Lumea Satului

Lumea Satului

Matei Titianu, un tânăr de 26 de ani din Brăila, este licențiat în Agricultură și Istorie, are două masterate în Agribusiness, unul în România, altul în Olanda. În vederea completării studiilor deja absolvite, dar și din dorința de a rămâne ancorat în noile tendințe din domeniu, a urmat o serie de alte cursuri de formare precum Tineri Lideri pentru Agricultură, Antreprenor în Agricultura 4.0, Greenfields și Smartfields. Acesta administrează împreună cu tatăl său o fermă de aproximativ 600 de hectare, cultură vegetală, ferma fiind situată pe raza județului Brăila, cu ponderea cea mai mare a suprafeței în cadrul incintei îndiguite Insula Mare a Brăilei.

„Viața este prea scurtă pentru a fi trăită pe câmp“

Povestea lui Matei în agricultură nu are multe puncte de inflexiune, deoarece nu a vrut inițial să urmeze această carieră.

„Pentru mine, aspirațiile migrau mai degrabă către ideea unei cariere în diplomație, agricultura nefiind nici măcar o variantă de rezervă. Încă de mic, tatăl meu a pictat un tablou mai rece agriculturii, descriind-o într-un mod aparte: «Viața este prea scurtă pentru a fi trăită pe câmp.» Ulterior, timpul trecând, am ajuns să descopăr pasiunea pentru glie și agricultura s-a transformat dintr-o ultimă redută într-o certitudine. Nu trebuie omis nici faptul că această pasiune a fost completată și de ceea ce eu am considerat a fi o datorie morală față de tatăl meu și, totodată, o onoare. Sunt licențiat în Agricultură la Universitatea de Științele Vieții din Iași, în Istorie la Universitatea «A.I. Cuza» din Iași, am absolvit două masterate, unul în Management și Audit în Agricultură la USV Iași și altul în Agribusiness în cadrul Universității Aeres din Olanda. În momentul de față, sunt doctorand în domeniul Agronomie. Concomitent cu aceste studii, dar și din dorința de a rămâne ancorat în prezent, am urmat o serie de cursuri de formare precum: Tineri Lideri pentru Agricultură, Antreprenor în Agricultura 4.0, Smartfields și Greenfields“, punctează tânărul.

O agricultură a trecutului care face pași mari spre Agricultura 5.0

„Tatăl meu a înființat firma în anul 2006 și treptat am început să ne extindem. Totul a pornit de la zero, tatăl meu lucrând anterior în Insula Mare a Brăilei, fără a avea vreun hectar de pământ în proprietate. Pasiunea mea pentru agricultură a apărut destul de târziu. Eu nu mă visam agronom, voiam să fiu diplomat. Cu toate acestea, am considerat că este o datorie morală față de familia mea și am îmbrățișat acest domeniu. Treptat, afinitatea mea față de acest domeniu a început să sporească și pot spune că a ajuns într-un punct în care eu mă identific cu el. Nu m-aș vedea vedea făcând altceva, pentru mine agricultura a devenit un motor al evoluției, întrucât mă dezvolt odată cu businessul. Culturile ce alcătuiesc portofoliul fermei sunt: lot semincer de porumb, porumb de consum, soia, grâu, orzoaică pentru bere și, într-o pondere destul de redusă, floarea-soarelui. Unitatea economică beneficiază de un mare avantaj, având capacitatea de a iriga integral suprafața cultivată.“

Pe tractor… din pasiune

Tânărul în cadrul fermei se concentrează asupra a tot ce ține de activitatea din câmp.

„Din postura de inginer agronom, încerc să observ nevoile plantelor și să adaptez tehnologia. De asemenea, în foarte multe situații eu sunt persoana care se urcă pe utilaj și efectuează anumite lucrări. Trebuie menționat că nu mă urc pe tractor de nevoie, o fac din plăcere. De asemenea, atunci când am pășit în fermă, acum 3 ani, am regăsit o unitate economică rezilientă, adaptată totuși la o agricultură a trecutului. Nu aveam elemente de digitalizare în fermă și cum să nu avem dacă în momentul de față ne aflăm în era Agriculturii 4.0 și migrăm rapid către 5.0 (agricultură autonomă)? Așadar, am pornit de la un GPS performant, am înaintat cu utilizarea dronelor pentru tratamente, am adus stații meteo, am început să folosim imagini satelitare și, nu în ultimul rând, aplicații de monitorizare a sistemelor de irigat“, specifică tânărul fermier.

Ghid gratis de digitalizare în agricultură

Activitatea inginerului agronom nu s-a rezumat totuși doar la fermă, ca parte a Clubului Fermierilor Români, ci împreună cu o serie de colegi din cadrul ThinkTankului Agrinnovator a creat un Ghid al Digitalizării în Agricultură.

„Un alt element vital în dezvoltarea mea atât pe plan profesional, cât și personal este reprezentat de toată experiența din cadrul Clubului Fermierilor Români. Acolo am întâlnit o platformă care mi-a permis să mă dezvolt enorm, să cunosc oameni, să mă cunosc pe mine și să văd că există multă diplomație și în agricultură. Este un ghid care poate fi considerat un abecedar al digitalizării cu aplicații. Din câte știu, nu prea mai sunt multe ghiduri de acest fel la nivel european și acesta este și gratis“, punctează Matei Titianu.

Agricultura, o verigă pentru viitor

Agricultura promite un mediu foarte dinamic și comportă o valență esențială, fiind o verigă foarte importantă pentru viitor. Astfel mereu o să fie nevoie de specialiști în domeniu, mai menționează acesta.

„În ultimă instanță, afirm cu tărie faptul că facultatea mi-a oferit pârghiile necesare înțelegerii acestui domeniu, programul de masterat din Iași m-a făcut să înțeleg mai bine faptul că într-o fermă de foarte multe ori a fi un manager bun e mai important decât a fi un tehnolog bun, programul de masterat din Olanda

m-a făcut să am o altă deschidere față de nou și, totodată, să apreciez mai mult valoarea sistemului nostru educațional și, nu în ultimul rând, programul de doctorat simt că mă ajută în desăvârșirea mea ca inginer.“

Drona DJI T30 a reușit să aducă o diminuare cu aproximativ 12% a cantității de insecticid aplicată culturilor

Apetitul pentru digitalizare în fermă a fost indus de Matei, întrucât la momentul în care a început să activeze unitatea economică nu dispunea de mijloace digitale relevante.

„Treptat, am plecat de la un GPS foarte performant, am mers mai departe către folosirea dronelor pentru a efectua tratamente, am introdus stații meteo, am eficientizat irigatul printr-o aplicație de monitorizare a echipamentelor și, nu în ultimul rând, am început să fructificăm cu informațiile satelitare prin intermediul unei aplicații. Dacă ar fi să preiau doi exponenți ai digitalizării din fermă, aș face referire la drone și la aplicația de monitorizat sistemul de irigat. Dronele au reprezentat o mare incertitudine pentru mine, dar mai ales pentru tatăl meu. Grație cursurilor din cadrul Clubului Fermierilor Români, am avut ocazia de a interacționa cu anumite persoane care au mai fructificat echipamente de acest gen și am reușit să îmi conturez o imagine mai clară asupra lor. Cu toate acestea, incertitudinile au rămas în continuare. Într-o zi, în plină campanie de irigat, am constatat că trebuie în scurt timp să planificăm o intrare cu insecticid la cultura de porumb, întrucât se prefigura apariția curbei de zbor pentru Helicoverpa armigera. Ca urmare a constrângerilor generate de parcul de utilaje din fermă și fenofaza în care se afla cultura de porumb, a trebuit să recurgem la prestări de servicii. A apărut un concurs de evenimente care nu doar că a favorizat aplicarea insecticidului cu drona, ci ne-a forțat să recurgem la această opțiune. Trebuie să spun că, prin utilizarea dronei DJI T30, am reușit să aducem o diminuare cu aproximativ 12% a cantității de insecticid aplicate, cu rezultate similare ca și cele pe care le-am fi avut prin aplicarea cu o autopropulsată“, mărturisește fermierul din Brăila.

Digitalizarea, un aliat de nădejde pentru agricultura zilei de azi

Digitalizarea nu este doar o simplă evoluție a agriculturii, ea este fără doar și poate o revoluție, întrucât atrage după sine un nou mod de a face agricultură.

„Consider că reducerea mare de costuri pe care digitalizarea o implică este coroborată cu o creștere exponențială a productivității. Reticență există, aceasta vine din faptul că domeniul nu a comportat niciodată o schimbare atât de semnificativă, dar, având în vedere suma de constrângeri cu care noi, fermierii, ne confruntăm (problema prețurilor, noile realități și rigori tehnologice impuse de UE, probleme geopolitice), digitalizarea trebuie îmbrățișată și percepută ca un aliat de nădejde pentru agricultura zilei de azi“, încheie ing. agronom Matei Titianu, tânăr fermier din Brăila.

Beatrice Alexandra MODIGA

De când m-am întors din proiectul educațional Erasmus, despre care am scris în materialul anterior, simt cum fiecare zi ce trece lasă în urma mea ceva care peste ani va conta și mai mult de atât... Va fi o frumoasă amintire. Lucrul acesta se întâmpla și înainte, doar că mai rar și mai puțin conștient. Cred că toate acestea se întâmplă datorită experienței acumulate într-un timp relativ scurt și obiceiurilor pozitive dezvoltate acolo.

Mai mult de atât, fiindcă de-a lungul celor două săptămâni petrecute în străinătate am încercat, ba chiar am reușit, să fiu un om cumsecade din toate punctele de vedere, faptele se întorc tăvălug sub forma binelui, prin diferite forme. Tocmai de aceea în prezent merg pe premisa că tot timpul roata se întoarce, atât la bine cât și la rău. Nu mi-a venit să cred când am observat frumoasa atmosferă din jurul meu ce se crease parcă din nimic. Familia, prietenii, școala, oamenii din jur... toți erau mai blânzi. De ce? Răspunsul vine de la sine prin modul în care eu am oferit sentimente de liniște, bucurie și înțelegere față de ceilalți pe parcursul șederii alături de colegii mei în Grecia.

Această țară nu doar că mi-a deschis mintea în ceea ce privește domeniul HoReCa, ci m-a apropiat foarte mult de Dumnezeu datorită faptului că erau îndeajuns de multe întâmplări frumoase în viața mea și a trebuit să le găsesc un autor care le controla și căruia mă simțeam obligat să-i mulțumesc. După fiecare lucru ce se întâmpla de-a lungul unei zile, stăteam seara, reconstituiam situația și îmi dădeam seama ce întâmplare sănătoasă a fost pentru viitorul vieții mele de copil și cum trebuie să transmit mulțumiri cuiva, care poate a vegheat din umbră situația și a ales, prin mine, ceea ce a fost mai bun.

Cel mai mult am simțit lucrarea Creatorului prin oameni. Am întâlnit persoane extraordinare, cu povești fabuloase și care niciodată nu au plecat de lângă mine fără a-mi lăsa o pildă pentru viață. Atunci am descoperit cum fiecare om are în spate ceva care îl apasă sau care îl ridică și îi dă puterea unui zâmbet pe față. Până în acel punct, nu simțeam curiozitatea de a ști ce se afla în spatele fiecăruia, ce l-a determinat să ia anumite decizii și ce l-a consacrat, dar am prins curaj și am început prin a întreba pe toată lumea despre... toate. Iar, spre norocul meu, cei mai mulți erau deschiși către a povesti și a-i învața pe ceilalți... Mai ales că scuza mea într-o eventuală greșeală era iertată datorită vârstei.

Revenind, am să pun în temă ipoteza „ce dai, aia primești“, care în cazul meu este exact cea care îmi descrie pe deplin experiența avută cu toate persoanele de care am avut parte nu doar în acel proiect, ci și la întoarcerea din el. Când am pus suflet și am iubit, am simțit asta și mi s-a întors înzecit prin orișicare moduri posibile, la care nici nu m-aș fi gândit. Poate prindeam autobuzul când mă grăbeam, poate plecam mai târziu de acasă înainte să se întâmple ceva rău ori poate ajutam pe cineva care îmi mulțumea ulterior și mă făcea să mă simt împlinit. Așa se manifestă întoarcerea faptelor bune. Cât despre rele, în situații asemănătoare, se petrece invers.

Recomandarea mea în final este să nu ezitați ca tot timpul să vă zbateți pentru binele vostru și al celor din jur, să fiți corecți, înțelegători și, mai ales, blânzi pentru că toate acestea formează un tot... Un tot care se întoarce exact atunci când ai nevoie de un impuls ce are ca scop repunerea ta pe picioare.

Faci bine, primești bine... Nu e vorba neapărat de religie, ci acesta este un mod prin care înțelegem că putem îndrepta balanța în favoarea noastră prin propriile fapte.

Alex OPREA-BANU

În următorii ani se va pune accent pe leguminoasele pentru boabe (mazăre, fasole, lupin, năut, linte etc.) și pentru furajare (lucernă, trifoi, ghizdei, sparcetă etc.). Se dorește ca aceste suprafețe să crească în viitor, ca parte a bine-cunoscutei politici de înverzire a agriculturii (Green Deal).

În noul plan național strategic sunt prevăzute stimulente pentru creșterea suprafețelor cultivate cu aceste culturi. Cu toții știm că lucerna este regina plantelor furajere. În același timp este și „regina insectelor“. Toate părțile aeriene și subterane ale acestei plante sunt în „meniul“ multor specii de insecte dăunătoare. Una dintre acestea este gărgărița frunzelor de lucernă (Hypera variabilis). Specia are o generație pe an, iernând ca adult în sol, în crăpăturile solului sau sub resturile de plante rămase în sol. Primăvara, când temperatura medie a zilei ajunge la 9-10°C, apar în câmp adulții hibernanți care se hrănesc cu frunzele și speciile diferitelor specii de leguminoase, inclusiv lucerna. După hrănire și copulație are loc depunerea pontei. În primul stadiu de dezvoltare, larvele sunt miniere; ulterior, pe măsură ce se dezvoltă, apar la suprafața organelor atacate, hrănindu-se cu frunzele pe care le scheletuiesc. După ce au consumat frunzele, larvele rod vârful tulpinilor, care se pot usuca. În primele două vârste, larvele acestei specii sunt scumpe la vedere, stând mai mult ascunse la baza lăstarilor și între frunzele mici, nedesfăcute. În următoarele două stadii, larvele pot fi observate pe suprafața organelor atacate cu care se hrănesc. Noii adulți apar în lunile iunie-iulie, se mai hrănesc aproximativ o lună, după care intră în diapauză estivală și apoi în hibernare. Atacul acestora este mai puțin păgubitor, gărgărițele perforând partea aeriană a plantelor, în general fără consecințe negative asupra producției. În schimb, larvele sunt foarte vorace și, mai ales, foarte păgubitoare. Pentru început consumă frunzele, apoi trec la vârfurile de creștere. Când acestea din urmă sunt atacate, dezvoltarea lăstarilor este oprită. Un atac ridicat poate duce la o depreciere calitativă a masei vegetale, care poat fi improprie pentru consumul animalelor. De regulă, atacul are loc în vetre, caz în care plantele se văd de la distanță ca și cum ar fi arse. Seceta din primăvară și temperaturile ridicate, reprezintă cele mai favorabile condiții pentru manifestarea atacului acestei specii dăunătoare. Iar, din păcate, exact acestea sunt condițiile meteo dominante, din sud-estul țării, din ultimii ani.

În mod normal, adulții hibernanți apar în ultimele două decade ale lunii aprilie, iar larvele apar în mai și iunie. În ultimii ani am văzut atac ridicat și în ultima decadă a lunii aprilie. Cel mai probabil, ca urmare a temperaturilor mai ridicate decât în mod normal, adulții hibernanți pot să apară mai repede, ceea ce înseamnă posibilitatea ca larvele să apară la sfârșit de aprilie.

Combaterea acestui dăunător din lucerniere este destul de dificilă. În primul rând, există din ce în ce mai puține insecticide omologate pentru tratamentele în vegetație la cultura lucernei. De asemenea, trebuie respectat cu strictețe intervalul de pauză dintre aplicarea tratamentului și prima coasă de lucernă. Având în vedere că insecticidele omologate pentru cultura lucernei sunt, în general, piretroizi de sinteză, trebuie acordată o mare atenție ca, în momentul efectuării tratamentului, să nu fie vânt care poate să ducă soluția de stropit (derivă) către pomii înfloriți aflați în apropiere care, în acea perioadă, sunt vizitați de polenizatori. Înainte de aplicarea tratamentului ar trebui luate toate măsurile de prevenire a atacului, cum ar fi grăparea lucernierelor în toamnă pentru distrugerea adulților hibernanți sau a larvelor ori cosirea timpurie a lucernei în primăvară.

Referitor la tratament, acesta trebuie aplicat la câteva zile după apariția primelor gărgărițe adulte în lucernieră, în primăvară sau când 15% din plante au simptome de atac. În practică este foarte dificil de apreciat cât mai exact momentul când trebuie efectuat tratamentul. O soluție ar fi sistemele automate de monitorizare (capcane entomologice digitale). De asemenea, cine are posibilitatea, se recomandă să efectueze zboruri cu dronele, deasupra lucernierelor, pentru a încerca să identifice vetrele de atac și să aplice un tratament localizat. Din păcate, și acest lucru este dificil în această perioadă, mai ales în sud-estul țării, când vânturile de primăvară sunt ca la ele acasă. Realitatea este că foarte puțini cultivatori de lucernă își pot permite această tehnică modernă, prin urmare este foarte importantă monitorizarea lucernierelor, să luăm „la pas“ cultura, pentru a depista cele mai timpurii semne de atac și a lua măsurile necesare.

Ca variantă de rezervă, rămâne cosirea timpurie a lucernei, în cazul în care apar vetrele de atac, dar acest lucru înseamnă un minus financiar pentru fermieri. Deocamdată nu sunt multe cercetări privind combaterea biologică a gărgăriței frunzelor de lucernă, în principal din cauza lipsei fondurilor, dar și a personalului specializat pe această cultură.

Trebuie avut în vedere că dacă vor crește suprafețele cu leguminoase, implicit va crește și rezerva de insecte dăunătoare. Spre deosebire de cereale, floarea-soarelui sau rapiță, opțiunile de combatere a dăunătorilor leguminoaselor sunt mult mai reduse. Tocmai de aceea este important să fie aplicate, ca la carte, toate măsurile de prevenire a atacului. Din păcate, schimbările climatice sunt favorabile multor specii de insecte dăunătoare, incluisv gărgărița frunzelor lucernei.

Explicații foto

Foto 1-2 – Larva gărgăriței frunzelor de lucernă (Hypera variabilis) pe frunzele de lucernă

larvele gargaritei fruzelor de lucerna

Foto 3 – Larvele se ascund sub frunzulițele tinere nedesfăcute

larvele gargaritei frunzelor delucerna se ascund

Foto 4-5 – Simptomele atacului acestui dăunător la lucernă

simptomele atacului gargaritei

Dr. ing. Emil GEORGESCU, INCDA Fundulea

Iubirea pentru animalele de rentă, ca de exemplu pentru calul din rasa Lipițan sau exemplarul din rasa Merinos de Palas, a determinat-o pe Gabriela Georgiana Mihai, o tânără de 20 ani, studentă la Facultatea de Medicină Veterinară din Bucuresti, să aleagă ca job full-time ferma vegetală și de animale a familiei din comuna Periș, județul Ilfov.

Iubire pură pentru animale…

Tânăra nu se laudă cu haine scumpe sau vacanțe exotice. În perioda de campanie muncește pe câmp ore bune cu tractorul și a ajuns să se ocupe chiar de zeci de hectare de teren, la fel ca fermierii mult mai experimentați.

„Avem o fermă de circa 400 de hectare de teren agricol, unde cultivăm porumb, grâu, floarea-soarelui, orz, ovăz și câteva hectare de lucernă, acestea reprezentând și o parte din hrana pentru animale, respectiv taurine de diferite rase (Angus, Limousin, Bălțata Românească etc.), ovine din rasa Merinos de Palas, Țigaie și Ile-de-France, suine din rasa Pietrain și un cal din rasa Lipițan, toate undeva la un efectiv de 80 animale. Ferma s-a dezvoltat mai întâi cu terenul și utilajele agricole, iar pe parcursul anilor am început să prind drag de tot ce înseamnă agricultură și animale, implicându-mă 100%! Tatăl meu fiind un tehnician veterinar foarte bun, în special pe animalele de rentă, mi-a transmis această iubire pură pentru totdeauna“, specifică Gabriela Georgiana Mihai.

Recent, familia Mihai a accesat fonduri europene cu ajutorul fiicei mijlocii. „Sora mea mijlocie, care este foarte pricepută pe partea birocratică, s-a ocupat de tot. Este prima inițiativă de acest fel și sperăm să avem rezultate constructive pe termen lung“, mai adaugă tânăra.

Manevrarea utilajelor din fermă, floare la ureche

Aceasta a moștenit dragostea pentru agricultură din familie și a îmbrățișat această meserie cu tot sufletul. Nimic nu i se pare complicat.

„Nu există un motiv anume, deoarece am simțit acea chemare unică care se simte doar o dată în viață. Aici este locul meu, nu mă văd făcând altceva și am planuri mărețe în viitorul apropiat. Având în vedere că forța de muncă scade semnificativ, am învățat de ceva ani să manevrez toate utilajele din fermă, devenind o deosebită plăcere pentru mine și totodată ajungând să fiu «mâna dreaptă» a tatălui meu. Când nu sunt la facultate, sigur sunt cu treabă la câmp sau am grijă de animale. În timpul sesiunii am parte de provocări reale, deoarece trebuie să mă împart între studiu și muncă fizică. Este foarte greu de atins un echilibru în acele momente culminante, dar cum nimic nu e imposibil pentru o persoană de succes, consider că reușesc să gestionez lucrurile cu brio de fiecare dată“, menționează aceasta.

Agricultura și medicina veterinară… într-o bună zi își vor da mâna

Gabrielei i se luminează fața când discută despre pasiunea ei. Adevărata bucurie e să lucreze pământul și să îngrijească animalele, indiferent de greutăți.

„Atât agricultura, cât și medicina veterinară sunt domenii pe care le recomand tinerilor, fiind experiențe frumoase și de perspectivă. Nu este deloc ușor, dar merită să lupți pentru propriile visuri atât timp cât faci ceea ce îți place. Este important să-ți setezi ținta și, indiferent de obstacole sau de părerile celor din jur, să nu renunți niciodată la scopurile propuse. În acest context am și două motto-uri pe care le păstrez cu drag în minte și le recomand tuturor să reflecteze asupra lor, iar într-o bună zi să le pună în aplicare: «Agricultura este maica neamului omenesc care hrăneşte fiii săi» și «Medicul uman salvează omul, medicul veterinar salvează omenirea»“, încheie Gabriela Georgiana Mihai.

Beatrice Alexandra MODIGA

Fermierii ar trebui să aibă acces la inovații revoluționare, precum Noile Tehnici Genomice (NGTs), pentru a face față și a avea culturi mai rezistente și mai adaptabile în fața consecințelor severe ale schimbărilor climatice - a declarat unul dintre liderii locali ai Corteva Agriscience în timpul sesiunii Congresului European de Horticultură, desfășurat pe 13 mai în București.

Maria Cîrjă, Marketing Manager pentru România și Republica Moldova la Corteva, a prezentat una dintre cele mai importante soluții pentru agricultura durabilă prin inovație la conferința internațională în fața peste 1000 de participanți din țările europene: „Prin inovația avansată, cu capacitatea de a aborda provocări de la schimbările climatice la nutriție, promisiunea NGTs pentru agricultură este vastă. Tehnologiile precum CRISPR-Cas sunt esențiale în ajutorul adaptării și diminuării schimbărilor climatice, și a tranziției continue către practici mai durabile în agricultură, cu mai puține inputuri. Corteva Agriscience se aliniază considerațiilor conform cărora NGTs ar putea reprezenta o resursă suplimentară pentru fermieri pentru a se adapta la scenariile climatice în schimbare, consolidând în același timp securitatea alimentară atât pentru producători, cât și pentru consumatori.”

La Congresul European de Horticultură, în fața unei audiențe formate din oameni de știință, profesori și ingineri din domeniul academic și din industrie, reprezentantul Corteva a subliniat importanța NGTs pentru o înțelegere profundă a funcționării genelor în cadrul speciilor de plante, permițând dezvoltarea sau îmbunătățirea trăsăturilor plantelor prin editări precise sau personalizarea funcțiilor multiple ale genelor. Spre deosebire de Organismele Modificate Genetic (GMOs), NGTs operează exclusiv în materialul genetic al plantei, fără a include "gene străine". Această variabilitate inerentă provine din ADN-ul propriu al speciei de plante, deosebindu-se de tehnologiile tradiționale transgenice.

Ca exemplu al gamei largi de aplicații potențiale ale NGTs, Maria Cîrjă a prezentat rezultatele Profesorului Ezura Hiroshi, PhD, de la Universitatea Tsukuba din Japonia, care au condus la crearea roșiei HIGH GABA. Profesorul Hiroshi și-a dedicat eforturile aplicării NGTs în îmbunătățirea culturilor horticole precum pepenii și roșiile și a dezvoltat cu succes o roșie CRISPR cunoscută sub numele de roșie HIGH GABA, care prezintă o creștere semnificativă a conținutului de acid gamma-aminobutiric (GABA) în comparație cu roșiile obișnuite. GABA, o moleculă sintetizată în mod natural în toate organismele vii, este recunoscută pentru capacitatea sa de a scădea tensiunea arterială ridicată la oameni, iar creșterea prezenței sale în roșii are implicații semnificative pentru sănătatea publică, putând îmbunătăți sănătatea inimii.

Maria Cârjă a explicat că în viitor, NGTs prezintă promisiuni imense în diverse aspecte ale agriculturii: „Aceste inovații oferă potențialul de a crește productivitatea culturilor fără a necesita extinderea terenurilor agricole, generând astfel beneficii semnificative climei, mediului și societății. În ciuda utilizării relativ stabile a terenurilor agricole în Europa între 2005 și 2020, în ciuda creșterii populației, NGTs pot contribui la satisfacerea cererii tot mai mari de alimente în mod sustenabil. Mai mult, NGTs ar putea oferi o soluție durabilă pentru abordarea problemei presante a secetei care a afectat sectorul agricol al României în ultimii ani. Adoptarea NGTs ar permite fermierilor români să își sporească productivitatea în mod constant prin culturi cu o rezistență sporită la boli și secetă."

Corteva se aliniază la ideea că facilitarea inovării pentru agricultori necesită reglementări clare, pragmatice și armonizate la nivel mondial pentru a sprijini implementarea cercetării și dezvoltării de NGTs ca instrument de ameliorare, asigurând inovarea și menținând în același timp coerența reglementărilor. UE poate debloca potențialul transformator al NGTs, favorizând un sistem agroalimentar mai rezistent și mai durabil, în beneficiul fermierilor și al consumatorilor deopotrivă. Combinația dintre noile tehnici de ameliorare a plantelor, împreună cu tehnologiile emergente, cum ar fi imagistica și știința datelor, oferă un set de instrumente puternice pentru producția continuă de alimente sănătoase într-o lume în schimbare.

La prima vedere, să moşteneşti și să duci mai departe o stână nu e cea mai mare afacere pentru o tânără de 18 ani. Însă, atunci când eşti crescut de mic alături de oi şi ai învăţat cum se face brânza, parcă nu e chiar atât de rău. În special atunci când discutăm despre o tânără cu talent de antreprenor. Asta ne spune Catelina Miruna Blajova, o tânără de 18 ani din județul Timiș, care a stat pe lângă animale de mic copil.

Ferma de vaci înlocuită cu una de oi, rasa Țurcană

Una dintre cele mai vechi meserii este cea de cioban. Implică multă pricepere, răbdare, dar mai ales dragoste de animale, meserie pe cale de dispariție pentru că nu oricine poate fi păstor, cum nici cu oricine turma nu poate fi în siguranță. Modul de desfăşurare a păstoritului începe să se modifice atunci când la cârma unei ferme de oi stă o întreagă familie.

„Ferma noastră a luat naștere în momentul în care părinții au decis să facem o schimbare. Inițial, venitul familiei era reprezentat de creșterea vacilor. Însă, cu gândul la un trai mai bun, aceștia s-au decis să înceapă creșterea oilor. Pot spune că lângă animale îmi este cel mai bine, indiferent de situație. Atunci când lucrez cu animalele uit de toate problemele, deși nu este ușor deoarece trebuie să mă împart între școală și fermă, dar nu cred că aș putea să am un alt stil de viață. În urmă cu aproximativ 15 ani părinții au început cu un efectiv de 30-40 de oi, iar de-a lungul timpului am ajuns la aproape 300 de capete și ne dorim să creștem efectivul. Practic, am început treptat să muncesc în acest domeniu de mică, acum fiind o plăcere pentru mine. Deținem rasa Țurcană, atât pentru carne, cât și pentru lapte, și am ales-o pentru că e destul de rezistentă. Din laptele de oaie producem telemea, pe care o vindem îndeosebi de acasă. Am fost rareori și în piața din localitate, însă cea mai mare parte a clieților vin la noi acasă sau ducem noi comenzi în împrejurimi“, ne povestește tânăra ciobăniță din județul Timiș.

Zootehnia are nevoie de tehnologie

O astfel de fermă ajunge să fie costisitoare, mai ales în vremurile acestea, când toate s-au scumpit, adaugă timișoreanca.

„Este o investiție foarte costisitoare, având în vedere prețul oilor, al terenurilor și al tuturor celor necesare pentru pornirea unei astfel de afaceri; eu zic că este nevoie de foarte mulți bani pentru a porni de la zero. Consider că cei care doresc să meargă pe acest drum trebuie să se gândească la lipsa zilelor libere și la nenumărate nopți nedormite, în funcție de sezon. Cu toate acestea, dacă reușești să investești într-o astfel de fermă și ajungi la standarde în care îți poți ușura munca cu ajutorul utilajelor, este minunat. După ce începi să muncești în domeniul acesta, nu vei vrea să renunți niciodată, pur și simplu te îndrăgostești de viața petrecută astfel.“

În ferma familiei Blajova, furajarea oilor are loc cu fân și cereale din producția proprie, mai exact lucernă, ghizdei și porumb.

„Nu deținem tehnologie, putem spune că, eu, mama și tata reprezentăm mâna de lucru. Iarna le ținem pe stabulație, într-un saivan pe care l-am extins de-a lungul anilor, iar vara în pășunea îngrădită, deoarece nu avem cioban“, adaugă Catelina.

Pe viitor tânăra vrea să urmeze Facultatea de Medicină veterinară și să devină medic veterinar, pentru a fi în continuare apropiată de animale.

„Aș dori să continui extinderea fermei noastre. Sunt destul de optimistă, cred că peste 10 ani vom avea un efectiv mult mai mare de ovine și vom avea utilaje mai avansate, sper să fie totul bine și să evoluăm așa cum am făcut-o până acum“, încheie Miruna Blajova, tânăra crescătoare de 18 ani din județul Timiș.

Beatrice Alexandra MODIGA

Succesul fermierilor depinde de protecția corespunzătoare și eficientă a culturilor în prezența dăunătorilor care pot afecta productivitatea și profitabilitatea acestora. Măsuri preventive de protecția plantelor sunt necesare cu scopul de a furniza soluții pentru o recoltă bună și o agricultură de succes chiar și în anii marcați de secetă și temperaturi extreme.

Necesitatea alegerii soluțiilor potrivite pentru fermieri este esențială pentru protecția culturii, iar riscul temperaturilor extreme este acela de a favoriza apariția de-a lungul sezonului a mai multe generații deoarece stadiul de larvă al dăunătorilor depinde de temperatura, cât și de calitatea plantei gazdă. Pentru a menţine controlul asupra populaţiilor de dăunători, produsele de protecția plantelor trebuie aplicate în funcție de cultură, ritmul de creștere al culturii, intensitatea atacului dăunătorilor și sursa prezenței acestora.

De exemplu, pentru clasa lepidopterelor, dăunători precum Helicoverpa armigera sau „omida fructificațiilor” și Ostrinia nubilalis cunoscută sub numele de „sfredelitorul porumbului”, un habitat marcat de temperaturile ridicate din timpul lunilor de vară duce la riscul apariției a două generații pe sezon. Pentru a preveni acțiunea lor, fermierii sunt mereu atenți la succesiunea acestor generații și aleg insecticide care să facă față dăunătorilor chiar de dinaintea dezvoltării insectelor și combaterea lor din stadiile larvare.

În România, specialiștii Administrației Naționale de Meteorologie au declarat că perioada cuprinsă între 2023-2024 a reprezentat un an agricol marcat de secetă în Sud, Sud-Est și Sud-Vestul țării și au avertizat că 2024 nu va face excepție de la anul extremelor meteorologice în țară. Ținând cont de aceste prognoze pentru anul în curs, combaterea dăunătorilor din clasa lepidopterelor devine esențială pentru fermierii români și aplicarea unor măsuri preventive pentru protecția plantelor.

Compania internațională de cercetare și dezvoltare în agricultură Corteva Agriscience dezvoltă produse de protecția plantelor care protejează eficient culturile împotriva dăunătorilor și în stadiile incipiente ale larvelor. O astfel de soluție este insecticidul Suvisio®, cu acțiune sistemică locală pentru culturile de cartof, legume, viță de vie, pomi și porumb, având control imediat asupra dăunătorilor în toate stadiile larvare încă din primele 2-4 zile. Este recomandat a se utiliza atunci când populațiile de insecte ating un prag economic de dăunare al plantei, pentru a crește nivelul de reziliență al culturii și pentru rezultarea unor culturi sănătoase.

Prin acțiunea Suvisio®, fermierii români pot obține un mai bun control al combaterii lepidopterelor în condiții de luni de vară cu temperaturi peste media normală a perioadei, asigurând un management strategic al acțiunii dăunătorilor. Cosmin Iancu, fermier și manager la SC PICMAR PROD, a explicat beneficiile aplicării insecticidului pentru a reduce riscului dăunător asupra culturii de porumb a sfredelitorului porumbului: „În ultimii 2-3 ani, condițiile de secetă au favorizat creșterea unei intensități a atacului sfredelitorului porumbului la culturile de porumb, așadar am început de anul trecut să fiu mult mai atent la momentul propice aplicării unei soluții eficiente. Am ales Suvisio®, pentru că este un produs din portofoliul Corteva de protecția plantelor, o categorie de produse în care am mare încredere după ce am apelat deja la soluții care m-au ajutat să asigur sănătatea culturilor împotriva patogenilor și dăunătorilor la o varietate de culturi. L-am aplicat înainte de eclozarea ouălor și producerea atacului sfredelitorului porumbului și pot spune că a dus la încetarea deplasării și hrănirii și moartea insectei dăunătoare după o perioadă scurtă de timp.”

Corteva își îmbunătățește continuu tehnologia, angajându-se să ofere fermierilor soluții și tehnologii care să-i ajute să ofere o protecție superioară culturilor. Astfel, fermierii români sunt mult mai avantajați în ceea ce privește dezvoltarea și protecția culturilor, iar produsele de protecția culturilor îi ajută să-și maximizeze productivitatea și rentabilitatea pentru un viitor prosper chiar și scenarii climatice nefavorabile.

Autor: Maria Cîrjă, Marketing Manager pentru România și Republica Moldova la Corteva Agriscience

La începutul lunii aprilie, Uniunea Crescătorilor de Păsări din România a remis un comunicat prin care și-a clarificat poziția privind controalele ANSVSA realizate în unitățile avicole în ultima perioadă. În comunicat se face referire la faptul că maniera și intervalul la care aceste controale sunt făcute au determinat un prejudiciu de imagine crescătorilor de păsări. Redăm în rândurile următoare comunicatul în cauză.

„În ultima perioadă ANPC a făcut o pasiune pentru sectorul avicol din România, făcând controale repetate pe următoarele teme: controlul conținutului de apă în carnea de pui, admiterea sau respingerea unui lot de carne de pui, prezența Salmonella în carnea de pasăre. Deși UCPR a comunicat cu ANPC și rețelele comerciale, transmițând către ANPC legislația europeană după care producătorii lucrează și pe care o respectă în totalitate, controalele au continuat, periclitând situația întregului sector avicol. Menționăm că, la nivelul anului 2023, conform datelor comunicate de INS, cca 28-30% din ceea ce se pune pe piața cărnii de pasăre în România provine din alte state membre sau din import țări terțe (Ucraina). ANPC trebuie să manifeste același interes în tematica de control pentru întreaga piață. Conform sistemului rapid de alertă, 50% din alertele de Salmonella la nivel european provin din carnea de pasăre livrată de Polonia, iar ponderea importului din Polonia în România este de cca 23% din total importuri. Situația în cazul ouălor de consum este asemănătoare. De asemenea, constatăm că importurile din Olanda s-au dublat în ultimii 2 ani, această țară fiind principala importatoare de carne din Ucraina, conform EUROSTAT. Apare astfel suspiciunea că o parte din carnea de pui din Ucraina ajunge în România sub etichetă olandeză, fără ca autoritățile să se sesizeze și să verifice dacă se respectă Reg. 1.337/2013, care prevede etichetarea cărnii cu țara de origine. Având în vedere situația creată, se constată o panică în rândul consumatorilor și o reducere a vânzărilor de carne de pasăre, ceea ce pune în pericol întregul sector avicol. Pentru corecta informare a consumatorilor, UCPR face următoarele precizări:

■ Salmonella este o bacterie care se găseşte în natură (apă, aer, sol) sub forma a peste 2.500 de serotipuri, din care doar două serotipuri (S. Enteritidis şi S. Typhimurium) sunt relevante din punctul de vedere al sănătăţii publice. Toate serotipurile de Salmonella sunt termosensibile, distrugându-se la o temperatură aplicată de 65-70;

■ pentru prevenirea îmbolnăvirii consumatorilor, România ca ţară membră a UE a adoptat Programul integrat de siguranţă alimentară de la fermă la furculiţă pentru Salmonella, promovat prin legislaţie de către UE;

■ deşi nu toate serotipurile de Salmonella sunt periculoase pentru om, ci doar cele două menţionate mai sus, în industria avicolă sunt monitorizate permanent toate infecţiile cu Salmonella (în ferme, în abatoare, fabrici de procesare, distribuţie) atât prin controale oficiale, cât şi prin autocontroale conform Programului Strategic al ANSVSA. În cazul în care există o suspiciune de contaminare cu Salmonella, fie a păsărilor vii, fie a produselor avicole, se trece la tipizarea Salmonella prin examene complexe şi după tipizare se trece la aplicarea procedurilor specifice, dacă este cazul;

■ aplicând procedurile legale, se elimină orice risc de contaminare cu Salmonella patogenă a produselor avicole care se comercializează din fermele avicole;

■ responsabilitatea supravegherii și monitorizării pe întregul lanțul de producție, de la fermă la furculiță, revine ANSVSA care monitorizează permanent statusul de sănătate al fermelor de păsări în timpul creșterii, înainte de abatorizare și la abatorizare, în vederea detectării salmonelelor zoonotice în conformitate cu prevederile Reg. 2160/2003;

■ procedurile de pregătire și prelevare a probelor în vederea analizelor se fac de către personal specializat în conformitate cu legislația specifică. În caz contrar, probele sunt nerelevante și fără valoare juridică.“

Adunarea Generală UCPR

Președinte prof. univ. dr. ILIE VAN

În apropierea Sărbătorilor Pascale ciobanii au șansa de a-și spori considerabil veniturile prin vânzarea mieilor. Anul acesta prețul de comercializare a mielului în viu este mai mare decât în 2023, spune Marin Botea, fermier din comuna Bucov, Prahova. Acesta adaugă că, cel puțin la nivelul județului Prahova, crescătorii de oi au făcut încasări bune și că mieii puși la vânzare au fost de calitate.

„Nu mai găsești oameni care să muncească în stâne“

– Cum este astăzi acest sector de creștere a oilor în România?

– Oieritul în țara noastră este în proporție de 80% distrus. Nu mai există forță de muncă, tinerii nu mai sunt interesați să muncească la stână. Nu mai sunt oameni de bază pe care să îi angajezi.

– Dar România stă totuși bine din punctul de vedere al numărului de efective.

– Da, dar lucrurile sunt mai simple dacă vorbim despre afacerile de familie; altfel, dacă ai nevoie de forță de muncă, e greu. Eu vreau, spre exemplu, să reînființez această fermă, să cumpăr 150 de oi și cinci vaci. Apoi vreau să aduc aici o familie din Covasna, care să se ocupe de animale. Le asigur toate condițiile. La stâne ciobanii dorm aproape în aer liber, dar aici au dormitor, baie, bucătarie.

– Înțeleg că există această lipsă a forței de muncă, dar mai sunt și alte probleme? Cât de profitabil mai este să fii cioban?

– Până acum trei ani nu era rentabil, dar de atunci a crescut prețul brânzei la 35-40 de lei, iar mielul în viu se vinde cu 23 lei/kg. În zonă la noi, la Albești, Prahova, există un grec care achiziționează mieii crescătorilor la acest preț. Însă, până acum trei ani, nu era o afacere profitabilă.

„Unii miei cântăresc acum și mai mult de 20 de kg“

– Cum a fost anul acesta cu fătările în stâne?

– A fost bine, dar Paștele a picat târziu și unii miei sunt deja cam mari. Asta ar fi un dezavantaj pentru unii crescători. La noi în zonă toți mieii s-au vândut către grecul de care vă spuneam. Și la prețul oferit a fost foarte bine.

– Cam la ce greutate a ajuns un miel?

– Cca 16-17 kg în viu dar cei care au fost fătați în decembrie sunt mai mari, unii cântăresc și mai mult 20 de kilograme.

– Care este calitatea cărnii de miel anul acesta?

– Calitatea este foarte bună, au fost condiții prielnice pentru creșterea oilor. Cine a hrănit mieii cu porumb va avea și calitate, cine le-a dat doar paie...

– Se vorbea în urmă cu ceva timp că ciobănitul nu ar fi avantajos dacă nu ar exista piața externă către care România trimite mieii. Ce spuneți de asta?

– Este adevărat și cred că 80% din producție pleacă către export. Vă dați seama că un cioban cu multe efective din Arad, spre exemplu, cu 38.000 de oi, este nevoit să trimită animalele la export. Altfel ce ar face cu ele?

„Vin ai lor, pleacă ai lor și pe nimeni nu interesează ciobănitul“

– Cum poate profita România de această șansă a exportului, mai ales către Țările Arabe?

– Cred că exportul este o alternativă bună, dar ar trebui noi, românii, să nu mai cumpărăm, spre exemplu, brânză făcută în Bulgaria și vândută la noi la prețul de 3,50 lei/kg și să luăm produse românești. Ar trebui să cumpărăm produse românești și să nu mai aducem de afară tot ce este prost și să consumăm ce producem noi pentru că este bun și calitativ.

– Oaia este un animal de la care putem valorifica aproape totul: lapte, carne, lână.

– Cui să mai valorificăm lâna? Gropile sunt pline de lână aruncată. Între timp, germanii izolează casele cu acest produs și noi îi dăm foc.

– Și ce perspective avem pentru mai bine?

– Vin ai lor, pleacă ai lor, deci îi votăm pe aceiași. Ce perspective să avem? Tot alea vechi vor rămâne.

– Deci problemele din acest sector rămân tot pe umerii celor care muncesc efectiv, pe umerii crescătorilor. Că la nivel de decizie...

– Da, așa este. Este clară treaba, nici nu vor să audă.


„La nivelul județului Prahova nu au fost depuse cereri pentru înființarea de centre de sacrificare temporare autorizate. În mod normal acestea funcționează doar premergător Sărbătorilor Pascale, iar animalele trebuie și în acest caz să fie însoțite de documente de înregistrare sanitar-veterinară. Centrele trebuie și ele să îndeplinească norme privind igiena sacrificării și comercializării, carnea trebuie marcată (ștampilată), iar subprodusele de genul masei gastrointestinale trebuie eliminate sub control sanitar-veterinar.“ – Mircea Chirițescu, consilier superior DSVSA Prahova.


„Pentru a putea fi primite în centre de sacrificare temporare sau abatoare autorizate, aceste animale trebuie să fie însoțite de un certificat sanitar-veterinar care atestă starea lor de sănătate. Trebuie să fie clinic sănătoase, cu acțiuni veterinare la zi. Comercializarea produselor specifice sărbătorilor pascale se face doar dacă acestea provin din unități autorizate. Pe raza județului Prahova există trei abatoare autorizate pentru sacrificarea mieilor. Noi recomandăm cetățenilor ca achiziționarea de carne de miel să se facă numai de la unități autorizate. Astfel există certitudinea că prelucrarea, depozitarea și comercializarea se fac cu respectarea legislației sanitare-veterinare.“ – Mircea Chirițescu, consilier superior DSVSA Prahova.


Laura ZMARANDA

„Banii astăzi îi ai, mâine nu-i ai, dar cunoștințele îți rămân“, ne spune tânărul fermier Pericle Mihai Sălceanu, student la Facultatea de Agricultură din Iași, care administrează împreună cu familia o fermă mixtă de animale în Leoști, comuna Pădureni, județul Vaslui. Vorbim de un efectiv de ovine de 3.000 de capete, rasa Merinos de Palas, în jur de 40 de capete de bovine, rasa Bălțată Românească, dar și de 200 ha culturi arabile și 300 ha pășune.

Tehnologizarea și mecanizarea, salvarea zootehniei

Fiind o zi de sâmbătă, pe tânăr l-am găsit la fermă, dar nu de puține ori se întâmplă ca Pericle să facă naveta în timpul săptămânii de la Iași la Vaslui; nu neglijează în niciun fel studiile, de aceea este și bursier, iar în fermă când ajunge nu uită de cele învățate: „casă, masă, rasă“.

ferma de oi VS

„Ne aflăm în cadrul fermei pe care o administrez împreună cu familia mea. Ferma este una mixtă, cca 500 de hectare, dintre care în jur de 200 ha culturi arabile și 300 ha pășune. Pe partea de zootehnie, în cadrul fermei găsim cca 3.000 de ovine, rasa Merinos de Palas, caprine, bovine, în jur de 40 de capete, rasa Bălțată Românească, 6 cai și alte păsări. Am 22 de ani și am ales domeniul acesta pentru că vreau să-l duc mai departe. Este o muncă frumoasă, bănoasă, dar pe care trebuie să o faci cu drag și dezavantajele sunt mai multe: costurile de întreținere, forța de muncă nu prea o găsești, trebuie să fii non-stop la animale, nu există sâmbete, nu există duminici libere, nu există sărbătoare. Încerc să îmbin cât de mult ferma cu învățatul, nu neglizez nici partea de facultate, nici partea de activitate în fermă, fac naveta. În cursul săptămânii stau la Iași, dar când apare câte o problemă, chiar sunt nevoit să fac naveta. De exemplu, banii îi ai, mâine nu-i ai, dar cunoștințele îți rămân. Încerc să duc mai departe cât de mult se poate ferma la un alt nivel, pentru că lipsa forței de muncă ne impune să recurgem la alte metode, să folosim tehnologizarea și mecanizarea. Investiția pe care o facem la nivelul fermei, atât zootehnică cât și vegetală, nu se face pe un an sau doi, se face pe termen de lungă durată, de aceea sperăm la timpuri mai bune, la prețuri mai bune și să fie mai apreciate munca și calitatea produselor. Nu poți să fii fermier, dacă în cadrul fermei nu ai și o parte din zootehnic, pentru că ele se îmbină și sunt dependente una față de cealaltă“, adaugă crescătorul.

Se aplică o economie circular în fermă

ferma de vaci Padureni VS

Tânărul ne mai spune că și-ar dori ca noi, oamenii, să susținem cât mai mult fermierii, deoarece ei sunt cei care produc hrana oamenilor.

„Vrei nu vrei trebuie să mănânci, trebuie să consumi. Ca să aduci mâncarea de la furcă la furculiță este multă muncă în spate. Consider că zootehnia și cultivarea plantelor ar trebui să fie cât de cât împreună, pentru că se completează una pe alta. Este o economie circulară, de viitor.“

Despre prețul mielului

Campania de fătări la ovine din ferma tânărului este pe cale să se finalizeze, iar crescătorul vasluian trebuie să acorde o atenție deosebită animalelor în această perioadă.

„Din circa 1.500-1.600 de ovine mai sunt cam 300 de fătat, restul au fătat, o parte sunt fătate de la Crăciun, mieii având undeva la 25-30 kg, iar aceștia, după cum se văd, sunt mici“, specifică acesta.

Legat de prețul mielului, anul acesta este în creștere

„Se anunță un preț bun, dar raportat la cheltuielile directe pe care le avem, de la furaje, forță de muncă, la cheltuieli indirecte, cu tratamente și multe altele. La ora actuală prețul în viu se învârte undeva în jurul prețului de 23 lei/kg, iar în carcasă, fiind randamentul la ovine 50%, ar veni dublu, între 38-40 lei/kg. În supermarket am văzut chiar la 55 lei/kg, doar că pe piața internă nu prea se caută așa mult. Pentru anul acesta prefer să dau toți mieii la tir pentru a înțelege ceva din câștig. De asemenea, nu ne mai chinuim cu sacrificarea“, punctează Pericle.

Rasa Bălțată românească, o altă alegere

Pe partea de zootehnie, pe lângă ovine, familia Sălceanu mai crește și circa 40 de vaci; majoritatea sunt Bălțată Românească, o rasă foarte bună, care dă un randament atât pe partea de lapte, cât și pe partea de carne.

„În general este aclimatizată, este pentru zonele noastre, consider că merge mai bine decât alte rase. În alte zone poate să meargă mai bine Black Angus, dar aici prefer această rasă.“

Dintre ovine și bovine, diferența o face specia, adaugă tânărul fermier.

„La bovine, de când a fătat vaca până trece un an sau doi și se face junică, trebuie un timp cât mai lung de reproducție, de aceea și numărul de capete la nivel mondial și chiar în țara noastră este mai mic, pe când la ovine stăm bine, doar că sunt mult mai prolifice și se înmulțesc mai repede, se hrănesc mai bine. În schimb, vacii îi trebuie o alimentație mult mai bună.“

Zootehnia, moștenire de suflet pentru tatăl tânărului

Nu de puține ori ni se spune că zootehnia este un sector lăsat moștenire. Vremurile tot mai grele din ultimii ani duc la pierirea unui sector esențial pentru agricultura românească. Doar pasiunea și dragostea față de mioare îi mai determină pe unii fermieri să nu renunțe, ci „să renască“.

Cătălin Sălceanu, tatăl tânărului Pericle Mihai Sălceanu, a pus pe picioare o fermă de aproximativ 3.000 de ovine, rasa Merinos de Palas, în comuna Pădureni, din dragoste pentru acest domeniu. Chiar dacă vorbim de un efectiv destul de mare, într-un județ unde nu există aproape deloc forță de muncă, această fermă este o moștenire de suflet și așa va rămâne…

„Am preluat ferma de la tatăl meu, care a lucrat la CAP (n.a. Cooperativa Agricolă de Producție); după Revoluție și-a făcut o micuță fermă de oi, în jur de 100 de capete. Eu am absolvit liceul, am vrut să urmez o facultate ca să devin inginer zootehnist, dar din păcate am prins timpurile cu Revoluția și nu am mai continuat. Am lucrat câțiva ani în cadrul armatei, iar la un moment dat tata ne-a întrebat dacă vrea vreunul dintre copii să preia ferma de oi. Noi suntem în total patru frați. Cele două surori care lucrează în învățământ și fratele croitor au zis că nu-i interesează, dar eu, fiind mai în floarea vârstei, am vrut să preiau ferma familiei. În momentul de față avem aproape 3.000 de oi cu tot cu capre, rasa Merinos de Palas, o rasă mai prolifică“, încheie Cătălin Sălceanu, tatăl tânărului Pericle Mihai Sălceanu din Leoști, județul Vaslui.

Beatrice Alexandra MODIGA

Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti