ipso iulie 2021    reclama youtube lumeasatuluitv
update 1 Aug 2021

„Dați bani, pungașilor...“

Cu ceva vreme în urmă, pe un post de televiziune era prezentat un animal sălbatic, o căprioară, care în urma unui accident a rămas fără un picior. Prin grija unui om de bine și a unui veterinar a fost salvată din gura jivinelor sau poate chiar a unor... jinduitori de carne proaspătă de vânat. Se străduia săraca, chiar așa, în trei picioare, să supraviețuiască. Se vedea cât de colo ce greu îi era, dar impresiona efortul său de a rămâne în rândul suratelor sale.

Mi-a revenind în minte respectiva imagine urmărind interminabilele dezbateri pe marginea Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR), în care agricultura nu se regăsește. Ce-i drept, sunt puțini bani – cu puțin peste 29 mld euro – față de uriașele nevoi ale României. Și pâinea este puțină pentru o familie săracă, dar ea este împărțită după nevoi și vârstă tuturor membrilor ei. Nu la fel au procedat plămăduitorii români ai respectivului plan cu suma alocată României.

S-a împărțit tuturor, mai puțin pentru agricultură care astfel rămâne precum sărmana căprioară, cu handicapul său peren. Adică, tot mai săracă. Greu să-i ajungi pe alții din urmă șchiopătând și abia trăgându-ți sufletul. Fără suportul necesar... redresării și rezilienței, agricultura urmează să lupte în continuare pentru supraviețuire cu puținii bani din subvenții și alte câteva resurse, acordate precum dai bolnavului „o gură de oxigen“, așa încât să rămână fie în rândul lumii, fie și la coada ei. Despre dezvoltare și performanță... mai vedem.

Încă îmi amintesc strigătul unor fermieri cu prilejul unui miting: „Dați bani, pungașilor, nu ziceți că n-aveți. Mâncare vreți? Dați bani!“ – urmat, firește, de alte și alte... sloganuri, semn de suferință a domeniului.

Fără îndoială, nevoi sunt multe, investițiile în infrastructură, învățământ, sănătate și altele sunt la fel de importante, dar oricum am vrea, resursa alimentară, necesitatea asigurării ei, trebuie să primeze. Fără aceasta, nimic din celelalte nu poate fi realizat.

Greu de înțeles o astfel de... rânduire a banilor, de prioritizare a lor, atâta vreme cât se știu constrângerile – naturale – din agricultură și nevoia asigurării securității alimentare a țării. 

Mă întreb, care ar fi reacția mai-marilor țării – parlamentari, guvernanți și alte câteva categorii de învârtitori de hârtii – absenți de cele mai multe ori la „strigătul“ fermierilor, dacă măcar o zi ar rămâne fără să aibă ce pune pe masă?! Poate cineva ar îndrăzni să spună, IMPORTĂM! Au mai spus-o și alții pe la începutul anilor ’90 și iată, ne-am trezit datori vânduți străinătății. Există o zicală în popor: „Mai aproape ți-e cămașa decât haina.“

Așadar, să avem grijă și să folosim eficient ce avem lângă noi, pentru noi, până nu vom deveni pradă ușoară „jivinelor“ de oriunde.

Să punem puțin suflet, din puținul pe care poate îl mai avem, în construcția domeniului, dezvoltarea și modernizarea acestuia pentru a deveni tot mai performant, capabil să producă măcar cât să ne-ajungă. Altfel, va rămâne cu handicapul său, precum sărmana căprioară.

Ion Banu