Cât de actuală este şi acum zicerea din piesa O scrisoare pierdută, inteligent surprinsă și aşternută pe hârtie de Caragiale. Recitindu-l, urmărind pentru a nu știu câta oară piesa, realizez câte subiecte interesante ar fi avut în contextul actual socio-economic. Mi-a întărit presupunerea o recentă discuție între câțiva colegi de breaslă și un parlamentar, la care am participat involuntar.

„Mi-aș scrie gândurile – spunea la un moment dat unul dintre colegi – nu ca jurnalist, ci ca simplu cetăţean român indignat de ceea ce se întâmplă în ţara mea, în care minciuna se lăfăie veselă printre noi, văzută şi nevăzută, dezinformarea îi ţine isonul, în vreme ce totul sau aproape totul în jurul nostru se năruie.

De peste 30 de ani, ţara se vinde bucată cu bucată sub oblăduirea naivilor guvernanți, lacomi şi prea uşor păcăliţi prin promisiuni şi banii veniţi de-afară. Pe deasupra, ne-am împărțit rosturile atât de tare că nu mai ştim din ce cap s-o apucăm pentru a pune cărămidă peste cărămidă.

De tot atâția ani, sub masca falsei democratizări am descentralizat instituții, acțiune care nu a adus beneficii statului, nouă tuturor, ci mai degrabă clientelei politice, cu costuri uriașe suportate de români. Imaginați-vă: dintr-un minister cu câteva direcții au rezultat zeci de autorități, agenții și alte structuri, fiecare cu zeci și sute de salariați plătiți din bani publici. Unde este eficiența? Calitatea serviciilor este sub orice critică, iar birocrația a triumfat.

Și mai trist este faptul că, pentru un șfanț primit de-afară, plătim înmiit. PNRR-ul, cel mai recent așa-zis plan național de redresare, atât de mult mediatizat, ca și altele aproximativ asemănătoare au adus dezastrul economiei naționale, făcându-ne vânduți străinătății pe vecie. Și lucrurile nu sunt gata. Pentru încă o tranșă de vreo zece miliarde de euro de la UE suntem obligați să mai vindem și ce ne-a mai rămas: pădurile, CEC Bank, Hidroelectrica și lista continuă, ceea ce înseamnă pierderea a încă multe sute de miliarde de euro din patrimoniul statului român, în vreme ce nouă ni se arată pâinea și mierea, care de fapt nu sunt pentru noi. Exagerez? Analizați un pic situația... Este o adevărată trădare națională. Vorba lui Caragiale: «Trădare, trădare, dar să o știm și noi!»

Creștere economică pe consum? Un guvern care pretinde că are specialiști în componența sa, chiar nu realizează că această creștere înseamnă începutul sfârșitului? Fără producție, orice entitate, chiar stat, nu poate avea viitor.

Reducerea cheltuielilor despre care se vorbește acum, reorganizarea administrativ-teritorială trebuiau demarate de mult, nu când sacul a ajuns la fund. Asta înseamnă guvernare eficientă, să iei măsuri preventiv, să-ți așezi lucrurile în matca lor firească din timp. Să-ți vezi viitorul în context global.“

Discuția, cu argumente pro și contra, a continuat cu vehemența specifică omului intrigat de ceea ce-l frământă și nemulțumește, la care însă, raportat la subiectele abordate, nu prea ai replică, mai cu seamă în contextul creat. Am reținut doar o parte din aceasta, apreciind ca fiind de natură a sugera întrebări și da răspunsuri.

Ion BANU