Lumea satului 750x100

update 19 Oct 2020

LA MILA DOMNULUI?

În România ceva are continuitate indiferent de regimul politic şi perioadele pe care le traversăm: darurile electorale şi petrecerile.

Nu eşti un lider local adevărat dacă în bătătura pe care o păstoreşti nu pui măcar de un „praznic“. Se găsesc destule motive de sărbătoare indiferent ce alte probleme sunt de rezolvat. Astfel de acţiuni au întotdeauna prioritate. Aşa mai vine şi câte un parlamentar, un şef, doi de la judeţ cu care te pui bine ca să mai închidă ochii dacă ceva nu merge cum trebuie, mai primeşti şi ceva fonduri pentru acţiuni care scot în evidenţă „efortul“ decidenţilor pentru popor etc.

De ceva vreme, prin „bunăvoinţa“ mai marilor ne-am pus bine şi cu Cel de Sus. Nu în ale credinţei creştine, că aici neamul din care facem parte stă bine, ci în cele nevoi ale agricultorilor întru apărarea culturilor împotriva stihiilor naturii, iar mai nou împotriva dăunătorilor de tot felul, printre ei faimosul gândac de Colorado. Să vezi, s-auzi şi să nu crezi. Aştept reacţia fabricanţilor de pesticide care sigur vor da faliment dacă Doamne, Doamne va asculta rugile preoţilor români. Au avut ei a se lupta cu greanpeace-iştii, dar de data asta au de purtat război, nu glumă.

Mă întreb pe când se va lansa în biserici ruga pentru reînfiinţarea sistemelor de irigaţii? Sau a perdelelor forestiere de protecţie, a lucrărilor de combatere a eroziunii solurilor? Ori a niscaiva fabrici de tractoare şi maşini agricole să mai avem şi noi cu ce ne lăuda?! Să ne rugăm că, cine ştie, ne vom trezi, ca prin minune, cu toate făcute peste noapte, iar mai marii noştri cu aureolă de sfinţi în jurul capetelor lor luminate.

Hei, facem haz de necaz că asta ne-a mai rămas după ce am dat şi distrus mai totul, nemairămânându-ne decât să aşteptăm la mila Domnului. Ce diversiune, ce mod subtil de a distrage atenţia de la adevăratele probleme ale naţiunii şi de câtă naivitate dăm uneori dovadă.

Poate că ar trebui să ne trezim şi să ne revedem rosturile. Pentru că Dumnezeu altfel a orânduit lumea şi, după cum ştim, „El îţi dă, dar nu-ţi bagă şi-n traistă“.

M-aş bucura să văd în ţară măcar tot atâtea şantiere câte sărbători, petreceri de tot felul organizăm, fiindcă românul ştie să petreacă, dar la fel de bine ştie să şi muncească. Trebuie doar să renaştem modele şi să apară oportunităţi.

Apoi românilor, cel puţin celor cărora le pasă de ceea ce se întâmplă în jurul lor, şi-ar dori cred, mai puţine simpozioane, conferinţe, dezbateri pe marginea a nu ştiu câte proiecte, strategii, politici sectoriale sau globale şi mai multe măsuri practice puse rapid în aplicare, în momentele care impun rezolvări imediate. Dar până să se întâmple aşa, trebuie de văzut câţi politicieni şi guvernanţi îşi doresc asta. Poate n-ar cădea rău o triere a lor de către electorat astfel încât omul potrivit să fie pus la locul potrivit. Numai că ştim, ce-i stufos greu îi dai de cap. La fel pare şi Parlamentul. Cum să dai repede de capul trebilor?  

Ion BANU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.13, 1-15 IULIE 2013

Mai multe din această categorie: « Lanţul fără... zale Strategie... pe hârtie »