abonament lumea satului

update 26 May 2017

AN NOU, GUVERN LA FEL

  • Publicat în Editorial

La cumpăna dintre ani ne străduim să trecem în uitare ce ne-a fost mai greu şi să ne urăm toate cele bune pentru Noul An. De la mic la mare, bogat sau sărac, toţi trăim cu speranţa în mai bine.

De fapt, ce-şi doresc românii? N-o să spun ce-aud pe la colţuri, ori ce aflu din bârfele de prin crâşmele satelor. Cei mai aşezaţi la minte, adică cei care ştiu a măsura de două ori înainte de a tăia odată, vor reaşezarea economiei, belşug în case, linişte, pace şi sănătate. Este ceea ce speră să trăiască mai cu seamă cei care au investit un vot pentru aleşii neamului.

Nu mă aştept la minuni după ce mai toată economia se află sub jurisdicţia altora şi nici ca cei care ne-au iubit nevoie mare până şi-au văzut saci-n căruţă să ne ofere lapte şi miere. Dar să se pună capăt fărădelegilor şi protejarea măcar a ceea ce a mai rămas din avuţia ţării, se poate. Trebuie doar să se vrea, iar cei care au promis „o Românie dreaptă şi prosperă“, ar trebui mai mult ca oricând să fie preocupaţi de asta.

Cu ce-ar trebui să se înceapă? Poate cu ce a pornit omul: cultivarea plantelor şi creşterea animalelor. Auzim adesea despre priorităţile neamului: sănătate, învăţământ etc., dar mai puţin, sau niciodată despre nevoia cea dintâi a omenirii: hrana. Apoi, nu se vorbeşte prea mult nici despre conservarea, păstrarea şi utilizarea raţională şi eficientă a pământului, cel mai de preţ bun al omului pe care n-ar trebui nicicum şi nicicând să-l abandonăm. Sau să-l înstrăinăm. De aici porneşte viaţa şi tot aici sfârşeşte. Măcar pentru asta merită mai mult respect. Un popor bine hrănit va fi cu siguranţă mai sănătos şi dornic să înveţe mereu întru bunăstarea lui. Aşadar, ar trebui făcut un cult din ceea ce ne stă sub picioare, să ne înclinăm în faţa celor care-l face să producă pâine, apoi carne şi lapte şi să-i cinstim pe cei care, sperăm, vor face prin ordonarea lucrurilor ca aceste daruri să ne vină din belşug.

Se spune că speranţa moare ultima. După douăzeci şi şase de ani în care nu s-a întâmplat mare lucru în ceea ce priveşte nivelul de trai, oamenii speră că lucrurile vor intra pe un făgaş normal şi că îşi vor găsi calea spre o viaţă nouă, modernă, nestresantă. Până la urmă, spre o viaţă decentă. Numai că, pentru asta cei care au preluat „frâiele“ ţării – pentru a nu ştiu câta oară – vor trebui să descopere direcţia cea mai bună pentru a atinge acest deziderat, dar şi pentru a nu se dezice de promisiunile făcute în campania electorală. Este important să nu mai dezamăgim.

Cam asta-şi doreşte acest neam să ne aducă NOUL AN şi NOUL GUVERN. Ar fi prioritatea de la care ar trebui să pornească celelalte.

Ion Banu

Revista Lumea Satului nr. 1, 1-15 ianuarie 2017 - pag. 5