Adama Sultan iulie 2020
update 6 Aug 2020

„Nu poţi multiplica bogăţia divizând-o“

  • Publicat în Editorial

Este sintagma rostită de un profesor de economie suedez pe care o extrapolez la situaţia actuală din ţara noastră, în care efortul multora de a face ca lucrurile să meargă bine este călcat în picioare de confuzia şi lipsa de viziune pe termen lung a decidenţilor.

Ne dorim de multă vreme să ieşim din criză, să facem economia să funcţioneze, să fim competitivi cu partenerii noştri de drum din UE, dar nu prea ne iese. Şi asta pentru că, de multe ori, ceea ce azi reprezintă o prioritate mâine poate fi dat la o parte şi hulit.

Se emit acte normative pe bandă rulantă şi nici dacă ai studii aprofundate în domeniul legislativ nu poţi ţine pasul cu toate schimbările aduse de acestea. Oamenii de afaceri, indiferent de domeniul în care îşi desfăşoară activitatea, în loc să gândească cum să-şi facă treaba mai eficient pe termen lung, ajung să aibă ca principală preocupare căutarea de consultanţi care să-i ţină la curent cu modificările legislative, pentru că altfel riscă să-şi pericliteze viitorul. Nici în sectorul bugetar nu se pot elabora programe şi planuri multianuale pentru că nu ai siguranţa finanţării lor până la capăt.

Ca de obicei, gândurile mele se îndreaptă către agricultură, unde pot să constat aceeaşi confuzie şi lipsă de viziune de vreo două decenii încoace. Am tot sperat că ne vom trezi măcar în ceasul al doisprezecelea, că vom stabili o dată pentru totdeauna priorităţile acestei ramuri a economiei care reprezintă garanţia existenţei noastre pe pământ. Dar ce văd nu mă mulţumeşte deloc, pentru că, în loc să se găsească soluţii concrete de dezvoltare a acestui sector, se tergiversează prin măsuri provizorii orice încercare de a pune lucrurile pe făgaşul lor normal. De la sistemul de irigaţii şi cercetare la oasele de cal găsite la marginea vreunei localităţi, toate par priorităţile celor de la Agricultură şi numai ale lor.

Lucrurile nu sunt ţinute sub control la nivel naţional, nu ştie nimeni ce va fi mâine sau peste un an, doi, zece. Totul este făcut pompieristic, pe genunchi, fără ca cineva să facă o estimare a efectelor acestor acţiuni.

De ce s-au trecut prin parlament legi care nu se ştie dacă se vor aplica vreodată? De ce trebuie să-şi asume răspunderea guvernul pentru acte normative care nu au fost discutate în legislativ? De ce se abandonează proiecte pentru care s-au cheltuit sume importante ca să fie elaborate? De ce?... De ce?... De ce...

Poate pentru că nu se doreşte ca ţara asta să se dezvolte, nu se doreşte să trăim şi să ne simţim în siguranţă la noi acasă.

Închei tot cu spusele profesorului suedez: „Când jumătate din populaţie vede că poate să nu muncească pentru că cealaltă jumătate va avea grijă de ea şi când jumătatea care a muncit realizează că nu are sens să mai muncească, pentru că alţii sunt beneficiarii muncii lor, atunci, prietene, acesta este sfârşitul oricărei naţiuni.“

Aşadar, domnilor din „capul trebii“, sper că nu asta vă doriţi!

Ion BANU
REVISTA LUMEA SATULUI NR.6, 16-31 MARTIE 2013