ipso august 2021    reclama youtube lumeasatuluitv

Viață prefăcută…

Pentru prima dată în acest an am ajuns la țară. Străbat agale potecile copilăriei admirând peisajul încă amorțit de o iarnă care ninge cu ultimele ei puteri… În față, în susul ulicioarei, își face apariția un personaj pe care-l știu de-o viață: Nea Ionel. I-am admirat întotdeauna tăria de caracter și modul sincer în care vorbește despre orice. Mai ales despre trebile obștii din care face parte. Mă vede și mă salută respectuos. La fel fac și eu. Fără să zică nimic și în ciuda fulguielii de afară se așază pe o băncuță aflată la câțiva metri de noi. Îmi face semn să vin lângă el... O fac și, din politețe, îl întreb ce mai face... „Nu mai fac nimic iau totul de-a gata“, îmi răspunde Nea Ionel fără să stea pe gânduri. Și continuă: „Vaca am dat-o de pomană unui flăcău din satul vecin. Oile le-am vândut acum vreun an. Am rămas cu o capră... Atât mai am. O capră... Unde sunt vremile când aveam zeci de animale de nu aveam timp nici să mănânc, nici să dorm?“, se întreabă Nea Ionel cu tristețe și cu o urmă de lacrimă în colțul ochilor... Și continuă: „Acum toată lumea cumpără de la supermarket și carne, și fructe, și legume. Nimeni nu mai cultivă, nu mai crește animale aici la noi în sat. Am auzit că în toată comuna e la fel...

„Satul de odinioară a rămas viu doar în amintirea celor care mai trăiesc... Mai ții minte când erai mic, cum te băgai prin toate animalele mele, ce fericit erai?“ „Mi-aduc aminte“, îi răspund cu juma’ de gură. „Vremurile erau idilice înainte, Nea Ioane... Animalele erau animale, viața – viață, copilăria-copilărie...“ „Acum, ce mai avem?“ se întreabă Nea Ioan ca pentru sine. „Nimic. Totul e prefăcut, artificial, fără rost și sens. Nimic nu mai are valoare. Nici măcar munca. Să luăm creșterea orătăniilor, de exemplu. Acum sunt ferme mari unde animalele – porci, vite, găini, curcani – sunt crescute la grămadă pentru bani, mulți bani.“ Simt nevoia să-l completez și zic: „Iar în unele ferme animalele nici măcar nu mai sunt îngrijite de oameni, ci de roboți.“

Nea Ionel se uită pe furiș la mine și-și face semnul Crucii. „Sunt crescute animalele de roboți?“, mă întreabă parcă nevenindu-i să creadă... „Da, la noi încă nu sunt prea multe ferme robotizate, dar în Occident sunt...“ Simt nevoia să continui, simțindu-i privirea mirată și zic: „Oamenii luminați ai lumii ne zic că tehnologia e o binecuvântare. Și că societatea noastră se va dezvolta nespus. De exemplu, Nea Ionele, deja se dorește ca pe viitor să se renunțe cu totul la creșterea animalelor și să mâncăm numai carne artificială.“ „Cum adică?“, își arată nelămurirea. „Păi, carnea se scoate la o imprimantă specială și e artificială 100%...“ „Nu înțeleg... Dar de ce fac asta?“ „Pentru că“, încerc eu să răspund, „mai-marii lumii au ajuns la concluzia că animalele poluează aerul și ar fi mai bine să mâncăm carne artificială.“

„Animalele poluează? Păi nu animalele poluează, ci trebuie să fie mașinile... Animalele sunt naturale... Chiar dacă sunt multe. Plantele iubesc poluarea produsă de animale. Știu sigur asta. De ce sunt ei îngrijorați? Cred că sunt îngrijorați pentru că tot ei au tăiat pădurile. O mână spală pe alta, nu-i așa?”

Ion Bogdan

Mai multe din această categorie: « LUMEA SATULUI ÎN LUMEA EI Pe ulițele Satului »