DUDUIE ECONOMIA...
- Scris de Lumea Satului
- Publicat în Editorial
Nu-ți vine să crezi ce se poate scurge prin mințile unora. Mai că-ți vine s-o iei la fugă cu mâinile pe cap când auzi atâția gugumani vorbind despre ceea ce, de fapt, nu există. Sorb dintr-un pocal cu apă rece și te-aștepți să-i auzi rostind vorbe înțelepte, ancorate în realitatea vremurilor pe care le trăim. Surprinzător însă, par mai degrabă cu mintea betejiă ca după nopți cu licoarea lui Bachus sub nas. Ştiţi zicala „te îmbeţi cu apă rece!“, nu?
Lipsiți adesea de realism, respectivii „din capul trebii“ par mai degrabă dispuși să-și aroge virtuți de care habar n-au că le lipsesc cu desăvârșire. Încearcă un oratorism desuet, sperând să convingă că duduie economia, că se „trăiește bine“, deși pâinea și sarea se găsesc tot mai greu cu bani puțini.
Mă întreb adesea pe unde se ascund somitățile neamului de nu se află acolo de unde s-ar putea croi drumul drept al unei economii solide, garanția securității neamului sub toate aspectele sale – economice, alimentare, culturale...? Mi-aș dori să-i văd punându-și capacitățile intelectuale – pe care le afișează de multe ori, „garnisite“ şi cu un patriotism demn de invidiat – în slujba acestui popor lăsat parcă pradă unor interese individuale și de grup ce n-au nimic încomun cu cele ale neamului din care fac parte.
Perioada pe care o traversăm, iminența crizei energetice și, inevitabil economice, grijile pentru ziua de mâine, pentru viitorul generațiilor ce ne vor urma, fac din neamul urmaș al dacilor puternici și viteji, un popor trist, lipsit de speranță, preocupat doar de bruma lucrurilor ce-i aparțin la un moment dat. Cunoscându-i istoria, mă întreb uneori cât va mai suporta talpa care-l împiedică să ajungă acolo unde-și dorește, în locul care-l merită, la viața care i se cuvine? Nu i-ar trebui pentru asta mai mult decât resursele cu care l-a hărăzit Bunul Dumnezeu dăruite din minunata Lui grădină? Pentru că n-a râvnit niciodată la ceea ce n-a fost al lui.
Cuvintele așternute pe această bucată de hârtie aș vrea mai degrabă să îndemne la rațiune, realism și dorința de a face măcar atât cât să ne simțim în siguranță acasă, pe stradă, la locul de muncă, așezați pe făgașul pe care-l merităm și nicidecum să semene scepticism, teamă pentru ce va fi să fie. Iar pentru asta este suficient doar să fim uniți „în cuget și simțiri“. Atât.
Ne apropiem de momentul în care se trage linie după încă un an de trudă. N-o să fie un bilanț care să ne ofere satisfacții. Avem însă speranța, care moare întotdeauna ultima, că vom începe un NOU AN măcar cu gândul spre un viitor mai bun, bine așezat pe cărarea care va duce spre prosperitate, siguranță, sănătate și pace. Doar după aceea am putea spune, în fine, că… duduie economia. Asta doresc românilor mei dragi, împreună cu tradiționala urare de LA MULŢI ANI! Nu-i destul?
Ion Banu
Articole înrudite
-
Întoarcerea Mioriței
in Editorial -
Sărmanul vecin
in Editorial -
De bine nu te plângi
in Editorial -
Boala crizelor
in Editorial -
Un capăt de drum
in Editorial -
Poluare de rumegătoare
in Editorial -
„Palma“ noastră de pământ
in Editorial -
Demnitari și demnități
in Editorial -
Vaca, oaia neagră a lumii moderne
in Editorial -
Dorul de baștină
in Editorial
Articole recente - Lumea Satului
- Omul care dă ora exactă. Povestea ceasului din turnul Palatului Culturii din Iași
- Zumzetul indonezian, printre templele hinduse și orezăriile din Bali (I)
- Speranță pentru ultimii 20 de arbori Karomia gigas din lume
- Construcțiile hidrotehnice de pe brațul Bala, risc pentru migrația sturionilor
- Tu știi ce vrei să fii?
- PRIAEVENTS și USAMV Cluj-Napoca vă invită la GALA FERMIERILOR DIN TRANSILVANIA și la TÂRG DE JOBURI ÎN AGRICULTURĂ
- În Suceava suprafețele cultivate cu cartofi scad de la an la an
- Corteva Agriscience, o nouă investiție în stația de la Afumați
- Aldahra Agricost, prima și la fotbal
- Zilele Horticulturii Bucureștene. Sărbătoarea naturii și a florilor