reclama youtube lumeasatuluitv
update 22 Mar 2019

Preţul ignoranţei

  • Publicat în Editorial

Cu tot optimismul ce mă caracterizează, nu pot să nu realizez că ţara asta minunată, cu oameni bravi, se află acum pe marginea prăpastiei şi la capătul puterilor. Nu poate fi nimic mai trist, dezamăgitor, decât pierderea speranţei, a ceea ce ai iubit prin natura fiinţei tale: meleagurile natale – adică baştina, ţara, anii copilăriei. Să nu mai vorbim de cei dragi, de-un sânge.

Este consecinţa unei democraţii prost înţelese mai cu seamă de cei aleşi – păcatele noastre – să administreze ţara mai cu seamă în primul deceniu după evenimentele din ’89. Ne-a fost dat să ne căptuşim cu datini de împrumut, cu modele false, modelul omului care reuşeşte uşor, care „dă tunuri“, care ştie să facă bani, chiar dacă trebuie să înşele, să fure, de ce nu să ucidă. Ne-am pierdut până şi ultima urmă de moralitate, ce să mai vorbim de maniere, de educaţia din familie şi şcoală. Trăim azi, deşi se încearcă a se ascunde adevărul, într-un mediu semicultural şi parvenit, impulsiv şi brutal.

Numai că vremurile au dovedit că neamul în mijlocul căruia am avut privilegiul să ne naştem şi să învăţăm a-i urma obiceiurile, tradiţiile, deşi greu încercat de-a lungul istoriei a renăscut de fiecare dată, precum pasărea Phoenix, din propria-i cenuşă. N-a cedat în faţa barbarilor, a romanilor, turcilor și a atâtor invadatori în decursul veacurilor, ceea ce mă îndreptăţeşte să sper că va rezista şi acum în faţa celor ce ne vor colonie şi a acoliţilor lor naţionali, numai buni de a furniza forţă de muncă ieftină şi pâine. Atât. Deşi am dovedit că putem mult mai mult.

Şi-au mai dovedit ei, românii, asemenea străbunilor lor, că sunt răbdători, calmi, ascultători doar până îi înşeli aşteptările. Ferească Sfântul să se simtă batjocoriţi, ignoraţi. Urgia-i gata. Şi nu odată amintesc, prin nenumăratele lor acţiuni, cât de mare poate fi… preţul ignoranţei.

Aşadar, îndrăznesc a aprecia că se impune o administrare competentă, naţională şi naţionalistă. Corectă şi cinstită.

O administrare ancorată în realităţile neamului în frunte căruia i-a fost dat să se afle la un moment dat, care să respecte ceea ce a moştenit şi să valorifice potenţa  umană şi materială întru’… bunăstarea semenilor.

O administrare care să readucă în matca ei firească economia ţării, cu riscul de a scoate la iveală fărădelegile comise şi inşii vinovaţi.

Ar fi prea mult? Prea greu? Poate, dar nu imposibil.

Ion Banu

Mai multe din această categorie: « Fiind băiet păduri cutreieram? Banii istoriei... »