Fuga de zeghe

Iată un titlu de editorial sugerat indirect de un coleg în timp ce încerca să mă convingă de vinovăţia unora pentru care se promovează legi speciale. N-am vrut să intru în polemici inutile cu cineva care-şi susţinea cu convingere un punct de vedere, cu atât mai mult cu cât nu-mi plac disputele politice şi nici să mă introduc în subiecte care nu mă prea privesc. Poate şi pentru că, în naivitatea mea, am avut mereu convingerea că aleşii neamului îşi fac treaba cu credinţă în interesul celor care i-au ales să-i reprezinte.
Fuga de zeghe, o expresie care până la urmă scoate în evidenţă interesul de a scăpa de răspundere pentru fapte ce contravin legilor statului. Puse în practică, acestea i-ar plasa pe vinovaţi în… zeghe şi, evident, în puşcării.
Mă surprinde însă altceva. În vreme ce probleme de mare importanţă pentru ţară, de altfel cuprinse şi în programul de guvernare al actualei coaliţii, „biblia“ acestora cum le place să spună, se lasă aşteptate a fi rezolvate, respectivii se încăpăţânează de aproape doi ani să modifice legi care, după opinia multora, nu reprezintă o urgenţă. Iată, zic şi eu, de ce populaţia în majoritatea ei socoteşte că aceste modificări, care au generat şi tensiuni între palate şi alte instituţii, sunt elaborate în interesul unora care-şi permit şi pot face asta acum.
M-aş bucura să mă înşel, ca la rândul său şi cel care încerca să mă convingă de vinovăţia şi complicitatea unora din Parlament, cu referire, evident, la legile justiţiei şi codurile penale, să se înşele, dar ştiu şi eu?!
Mi-aduc aminte de bine-cunoscuta zicere referitoare la omul presupus aflat sub influenţa alcoolului: dacă-i spune unul că este beat, respectivul reacţionează contrazicându-l într-un fel mai puţin ortodox. Dacă-i spune şi al doilea acelaşi lucru, începe să se gândească dacă nu cumva are dreptate. Dar dacă îi spune şi al treilea, deja pleacă la culcare.
Păi, în cazul la care făcea referire colegul meu de breaslă, dacă cei mai mulţi spun că nu e bine, de ce nu se lasă respectivii susţinători ai acelor modificări păgubaşi şi să se apuce de altceva? De pildă, de infrastructura ţării, de punerea în valoare a resurselor ţării – aurul verde, galben şi cenuşiu de care încă dispune ţara, pământul pe care ni l-a dăruit Bunul Dumnezeu, rămânându-ne doar să-l îngrijim şi să-l valorificăm cum trebuie şi în interesul celor pe teritoriul cărora se află – de cultură, sănătate şi multe altele de care acest neam are atâta nevoie?! Iată adevăratele probleme care ar trebui să preocupe pe toată lumea. De ce trebuie să ne cantonăm pe lucruri care, spun cei mai mulţi, privesc doar un grup de interese şi nu majoritatea care şi-a investit prin votul lor încrederea în cei aleşi? Este o întrebare la care tare aş vrea să aflu un răspuns.
Ion Banu