reclama youtube lumeasatuluitv
update 22 Mar 2019

Criza neputinţei

  • Publicat în Editorial

Spunem adesea că istoria se repetă. În modă, în comportamentul individual şi social, în economie.

Nimic mai adevărat. Vă amintiţi sau aţi aflat din diverse surse despre moda pantalonilor evazaţi ori strânşi pe trup, fuste scurte sau lungi, dezmăţul unora din perioada interbelică sau crizele economice din 1930-1932, 1980-1982, 1991-1993, 1997-2000 şi cea din 2008-2010.

Rămânând la partea de „istorie economică“, n-ar trebui neglijate avertismentele economiştilor de la nivel naţional şi mondial privind o iminentă criză economică, se pare mai criză decât toate celelalte, ce ne „paşte“ de ceva vreme.

O zicală, consacrată de-acum prin popor, sună cam aşa: cum ţi-aşterni, aşa dormi. Cât adevăr în câteva cuvinte ce se potrivesc ca o mănuşă stării naţiei de azi, rezultat al atâtor guvernări rămase repetente la capitolul administraţie. Guvernări care au permis sau stimulat „dezmăţul“ economic din anii ăştia… democratici. Am vândut ieftin, apoi am consumat şi am plătit fără măsură din banii altora. Un bun gospodar face mai întâi bani şi apoi consumă. Adică produce, acumulează şi apoi împarte din ce are.

Nu cred că mai este cineva care să caute răspuns la cauzele a ceea ce ar urma să se întâmple în economia ţării. Până şi un copil cu ceva cunoştinţe economice şi sociale realizează că nu te poţi dezvolta doar consumând. Nu poţi prospera plătind nemunca, educând pentru nemuncă. Pe deasupra, promovând nepotismul, stimulând afacerile ineficiente – ca să nu le spun altfel – pe banii statului.

„Cum şi unde se scurg banii noştri?“ – se întreabă mulţi semeni ai noştri, iar cei avizaţi răspund: în studii de fezabilitate mai scumpe decât investiţiile pentru care se fac, în salarii pentru un personal ineficient, supradimensionat, în structuri care învârt hârtii şi cer adeverinţe, în pensii „nesimţite“, cum chiar un beneficiar al unui astfel de venit spunea şi multe altele care n-ar trebui să se regăsească sub o guvernare responsabilă.

Şi unde ar trebui să se regăsească? Tot cei avizaţi răspund: cu prioritate în economie, în investiţii, în producţie, în tot ce poate aduce plusvaloare. N-ar mai trebui risipiţi banii prin ministere, agenţii, diverse autorităţi în care colcăie un personal de care n-ai loc să mai faci anticameră la un demnitar, inşi sau inse care habar n-au de ce sunt pe-acolo.

Ei bine, dacă tot vorbim de crize, s-ar părea că cea mai gravă este cea a neputinţei celor aflaţi cu pâinea şi cuţitul strâns ţinute-n braţe, o criză care generează dezordine socială şi economică. O neputinţă parcă voită.

Este sfârşit de an, un moment în care ar trebui să privim cu speranţă spre următorul. Să sperăm aşadar într-o reaşezare a lucrurilor, într-o gândire raţională, partinică a celor din vârful trebii – cum spunea adesea Gh. Verman la „Iarba verde de acasă“.

La mulţi ani, români! La mulţi ani prosperi!

I. Banu