Lumea satului 750x100

update 22 Oct 2020

Natura şi figurile ei

Dintotdeauna omul a privit natura înconjurătoare ca pe un dar divin menit a-i croi viaţa după cum e dat. Relele ei au fost însuşite ca o pedeapsă a divinităţii pentru  ceea ce omul a făcut la rându-i rău.

Ştiinţa, cercetarea, evoluând în timp, au încercat să demonstreze că totul poate fi ţinut sub control. Viaţa a dovedit însă că nu putem înfrunta natura oricâtă carte am şti, aceasta manifestându-se, evident şi în funcţie de ceea ce-i oferim prin comportamentul nostru zi de zi. Dar asta este o altă poveste asupra căreia ar trebui să reflectăm mai mult.

Revenind la evoluţia omului prin ceea ce a creat în timp, ei bine, el a reuşit să demonstreze doar cât de util ar fi  de-am putea măcar să compensăm prin facerile noastre parte din ceea ce natura uneori se încăpăţânează să nu ne ofere.

Nu mai este o noutate penuria de apă la nivel global şi creşterea temperaturilor, generatoare de secete pedologice şi atmosferice prelungite cu efecte grave chiar asupra vieţii pe planetă, apoi furtunile, uraganele, taifunurile, fenomene care pun la grea încercare planeta.

Fără îndoială că o bună şi raţională gospodărire a resurselor şi folosirea eficientă a ceea ce ştiinţa a pus la dispoziţie potenţialilor beneficiari  ar putea diminua considerabil efectele secetei de pildă, ba chiar a dezastrelor naturale în general, care se manifestă cu o frecvenţă şi intensitate tot mai mare şi ale căror efecte sunt uneori dezastruoase.

Mă gândesc în acest moment, când lumea agricolă se confruntă cu o secetă prelungită fără precedent, spun specialiştii, la ceea ce s-ar fi putut face pentru a reduce cel puţin din efectele acesteia. Sigur că investiţiile în infrastructura de irigaţii, valorificarea resurselor naturale de apă din atâtea bazine hidrografice cu care ţara asta a fost hărăzită, ar fi diminuat considerabil efectele acestor fenomene.

Dar lumea politică, cu mici excepţii – fără să vreau trebuie să mă refer la aceasta – alocă timp şi resurse inclusiv financiare luptelor pentru putere şi câştigarea potenţialilor electori. Nevoile reale ale ţării, ale economiei şi ale populaţiei în general, sunt neglijate.

Discursurile politice abundă în promisiuni, din păcate rămase fără răspuns real în economie. Sunt ignorate probleme precum investiţiile în ceea ce, vrem sau nu să recunoaştem, ne asigură existenţa fiecăruia dintre noi: HRANA. Eforturile fermierilor în acest sens, fără un program naţional gestionat de guvern/guverne sunt, parafrazând un lucrător din domeniu, „apă de ploaie“. Acestea trebuie să fie comune, strategia privind siguranţa alimentară trebuie să fie însă a celor care au „pâinea şi cuţitul“.

Aşadar, ar fi momentul să ne trezim, fie şi în al cincisprezecelea ceas, pentru a încerca să mai salvăm ceea ce se mai poate acum, să ne pregătim pentru viitor. Altfel, natura ne va face în continuare… figuri.

Şi câte altele mai sunt de aşezat în adevărata lor matcă!

Ion BANU

Mai multe din această categorie: « Urgia planetară Pandemia trezirii noastre »