Adama Sultan iulie 2020
update 21 Sep 2020

„Spiritul legii e OK, litera... vai de capul ei“

  • Publicat în Editorial

Expresia aparţine unui interlocutor mai hâtru indignat de prevederile noului act normativ privind impozitele pe veniturile agricole realizate de anumite categorii de agricultori.

„Sunt prea multe legi elaborate în ultimii 20 de ani – continuă insul -  care sunt ambigue, dând posibilitatea unor interpretări nu întotdeauna în spiritul a ceea ce s-a dorit, greu de implementat şi care nu fac decât să frâneze evoluţia normală a României. Dar peste toate, legea care reglementează impozitul pe venitul agricol este în top. Mă întreb, ce şi-au dorit guvernanţii, o agricultură performantă sau falimentul ei? Cât oare este ipocrizie şi cât dorinţa de a face ca efectele crizei să-i afecteze în aceeaşi măsură pe toţi?“

Recunosc că nu am avut, cel puţin pentru moment, replică la aceste întrebări, chiar dacă le-am auzit şi în alte împrejurări, uneori ridicate şi de oameni cărora nu li se adresa actul normativ cu pricina. Realizau probabil riscul efectelor acestuia pe tot traseul produselor agroalimentare.

Încercând un răspuns la toate acestea, realizez la rându-mi că o impozitare care să nu facă diferenţa între zonele de producţie agricolă, sau care să nu ţină cont de condiţiile climatice specifice fiecărei regiuni în parte, nu este nici pe departe de natură a stimula mica proprietate mai cu seamă în zonele colinare, de deal şi de munte.

Pe de altă parte, apreciez iniţiativa de a impozita veniturile realizate de agricultori care exploatează în anumite situaţii suprafeţe impresionante, sau efective mari de animale ca persoane fizice, inclusiv cu sprijin comunitar şi de la bugetul naţional. Ca bun român, dacă primeşti 10 lei, cred că trebuie să dai măcar un leu şi pentru ceilalţi. Iar dacă n-o faci de bunăvoie, iată că vine statul şi obligă.

Sigur, vor fi şi efecte adverse ale acestei legi. În primul rând vor creşte preţurile, pentru că orice taxă în plus are efecte în cascadă asupra întregului lanţ de la producător la consumator. Apoi, există pericolul creşterii deficitului comercial prin importul de produse alimentare de pe pieţe unde costurile de producţie sunt mai mici şi, nu în ultimul rând, descurajarea clasei de mijloc a agricultorilor care va fi nevoită să renunţe la o activitate care nu le va mai aduce un minim profit.

Poate că, pentru o fiscalizare corectă a veniturilor din agricultură, era necesară mai întâi organizarea teritoriului, realizarea unor exploataţii agricole capabile să realizeze plus­valoare, stimularea constituirii de forme asociative care să utilizeze cât mai bine subvenţiile, să se capitalizeze, să-şi înregistreze şi valorifice producţia în comun. Iată modalitatea prin care producţia agricolă ar fi putut fi evidenţiată şi asupra căreia se putea stabili un impozit corect.

Ar fi şi o modalitate de a stimula performanţa.

Dar, aşa cum a fost pusă pe „note“ această lege, mă tem că va adânci şi mai mult criza economică, iar mulţi agricultori vor ajunge la concluzia că „e mai bine să stai degeaba decât să munceşti pe datorie“.

Editorial
Ion Banu
LUMEA SATULUI, NR.4, 16-28 FEBRUARIE 2013