi, se ridică la 1,5 miliarde de euro.

Aceste alimente procesate sunt produse de multă vreme în principal de IMM-uri familiale, foarte apropiate de producătorii lor, și care au putut profita de atitudinea de așteptare și inacțiunea marilor producători de alimente, ce au rămas mult timp sceptici cu privire la produsele bio. Dar, observând că s-a confirmat explozia acestei piețe hipermediatizate, că s-au practicat rate mari de marjă la toate verigile din sectoarele ecologice, marile companii agroalimentare au ajuns să reacționeze sub diferite forme: preluări de IMM-uri care le permit să dobândească cunoștințe, mărci, rețele de producători, lansare de produse organice sub propriul brand: numai mărcile naționale au asigurat de fapt 70% din creșterea pieței timp de patru ani, făcându-le să fie adevăratul motor al creșterii organice, alături de mărcile private.

„Anunțând recent (noiembrie 2020) proiectul lor de a deveni un nou jucător european major pe această piață ecologică și sustenabilă, Xavier Niel, fondatorul Free și finanțatorul Mathieu Pigasse, sunt deja simboluri ale acestei schimbări de paradigmă cu care se confruntă toți jucătorii organici.“

Distribuție în masă pe drumul către războiul prețurilor

Micile magazine independente (primul punct de vânzare specializat în produse bio a fost înființat în Franța în 1950) sunt marii perdanți în această cursă pentru cota de piață condusă cu răzbunare de marii retaileri care se pregătesc pentru această bătălie pe prețuri. politică dinamică de creștere internă și externă.

Marile grupuri de distribuție cu mijloace financiare considerabile au creat sute de noi puncte de vânzare în doar câțiva ani sau au cumpărat numeroase lanțuri de magazine specializate în produse bio. Astfel, Monoprix a cumpărat rețeaua de distribuție Naturalia, Intermarché a luat o acțiune la Comptoirs de la Bio, Carrefour a devenit numărul 1 francez pe piața bio… Rafturile dedicate de marii retaileri produselor bio s-au prelungit considerabil.

Mărcile distribuitorilor s-au înmulțit. Marii comercianți cu amănuntul au cucerit astfel 49% din piață și au preluat lanțuri de produse ecologice specializate (de exemplu, Biocoop, La Vie claire = 34%), în timp ce vânzările directe reprezintă acum doar 12% din achizițiile de alimente bio.

Piața este pregătită să intre într-o eră a democratizării prin prețuri mai mici. Marii comercianți cu amănuntul vor fi primii la rând pentru această nouă eră organică. Putem vedea ce va câștiga din asta. Dar va putea demonstra responsabilitatea în distribuția valorii pentru a evita un dezastru la nivel de producție?

Suntem acum departe de vremea în care produsele bio erau în esență produse proaspete, cumpărate direct de la un mic producător de pe o piață locală... Numărul jucătorilor implicați pe această piață s-a înmulțit.

Piața ecologică nu mai este doar locală, ci națională, chiar internațională. Gama de produse ecologice disponibile consumatorilor s-a extins considerabil și acoperă toate ramurile alimentare. Afacerea ecologică rezultată din dezvoltarea sectoarelor ecologice a devenit astfel un nou El Dorado pentru toți actorii implicați în dezvoltarea acestei piețe care oferă noi oportunități de creare de valoare.

Dezvoltarea producției agriculturii ecologice de către sectoare foarte organizate și din ce în ce mai integrate pentru a câștiga în competitivitate va slăbi însă cu siguranță micile ferme ecologice de tip artizanal care nu realizează sau nu pot realiza vânzări directe sau IMM-uri de transformare subcapitalizate.

Scăderea inevitabilă a prețurilor la produse ecologice în urma creșterii producției va duce la o restructurare profundă a sectoarelor ecologice. Intrăm în era afacerilor bio, ceea ce înseamnă un alt mod de a gândi dezvoltarea acestei piețe, un alt mod de a o organiza și un alt mod de a reuși în ea.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

Planul Național Strategic, pe înțelesul tuturor fermierilor

Pentru agricultura românească urmează o perioadă în care cunoașterea Planului Național Strategic, PNS, este o necesitate. Pentru a afla ce trebuie să facă fermierii pentru a nu pierde bani europeni, la ce trebuie să fie atenți și care sunt dificultățile pe care le pot întâmpina am stat de vorbă cu doamna Cristina Cioga, director executiv APPR.

Reporter: În următorii ani, Planul Național Strategic va fi pe buzele tuturor celor angrenați în agricultură. Dacă ar fi să sintetizați în câteva fraze, pentru a fi pe înțelesul tuturor, ce înseamnă PNS-ul?

Cristina Cionga, director adjunct APPR: Este un nou exercițiu bugetar care se supune unor reguli, dar care a suferit niște transformări importate. Comisia spune așa: se mută accesul de pe conformitate pe performanță, adică va conta atingerea unor ținte de performanță economică și ecologică în fiecare fermă. Deci se pune accentul pe înverzire, pe măsuri din categoria adaptării la schimbările climatice și a combaterii lor, pe cât este posibil. Pe de altă parte, agricultura europeană va primi mai puțini bani decât în perioada anterioară. România are o ușoară creștere în Pilonul I și o oarecare constanță în Pilonul II, însă, dacă ar fi să rezum, aș spune așa: mai puțini bani, mai multe exigențe pentru fermieri.

Rep.: Înțeleg că este vorba despre 15,8 miliarde de euro ce vor putea fi accesați de fermierii români. S-au schimbat anumiți termeni, apare această denumire BISS. Multe noutăți, așadar. Care ar trebui să fie principalele griji pe care ar trebui să le aibă fermierii pentru a nu rata anumite plăți?

C.C.: Prin Pilonul I vorbim de acordarea a aproximativ 2 miliarde/an, iar o parte dintre plățile directe sunt comune. BISS-ul înlocuiește acel SAPS, plata simplificată pentru care a optat România alături de alte state, fiind o plată ce asigură existența și perpetuarea afacerii. Va fi de 96 euro/ha în 2023, urmând să crească până la finalul perioadei de finanțare, astfel încât România să ajungă la media subvenției de bază a Uniunii Europene. Simularea a fost făcută pentru suprafața arabilă a țării, aproximativ 9,3 milioane ha, presupunând că fermierii vor putea îndeplini criteriile de eligibilitate. Mai vorbim și despre plata redistributivă, o știm din exercițiul precedent, dar s-a schimbat ca principiu și vine să ajute la dezvoltarea fermelor mici și mijlocii, deci va putea fi accesată de fermele până la 50 ha și cuantumul/ha estimat este de 50 euro. Mai apoi este vorba și despre plata pentru tinerii fermieri, adică cei de până la 40 de ani care devin cap al exploatației pentru prima dată. Ei vor primi 46 euro/ha pentru primele 50 ha. Trebuie să amintim și de sprijinul cuplat, pentru că primele trei forme de sprijin sunt forme decuplate de producție, iar acesta vine în sprijinul sectoarelor a căror producție ar trebui sprijinită, iar unul dintre ele este proteina vegetală. Știm că UE este un mare importator de proteină vegetală, importăm soia, mazăre, fasole șamd. Toate aceste sectoare vor avea parte de ajutor suplimentar între 100 și până la mii de euro dacă ne referim la producția de legume și fructe, cartoful de sămânță, orezul, adică sectoare care se confruntă cu dificultăți. Deci fermierii vor putea diversifica culturile și pot introduce specii care poate până acum erau neatractive, dar cu introducerea acest sprijin pot stârni interes. În final aș aminti despre cea mai spinoasă componentă, o plată nouă, numită ecoschema, este vorba despre patru astfel de ecoscheme definite de România; vom vorbi despre cea pentru cultură mare. 

Rep.: Și cum este definită această ecoschemă pentru sectorul vegetal?

C.C.: Ecoschema a fost concepută de MADR cumva ca un pas mai ambițios, dincolo de cerința de bază, dincolo de GAEC-uri, despre care aș vrea să și detaliez pentru că sunt foarte importante. Respectarea acestor GAEC-uri va condiționa acordarea de plăți europene. Cele mai problematice sunt GAEC 6,7 și 8. Începe cu GAEC 6, care se referă la acoperirea terenului arabil în perioada cea mai sensibilă. România a considerat această perioadă sensibilă ca fiind între 15 iunie și 30 septembrie, o perioadă lungă în care fermierul, pentru a fi eligibil la orice fel de plată, trebuie să aibă terenul acoperit în proporție de 80%. Această acoperire poate fi într-o variantă sau alta deoarece acoperirea poate fi cultura principală, cu o cultură secundară, un strat verde sau chiar cu miriștea. În urma analizelor interne, cea mai viabilă soluție pare să fie miriștea; în același timp, am solicitat MADR-ului să aprobe ca fermierul să poată efectua o lucrare minimă a solului care să împiedice pierderea umidității, iar mulciul rămas constituie o acoperire corespunzătoare pentru scopul în care a fost conceput acest GAEC. Al doilea GAEC dificil este cel privind rotația culturilor la nivelul parcelei. Și, chiar dacă fermierii aplică rotația culturilor, ea nu este posibilă în fiecare an, la nivelul fiecărei parcele. De ce? Pentru că se poate întâmpla, așa cum a fost în 2020, să fie și iarna, și primăvara extrem de secetoase și să constatăm că nu putem face grâu, deci să întoarcem suprafața, și trebuie să înființăm o altă cultură cum ar fi porumbul și să fie atunci porumb după porumb. Mai sunt și producătorii de sămânță care au investit foarte mult în irigații și au nevoie de un număr de ani de stabilitate, iar atunci e nevoie de o soluție pentru a face monocultură 2-3 ani. Această soluție a fost prevăzută de MADR pentru că există un tip de excepție acceptată și se poate înființa aceeași cultură în 3 ani consecutivi, condiția fiind ca pe perioada iernii ori pe perioada între recoltat și însămânțat să înființeze o cultură secundară, cu anumite specii. Există și situații în care nu răsare această cultură ori nu a fost timp pentru a o înființa deoarece a fost recoltat foarte târziu și se poate practica în condiții excepționale monocultură timp de 2 ani. În final, GAEC 8, care prevede elementele neproductive, adică acordarea a 4% din suprafața arabilă acestor elemente, poate să scadă la 3% dacă fermierul practică culturi fixatoare de azot, dar fără a aplica tratamente fitosanitare, ceea ce poate fi foarte dificil.

Rep.: Așadar, condiții destul de greu de îndeplinit și spuneați că ecoschema prevede și alte elemente problematice. Despre ce este vorba?

C.C.: Da, este un pas mai ambițios în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor de mediu. Nu este rău pentru că, dacă sunt respectate aceste condiții, fermierii ar putea beneficia de o sumă suplimentară de 56-57 euro. Dar nu este simplă pentru că trebuie îndeplinite 3 condiții obligatorii, plus încă una dintr-un set de 3 condiții pe care le poate alege fermierul. Condițiile generale pleacă de la GAEC-uri și i se cere fermierului să acorde elementelor neproductive 5% din suprafață, deci încă 1% față de GAEC. A doua cerință obligatorie este alocarea a cel puțin 5% din terenul arabil al exploatației pentru culturile fixatoare de azot, aceste procente sunt destinate producției, deci pot fi tratate fitosanitar, ceea ce este o veste bună. Iar ultima cerință, greu de îndeplinit din ceea ce am vorbit cu practicienii, este acoperirea terenului în perioada aceasta sensibilă, 15 iunie – 30 septembrie, amintită la GAEC 6, la care se adaugă alte 2 săptămâni până pe 15 octombrie, dintre care doar 2 săptămâni terenul poate fi neacoperit și ar trebui pregătit pentru semănat. Este o perioadă lungă, iar terenul ar trebui acoperit pe 85% din suprafața arabilă. Dacă ne referim la cerințele specifice, cele 3 din care fermierul poate alege, prima dintre ele ar fi diversificarea, care presupune să ai mai mult de 3 culturi la o suprafață de minimum 30 ha și acestea în anumite proporții, adică cultura care ocupă suprafața cea mai mică nu poate fi mai puțin de 15%, iar cea predominantă nu poate ocupa mai mult de 70%, deci fermierii trebuie să fie atenți la calcule. A doua condiție înseamnă practicarea unui sistem de lucrări minime pe cel puțin 50% din exploatație, iar a treia condiție ce poate fi aleasă presupune plantarea a cel puțin 2 arbori/ha, dintr-o anumită listă de specii. Cam asta ar trebui să știe fermierii despre ecoschemă, dar mai există și o precizare importantă de făcut: Comisia ne-a făcut viața în acest an și mai grea și a acceptat o derogare de la GAEC 7, rotația obligatorie, și de la GAEC 8, elemente neproductive obligatorii. Adică, din rațiuni de producție, în contextul geopolitic fermierii pot cultiva cele 4% prevăzute de GAEC 8, dar nu cu soia și porumb. De aceea am solicitat modificarea ecoschemei în 2023 și soluția constă în semănarea culturilor fixatoare de azot pe 5% din suprafața, plus încă 5% suprafață alocată terenului neproductiv.

Rep.: Există soluții pe termen lung, dar probabil există fermieri pentru care 2023 va fi dificil pentru că nu mai au această suprafață de 10%. Anul agricol a început în toamnă, ei ar putea pierde acești bani, nu?

C.C.: Exact asta este problema pentru că situațiile diferă de la fermă la fermă, pentru că unii fermieri fie nu mai au suprafața de 10%, din care doar jumătate poate fi semănată cu soia, fie nu au de unde lua sămânță deoarece și cererea este foarte mare și există un deficit de sămânță. Este cumva târziu și trebuie să ne adaptăm din mers, dar căutând soluții pentru ca fermierii să poată beneficia de ecoschemă. 56 euro/ha nu sunt bani puțini, din contră, e o sumă considerabilă pentru orice fermier.

Larissa DINU

ZURGĂLĂII DE LA BRUXELLES

Cu ceva ani în urmă a existat un curent împotriva… organismelor modificate genetic încât eram gata pregătiți să negăm evoluția naturii însăși. Apoi, sub masca așa-zisului „pact verde“, eram – suntem încă – gata să ne rupem până și pâinea de la gură. Adică, să lăsăm de izbeliște câmpul și să facem loc greierului de casă, larvelor gândacului de făină, gândacului de bălegar și altor gângănii care ar urma să ne umple farfuriile în clincănitul zurgălăilor de la Bruxelles.

Ce s-ar putea înțelege din măsurile / deciziile mai-marilor Europei atunci când restricționează tot mai mult mijloacele prin care pot fi valorificate potențialul de producție al pământului și cel al speciilor de interes economic?!

Entomofagia tot mai mult cultivată în rândul europenilor lasă mai întâi un gust amar celor care au o anumită istorie și obișnuință culinară. Apoi, scandalizează făuritorii de pâine, care se simt trădați de cei care ar trebui să susțină... clasicismul agricol și eforturile miilor de cercetători și agricultori mereu dispuși să ofere alternative pentru o agricultură sustenabilă și prietenoasă cu mediul.

Așa se întâmplă atunci când neaveniții vin în locuri străine lor, trâmbițașii ce n-au idee cum arată un portativ se dau drept artiști de mare clasă, iar juriștii drept cunoscători a tot ce mișcă în univers.

Ei bine, juriștii Curții Europene de Justiție (CEJ), ce-i drept susținuți indirect prin Decizii și Regulamente europene, decid în ce pas și ritm trebuie să joace agricultorii din țările membre UE. Lipsiți de informații pertinente și străini de realitățile din teritoriu, decid împotriva realismului cert.

Interzicerea utilizării unor produse de protecția plantelor indispensabile în anumite situații, fără a oferi alternative, constituie, spun agricultorii, un adevărat atentat la siguranța alimentară a țărilor vizate. O spun și consumatorii conștienți de o posibilă criză alimentară globală.

România se află printre țările vizate în acest sens. Organizațiile profesionale din domeniul agricol și industria procesatoare reacționează, aducând în sprijinul convingerii lor cele mai pertinente realități oferite de cercetători și fermieri. Nimic, în opinia acestora, nu justifică o asemenea hotărâre a CEJ.

Interzicerea acordării derogărilor pentru situații excepționale, în cazul României pentru utilizarea unor produse la tratarea semințelor de porumb, floarea-soarelui și sfeclă de zahăr, ori acordarea acestora doar atunci când se costată un grad de dăunare cert, sunt de-a dreptul aberante în cazul unor dăunători precum Tanymecus dilaticollis (Rățișoara porumbului) și nu numai.

Existența unor dăunători imposibil de eradicat, a căror prezență poate compromite în proporție de chiar 100% culturile dăunate, ar trebui tratată de așa manieră încât să nu fie necesară intervenția anuală a fermierilor, prin instituțiile abilitate, pentru a obține derogări. Îndrăznesc să fac comparație între această situație și cea a Comisiilor de expertiză medicală care solicită anual expertizarea unei persoane fără un picior, de parcă în acest interval i-ar crește la loc respectivul membru.

Bizare măsuri luate de instituțiile Înaltei Porți bruxelleze! Dar, cum spunea cineva, trebuie să jucăm după cum clincăne zurgălăii de la Poarta cu pricina. Spun să nu mai cultivăm decât în parte pământul, o facem. Ne pun în farfurii gângănii în loc de pâine, carne și lapte, le înfulecăm că de, cum spun ei, vaca poluează, pământul a obosit, iar ce-am pus în blide de veacuri a devenit peste noapte impropriu pentru un mediu sănătos.

Câte aberații!!!

Ion BANU

AFIR: Baza de date cu echipamente, mașini și utilaje va cuprinde doar elemente conforme cerințelor de mediu

Preocuparea constantă pentru protejarea mediului prin măsuri concrete care să contribuie direct și decisiv la reducerea poluării a determinat Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale să demareze procesul de verificare și de eliminare a tuturor mașinilor, echipamentelor și utilajelor din Baza de date cu prețuri de referință (BDPR) care sunt echipate cu motoare care au normă de poluare sub Etapa V/ Tier V/ Stage V. Normele sunt stabilite în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/ 1628[1].

De asemenea, în acord cu noile angajamente asumate pentru implementarea Planului Național Strategic, AFIR va accepta includerea în BDPR doar a elementelor care au norma de poluare de minim Etapa V.

„Protecția mediului este o preocupare constantă pe care o avem în ceea ce privește investițiile pe care le sprijinim financiar și este strâns legată de strategiile pe care Uniunea Europeană le are în acest domeniu. Banii europeni aduc nu doar calitate, ci și tehnologii moderne care să țină cont de potențialul de afectare a naturii. Eliminarea echipamentelor, mașinilor sau a utilajelor cu norme de poluare depășite este esențială pentru protejarea mediului și a sănătății umane. În plus, acestea sunt adesea mai puțin eficiente, ceea ce înseamnă un consum mare de energie”, a precizat George CHIRIȚĂ, Director general AFIR.

În urma verificării fiecărui element, experții AFIR le vor șterge direct pe cele neconforme din Baza de date cu prețuri de referință și vor notifica traderii, în acest sens.

Baza de date cu prețuri de referință include în acest moment peste 41.000 de elemente distincte care pot fi consultate on-line pe www.afir.ro, fiind astfel un instrument de lucru unic la nivel național, prin care AFIR facilitează accesul solicitanților de fonduri europene la investiții, simplificând considerabil procedura de achiziție – beneficiarii pot achiziționa produsul dorit fără a mai trece prin procedura de achiziții, conform prevederilor procedurale în vigoare.

INFORMAȚII SUPLIMENTARE

Pentru a răspunde realităților din piața de profil, AFIR a modificat Ghidul BDPR și în ceea ce privește actualizarea prețurilor. Astfel, actualizarea prețurilor se va realiza o dată la 6 luni pentru fiecare marcă per trader, în limita a 5%, cu aprobarea conducerii AFIR și la solicitarea oficială a producătorului/ importatorului/ dealerului care a înscris elementele respective în Baza de date. Respectivul trader trebuie să însoțească solicitarea și de un tabel cu informațiile actualizate care au fost anterior verificate de experții din cadrul AFIR.

Procentul maxim acceptat al variației prețului este de 5%, chiar dacă perioada trecută de la ultima solicitare de actualizare a prețurilor este mai mare de 6 luni.

Actualizarea prețurilor cu un procent mai mare de 5% se acceptă numai dacă noile prețuri sunt comunicate oficial de producător (fie prin semnarea tabelului cu noile preturi, fie sub forma unei informări oficiale privind procentul de creștere) sau dacă este necesară corectarea unor erori produse la transmiterea informațiilor către AFIR.


[1] Regulamentul (UE) 2016/1628 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 septembrie 2016 privind cerințele referitoare la limitele emisiilor de poluanți gazoși și de particule poluante și omologarea de tip pentru motoarele cu ardere internă pentru echipamentele mobile fără destinație rutieră, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1024/2012 şi (UE) nr. 167/2013 şi de modificare şi abrogare a Directivei 97/68/CE.

Sursa: afir.ro

Serele hidroponice, capabile să îndeplinească cele mai diverse cerințe de producție

Tomato+ este o companie din Brescia, Italia, cunoscută pentru inovațiile sale în domeniul agriculturii. Compania pune la dispoziția fermierilor o gamă de sere inteligente, o soluție pentru cultivarea profesională în interior a plantelor, frunzelor de salată, mugurilor de legume și verdețurilor. Datorită software-ului care monitorizează creșterea plantelor, gestionarea produselor agricole este simplă și intuitivă.

Daniele Rossi, CEO al companiei, a subliniat: „Serele hidroponice sunt o recu­noaștere a inovației și a perspectivei noas­tre. Din fericire, produsele noastre sunt deja comercializate în 13 țări, iar planurile noas­tre de dezvoltare sunt de a avea rezultate excelente. Acestea reprezintă o nouă abordare de înaltă tehnologie a agriculturii, care este capabilă să îndeplinească cele mai diverse cerințe de producție“.

Sera Horto Professional

Sera Horto Professional este o metodă de cultivare în interior complet automatizată. De exemplu, se pun păstăile compostabile în rezervoare și se accesează un program de creștere preîncărcat sau un program personalizat manual. Un software avansat recreează microclimatul intern, umiditatea și temperatura ideală pentru creșterea plantelor, reproduce ciclul natural zi-noapte și furnizează cantitatea potrivită de apă și nutrienți. Serele pot fi instalate oriunde și necesită doar o conexiune la curent și o alimentare cu apă. Consumul este extrem de redus: doar 6,5 kWh (media pe 24 de ore) și aproximativ 3.000 de litri de apă pe lună la sarcina maximă.

Avantaje

Serele hidroponice asigură productivitate și calitate pe tot parcursul anului și vă permit să cultivați diferite legume pentru fiecare ciclu de producție rapid și flexibil. Timpul de cultivare este, de asemenea, cu 25% mai rapid în comparație cu o seră tradițională, iar calitatea este ridicată și constantă. Acestea au o gestionare ușoară. Datorită software-ului avansat, nu este necesar ca fermierul să supravegheze creșterea plantelor constant. Orice problemă este semnalată prompt de către aplicație și un program dedicat. Totodată, software-ul vă permite să gestionați de la distanță mai multe sere în același timp. Sistemul face posibil ca sera să fie și într-o formă personalizată. Acestea pot fi adaptate după necesitatea fermierului în ceea ce privește exteriorul și dimensiunile, înălțimea rafturilor și numărul rezervoarelor de cultivare. Fiecare modul poate avea până la 5 rafturi de cultivare (înălțimea totală maximă, 102 cm).

Toate componentele serelor, de la LED-uri și structuri până la plăcile de circuite, software-ul și înălțimea raftului, pot fi personalizate pentru orice tip de producție.


Hidroponia necesită cu până la 90% mai puțină apă decât cultivarea tradițională, nu sărăcește solul și nu necesită utilizarea insecticidelor, fungicidelor sau erbicidelor. Cu instalarea de panouri solare sau utilizarea energiei verzi, este posibil să se compenseze complet impactul asupra mediului.


Liliana POSTICA

2023 - an crucial pentru crescătorii de bovine de lapte

Stadiul în care se află crescătorii de vaci de lapte din Satu Mare este unul critic, urmând ca anul acesta fermierii să ia decizii radicale, din păcate, în privința afacerilor lor. Despre mai multe aspecte privind creșterea vacilor de lapte am discutat cu Daniel Frei, preşedintele Cooperativei Samus Lact.

La sfârșitul anului trecut, acesta a fost principalul organizator al unui protest la care au participat zeci de fermieri din municipiul Satu Mare, nemulţumiţi de modul în care se acordă subvenţiile, de creşterea preţurilor şi de faptul că pe rafturile magazinelor sunt produse neconforme.

Fără îndoială, și războiul din Ucraina a însemnat aducerea în țară a cerealelor de la vecini, la prețuri mult mai mici și de o calitate mai slabă, concurând cu cele românești. Aceste aspecte, combinate și cu seceta, se pare că au „întins coarda“ pentru fermierii români deoarece unii dintre ei s-au găsit în situația de a nu avea de unde achiziționa furaje și și-au lichidat fermele, ducând vacile la abator.  

Să ai o afacere de tip fermă vaci de lapte este o activitate foarte grea, iar Daniel Frei o compară cu mineritul: „Este o muncă murdară, stai în fermă toată ziua, suporți mirosuri neplăcute pentru că trebuie să scoți gunoiul de grajd zilnic, trebuie să pui furajele, nu este un sector atractiv și nici veniturile nu sunt așa de mari încât să-i tenteze pe tineri sau pe investitori. Și ne confruntăm cu o lipsă de forță de muncă acută. Cineva ar trebui să crească 500-1.000 de bovine pentru ca afacerea să renteze la nivelul celor din străinătate. Se poate numi o fermă de bovine o gospodărie de la 20 de animale la muls în sus. Sub acest număr se poate considera că fermierul mai are încă un venit, ca să trăiască, pe lângă salariu. Noi câștigăm foarte puțin, 5-10 bani per litru de lapte“, a declarat Daniel Frei, îngrijorat că sectorul zootehnic riscă să dispară în câțiva ani, dacă acesta nu va fi sprijinit și ajutat.

Acesta ne-a menționat și principalele probleme cu care crescătorii de vaci de lapte încep anul 2023:

1. Lipsa de încredere între fermieri și a asocierii. Singuri, fermierii nu pot negocia prețurile la imputuri și la produse.

2. Concurența neloială a produselor de la raft. Acum 2 ani a apărut un regulament european prin care se interzice comercialiarea produselor cu conținut de ulei vegetal hidrogenat peste 2 grame la suta de grame. „Dacă ne uităm acum pe etichetă nu mai scrie ulei vegetal hidrogenat, ci doar ulei vegetal, dar specialiștii își dau seama că acizii grași saturați de pe etichetă nu sunt din grăsimi naturale, sunt hidrogenate“, spune Daniel Frei.

În acest sens, imediat după Anul Nou, Ministerul Agriculturii a elaborat normele de aplicare a Legii laptelui și a produselor lactate, adoptate în toamna anului trecut, și ghidul de definiții și termeni folosiți în industria laptelui. Va exista „Observatorul Laptelui și al Produselor Lactate“, care va colecta și centraliza date și informații referitoare la piața laptelui și a produselor lactate, dar și cu privire la exploatațiile de animale de lapte, efective, cantități, produse și prețurile de la cel al laptelui crud, ca materie primă de comercializare, și costuri de producție. Legea prevede și ca laptele și produsele din lapte să fie clar delimitate pe rafturile magazinelor, iar cele cu adaosuri de grăsimi vegetale să fie expuse în spații separate.

3. Contractele deficitare între fermier și procesator. Fermierii au ieșit în dezavantaj, fiind neasociați și neavând puterea să-și angajeze un avocat, când au semnat tot felul de contracte care au fost păguboase pentru ei. „S-au întâlnit clauze în care se specifica un preț unic pe anul 2022, 1,80 lei/ litru. Dacă se dorea rezilierea contractului sau să mărescă prețul, o puteau face doar cu condiția să mai livreze lapte încă 6 luni. O altă clauză considerată de fermieri abuzivă a fost graficul de la început de an, pe care îl face procesatorul, în care se specifica plus-minus 5%. Or vaca nu e dozator. Și în aceste condiții se impun niște penalități pentru laptele livrat într-o cantitate mai mare, peste 5%. Nu merită, mai bine îl dai la porci decât să îl vinzi fiindcă te penalizeză pe toată cantitatea de lapte. Dacă livrezi mai puțin, să zicem 900 litri în loc de 1.000 litri, pentru diferența aceea iar te penalizează pe toată cantitatea și tu pierzi“, ne-a povestit, revoltat, președintele Samus Lact.

4. În final, dar nu și în cele din urmă, subvențiile care s-au dovedit neputincioase în anul 2022. „Aici, ca noutate, apare partea de bunăstare pentru bovina de lapte. O speranță și un ajutor, dar nu e salvarea“, a conchis Daniel Frei.

Anca LĂPUȘNEANU

Abonează-te la acest feed RSS