Logo
Imprimă această pagină

Răul necesar

În naivitatea mea şi poate a multor semeni, socoteam la începutul erei internetului că acesta ne va face mai deştepţi, mai ageri în fapte şi gândire şi, evident, mai liberi, iar ca o conse­cinţă, mai sănătoşi. Mamele la rându-le, mai fericite pentru că au găsit antidotul năzdrăvăniilor pruncilor, a ţipetelor prin casă, ogradă, ori prin magazine la vederea a ceva ce-şi doresc. Suficient o tabletă, telefon ori laptop şi… linişte deplină.

Adulţii se întrec şi ei în a-şi înlocui bună parte din timpul pentru mişcare, plimbare, socializare cu butonarea instrumentelor pe care de-acum şi cei mai simplii oameni le au la îndemână.

De la mic la mare, oriunde s-ar afla – pe stradă, în maşini, la serviciu şi chiar în Parlament – mai toţi butonează, completându-şi zic, informaţiile, ori socializând pe această cale. Prietenii, grupuri, poveşti mai mult sau mai puţin personale, dar şi „informaţii“ care te fac să te gândeşti dacă au vreo legătură cu realitatea sau dacă mai există raţiune. Toate le găseşti pe „reţelele de socializare“. De, lumea se exprimă… liber.

Fenomenul s-a extins atât de mult încât au devenit o raritate indivizii fără astfel de preocupări.

Ei bine, cu toate avantajele pe care ni le oferă internetul, specialiştii din diverse medii, dar mai ales medici, avertizează asupra pericolului utilizării excesive a acestei „ultime cuceriri a ştiinţei“. Viaţa însăşi este în pericol, spun aceştia, categoriile cele mai vulnerabile fiind copiii şi adolescenţii. Acest RĂU NECESAR de-acum, poate fi de natură a ne lăsa fără urmaşi, a diminua populaţia şi astfel a depopula comunităţi întregi. Se adaugă astfel unei politici făcute pe genunchi, care a generat un adevărat exod al populaţiei lipsite, pe tărâmurile natale, de posibilitatea asigurării unui trai decent, dar şi a unei tendinţe secesioniste a multor ţări care au creat „şansa“ acestui fenomen, cu un scop bine definit.

Totul, fir-ar să fie, parcă se leagă şi, din păcate, mulţi dintre cei care şi-au dorit schimbarea în urmă cu treizeci de ani, abia acum încep să realizeze ce s-a vrut de fapt. Cert este că ţara a devenit tot mai săracă, fără forţa necesară – umană şi materială – de a-şi reveni. O ţară dependentă aproape în tota­litate de economiile altora, mai ceva ca după cel mai sângeros război.

Avem însă ceva în loc. INTERNETUL, răul necesar indispensabil vieţii de-acum şi, mare parte din media aservită mai degrabă intereselor străine, o media care ne oferă zilnic subiecte incitante, dar fără esenţă, fără sens, fără idei care să ne aducă pe făgaşul normal. Dar cine să aibă acest interes?

Ion BANU

Revista Lumea Satului