cemrom iulie 2018
update 12 Nov 2018

Zoolandia

  • Publicat în Editorial

Prima oară am auzit de Halloween în 1990, când timid a intrat ca „sărbătoare“ și în noua Românie democratică. Apoi, an de an, sărbătoarea adulată în America a intrat, parțial, și în tradițiile noastre, fiind „sărbătorită“ mai degrabă pe la oraș. Ce aflăm de pe Internet despre această așa-zisă sărbătoare? Păi aflăm că numele de Halloween a fost folosit pentru prima oară în secolul al XVI-lea şi reprezintă o variantă scoţiană a denumirii „All-Hallows’-Even“ (Seara Tuturor Sfinţilor), fiind noaptea de dinaintea Zilei Tuturor Sfinţilor. În alte ţări avea loc Festivalul morţilor, ce începea pe 29 octombrie şi se termina pe 3 noiembrie. Deşi originea cuvântului Halloween este creştină, sărbătoarea ar avea rădăcini păgâne.

Sunt istorici care spun că, în timp ce unii etnologi au detectat originile sale în festivalul roman al Pomonei, zeiţa fructelor şi a seminţelor, sau în festivalul morţilor Parentalia, Halloweenul este legat mai degrabă de festivalul celtic Samhain, care vine din denumirea în irlandeza veche pentru „sfârşitul verii“. De fapt, Samhainul era văzut ca un moment când „uşa“ către Lumea de Apoi se deschidea pentru a permite sufletelor celor morţi şi ale altor fiinţe precum zânele să vină în lumea noastră. Mai trebuie să adăugăm că în cultura tradițională românească spiritele defuncților se manifestă printre cei vii în perioada marcată de zilele de ajun a două sărbători mari: Sf. Gheorghe (23 aprilie) și Sf. Dumitru (26 octombrie). Perioada de maximă activitate este în ajunul Sf. Andrei (30 noiembrie) fiind momentul în care, după credințele populare, se pogoară pe pământ sfinții patroni ai lupilor, Petru și Andrei, și se dezlănțuie forțele malefice reprezentate de strigoi și de lup.

Așadar, cam acestea ar fi, pe scurt, originile Halloween. Scriind asta mi-am adus aminte de un vis ciudat pe care l-am avut acum puțin timp... Se făcea că eram într-o redacție de ziar. Cred că totul se petrecea cândva în viitor... Doi indivizi purtau un dialog ciudat: „Auzi dom’le, să declare credința boală psihică!“, spune indignat interlocutorul mai în vârstă. „Mda, și asta după ce au transformat bisericile în magazine comunale sau cluburi“, răspunde celălalt interlocutor, mai tânăr. „Păi da, totul se leagă. Mai ții minte când a fost febra aia porcină cumplită din ’27? Când, practic, au interzis creșterea orătăniilor în curți? Când mulți țărani și-au făcut cotețe în subteran de a apărut după ani o nouă rasă de porci? Orbi și muți din cauza întunericului?“ „Păi acum cred că trecem la faza cu bisericile sub pământ. Altă cale nu văd... Urmează să ne mutam cu vițel și purcel pe Marte, că aici nu se mai poate...“.

Ion Bogdan

Mai multe din această categorie: « Consultare populară sau manipulare rurală?!