ipso martie2021    reclama youtube lumeasatuluitv
update 8 Mar 2021

LEGENDELE NEAMULUI

„Cât timp va exista, undeva în lume, un singur exemplar din poeziile lui Eminescu, identitatea neamului nostru este salvată“ – spunea Mircea Eliade.

Mare adevăr pentru cei care se identifică cu scrierile poetului, în versuri sau în proză, în articole de ziar, ori zisele la vremea sa cu diverse prilejuri.

Cu zece ani în urmă, ca o recunoaştere a valorii culturale a operei eminesciene, Academia Română a declarat data de 15 ianuarie, ziua naşterii poetului „nepereche“, Ziua Culturii Naţionale. O zi pe care Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR) a marcat-o în acest an așa cum s-ar cuveni s-o facă orice entitate culturală, dar mai cu seamă școala românescă ai căror elevi, de la micii învățăcei până la absolvenții de școli superioare, pare să fi uitat de marile valori culturale ale neamului. Ce să mai spunem de cele universale! Câți mai știu acum de Lucian Blaga, Tudor Arghezi, George Bacovia, Ion Creangă, George Coșbuc, Ion Barbu, Mircea Eliade, Cezar Petrescu, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, I.L. Caragiale, Marin Preda, Nichita Stănescu, Marin Sorescu Ana Blandiana, sau Delavrancea, Slavici, Hașdeu și mulți alții cu al căror nume am completa câteva pagini? Iată adevăratele legende ale neamului!

Nu ar trebui să începem o zi fără să ne aducem aminte și de a rosti măcar câteva vorbe, versuri dintre cele care să ne aducă aminte că suntem români, că dăinuim pe aceste meleaguri de milenii, că străbunii noștrii au vărsat sânge pentru fiecare palmă de pământ și pentru păstrarea identității neamului prin limbă, tradiții și obiceiuri, niciodată schimbate de cineva sau ceva.

„Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie“, apoi „La arme“ „De la Nistru pân’la Tisa“, fenomenala „Luceafarul“, Scrisorile..., „Ce te legeni codrule“, sunt doar câteva din poeziile lui Eminescu

ce-mi vin acum în minte și care, citindu-le, nu se poate să nu trezească măcar un pic de respect pentru înaintașii, ba chiar pentru contemporanii onești, poeți, scriitori ori cârmuitori ai neamului din care facem parte.

Lumea, vremurile ce-i drept, s-au cam schimbat. Oare și noi, oamenii? Ne-am uitat obârșiile? Am întâlnim inși cărora le este rușine să vorbească despre obârșia lor rurală... Alții, când ajung prin lume, nu recunosc că sunt români...

Nu tebuie să ne uităm istoria, iar dacă n-o știm s-o învățăm. Doar așa ne putem recunoaște pe noi înșine, ne înțelegem rosturile pe aceste meleaguri și putem avea viitor. Trebuie să ne păstrăm și să ne apărăm identitatea prin orice mijloace, inclusiv prin cele folosite de artiștii condeiului de-a lungul timpului.

Să ne dezicem de cei care, din interese ce n-au nimic comun cu cele ale națiunii, își ignoră istoria, trecutul, obârșia. Să luptăm pentru asta măcar atât cât au făcut-o... legendele neamului – poeți, scriitori, eseiști, istorici – de-a lungul vremurilor.

Săptămâna presei românești, o altă serie de evenimente desfășurate sub egida UZPR, cu siguranță va readuce în atenție importante aspecte din viața jurnalismului de-a lungul timpului. Vor fi momente care vor scoate în evidență, pe lângă importanța jurnalismului onest, bine ancorat în realitățile cotidiene și necesitatea de a lupta pentru siguranța actului jurnalistic în contextul unei democrații încă... deslânate. Succes UZPR.

Ion Banu

Mai multe din această categorie: « UN NOU ÎNCEPUT Fapte bune, vremuri grele... »