Lumea satului 750x100

update 24 Nov 2020

8,55 milioane de euro, finanţare pentru 3 GAL-uri din Prahova

În anul 2012 au fost declarate eligibile şi acceptate spre finanţare europeană nerambursabilă (FADR, Axa 4 – LEADER din cadrul PNDR 2007-2013) 82 de parteneriate public-private (Grupuri de Acţiune Locală), cu o valoare totală eligibilă de 228 milioane de euro. 28 de proiecte de dezvoltare rurală au fost respinse. Acestea se adaugă altor 81 de GAL-uri aprobate anterior, cu o valoare eligibilă de 226 milioane de euro. Prahova lucrează din 2010 la documentaţia premergătoare depunerii dosarelor şi, după mai multe peripeţii, generate de erori care au dus iniţial la refuzul de finanţare, în 2012 a primit aviz favorabil pentru trei GAL-uri. Două localităţi din judeţ (Proviţa de Sus şi Gura Vadului) sunt incluse în parteneriat cu judeţele limitrofe, Buzău şi Dâmboviţa.

Cele trei GAL-uri din Prahova au primit în ianuarie şi februarie Decizia de autorizare, eliberată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, fiecare trecând apoi la organizarea structurilor de coordonare şi execuţie: adunări generale ale acţionarilor, consiliul director, comisia de selecţie a proiectelor şi compartimentul administrativ, condus de un manager. Ele funcţionează ca autorităţi de management, duse mai aproape de beneficiarii de proiecte.

Fiecare GAL a primit o valoare de finanţare de 2,85 milioane de euro, deci un total de 8,55 milioane de euro. În perioada următoare, grupurile vor trece la lansarea apelului de proiecte, iar acestea pot fi depuse la unitatea de implementare din cadrul GAL de către autorităţile publice, ONG-uri sau unităţile private de pe raza administrativă a localităţilor asociate în parteneriatul public-privat.

Ce activităţi poate finanţa GAL

Finanţarea din fondurile GAL este posibilă doar pentru unele măsuri:

– Axa 1 – Creşterea competitivităţii sectorului agricol şi silvic:

• Măsura 111 – Formare profesională, informare şi difuzare de cunoştinţe; 

• Măsura 112 – Instalarea tinerilor fermieri;

• Măsura 121 – Modernizarea exploataţiilor agricole;

• Măsura 123 – Creşterea valorii adăugate a produselor agricole şi forestiere;

• Măsura 142 – Crearea grupurilor de producători;

• Măsura 143 – Furnizarea de servicii de consiliere şi consultanţă pentru agricultori.

– Axa III – Îmbunătăţirea calităţii vieţii în zonele rurale şi diversificarea economiei rurale:

• Măsura 312 – Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea de microîntreprinderi;

• Măsura 322 – Renovarea, dezvoltarea satelor, îmbunătăţirea serviciilor de bază pentru economia şi populaţia rurală şi punerea în valoare a moştenirii rurale;

• Măsura 313 – Încurajarea activităţilor turistice;

• Măsura 421 – Implementarea proiectelor de cooperare.

19,2% dintre localităţile Prahovei, incluse în GAL-uri

Grupurile din Prahova includ, în total, 20 de localităţi, ceea ce înseamnă 19,2% din totalul comunelor şi oraşelor din judeţ. GAL „Colinele Prahovei“, cu sediul în comuna Floreşti, cuprinde în parteneriat şapte comune – Filipeştii de Târg, Măgureni, Floreşti, Băneşti, Cocorăştii Mislii, Scorţeni şi Vâlcăneşti.

Până acum, în structurile de conducere au fost desemnaţi preşedintele şi directorul executiv. Acesta din urmă, Gheorghe Gîţ, ne spunea că, în mod cert, fiecare localitate va depune proiecte mai ales pentru a completa infrastructura de bază – drumuri, apă, gaze, însă nu este de neglijat potenţialul turistic al zonei.  Cel de-al doilea GAL, „Valea Cricovului“, vine dintr-o zonă specializată în proiecte europene, mai multe programe de acest fel fiind aplicate aici.

Grupul are 40 de membri (11 autorităţi publice, 16 societăţi comerciale, o societate agricolă, 3 întreprinderi individuale, 7 ONG-uri şi 2 parohii) şi acoperă un teritoriu de 586 kmp, cu 69.981 de locuitori. Comunele asociate fac parte din zona viticolă Dealu Mare (Bucov, Valea Călugărească, Urlaţi, Ceptura), din cea pomicolă (Iordăcheanu, Gornet – Cricov) şi câmpie (Albeşti – Paleologu, Drăgăneşti, Ciorani, Sălciile şi Jilavele, ultima localitate fiind din judeţul Ialomiţa).

Localităţile din zonele de câmpie au în vedere să depună proiecte pentru realizarea unor perdele de protecţie pe câteva sute de hectare.

În fine, ultimul GAL, „Treimea Colinelor“, include un parteneriat în trei, comunele Brebu, Aluniş şi Vărbilău.

Printre intenţiile deja exprimate ar fi realizarea unei fabrici de ciocolată şi a unei plantaţii de alun, iar pentru Brebu importantă este valorificarea potenţialului cultural din Brebu Megieşesc şi Brebu Mănăstiresc, dat fiind edificiul de bază, Complexul arhitectural Brebu, care include biserica, fântâna şi casa domnească a voievodului Matei Basarab, precum şi casa pictorului Sava Henţia (1848-1904).

Maria BOGDAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.7, 1-15 APRILIE 2013

Muzeul Pietrei din Sângeru

Poetul Lucian Avramescu a rămas puternic ataşat de satul naşterii sale, Sângeru –Prahova, despre care spune, mai în glumă, mai în serios, că este „centrul pământului“. În casa bunicilor şi părinţilor, lipită de sediul primăriei şi lucrată într-un fel care aminteşte de gospodăria rurală solidă şi bine consolidată, vine ori de câte ori programul de la Bucureşti îi permite. Multe slove – versuri de dragoste sau texte publicate într-una dintre publicaţiile „quality“ şi de agenţia proprie de ştiri – îşi au plămada în acest loc al regăsirii şi al rădăcinii. Nici măcar o singură zi de la Dumnezeu nu poate sta fără să aştearnă gânduri şi rânduri: „Am scrisul în sânge“, afirmă acesta. Şi mai are Lucian Avramescu ceva în sânge, răscolirea printr-o artă uitată şi tocmai de aceea adusă la viaţă într-un spaţiu restrâns: cioplitul în piatră. Aşa s-a născut Muzeul Pietrei, singurul de acest gen din zonă, poate din ţară, după ştiinţa poetului.

Piatra este elementul definitoriu al casei-muzeu. E un fel de specificitate de demult a locului, care face clădirea imediat remarcată. Este situată în vatra satului, într-o companie care constituie nucleul istoric al aşezării, peste drum de Muzeul sătesc Sângeru, din reţeaua Muzeului de Istorie şi Arheologie Prahova, amenajat în conacul familiei tretivistiernicului Andrei Bozianu, şi de Biserica „Sf. Apostol Andrei“, zidită tot de Bozianu, drept slavă Domnului că l-a scăpat de turci. Face corp comun cu sediul administraţiei din localitate, altminteri donaţie către obşte a bunicului poetului, aceeaşi destinaţie publică având şi Muzeul Pietrei, deschis vizitatorilor oricând, fără taxă de intrare.

1.000 de piese de artă ţărănească

Conacul, să-i spunem aşa, de la balconul căruia poetul vede peste case, până, hăt, peste dealuri, este o construcţie masivă din piatră, cu ziduri groase de aproape 80 cm, tipică arhitecturii rurale de acum două secole. Clădirea, moştenire de la bunici, a fost regândită şi respaţiată folosind piatra şi lemnul, încăperilor existente adăugându-li-se compoziţii noi. Una dintre săli, sprijinită în coloane din lemn, are ca elemente de rezistenţă un şemineu generos, bănci şi mese cioplite în piatră, pe care se sprijină ceşti (de cafea) uriaşe scobite tot în rocă albă. Muzeul în sine conţine, afară şi înăuntru, peste 1.000 de lucrări în piatră, realizate de artişti ţărani.

Lucian Avramescu investeşte de mai bine de 10 ani în această pasiune a sa: „Fac totul din banii mei, nu cu ajutor guvernamental, nu cu finanţări europene şi redau, gratuit, spaţiului rural o cultură pe care a stăpânit-o şi nu trebuie s-o piardă.“

Lucian Avramescu colectează sculptura naivă direct de la puţinii cioplitori în piatră din satele Prahovei şi Buzăului sau cumpără blocurile de piatră pe care apoi le şlefuiesc artiştii direct în curtea interioară. Motivele sunt toate rurale sau de artă tradiţională: animale, obiecte de uz gospodăresc, figurine umane.

O tabără de sculptură pentru elevi şi studenţi

Dacă se va opri, dat fiind că spaţiul este deja aglomerat în artă ţărănească? „Nu. Adun pietre de oriunde, şlefuite de natură sau modelate de artişti ţărani. Nu mă pot opri.“ Dimpotrivă, Lucian Avramescu doreşte mai mult: „Vreau să deschid o tabără de sculptură (n.n. – în timp ce altele, de stat, se închid), fără bani, cu cazare gratuită, mâncare, vom mai vedea, am şi ceva păsări şi animale, unde să vină tinerii – elevi sau studenţi – să înveţe să lucreze în piatră aici, unde auzi gresia crescând.“ Într-un alt corp de clădire (curtea are 3 construcţii separate), poetul visează la un muzeu rezervat sculptorului George Apostu, prietenul său dispărut în 1986 la Paris, pe care-l consideră al doilea, după Constantin Brâncuşi, în sculptura modernă. O parte din lucrări (în lemn şi piatră) sunt deţinute de Lucian Avramescu şi vrea, pe unele dintre ele, să le expună la Sângeru. De unde atâta disponibilitate pentru obşte? „Vreau să las în urma mea lucruri trainice“, a spus, fără ocolişuri şi oarecum indiferent la însemnătatea gestului pentru toţi ceilalţi, poetul Avramescu.

Maria BOGDAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.7, 1-15 APRILIE 2013

Colceag, comuna care îşi caută drumul spre confort

Localitatea Colceag, formată din satele Parepa – Ruşani, Colceag, Vâlcelele şi Inoteşti, este situată în câmpia din sud-estul judeţului Prahova, are o populaţie de 5.172 de locuitori şi 2.114 gospodării. Activitatea de bază este agricultura: comuna dispune de 4.698 ha arabil, dintr-o suprafaţă totală de 5.795 ha, o medie de 2,22 ha arabil/gospodărie şi 25 de agenţi economici, cu 47 de salariaţi, dintre care 6 unităţi de prestări servicii în agricultură. Bugetul localităţii este totuşi unul mic, de aproximativ 3-400.000 lei, venituri proprii, iar cu sumele pentru echilibrare (din TVA şi IVG – inclusiv cota pentru plata salariilor cadrelor didactice) ajunge undeva la 5 milioane de lei, după cum estima primarul Gabriel Papainog, aflat la al doilea mandat în această funcţie.

Prima investiţie în infrastructură

Autorităţile locale ezită în a aprecia dacă localitatea este una medie ori săracă. Până la urmă au decis că este medie spre săracă. Adevărul este că puţinătatea bugetului se vede în infrastructură: localitatea nu este conectată la gazul metan, apă curentă şi canalizare. Abia din acest an va începe un proiect aprobat spre finan­ţare europeană prin POS Mediu, Axa prioritară 1, sector apă/apă uzată, în valoare de 11,3 milioane de lei, pentru satele Inoteşti şi Colceag. Investiţia presupune realizarea gospodăriei de apă (captare, tratare, reţea de aducţiune şi reţea de distribuţie) şi a canalizării, plus staţie de epurare, pe o distanţă de 8 km, cu 483 de racorduri, ceea ce înseamnă tot atâţia abonaţi pentru ambele servicii. Deocamdată, autorităţile aşteaptă ajutorul Consiliului Judeţean care s-a angajat să suporte partea de cofinanţare pentru oricare proiect derulat din fonduri europene din toate localităţile Prahovei. Aşezările din mediul rural ar putea fi ajutate de o decizie a administraţiei judeţene, exprimată public de preşedintele Mircea Cosma: „Toţi banii vor merge spre infrastructura publică primară: apă, gaze, canalizare, drumuri, energie, şcoală, dispensar uman. Nu vom mai sprijini niciun proiect fantezist. Dacă avem create aceste condiţii atunci putem spera să vină şi investitorii.“

Drumuri praf, la propriu şi la figurat

Cât despre drumuri, poate şi pentru că întâi se aşteaptă introducerea reţelelor de apă şi canalizare, până şi şoseaua din administrarea Consiliului Judeţean Prahova, care traversează localitatea de la un capăt la altul, este deteriorată. Dacă în alte comune asfaltarea drumurilor locale este şi de 100%, la Colceag acestea sunt modernizate pe doar 4,15 km, printr-o investiţie asigurată din fonduri proprii, anul trecut, restul de 31,2 km fiind încă din pământ sau piatră. Primarul Gabriel Papainog spune că bugetul a rezervat o sumă pentru asfaltarea, în 2013, a 3 km: „Mergem din aproape în aproape. Anii trecuţi am avut şi noi un proiect aprobat în cadrul PNDI (Programul Naţional de Dezvoltare a Infrastructurii), pentru 3,8 km de şosea, dar acesta a fost blocat, după cum se ştie. Vom lucra totuşi la şanţuri şi trotuare, măcar în dreptul instituţiilor publice, cu precădere la şcoli. Este tot ceea ce ne putem permite în clipa de faţă.“

Şcoala şi sănătatea, de nota 10

Infrastructura şcolară şi sanitară a fost pusă foarte bine la punct. Anul trecut, printr-un parteneriat cu Consiliul Judeţean Prahova, a fost dat în folosinţă un centru medical, care a costat 950.000 lei, bugetul local con­tribuind cu 10% din sumă, iar diferenţa a fost asigurată din fondurile publice aflate la dispoziţia autorităţilor judeţene. În privinţa şcolilor, nu numai la Colceag, ci şi în toate comunele din Prahova, prin programul iniţiat de Ministerul Educaţiei şi continuat/sprijinit de administraţia judeţeană, unităţile şcolare au fost modernizate, dotate cu mobilier nou sau recondiţionat, conectate la reţea de apă proprie (puţuri cu hidrofor) şi la reţeaua de încălzire (centrale termice), iar obligativitatea de bază a fost aducerea grupurilor sanitare în interiorul clădirilor. Acest lucru a fost realizat 100% şi la Colceag. Profesorul Ioan Tachie, viceprimar în acest mandat, ne-a declarat că de acest minim confort beneficiază toţi cei 426 de elevi din 4 şcoli şi 171 de preşcolari din 4 grădiniţe. Ca posibilitate de petrecere a timpului liber, tinerii au două cămine culturale: „Spaţiile sunt folosite pentru nunţi, botezuri, mai nou, parastase şi mai puţin de adolescenţi. Din acest an şcoala a început colaborarea cu un teatru pentru copii pentru câteva spectacole pe an.“

De bază, tot agricultura

Localitatea nu are o dispunere geografică şi nici resurse naturale ori de infrastructură atât cât să devină interesantă pentru investitori. Mai ales pentru cei străini, aducători de capital. Întreprinzătorii sunt cu toţii din comună, 25 la număr, numărând laolaltă buticarii şi societăţile agricole. Activitatea de bază este agricultura. Terenul este lucrat în arendă de 6 întreprinderi individuale, persoane fizice ori societăţi comerciale, care exploatează între 200 şi 700 ha fiecare. Patru dintre ele au accesat programe europene care le-au permis o dotare cu utilaje agricole şi tractoare corespunzătoare. Culturile înfiinţate sunt cele tradiţionale: grâu, porumb, orz, rapiţă şi floarea-soarelui. Singura problemă ar fi o inconsecvenţă a prestatorilor de servicii în a-şi securiza exploatarea unei suprafeţe compacte, în mod constant şi pentru mai mulţi ani: „Proprietarii fug de la un fermier la altul şi nu pentru că aşa ar vrea, ci pentru că există o diferenţă mare a cotei de plată în produse, care variază de la 350 la 600 kilograme de grâu/porumb pentru fiecare hectar dat în arendă“, spunea viceprimarul.

În ceea ce priveşte zootehnia, la Colceag „nu mai este ce a fost odată“. Şi nici nu mai ştim dacă fiecare comună din România chiar trebuie să aibă de toate sau se poate rezuma doar la activităţi în funcţie de resurse. Inventarul zootehnic este sumar: 505 capete bovine, respectiv un animal la 4 gospodării; 1.210 capete porcine, unul la două familii; 342 de oi, un exemplar la şase gospodării, şi 27.363 de păsări, o medie de 13 pe fiecare gospodărie.

Maria Bogdan
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.5, 1-15 MARTIE 2013

Între bun gust şi indecenţă

Vă propunem pentru acest număr al revistei noastre să vorbim, la rubrica prezentă, despre „casa tuturor“ dintr-o aşezare rurală, locul de unde se dă ora exactă locală şi unde se iau decizii care afectează fiecare om, fiecare gospodar: primăria. Aproape întotdeauna se spune că aşa cum arată primarul sau aşa cum arată sediul administraţiei publice tot aşa este şi comuna, gospodărită ori ba. La o adică, nici nu poţi cere ordine dacă o primărie nu este ea întâi de toate ordonată. În Prahova, în ultimii şase ani, aproximativ 70% dintre sedii au fost renovate, extinse, modernizate sau refăcute de la firul ierbii. Construcţiile sunt în fel şi chip, care mai scumpe, care mai atipice arhitecturii satului, care mai somptuoase, care mai decente. Mai puţine sunt însoţite şi de grija pentru detalii exterioare.

La Apostolache, sediul administraţiei publice locale este recent construit. Primarul Mihail Bratu, reales de patru ori în funcţie, avea la dispoziţie mai multe soluţii. Cea mai simplă ar fi fost să arunce câteva îmbinări metalice, să le compartimenteze, să le îmbrace în sticlă, marmură şi termopane. Dar domnia sa a ales un proiect nu neapărat modest, dar care dă infinit mai bine: construcţia păstrează o înălţime decentă, este „plină“, solidă, distribuită echilibrat, foloseşte lemn şi se încadrează perfect în peisajul colinar. Şi nu numai în decorul rural, ci şi în nota arhitecturii celorlalte clădiri publice, şcoală, centrul cultural, dispensar uman sau veterinar. În interior, construcţia este cât se poate de modernă, ceea ce înseamnă că stilul clasic ori sobru nu împiedică cu nimic o abordare plină de confort pe dinăuntru. Primarul nu a scos clădirea la stradă, ci a plasat-o mai la interior, atât cât să-i dea voie să amenajeze un mic spaţiu verde de „bun venit“, bine flancat de pavaj.

Olari este o comună înfiinţată în 2004. Şi sediul este, aşadar, nou-nouţ. Trebuie să spunem că localitatea este una de legumicultori, oameni preocupaţi de felul în care arată casele şi curţile interioare. Şi sunt, trebuie să spunem, gospodării una şi una. În aceste împrejurări, nici primăria nu putea fi mai prejos. Construcţia este modestă ca dimensiune, nu ştim cât de inspirată arhitectural, dar în mod cert aerul de curăţenie şi prospeţime este predominant. Mica grădină din faţă prezintă un exces de aranjament peisagistic, dar atâta vreme cât brazii argintii şi ceilalţi arbuşti sunt încă mărunţi, aglomerarea de flori, arboret şi compoziţii nu sufocă. Cum era şi normal, la o aşa bogăţie de solarii, comuna nu duce lipsă de răsaduri cu flori, astfel încât tot timpul anului, de la panseluţe, trecând la trandafiri şi sfârşind cu tufănelele, spaţiul este scăldat în culoare şi parfum. Una peste alta, face o impresie foarte bună ca prima instituţie din comună să fie îngrijită şi extrem de primitoare. Şi încă un amănunt: primarul Milică Voinescu se ocupă personal de grădina administraţiei şi are pretenţia ca toate instituţiile publice să arate la fel de ordonat.

În comuna Măgureni, autorităţile n-au rezistat tentaţiei şi au proiectat un sediu impunător, dar care n-are loc într-un top 10 al celor mai mari primării din judeţ. Construcţia este însă una plăcută, chiar dacă face risipă de spaţiu. În interior, casa scării joacă, dacă vreţi, rol de seră de flori, aspect care îmblânzeşte ambientul rece, oarecum gol şi impersonal al acestei părţi de clădire. De altfel, holurile generoase în exces sunt oarecum estompate cu diverse compoziţii, din care nu lipsesc plantele la ghiveci. Intrarea este proiectată separat, una pentru maşini şi alta pentru salariaţi şi public, aleile fiind despărţite şi flancate de benzi florale. Arborii (sălcii) şi arbuştii sunt plantaţi de curând, astfel că nu şi-au pus în valoare prezenţa. Aleea pietonală este mărginită de bănci (canapele) şi de un fel de mese rustice, robuste, din lemn neprelucrat, un pic nepotrivite ca îmbinare şi culoare, amănunt care poate fi iertat totuşi, având în vedere că primarul Gheorghe Iarca a făcut lucrurile pe rând, iar o parte din mobilier este donat.

La Poienarii Burchii, la fel ca la Apostolache, spaţiul din faţa sediului administraţiei (vechiul local, recâştigat în instanţă de foştii proprietari, era şi este clădire monument istoric) n-a fost spart ori sufocat cu betoane. Notă foarte bună pentru iubitorii de verde, care au înţeles că un gazon face cât o mie de pavaje colorate. Dacă şi gazonul este întreţinut cum se cuvine, şi este, reuşita amenajării unei bucăţi de grădină este ca şi asigurată. Ar fi de reproşat poate faptul că designerii au folosit doar conifere, uitând complet de liliacul sau iasomia specifice zonei. În schimb, fiindcă în zonă există o unitate specializată în producerea butaşilor de trandafir, micul parc este inundat de multe soiuri de rose (trandafiri), care asigură înflorirea din iunie şi până târziu, în octombrie.

Anul trecut, în Prahova au fost inaugurate mai multe sedii ale administraţiei publice locale, printre care Bărcăneşti şi Berceni. Presa locală s-a întrecut în superlative, prima fiind considerată cea mai mare primărie din judeţ, iar a doua – cea mai modernă. La Bărcăneşti era nevoie de construcţie, dat fiind faptul că peste vechea clădire a trecut autostrada, dar nimeni nu s-ar fi gândit că va ieşi un gigant. Cam prea mare şi cam prea ieşită din peisaj, peste măsură de înflorată arhitectural, dacă e să ne întrebaţi pe noi. Cât despre construcţia de la Berceni, să spunem doar că are 15 birouri... De altfel, primăriile din comunele prahovene s-au întrecut, să spunem aşa, în dimensiuni. Cea mai mare rămâne construcţia din Brazi, fiind urmată de primăriile Bărcăneşti, Floreşti, Târgşoru Vechi, Berceni, Gornet Cricov, Bucov, Ceraşu, Tomşani, Colceag, Măgurele etc.

Maria Bogdan
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.3, 1-15 FEBRUARIE 2013

Drumul Sării, o nouă cale turistică

După ce, în ultimii ani, autorităţile judeţene din Prahova au inaugurat un număr de drumuri consacrate agroturismului, şi anume: Drumul Vinului, Drumul Fructelor şi Drumul Voievozilor, iată că acum, când anul se sfârşeşte, după mai bine de trei ani de lucru continuu, la Telega, binecunoscută localitate, care marchează punctul de legătură dintre Valea superioară a Prahovei şi cea a Slănicului, a fost inaugurat Drumul Sării. Un drum străvechi, folosit cu succes încă din timpul Daciei Romane, dar abandonat de mai multă vreme, izolându-se astfel aproape toate localităţile din această importantă zonă turistică a ţării.

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Cristea BOCIOACĂ

Sistemele fotovoltaice vor ilumina primăriile prahovene

Consiliul Judeţean Prahova, împreună cu Agenţia pentru eficienţă energetică şi de energii regenerabile – AE3R, Prahova a inaugurat sistemul fotovoltaic din comuna Ariceştii Rahtivani, al doilea din judeţ şi din ţară, aparţinând unei autorităţi publice locale. Cele 19 panouri fotovoltaice, realizate în tehnologie siliciu policristalin, dezvoltă o putere de 4,5 KWp, câte 240 Wp fiecare. Ele au fost instalate în faţa primăriei şi vor avea ca scop asigurarea alimentării cu energie electrică a instituţiei pe întreaga perioadă a anului.

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Stelian Ciocoiu
LUMEA SATULUI NR.22, 16-30 NOIEMBRIE 2012

La Brazii de Prahova, deşi câmpul respiră petrol, oamenii trăiesc şi din agricultură

Cine nu cunoaşte azi comuna Brazi, localitate aflată la mai puţin de cinci kilometri de Ploieşti, la o altitudine de numai 73 de metri, acolo unde Prahova, împreună cu Leaotul şi Viişoara, formează o luncă? Alcătuită dintr-o salbă de şase sate, comuna a devenit celebră deopotrivă prin Rafinăria PETROBRAZI şi numeroasele sale unităţi de prelucrare şi distribuţie a petrolului, de producere a energiei termice şi electrice, prin parcuri industriale, prin puzderia de firme comerciale din cele mai felurite domenii (vreo trei sute la număr), dar şi prin câmpurile roditoare. Chiar dacă agricultura-i oarecum în plan secund, aceasta ocupă un loc de frunte, prin recolte mari, contribuitoare şi atunci când vine vorba de susţinerea pieţelor oraşului reşedinţă de judeţ. Cu legume timpurii şi proaspete, cu produse lactate şi altele. O susţinere pe care zeci şi chiar sute de localnici o aduc din plin! Asta, fiindcă aici, la Brazi, pământul – aproape 5.000 ha – este roditor, iar izlazurile au iarbă grasă.

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Cristea BOCIOACĂ
LUMEA SATULUI NR.21, 1-15 NOIEMBRIE 2012

Abonează-te la acest feed RSS