cemrom iulie 2018
update 15 Jul 2018

Fenomenul „nu se poate“

  • Publicat în Editorial

Se petrec multe lucruri în vremurile noastre tulburi, pline de incertitudini, nesiguranţă şi dezmăţ. S-a umplut lumea de neaveniţi, rod al inculturii şi sărăcirii de ştiinţă. De bun simţ, respect faţă de cei care mai ştiu a face câte ceva sănătos şi durabil în lumea asta, nici nu mai poate fi vorba.

Sunt de-a dreptul indignat când văd sau întâlnesc inşi cu blugii sfârtecaţi sfidându-şi semenii, ori valorile consacrate sau indivizi la trei ace care au ajuns în fotolii şi birouri cu trei uşi neștiind nici pe care au intrat şi nici pe unde ar urma să iasă. Nu mai vorbesc de câte-o fătucă blondă, cu fustiţa până-n şolduri, dar care nu pricepe nici măcar sensul unui text scris citeţ de mâna unui intelectual ancorat în realităţile momentului. Şi când nu pricep rosturile unui lucru sau fenomen, spun cu un aer degajat, „nu se poate“.

Ce simplă detaşare de răspunderea luării unei decizii!

Ei bine oameni buni, de astfel de „exemplare“ avem parte în lumea asta dominată de bani şi nonvalori. O lume în care nu mai contează nici măcar rosturile vieţii pentru o anumită categorie de parveniţi în urma unor „tunuri“ trase de tata ori bunicul, la rândul lor dovedindu-se imorali ca să nu spun zapcii unei societăţi de a cărei stare nu le pasă.

Aud uneori, ascult şi încerc să înţeleg vorbele iscusite ale unor inşi bine ancoraţi în structuri ce ar trebui să fie responsabile pentru viaţa celor în fruntea cărora se află, dar degeaba. Simt doar o grosolană manipulare menită a ascunde fărădelegi. Mă întreb cum de nu se pricepe că, deşi stăm încă pe imense bogăţii, continuăm să ne zbatem în sărăcie, cerşind pe la porţile instituţiilor financiare internaţionale, pentru a putea ţine pasul cu micile nevoi ale naţiunii?!

Cum de nu sunt bani pentru infrastructura rutieră şi agricolă, pentru cultură şi alte atâtea nevoi când „munţii noştri aur poartă“? Ce interese obscure fac să… nu facem?

Ei bine, nici că se va putea desface zăvoarele bunăstării până când realităţile, bine ascunse acum de grupuri de interese, nu vor ieşi la iveală.

Până când nu vom ştii de ce bogăţiile supraterane şi subterane nu sunt exploatate în beneficiul celor pe teritoriul cărora se află.

Până când nu vom face să dispară definitiv fenomenul „nu se poate“, cu tot cu cei care-l propovăduiesc şi susţin.

Până când experienţa, ştiinţa şi buna credinţă nu-şi va regăsi locul cuvenit în societate şi rândurile noastre.

Până când, în fine, nu ne vom face singuri curăţenie prin propria ogradă.

Ion Banu

Mai multe din această categorie: « Bălăceala publică Stejarul Centenar »