Chiar în vremea tehnologiilor de vârf pentru contemporaneitate, un citat al lui Albert Einstein, raportat la vremurile pe care le trăim ar putea îngrijora pe oricine. Acesta sună cam aşa: „Mi-e teamă de ziua în care tehnologia va fi mai importantă ca relaţiile interumane. În lume va exista o generaţie de idioţi“.

Amintindu-mi acest citat mi-a venit în minte şi un altul al aceluiaşi mare om de ştiinţă: „Două lucruri sunt infinite: Universul şi prostia umană. Nu sunt sigur în privinţa Universului.“

De multe ori am reflectat asupra relaţiilor dintre oameni, socializării mai cu seamă a celor din generaţiile tinere. Din nefericire acestea lipsesc, aş zice, cu desăvârşire. Din fragedă pruncie la adolescenţă şi maturitate minţile semenilor noştri sunt învăluite în umbra tehnologiilor de ultimă generaţie. Din zori şi până târziu în noapte, oriunde s-ar afla, caută mereu ceva pe telefoane, tablete ori computere şi nu ştiu dacă întrezăresc măcar sensul vieţii pe care-o trăiesc.

Nu contest necesitatea existenţei tehnologiei pentru progresul ştiinţei, dar aceasta se pare că a ajuns mult mai departe decât nevoile umane, cel puţin pentru etapa actuală de dezvoltare. Copiii, mai ales ei, au devenit simpli roboţei, subjugaţi de electronicele ce li se oferă fără niciun discernământ de părinţi, rude, prieteni doar pentru că „au şi alţii şi să nu se simtă prost…“. Sau ca o recompensă pentru o faptă prezentă sau viitoare. Păcat că nu mai bat mingea, ori ţurca pe maidan, nu mai aleargă, nu mai citesc minunatele poveşti ale copilăriei, nu mai călătoresc, nu mai vizionează spectacole, ori filme pe marile ecrane, prilejuri de a socializa, de a învăţa şi căpăta experienţă din viaţa de zi cu zi şi nu din „realităţile“ virtuale. Acestea nu-i va duce pe multe din bietele suflete nevinovate decât către un con de umbră al societăţilor în care vor fi nevoiţi să-şi ducă zilele. Aşadar, atenţie părinţi!

Din păcate marea majoritate a semenilor noştri, oriunde şi de orice naţionalitate ar fi, nu reali­zează că escaladarea ştiinţei, pe lângă multele lucruri bune pe care le aduce umanităţii, atentează la intimitatea individului, la securitatea lui şi a bunurilor sale. Sau poate asta se vrea?! Poate fi şi aceasta un mod de a ţine lumea sub control, iar în inconştienţa noastră le dăm girul.

Mi-aduc aminte un alt citat: „Viaţa n-ar fi evoluat dacă pământul n-ar fi duduit şi de prostie“. Poate se referă la contradicţia dintre bine şi rău, dintre prostie şi inteligenţă. Pe de altă parte, „cine se retrage din faţa prostiei, devine avangarda ei“ – spunea o altă eminenţă cenuşie.

Să luăm aminte!

Ion Banu

Revista Lumea Satului nr. 12, 16-30 iunie 2017 – pag. 5