Editorial 02 August 2016, 12:17

Trişori de ocazie

Scris de

Grea meteahnă la români. La unii dintre ei. Să-ţi trădezi aproapele, ba mai mult, neamul din care faci parte este mai mult decât o crimă, spun mai cu seamă victimele necredinţei.

De fapt rodul trădării este îmbogăţirea unora pe spatele mulţimii trădate. Aşa se face că mai toţi cei care produc câte ceva în ţara asta se simt învinşi ca după un război cuceritor îndreptat asupra lor. Învinşi de cei cărora nu le mai poate ţine piept în apriga lor dorinţă de a câştiga cât mai mult.

Te simt dezarmat şi neputincios. Te ştiu că eşti un fermier priceput, produci mult, de calitate, dar eşti singur şi n-ai cui vinde. Mai ştiu indivizii că te-au păcălit să investeşti mult cu bani împrumutaţi pe care trebuie musai să-i dai înapoi. Şi n-ai cum decât să vinzi orice şi oricum ceea ce produci. Poate chiar şi casa în care stai, la o adică.

Discret, cu răbdare şi tact te-au făcut sluga lor. A comercianţilor şi băncilor. Îţi dau de toate la ce preţ vor şi-ţi iau tot pe mai nimic. Adevăraţi trişori. Trişori de ocazie.

Au năvălit cu doi şfanţi în buzunar, dar cu aura de învingători specific neamurilor migratoare. Te-au găsit deja „Flămând şi gol, făr-adăpost…“ şi ţi-au „pus pe umeri cât au vrut“. Te-au simţit, te-au „citit“ şi, calculat, ţi-au luat tot. Sau aproape tot.

În România nu se mai produce aproape nimic pentru propria economie şi, mai cu seamă, agricultură. Cumpărăm totul de la cei care au avut grijă să-şi conserve, iar mai apoi să-şi crească potenţa econo­mică pe seama celor transformaţi din iscusiţi producători în umili consumatori. Tragică situaţie.

Pentru a ne mai aduce aminte de câte ceva şi a trezi… nu doar amintiri, să facem o mică comparaţie.

Până în ’89, cu toate neajunsurile neamului din acele vremuri, România producea utilaje, tractoare, maşini, pesticide şi îngrăşăminte atât de mult încât o mare parte se exporta. Şi tot pe-atunci învăţământul de specialitate, apreciat în toată lumea, apoi cercetarea, oferea producţiei specialişti, dar şi noutăţi în economie necesare performanţei. Şi pentru acea perioadă se performa.

După ’89? În locul mijloacelor de producţie ce s-ar fi cuvenit a fi modernizate în timp pentru a fi şi menţine în pas cu lumea modernă, s-a trecut la demolarea, ba chiar înstrăinarea lor. Cercetarea a intrat în derizoriu, iar ştiinţa românească s-a risipit prin lume sau multinaţionale. Până şi o bună parte din materia primă care se mai obţine pe meleagurile noastre ni se procesează pe aiurea.

Consecinţele?

Cumpărăm totul la preţuri de la zece până la o sută cinci zeci de ori mai mari decât cele care ar fi fost practicate pentru aceleaşi produse „fabricate în România“. (Am rămas cu sloganul.)

Ce-ar mai fi de zis?

Îmi spuneau ai mei când eram pe la vârsta adolescenţei: „N-aştepta să-ţi facă altul culcuşul pentru că nu-ţi va fi niciodată cald.“

Ion Banu

Revista Lumea Satului nr. 15, 1-15 august 2016 – pag. 5


Vizualizari 2150
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti