Adama Sultan iulie 2020
update 25 Sep 2020

Ani de cumpănă

  • Publicat în Editorial

„Admirând“ în toată splendoarea lor vremurile actuale, cu pandemii, crize de tot felul – economice, politice sociale etc., m-am întrebat: „Și totuși, cum s-a ajuns aici?“ De exemplu, dintotdeauna, până pe la mijlocul anilor ’90, copiii își trăiau copilăria ca niște adevărați copii. Adică, începând cu clasa întâi, părinții îți puneau cheia de gât și dus erai. În special, dacă trăiai la țară și nu era prea frig afară, te mai întorceai seara după ziua de școală și cu o porție zdravănă de joacă. Nimeni nu-și punea problema că micuțul „va păți ceva“. Și nici nu pățea. Începând cu anii 2000, fapt ce a coincis cu apariția în masă a telefoniei mobile, a Internetului și a computerelor, lucrurile s-au schimbat. Societatea s-a schimbat.

De fapt, totul s-a schimbat. Timpul parcă s-a accelerat și nimic nu a mai rămas la fel ca înainte. Spre deosebire de civilizația occidentală, unde schimbările „moderne“ au început în anii ’50, la noi inițierea în modernitate a coincis cu explozia tehnologică. Cu alte cuvinte, în Occident „grijile“ (pentru copii, familie, statut social, bani ș.a.m.d.) începuseră deja de jumătate de secol... Iar între cuvintele „grijă“ și „frică“ poate fi pus lejer semnul de egalitate. Iar totul a plecat de la educația maselor.

După anii ’50, fondul cultural occidental al maselor a fost puternic influențat de filme, în special de cele făcute la Hollywood. Practic, mesajul transmis de filme era, în marea majoritate a cazurilor, următorul: totul este permis și nimic nu-ți poate sta în cale când e vorba de propriile scopuri. Iar când vedeai în filme cu câtă ușurință mor personajele, pe tine, ca occidental, nu te mai speria moartea câtorva oameni în viața reală. Și așa oamenii au început să trăiască cu impresia că totul este permis. Sigur, în țările europene cu o veche tradiție culturală procesul a demarat greoi, dar și-a făcut avânt abia la începutul anilor ’90. Practic, de 30 de ani întreaga omenire cunoaște parcă un proces de „superficializare“ în care sintagma „valoare autentică“ s-a cam golit de conținut.

Acum totul se face și se trăiește superficial, în mare grabă. Oamenii au uitat de ei pentru simplul motiv că... nu mai au timp. În schimb, au timp să se gândească numai la lucruri perfect efemere, cum ar fi „statutul social“. Statut care azi e, mâine nu mai e, mai ales acum în vremuri de criză. Iar acest fond cultural viciat (nu numai de filme, ci și de o anumită literatură, de anumite arte vizuale etc.) a dus la o viciere a psihologiei afacerilor unde totul devine permis. Și de aici până la vicierea generalizată a clasei politice nu a fost decât un pas. Pentru că, nu-i așa, politica s-a învățat cu bani... Mulți bani... Cu ce ne-am ales de aici?

Prin ce se remarcă actuala societate, mai ales în ultimii ani? Prin intensificarea agresivității. „Un comportament incorect naște un caracter incorect ceea ce, de asemenea, mărește agresivitatea din suflet. De asemenea, neînțelegerea legilor universale, în funcție de care noi trăim și ne dezvoltăm, amplifică agresivitatea subconștientă. Iar agresivitatea duce la boli“, după cum bine spune un înțelept al zilelor noastre. De aceea trebuie să ne uităm la trecut cu atenție. Inclusiv la tradiții, la obiceiuri... Pentru că fără baze solide în trecut, viitorul nu poate exista. E simplu...

Ion Bogdan

Mai multe din această categorie: « Drama unui nou început Valoarea pământului »