Adama Sultan iulie 2020
update 21 Sep 2020

Strategie... pe hârtie

  • Publicat în Editorial

Aşa numea cineva documentul de aproape 250 de pagini lansat recent, spun „constructorii“ lui, spre dezbatere publică. Este vorba de strategia privind agricultura pentru următorii, să zicem, 20 de ani.

Nu e rău că măcar în al cincisprezecelea ceas o comisie constituită la nivel de preşedinţie a finalizat, după mai bine de trei ani, un document de o asemenea importanţă pentru care şi-au dat osteneala cele mai importante personalităţi din domeniul academic, cercetători şi, ce este cel puţin la fel de important, specialişti din producţie, buni cunoscători ai realităţilor din teritoriu. Rău ar fi dacă, după atâta strădanie, nimic nu s-ar întâmpla în economia agricolă.

Comisiei prezidenţiale i s-au alăturat – era firesc – politicieni, adică cei prin „voinţa“ cărora s-ar putea pune în practică măsurile cuprinse în respectivul document.

Spun „s-ar putea“ fiindcă există deja prea multă experienţă privind numeroasele dezbateri la diferite niveluri, pe marginea unor programe, măsuri, care au rămas... ca la-nceput fiindcă n-a existat „voinţă politică“. Adică, mai nimic nu s-a materializat. „De ce n-ar mai fi încă o... strategie doar pe hârtie?“ se întreba unul dintre participanţii la dezbaterile ocazionate de lansarea..., hai să-i spunem, programului.

Aprecierile nu s-au oprit aici. Să-l numesc pe ins cârcotaş? Mă abţin pentru că cel puţin în parte are dreptate.

Observaţii pe marginea documentului şi aprecieri ce puneau la îndoială însăşi apariţia acestuia s-au făcut încă de când era în faşă. Acum, după naşterea lui, acestea vin val după val. Reprezentanţii ministerului de resort deja afirmă că amplul material este „o radiografie a agriculturii, dar nu se vine şi cu soluţii“. După conţinut, se pare că au dreptate.

Apoi, în minister, spun aceştia, se va demara un master-plan care va prelua „ce este valoros“ din strategie şi dintre opiniile, propunerile fermierilor, ale altor structuri profesionale.

Fără îndoială, un asemenea document nu va rezolva problemele majore ale agriculturii câtă vreme el nu va fi raportat şi apoi racordat la interesele celorlalte instituţii. Bancare în primul rând, pentru că, dacă în multe ţări ale Uniunii Europene creditele în agricultură se ridică la aproape 2.000 de euro/ha, în România acestea abia dacă ajung la ceva peste 100 de euro/ha, ceea ce face ca agricultura românească să se afle acum la nivelul celei din ţările Uniunii prin anii 1965-1970. 

Sunt multe aspecte ce situează agricultura românească pe ultimele locuri în Europa şi cărora ministerul de resort trebuie să le găsească rezolvarea – se sugerează în document.

Ei bine, multe s-au spus în ultimele două decenii, idei au curs cu carul, au mai fost lansate şi alte programe la diferite niveluri, în jumătate din zilele unui an prin ţară au avut loc întâlniri menite „a pune ţara la cale“, dar mai totul a rămas în topuri de hârtii. De ce-aş crede că proaspăta strategie ar avea altă soartă? Dea Domnul să mă înşel!

Ion Banu
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.14, 16-31 IULIE 2013

Mai multe din această categorie: « LA MILA DOMNULUI? Tărâm fără căpătâi »