abonament lumea satului

update 16 Dec 2017

Ei să fie sănătoși…

  • Publicat în Editorial

De ani buni, iubitorii de țară, direct sau indirect, sub o formă sau alta se concentrează asupra unei singure supărări. „Vai de tine, popor român“, exclamă ei cu lacrimi în ochi și în inimi. Iar motivele tristeții sunt lesne de înțeles și susținute cu dovezi care ar încăpea lejer într-o bibliotecă. Ideea ar fi că în ultimii 28 de ani România s-a înstrăinat de ea însăși. Nu mai avem industrie, agricultură, cu infrastructura stăm la pământ și altele... Se spune că am vândut totul străinătății, iar noi nu mai avem decât două drepturi: să consumăm și să circulăm liber (adică să muncim pe meleaguri străine, să putem trimite bani acasă, să poată cumpăra copiii și rudele ce au nevoie). Și cum consum înseamnă cumpărături, se pare că totul se rezumă la asta: să cumpărăm tot ce se poate. Și tocmai aici e și șmecheria acestui sistem: suntem forțați (de slăbiciunea noastră) să cumpărăm și ce nu avem nevoie.

Mai trist e că nu mai cumpărăm de pe la noi, ci ne înghesuim prin marile magazine ca să cumpărăm produse aduse din afară. Mult mai trist e că ultimele statistici spun că de sărbătorile acestui an peste 70 de procente din bunătățile pe care românii le vor pune pe masă vor proveni de peste hotare. Ne-am vândut străinătății chiar așa? Nu, noi nu am vândut nimic. Ei au luat, cu sau fără voia noastră. Și și-au creat economia lor, iar noi le dăm din buzunarul nostru ca să le umplem lor buzunarele.

De aici și puternica creștere economică a României. Creștere făcută, simplist spus, pe banii și nervii noștri. Se spune că am fi ajuns o colonie. Orice colonie din lumea asta se distinge, economic vorbind, prin exporturi masive de produse agricole și materii prime. Pentru că d-asta cineva a ales ca o țară să fie colonizată. Din anumite interese. Așa și noi. Redevenim „Grânarul Europei“. Și ne mândrim cu asta... Redevenim, dar nu pentru noi. Ne mândrim cu creșterea economică... Și nu pot să nu mă întreb: a simțit cineva, cumva ceva la buzunar? Nu... În schimb avem inflație, leul se depreciază.

Are cineva senzația că această „inflație“ apare așa, de nicăieri, ca un mecanism „natural“ de reglare a pieței? Praf în ochii, proștilor! Nu, sistemul a ajuns la un asemenea nivel încât există chiar speculatori care, din birouri, pur și simplu „dictează“ inflația dintr-o țară prin cumpărarea sau vinderea unor cantități de bani ai țării respective. Bineînțeles că totul e făcut la comandă și bineînțeles că nimeni nu are dovezi că așa ceva s-ar întâmpla. Iar toate aceste mașinațiuni nu au decât un scop: să țină poporul în „priză“, stresat și înfricoșat de „probleme“ ca să facă ei mai mulți, cât mai mulți bani... Pentru ce? Credeți că ei știu? Oricum, diferența dintre noi și restul lumii e că noi privim cu indulgență tot ce fac ei... Și așa am fost în toată istoria noastră.

Pentru că, nu-i așa, „ce e val, ca valul trece“, vorba poetului. „Lasă, maică, să ia, ei să fie sănătoși“, se spune din bătrâni. Adevărul e că de mii de ani ei au venit, au luat tot ce au găsit pe plaiurile noastre, au stat cât au stat și în cele din urmă au plecat. Iar noi tot aici am rămas și am continuat să avem bogății. Ei au căzut odată cu imperiile, dar noi am rămas și au mai venit o dată și încă o dată... Și tot așa. Și noi am continuat să avem, cu tot jaful... Pentru că românul știe că adevărata bogăție nu stă în ce ai, ci în altă parte...

Ion Bogdan

Mai multe din această categorie: « Prăbuşirea minţilor?! O altfel de lume »