reclama youtube lumeasatuluitv
update 23 Aug 2019

Acad. Gh. Ionescu-Șișești privind dezvoltarea agriculturii în România

  • Publicat în Idei

Actualitatea ideilor

Acad. Gh. Ionescu-Șișești privind dezvoltarea agriculturii în România – la 50 ani de la moartea savantului (1885-1967).

Nemijlocit legat de viața satului și de țărănime, atât prin origine, cât și prin vocație, prof. Gh. Ionescu Șișești s-a ocupat tot timpul vieții sale de ridicarea agriculturii și îmbunătățirea vieții țărănimii. Era legat prin toate fibrele ființei sale de pământul strămoșesc, de satul său natal, de țara căreia îi consacra geniul și opera sa.

Cu mândrie pot afirma că fac parte dintre agronomii care au beneficiat de prelegerile sale, care au marcat întreaga generație (1953-1958).

Încercăm să prezentăm în sinteză câteva dintre multiplele și complexele idei ale acad. Gh. Ionescu Șișești privind dezvoltarea agriculturii, idei și acțiuni care, în bună parte, sunt valabile și în zilele noastre. Astfel:

– Menționează că statul trebuie să fie principalul factor de progres economic și social, prin cadrul organizatoric pe care-l creează agriculturii și prin măsurile de politică agrară pe care le promovează. (În zilele noastre politicienii afirmă că statul este un prost administrator).

– Prin organizarea superioară a producției agricole, atât la nivel microeconomic cât și macroeconomic, se poate realiza o eficiență economică sporită agriculturii.

– De menționat că factorul motor al dezvoltării agriculturii îl reprezintă progresul științei și tehnicii agronomice prin procesele de intensificare și modernizare pe care le determină. (Dar cum este tratată în prezent cercetarea științifică în agricultură?)

– Acestea se pot realiza prin perfecționarea resurselor umane, prin dezvoltarea învățământului și educarea țărănimii (situația învățământului agronomic în prezent, lipsit de practică, iar de educarea micilor producători nu se ocupă nimeni).

– Asemenea idei a fost prezentate încă din tinerețe, în lucrarea „Politica agrară cu privire specială la România“ apărută în anul 1913.

Principalele direcții de acțiune promovate de Acad. Gh. Ionescu-Șișești, pentru dezvoltarea agriculturii, se referă la:

– Necesitatea sporirii producției agricole care este mult sub potențialul de producție corespun­zător solului și climei din țara noastră.

– Adaptarea producției agricole la cerințele pieței interne și externe prin îmbunătățirea calității produselor.

– Dezvoltarea spiritului de asociație pentru a obține în regimul micii proprietăți avantajele marii exploatații.

– Organizarea activității organelor de politică agrară pe baza unui program constant și cu activități direcționate precis și cu continuitate (Nu ca acum, când se schimbă cu fiecare ministru).

Pentru organizarea producției agricole stabilește următoarele măsuri:

– Realizarea cadastrului funciar și reorganizarea registrului funciar.

– A stabilit măsuri de lucrarea solului care să devină obligatorii pentru toți cultivatorii. (La începutul activității mele, în anii '50, am beneficiat de o broșură intitulată „Agrominim“) În Legea din 1937 erau introduse reguli foarte severe care nu permiteau proprietarilor de pământ să lase terenul paragină.

– Aplicarea unui asolament potrivit condițiilor locale.

– Întoarcerea miriștilor și executarea ogoarelor de toamnă.

– Curățirea și tratarea semințelor, stârpirea buruienilor.

– Folosirea de semințe certificate procurate de la comercianți autorizați.

– Dezvoltarea unor ramuri de producție și culturi cu importanță economică.

– Supravegherea comerțului de mașini și unelte agricole pentru a se procura numai acelea care au fost testate și avizate de comisii specializate. (Dintr-o astfel de comisie am făcut parte și eu, împreună cu INMA, înainte de 1989.)

– Cercetarea științifică din agricultură strâns legată de nevoile producției agricole, să fie sub coordo­narea și controlul Ministrului Agriculturii.

– Îmbunătățirea rețelei de drumuri pentru servirea transporturilor agricole.

– Identificarea zonelor secetoase pentru elaborarea proiectelor de irigații.

– Stăvilirea proceselor de eroziune și plantarea de păduri.

– Construirea de silozuri în zonele mari cultivatoare de cereale.

– Susținerea unor prețuri cât mai ridicate la produsele agricole.

Asemenea măsuri au fost stabilite și pentru dezvoltarea zootehniei și horticulturii.

A avut preocupări și cu privire la organizarea Ministerului Agriculturii, să nu mai fie o organizație birocratică de administrare a domeniilor statului, ci să devină un adevărat îndrumător tehnic al agriculturii, încadrat cu specialiști competenți în treburile agriculturii iar pe lângă minister să existe Consiliul Superior al Agriculturii, pe care îl numea „parlamentul agriculturii românești“, cu sarcina de a elabora programul general de îndrumare agricolă și de a urmări înfăptuirea sa.

Ce bine ar fi dacă organele care conduc în prezent agricultura ar ține seama de ideile și direcțiile marilor înaintași și aici nu ne referim numai la Acad. Gh. Ionescu-Șișești, ci și la fostul ministru al agriculturii C. Garofild, la prof. Marin Chirițescu-Arva, precum și la contemporani ai noștri precum prof. univ. Dr. Ion Bold și, de ce nu, la marele ministru al Agriculturii care a fost Angelo Niculescu.

Prof. dr. ing. VASILE POPESCU

Dacă ar învia Șișești

Ce minte luminată, ce om ales de soartă

S-aducă țării sale și faimă, și folos!

El a iubit pământul străbun cu înfocare,

El a iubit țăranul ca pe Iisus Christos.

Tot ce-a-nvățat cu sete la școlile înalte

L-a pus cu dărnicie mereu în slujba lor;

A fost semănătorul de știință pe ogoare,

A fost deschizătorul de drum spre viitor.

A fost și-un mare dascăl, atâtea generații

De agronomi destoinici a plămădit cu har

Și mai presus de toate a ctitorit măiastru

Cetatea cercetării, slujind-o ca-n altar.

Dar noi, noi epigonii, cum i-am urmat îndemnul

Și cum am stat de veghe la moștenirea sa?

Ce i-am putea răspunde savantului ilustru

Dacă printr-o minune o clipă-ar învia?

I-am arăta, nevolnici, cum lâncezesc pârloagă

Imense suprafețe, rodind doar bălării,

Cum am distrus rețeaua de mândre irigații

Și cum lăsarăm munții fără păduri, pustii;

Cum se alese praful de zestrea cercetării

Căci de la statul nostru n-a mai primit un ban

Și-n stațiuni dă iama în haite prădătorii

Și fură din terenuri în fiecare an;

Cum fără cercetare și fără niciun sprijin

Sărmana-agricultură nu are strop de spor;

Cândva puteam da hrană și altora din lume,

Acum, cu mâna-ntinsă, tot cerem ajutor.

****************************************

La toate cele spuse, savantu-și face cruce,

Se-ntunecă la față cu sufletu-mpietrit!

Atât mai poate spune: „Cum de surpară-ți țara,

Tot ce-am visat prin vreme și tot ce am zidit?“

Și cu durere mare, cu ochii plini de lacrimi,

Ar mai privi o dată al țării trist pământ

Și s-ar întoarce iute sub lespedea cea rece

Să doarmă mai departe în veșnicul mormânt...

Gelu Oproiu

Revista Lumea Satului nr. 12, 16-30 iunie 2017 – pag. 50-51