cemrom iulie 2018
update 13 Dec 2018

,,Şobolăneala“ din presă

  • Publicat în Editorial

Mi-a fost dat să aud şi asta, iată, după aproape treizeci de ani de presă agricolă. M-a indignat cu atât mai mult cu cât expresia vine din partea unuia nu de mult intrat în breasla jurnaliştilor agrarieni. Sper din tot sufletul că a fost doar o ieşire de moment, iar expresia, alături de altele, nu reflectă crezul său despre… proaspeţii săi colegi de presă agricolă. Sper pentru că îl cunosc şi nu mi-a inspirat nicicum vreo undă de îndoială privind opiniile sale, de altfel fireşti pentru un om integru profesional.

Jurnalismul agrarian s-a dovedit o forţă în mediul în care se desfăşoară prin atitudini individuale şi colective şi prin informaţiile cu dublu sens furnizate. A avut întotdeauna o poziţie echidistantă faţă de politic şi instituţii, de oameni mai mult sau mai puţin influenţi. A fost mai degrabă părtinitoare – dacă insistarea pe aspecte care ţin de buna şi eficienta funcţionare a agriculturii în ansamblul său poate fi astfel numită – faţă de cei care fac să avem ce pune pe masă de cel puţin trei ori pe zi.

Nu cred că scoaterea în evidenţă a cuiva care a reuşit şi poate constitui exemplu pentru semenii lui poate fi numită „şobolăneală“. M-aş bucura să-mi fie cumva explicată expresia în context pentru că, oricât m-aş strădui, n-o înţeleg. Repet, poate a fost doar o ieşire sub imperiul unei presiuni psihice generate de ceva care a deranjat. Dar câte nu se petrec în jurul nostru care deranjează? E bine să fim totuşi cumpătaţi. Şi-apoi „încearcă să fii om de valoare şi nu neapărat un om de succes“ – spunea Albert Einstein.

Pe de altă parte, mă îndoiesc că vreo entitate media agricolă, alta decât cea care se declară prin liderul său ca fiind „singura instituţie de presă din România care apără fermierii“, şi-ar putea aroga această menire, chiar şi după zeci de ani de activitate în domeniu, deşi asta fac cu prisosinţă.

Sunt câteva emisiuni TV, radio şi publicaţii de specialitate care încearcă să fie de folos celor cărora se adresează prin mijloacele pe care le au la dispoziţie. Cu bani puţini, obţinuţi doar din serviciile prestate şi nu solicitându-i imperativ cuiva, colectivele respective se  străduiesc să ofere lumii agricole şi locuitorilor satelor informaţiile de care au nevoie, dar să şi realizeze o punte de legătură între aceştia şi autorităţi.

Poate că nu este suficient cât se face, tocmai de aceea, pentru o mai bună coordonare a eforturilor, agrarienii au hotărât să se asocieze într-o structură care, iată, deja dă roade: Asociaţia Presei Agricole din România. Poate că n-ar fi rău ca toţi colegii din breaslă să adere la aceasta. Cu siguranţă, eventualele opinii divergente ar fi mai bine gestionate într-un astfel de colectiv fără a se impune afişarea lor publică. Mai circulă prin lumea satului o zicală: „E bine să-ţi speli rufele în propria ogradă.“ Și mai zic românii în înțelepciunea lor: „Hoțul strigă hoții!“.

Cât adevăr mocneşte în lumea pe care uneori o ignorăm!

I. BANU

Mai multe din această categorie: « Vremea și vremurile