Adama Sultan iulie 2020
update 11 Aug 2020

Profesionalism versus politicianism

  • Publicat în Editorial

Un „veteran“ al agriculturii îmi spunea, cu ceva vreme în urmă, că nu găseşte niciun leac menit a-l linişti cumva când vede în ce stare a ajuns aceasta. „Mi-e o ciudă de mor şi nu cred că-mi va trece vreodată. Ce s-a întâmplat cu agricultura e o crimă şi văd că nu răspunde nimeni pentru dezastrul ce s-a produs“, afirma cu năduf interlocutorul meu.

Am depănat amintiri din anii ’60-’70, când se puneau bazele IAS-urilor, unităţi create după modelul capitalist american, acele GOSTAT-uri care aveau un sistem integrat de producţie agricolă şi zootehnică, unde s-au format şi au muncit adevăraţii profesionişti ai agriculturii. Ce vremuri, ce tehnologii, câtă grijă pentru resursa umană, pentru cercetare, pentru dotarea tehnică!

Parcă nu-mi vine să cred că au trecut atâţia ani în care agricultura, ca de altfel toată economia, este în degringoladă. Nimic parcă nu se leagă. Vorbele înalţilor funcţionari au devenit simple rostiri deşarte, în vreme ce indivizi organizaţi pe grupuri de interese parazitează ce a mai rămas din economia care încă mai „respiră“. Ce azi e prioritate mâine poate fi aruncat şi chiar defăimat.

La noi nu se mai produce aproape nimic, cercetarea agricolă a fost plasată în zona „gri“ a economiei de profil, lăsată fără resurse financiare şi materiale care să-i permită a performa, iar specialiştii nu mai au loc de politruci. Bietul român s-a lăsat pradă luptelor electorale în care se promite că va fi lapte şi miere dacă-i votează pe unii şi nu pe ceilalţi. Noroc că mai există iniţiativa privată a unor organizaţii profesionale, a unor fermieri şi a câtorva întreprinzători care mai oferă ceva locuri de muncă şi unde regăsim performanţa. Din păcate, şi acolo cu inputuri şi tehnologii de import.

Cred totuşi că mai avem de aşteptat ceva vreme până să-i vedem pe acei decidenţi înţelepţi care să simtă glasul pământului, capabili să elaboreze şi să implementeze un program naţional de modernizare a agriculturii şi a spaţiului rural bazat pe o strategie pe termen lung „bătută-n cuie“. Parcă am mai spus asta, dar nu voi renunţa a o repeta până nu voi simţi că treburile sunt bine făcute şi în România, de români şi pentru ei.

Dar asta se va întâmpla poate doar atunci când profesioniştii îşi vor regăsi locul, iar politicienii îşi vor vedea de... politică. Oare când va fi să fie asta? Aşa cum spuneam, când politrucii vor fi înlocuiţi cu profesionişti la toate nivelurile. Altfel vom fi o ţară expusă la tot felul de crize. Cu alte cuvinte, falimentară.

Ce bine-ar fi de şi-ar găsi locul cei care se pricep să facă ce trebuie în ţara asta! Cu siguranţă ar fi şi leacul interlocutorului meu, ce a ajuns să trăiască din amintirea unor vremuri pe care, din păcate, le regretăm.

Editorial
Ion BANU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.5, 1-15 MARTIE 2013