reclama youtube lumeasatuluitv
update 20 Sep 2019

Romsilva a reușit menținerea a peste 9.000 de hectare de pădure din județul Mureș în proprietatea statului

Regia Națională a Pădurilor – Romsilva și Instituția Prefectului județului Mureș au câștigat, definitiv și irevocabil, procesul cu urmașii baronului Daniel Banffy, menținând astfel în proprietatea statului 9.323,8 hectare de pădure din județul Mureș, pe raza comunelor Stânceni, Răstolița și Lunca Bradului. Aceste suprafețe se alătură celor peste 220 de mii de hectare de pădure recuperate sau menținute în patrimoniul statului de către juriștii Romsilva, în ultimii doi ani și jumătate.

Printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă din iunie 2007, trei urmași ai baronului Daniel Banffy au obținut, pe cale judecătorească, reconstituirea dreptului de proprietate pentru cele 9.323,8 hectare cu păduri, pășuni și fânețe.

Pe o perioadă de câțiva ani, specialiștii Direcției Silvice Mureș și ai Prefecturii Mureș au derulat o amplă cercetare arhivistică, în România și Ungaria, referitoare la documente ce au stat la baza preluării în proprietatea statului a celor 9.323,8 hectare.

În urmă cu patru ani, la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securități au fost descoperite o serie de documente care au condus la exercitarea unei căi de atac extraordinare împotriva hotărârii judecătorești prin care se reconstituia dreptul de proprietate urmașilor baronului Daniel Banffy.

Astfel, s-a descoperit că baronul Daniel Banffy a fost inculpat, în anul 1946, și condamnat șase ani mai târziu pentru instigare la crime împotriva umanității, judecătorii dispunând și confiscarea averii acestuia, pentru fapte comise în timpul ocupației horthyste, care au condus la moartea mai multor locuitori ai comunei Lunca Bradului.

Așadar, proprietățile baronului Daniel Banffy nu au fost preluate abuziv de către regimul comunist, ci legal, pe baza legilor postbelice ce pedepseau crimele de război și colaborarea cu inamicii României și statelor Aliate.

Pe baza acestor documente, juriștii au promovat o cerere de revizuire, procesul fiind strămutat la Judecătoria Giurgiu, care a dat câștig de cauză Direcției Silvice Mureș și Instituției Prefectului județului Mureș în anul 2016, hotărâre menținută în urma recursului de către magistrații Tribunalului Giurgiu.

Juriștii Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva au reușit, în ultimii doi ani și jumătate, să mențină sau să reintroducă în proprietatea publică a statului, în urma proceselor, 230.514,25 hectare de pădure, cel mai cunoscut caz fiind cel de anul trecut, când 166.813 hectare de păduri revendicate de Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei au rămas în proprietatea statului și în administratea Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva.

Regia Națională a Pădurilor – Romsilva administrează 3,14 milioane de hectare de păduri proprietatea publică a statului și asigură servicii silvice, pe baze contractuale, pentru aproximativ un milion de hectare de păduri aflate în alte forme de proprietate, a autorităților publice locale sau privată.

Dezastru ecologic pe Mureș, evitat cu profesionalism

„13 aprilie. Și Izvorul Tămăduirii! Hmmm, nu e chiar o zi prea grozavă să fii de serviciu“, gândea probabil dispecerul de la Administrația Bazinală de Apă Mureș. Și poate că și-ar fi continuat mai departe gândul cu planuri pentru week-end dacă la ora 12.40 telefonul nu l-ar fi întrerupt cu zgomotul său strident. Blazat, l-a ridicat cu un gest ușor plictisit, a lehamite. Dar toate acestea s-au risipit pe măsură ce deslușea cuvintele venite de la celălalt capăt al firului. Undeva, la Iernut, o pată de ulei, întinsă cât vedeai cu ochii, cobora în jos, pe Mureș.

Intervenție la început de week-end

Cam așa ar fi putut începe povestirea despre catastrofa ecologică evitată la limită, în Săptămâna Luminată, pe râul Mureș. Circa o tonă de ulei de transformator s-a scurs atunci în râu, de la Termocentrala Iernut. Pata formată avea 70 - 80 de metri lățime și se întindea pe zece kilometri. Un adevărat dezastru. Prima grijă a specialiștilor de la Apele Române a fost să găsească sursa scurgerii și să preleveze probe de ulei. Odată cu primele rezultate s-au mai liniștit puțin. Compușii de pe suprafața Mureșului nu conțineau bi- sau trifenilpoliclorurați, o categorie de substanțe deosebit de toxice. Cu toate acestea, pericolul rămânea. Pelicula de ulei împiedica schimbul de gaze între apă și atmosferă. Depunerile de ulei de pe maluri ar fi distrus vegetația pe zone întregi. Păsările și peștii atinși de pată erau și ei sortiți pieirii, iar pata de ulei cobora, tot mai departe! Protocoalele de intervenție în caz de dezastru au fost puse operativ în practică. Comitetul pentru situații de criză a întocmit urgent un plan de operații. Pe scurt, s-a decis amplasarea unor baraje absorbante pe cursul râului. Operațiune aparent simplă pe hârtie, dar aproape imposibilă în condițiile în care Mureșul umflat transporta 180 mc de apă pe secundă.

mediu mures poza 1

Trei rânduri de baraje

S-a cerut ajutor din partea colegilor din Administrațiile Bazinale de Apă vecine, respectiv Olt și Crișuri. În noaptea de 13 spre 14 aprilie, la ora 3,30, a fost finalizată instalarea primului baraj absorbant, la Teiuș. Între timp, la Șibot, mai în aval, echipele de intervenție nu găseau nicio soluție să ancoreze barajul plutitor, lung de 120 de metri. În final, bacul plutitor adus de la Sibiu s-a dovedit a fi rezolvarea problemei. La ora 12,30 era finalizat și acest baraj. Între timp sosiseră și vești noi. Destul de bune. La ora 9,30 unda de poluare trecuse de barajul de la Teiuș. În jur de 24% din cantitatea de ulei rămăsese în materialul absorbant de acolo. În jurul orei 15, unda de poluare, încă periculoasă, a ajuns și la Șibot. Încă 30% din uleiul deversat a fost oprit. Dar mai rămăseseră încă aproape 500 de litri, care coborau, mai departe, pe Mureș. În amonte de captarea pentru lacul Termocentralei de la Mintia, de lângă Deva, se începuse montarea unei salbe de trei baraje. Amplasate în formă de con, aveau lungimile de 80, 100 și 120 de metri. Între ele au fost lăsate spații de liniștire a apei. Prafuri, granule și alte materiale absorbante au fost pregătite pentru captarea petelor de ulei aflate în aceste zone. În dimineața zilei de 15 aprilie, la ora 14, tot dispozitivul era gata. Intervenția a avut loc în cursul nopții. Dar zorii zilei de 16 au adus cu ei un motiv de satisfacție: nici o pată, cât de mică, nu se mai zărea în jos de baraj. Tot agentul poluant fusese captat. Preventiv, la Căpruța, lângă Săvârșin, a mai fost instalat un baraj. Colegii maghiari, care fuseseră alertați încă de la producerea evenimentului, au fost informați că primejdia a trecut.

Dar, ceea ce pentru unii nu reprezintă decât un amănunt, pentru cei de la Apele Române este un cuantificator al rezultatului: nu s-a înregistrat mortalitate piscicolă. Adică ecosistemul nu a fost afectat!

Alexandru GRIGORIEV

  • Publicat în Mediu

Cetatea Sighișoarei, peste 700 de ani de istorie și cultură

Anul acesta, când mă aflam pentru a doua oară pe străzile înguste din Nessebar – Bulgaria, m-am gândit intens la... Sighișoara. Și m-am gândit, cu o oarecare vinovăție, că alergăm – și e bine s-o facem, pentru plăcerea noastră și pentru cunoaștere (istorii, culturi, civilizații, tradiții) – prin toată lumea și neglijăm locurile de acasă, pe care poate că nu le-am străbătut în totalitate sau suficient. Și nu doar Sighișoara mi-a venit în minte, ci multe alte zone fermecătoare de la noi – Valea Nerei, Valea Cernei, Maramureș, Sibiu, Bucovina, Delta Dunării, Cazanele, fiecare râușor de munte, fiecare poiană etc. Da, avem și noi raiul nostru, dar parcă uneori prea sucim nasul mofturoși, cu dor de afară, dar fără să trăim pe-ndelete dorurile de acasă.

La Nessebar, istoria vine din anul 510 î.H. Sighișoara noastră este atestată documentar din anul 1.280. Dar bineînțeles că în subsolul pe care se află Cetatea au fost descoperite urme ale unor așezări de la începutul epocii fierului. Deci din mileniul I înainte de Hristos. Mai precis anii 800 î.H. pentru Europa de Est. Dinainte de Nessebar, cum ar veni. Pe Dealul Școlii (la Biserica din Deal) a existat din Antichitatea preistorică o cetate de pământ cu șanțuri și valuri întărite de palisade, distrusă de tătari și după aceea de sași, pentru a face loc cetății medievale din piatră. Ambele localități au ceva în comun: fac parte din patrimoniul mondial UNESCO. Sighișoara – din 1999, Nessebar – din 1983. Culturile și izvoarele istoriei sunt însă diferite.

Pe urmele breslașilor

E anevoios de descris atâta istorie a Cetății Sighișoarei într-un singur articol. Pesemne va fi o însemnare incompletă. Dar îmi asum riscul, de dragul de a împărăți împreună o bucată de istorie românească (chit că e săsească, tot fundament românesc are, în fine, dacic ori ce alți strămoși își vor mai fi lăsat sângele prin venele noastre!). E meritoriu că sighișorenii – ca medieșenii, sibienii și alte localități - nu au invadat zonele medievale cu modernisme. În marile orașe, deși aparent se păstrează nucleul istoric, nu s-au lăsat administratorii noi, cu ifose europene, până ce n-au trântit, printre monumentele de arhitectură, măgăoaie din sticlă fumurie. Și nici măcar nu-s ifose europene, fiindcă vesticii chiar și-au conservat monumentele; vechiul a rămas vechi, iar noul s-a dus la periferie! Revenind la Cetatea Sighișoarei, ea datează din anul 1280. Meșteșugarii stabiliți aici și organizați în bresle au ridicat în jurul cetății un zid din piatră, lung de 930 m și înalt de 4 m. Prin anii 1400, zidul a fost înălțat cu alți 3-4 m, iar în următorii 200 de ani, porțiuni din acesta au fost săltate până la 15 m.

Au fost apoi construite 14 turnuri, fiecare cu numele breslei care le-a ridicat. 9 dintre ele se mai păstrează și astăzi: Turnul cu ceas, al tăbăcarilor, croitorilor, fierarilor, cojocarilor, cizmarilor, măcelarilor, frânghierilor și al cositorarilor. Acestora li se adaugă Scara Școlarilor, Casa cu Cerb, Casa Venețiană, Biserica Mănăstire, iar în afară, Biserica din Deal, Biserica Leproșilor etc. Sighișorenii au înfruntat multe de-a lungul existenței așezării, dar cea mai grea perioadă a fost între anii 1601-1700. La începutul secolului al XVII-lea, cetatea a fost ocupată de secui, care au lăsat pagube uriașe după un an de dominație. Prin 1912, aceștia au vrut iar să invadeze orașul, dar au întâmpinat rezistență eroică din partea localnicilor. Au fost, în acel secol, patru cutremure mari și cumplita epidemie de ciumă. Dar cel mai dramatic eveniment a fost cel din 30 aprilie 1676, când un incendiu puternic aproape că a mistuit Cetatea, Orașul de Jos și împrejurimile. Au rămas neatinse Biserica din Deal și 5 turnuri. Aproape că oamenii au vrut să părăsească Sighișoara atunci.

Cetatea misterelor

În Cetate, despre ce să vorbim?, că-s atât de multe de văzut... Scara Școlarilor mai are 175 de trepte. Așa sunt de 168 de ani.  Inițial, când a fost construită, în 1642, avea 300 de trepte. Ulterior a fost acoperită pentru a-i proteja pe elevii care chiar străbăteau acest traseu în drumul loc către Liceul J. Haltrich. Iar despre turnuri... cu care să începem mai întâi? Poate cu cel cu ceas, pentru că e cel mai înalt, de 62 m? În această clădire, la primul etaj, până în 1556 a funcționat primăria orașului, iar din anul 1899 aici își are sediul Muzeul de istorie. Clădirea în sine e un spectacol de arhitectură: console care ies din perete, etaj tras în interior la nivelul cinci, patru turnulețe care simbolizau că orașul avea drept de judecată, un acoperiș înalt de 34 m, din țiglă smălțuită, un stâlp meteorologic, în vârful căruia stă un cocoș ce se rotește în direcția vântului. Iar ceasul are figurine cu zilele săptămânii, un toboșar bate sferturile de oră, apoi o avem pe zeița dreptății, pe cea a justiției, iar altele două semnifică ziua și noaptea. Toate celelalte turnuri, unele reconstruite după incendiul din 1676 ori mai târziu, poartă, într-un fel sau altul, amprenta celor care le-au edificat. Evident, toate aveau și rol de apărare. În Cetate se mai află Biserica Mănăstirii, construită în secolul al XIII-lea și demolată la sfârșitul secolului al XIX-lea. Din fosta zidire se mai conservă doar un coridor pe latura nordică. Forma actuală datează din anul 1677. Construit în stil gotic, lăcașul are trei nave de înălțimi egale, iar în interior se păstrează o cristelniță de bronz din 1440, realizată de meșterul Iacob, și un toc de ușă, sculptat în 1570 de pietrarul Toma. După ce picturile interioare au fost interzise după adoptarea Reformei, biserica a fost împodobită cu strane, balcoane bogat decorate cu sculpturi și covoare orientale. Nu voi insista cu descrierea altor obiective. Rămâne de reținut că Sighișoara este singura cetate medievală din sud-estul Europei care e și locuită. Și adaug: parcă una plină de mistere... Dar nu mistere legate de legenda potrivit căreia aici s-ar fi născut Vlad Țepeș, al cărui tată, Vlad Dracul, se zice că ar fi locuit în oraș între anii 1431 și 1435, ci e vorba despre stilul arhitectural masiv, greoi, despre zidurile înnegrite care or fi având și ele amintiri, despre prea puțina limba română pe care o auzi...

GALERIE FOTO


 

Maria BOGDAN

  • Publicat în Turism

Ansamblul „Cununa Călimanilor“, ambasadorul tradițiilor din zona Mureșului

În zilele de sărbătoare, pe ulițele Muzeului Satului „Dimitrie Gusti“ din București te întâlnești mereu cu persoane care păstrează tradițiile și obiceiurile românești, ba mai mult, le și transmit din generație în generație. Așa l-am cunoscut pe domnul Vasile Gabor, coregraful Ansamblului „Cununa Călimanilor“. Era înconjurat de copii și tineri, îmbrăcați în costumul popular specific comunei Deda din județul Mureș. O comună de altfel cu o vastă activitate culturală și care are chiar și un muzeu etnografic.

„Acest ansamblu a fost înființat în 2004. Am avut de-a lungul timpului mai multe generații de copii pe care i-am învățat jocuri populare, nu doar de pe Valea Mureșului, ci suite de dansuri din zone limitrofe comunei noastre. Împreună cu un colectiv de părinți inimoși am înființat o asociație culturală și astfel participăm la diferite festivaluri sau acțiuni pe care le desfășurăm în comună. La noi totul este cântec, joc și voie bună. De exemplu, anul trecut am fost la un festival internațional organizat în Macedonia, iar cu generațiile anterioare am fost și în Polonia, Bulgaria, Ungaria. Noi prezentăm pe scenă 8 suite de dansuri specifice diferitor zone ale țării, iar cu ajutorul părinților din cadrul asociației am realizat costume pentru fiecare dintre aceste zone. Așa ne prezentăm cu mândrie în orice colț din lumea asta“, a punctat coregraful ansamblului.

În prezent, domnul Gabor coordonează activitatea celor 36 de dansatori, 5 instrumentiști și 4 soliști vocali. Obiectivele acestora sunt culegerea, transmiterea și promovarea folclorului din zonă prin intermediul cântecelor, al jocului și al obiceiurilor. Repertoriul ansamblului este format din dansuri și cântece din zona folclorică a Văii Superioare a Mureșului, dar și din alte zone precum Câmpia Transilvaniei, Făgăraș, Moldova sau Maramureș. 

Ce mi-a plăcut cel mai mult la membrii ansamblului a fost mândria cu care purtau costumul popular specific zonei de baștină, precum și timiditatea specifică tinerilor din lumea satului, care iubesc tradiția și își rup din timpul liber ca s-o prezinte și celorlalți. Mult timp de acum încolo îmi vor rămâne în minte zgarda cu bani de argint purtată de fetele din ansamblu și pălăria cu pene de struț și mărgele a băieților. De ce tocmai aceste elemente? Pentru că sunt specifice comunei Deda și imposibil de atribuit altei zone din țară.

De remarcat este faptul că, deși ansamblul nu are o istorie vastă în spate, ci este format la începutul anilor 2000, membrii acestuia sunt deja cunoscuți la nivel național și internațional și apreciați, pentru că transmit prin dans și cântec bucurie și speranță. Speranța că tradițiile românești nu vor muri niciodată!

amsamblu cununa a

Larissa SOFRON

  • Publicat în Cultura

Ziua Naţională a Bălţatei Simmental la Mureş - ediţia a II-a!

În perioada 1-2 septembrie 2017 va avea loc la Târgu Mureș "Ziua Naţională a Bălţatei Simmental". Organizatori: FCBR - Federaţia Crescătorilor de Bovine din România, ACTJM - Organizaţia de Control Oficial a Producţiilor, ONIA - Organizaţia Naţională de lnsămâţări Artificiale din România, SEMTEST-BVN - Organizaţie de Reproducţie, SCDCB - Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor.

Ziua Nationala a Baltatei Simmental1

SCOPURI PROPUSE

  • Sărbătoare naţională a tuturor fermierilor crescători de Bălţată Simmental.
  • Promovare naţională şi internaţională a celei mai vechi rase crescută cu preponderenţă în zona Transilvaniei, Moldovei şi Banatului.
  • Cel mai mare eveniment cu specific zootehnic din România, ce întruneşte fermieri din peste 30 de judeţe în judeţul Mureş.
  • Dezbateri tematice, prezentări, simpozion, congres cu cei mai mari specialişti în domeniu din ţară şi străinătate, reprezenţanti a celor mai importante organizaţii naţionale şi europene de profil.
  • Expoziţie naţională de animale din rasa Bălţată Simmental cu premierea celor mai frumoase exemplare.

Descarcă programul complet (pdf)

Ziua Nationala a Baltatei Simmental2

Semtest BVN Mureș, la 40 de ani de existență

Parada Taurilor, organizată de Semtest BVN Mureș în fiecare an în prima sâmbătă a lunii octombrie, este unul dintre cele mai mari și importante evenimente de profil la nivel internațional. Manifestarea din acest an a reprezentat și un motiv în plus de sărbătoare – împlinirea a 40 de ani de activitate a societății în organizarea reproducției la bovine prin însămânțare artificială și intensificarea procesului de ameliorare a raselor.

Progres constant

De 15 ani, în localitatea Sângiorgiu de Mureș se reunesc aproximativ 1.500 de fermieri din toată țara, specialiști din domeniul zootehnic, dar și invitați de peste hotare pentru a afla cele mai noi detalii cu privire la performanțele din domeniu. Evenimentul din acest an a fost precedat de un simpozion pe teme de genetică și ameliorare în zootehnie, tehnici de însămânțări artificiale, subiecte care au suscitat interesul participanților.

A doua zi, la paradă au fost prezentați 26 de tauri din rasele Bălțată, Holstein, Friză, Brună, Pinzgau, Limousine, pe categorii de exploatare. Cui se adresează specialiștii acestui remarcabil centru și cât de interesați sunt fermierii de a folosi în fermele lor material seminal de la cei mai valoroși tauri existenți aici am aflat de la directorul acestei entități, ing. Valer Sician: „Sunt convins că Semtest a scris și scrie în continuare adevărate pagini de istorie pentru zootehnia românească, prin jumătate de milion de viței produși anual în țară și în lume, și cred că ce facem noi se resimte în ferme. Ne adresăm fermierilor, pentru că ei sunt beneficiarii muncii noastre, mă refer în special la crescătorii de bovine, dar sigur că nu putem uita nici de colaboratorii direcți. Faptul că tribunele au fost pline în acest an demonstrează faptul că fermierii, mari sau mici, devin din ce în ce mai interesați de progresul genetic și sunt conștienți de faptul că într-o fermă trebuie asigurată și rasa. Ne bucurăm că și România merge spre performanță și că fermierul român își dă seama că din creșterea animalelor se pot face bani.“

Semtest BVN vedere ansamblu

Întrebat care sunt preferințele fermierilor atunci când vine vorba despre alegerea între vacile de lapte și cele de carne, domnul Sician a punctat faptul că părerile sunt împărțite, dar că trebuie recunoscută rentabilitatea vacii de lapte. „Mă bucură faptul că noi creștem de la an la an și în ceea ce privește procesul de ameliorare și selecție. Dacă ar fi să vorbim despre alegerea între vaca de lapte și cea de carne, părerile sunt împărțite. Sunt fermieri care merg spre producția de lapte, mai ales aceia care au ferma amplasată în jurul centrelor urbanistice, iar cei din zonele mai retrase, de deal și de munte, aleg rasele de carne. În acest moment livrăm material seminal în aceeași cantitate pentru ambele categorii. Și asta pentru că în ultima perioadă au fost solicitări tot mai mari pentru bovina de carne, probabil și datorită subvenției care stimulează mai mult. Vaca de carne nu este neapărat mai rentabilă, rentabilă este subvenția pe care o primesc. Dar nu trebuie să uităm că subvenția este într-un an, anul viitor nu se știe ce ne așteaptă. Iar subvenția este mai mare tocmai pentru că nu este atât de rentabilă vaca de carne. Cred că pentru specificul țării noastre, vaca de lapte este totuși mai avantajoasă“, a punctat directorul Semtest BVN.

Renume mondial

La eveniment au fost prezenți și oaspeți de peste hotare: dr. Johannes Aumann – directorul programului de ameliorare în cadrul BVN Germania, dr. Stefan Neuner – BVN Germania, precum și Franz Kaltenbrunner – reprezentant al Asociației Flechvieh din Austria.

Nu putea lipsi de la manifestare nici președintele Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, domnul dr. Radu Roatiș, care a specificat faptul că „Parada Taurilor poate primi titulatura de evenimentul anului din punctul de vedere al promovării geneticii. Semtestul este o unitate de vârf a României, iar prin faptul că putem merge la export cu ajutorul lor cu material de calitate este de apreciat. Genetica pe care o promovează cei de aici, precum și sprijinul pe care îl oferă fermierilor duc la obținerea unor produși de calitate ce au căutare și pe piețele externe.“ Mai mult decât atât, președintele ANSVSA a punctat faptul că la evenimentele de profil din străinătate a fost adesea întrebat despre taurii de la Târgu Mureș. Cea mai recentă întâmplare de acest gen s-a înregistrat în Argentina, acolo unde are loc una dintre cele mai importante expoziții de profil din lume.

Semtest BVN1

Însă aprecierile nu se opresc doar la vorbe, ci au și perspective de concretizare. „Acum o lună l-am sunat pe domnul Sician și l-am rugat să ia legătura cu autoritățile din Iran care, deși au colaborări cu țări precum SUA, Austria sau Germania, își doresc ca Semtest BVN Mureș să devină partenerul principal pentru toată peninsula.“

Ce spun vizitatorii

Participanții la paradă au fost în mare parte fermieri care colaborează cu firma mureșeană. Unul dintre aceștia este domnul ing. Ioan Pop – administratorul firmei Ceragrim, care are un efectiv de 900 bovine împărțit în 2 ferme. „Această manifestare este importantă, dacă nu vitală, pentru crescătorii de bovine, în ceea ce privește ameliorarea rasei Bălțată Românească de tip Simmental. Întreaga cantitate de material seminal folosită în ferme este achiziționată integral de la Semtest. De aproximativ 15 ani colaborăm cu cei de aici, și pot spune că am pornit de la o producție de 3.500 l/vacă care astăzi s-a dublat. Asta se datorează materialului seminal de calitate și ce este mai important de subliniat este faptul că am reușit acest lucru fără să importăm vreun animal din străinătate, ci cu ajutorul celor de la Semtest“, a specificat fermierul.

Președintele Federației Crescătorilor de Bovine din România, Claudiu Frânc, a declarat: „Este o mare șansă pentru noi că încă avem în țară asemenea unități reprezentative care funcționează. Semtest împlinește la această ediție 40 de ani de activitate, iar faptul că s-a înregistrat un număr impresionant de fermieri care au participat denotă interesul acestora pentru zootehnie. De la an la an acest eveniment câștigă atât prin calitatea vizitatorilor și a fermierilor, prin ceea ce văd aici, cât și prin informația adusă. Am avut parte de un extraordinar simpozion ce a avut ca temă o noutate – „Transplantul de embrioni“, lucruri care până acum ni se păreau vise. Dar iată că echipa de aici face ca aceste vise să devină realitate prin prezența profesorilor din toate institutele agronomice din țară – Iași, Timișoara, Cluj, București.“

Ion BANU, Loredana Larissa SOFRON

Revista Lumea Satului nr. 20, 16-31 octombrie 2016 – pag. 40-41

Castelul-pensiune Haller, model de conservare a patrimoniului cultural național

Castelul Haller, de la Orga – Mureș, este un bun exemplu de conservare a patrimoniului cultural național. Nu o spunem noi, ci arhitecții de la Comisia Națională a Monumentelor Istorice de pe lângă Ministerul Culturii. Autoarele uneia dintre cele mai reușite reconstituiri istorice din Transilvania sunt două surori, Reka și Kinga Foris, tinerele încumetându-se la o asemenea dificilă întreprindere la ieșirea de pe băncile facultății. Castelul a primit utilitate turistică, cu o componentă muzeistică și de conservare a arhitecturii de secol XVII.

Ramura familiei nobiliare Haller din Transilvania își are originile în Nürnbergul secolelor XIII-XVI. Descendenții stabiliți în interiorul Carpaților cu începere din secolul al XVII-lea au deținut mai multe domenii, până în zilele noastre păstrându-se castelele de la Coplean – Cluj, Gârbou – Sălaj, Orga – Mureș și Sânpaul – Mureș. Trei dintre acestea sunt ruinate, singurul consolidat fiind cel de la Orga – Mureș. Temeliile castelului din Ogra au fost puse în secolul al XVII-lea, dar ceea ce astăzi s-a reconstituit a fost construit între secolele XVIII-XIX, în stilul post-baroc. După naționalizarea din 1949, în clădire au funcționat o școală, un internat și primăria (sfatul popular) din localitate. Când urmașii nobililor Haller au recâștigat proprietățile, au vândut castelul din Orga familiei Foris, din Târgu-Mureș, care i-a conferit utilitate turistică. De fapt au avut de ales între construcțiile Haller din Sânpaul și Orga, ultimul fiind preferat pentru că era mai mic ca dimensiune, dispunea de un element de impact, o cramă unică în felul ei, iar construcția era mai puțin devastată/degradată. E un fel de a spune, fiindcă renovarea a pornit de la niște ruine. De transformarea castelului în pensiune s-au ocupat surorile Reka (29 de ani) și Kinga (30 de ani). Și au făcut-o încă din vremea studenției ori la ieșirea de pe băncile facultății, beneficiind de sprijinul total al părinților. Dificultatea a constat în faptul că imobilul este clădire monument-istoric și a trebuit să se supună anumitor rigori: păstrarea arhitecturii inițiale, folosirea obligatorie a unor materiale (lemn, tencuială interioară și exterioară, culori, modele, acoperiș, mobilier) apropiate de cele de la construcția castelului etc. Kinga Foris ne spunea că a angajat un arhitect, acesta a realizat planurile, a obținut aprobări de la Comisia Monumentelor Istorice, iar totul a durat foarte mult și cu costuri suplimentare. Cu greutate au decurs și procedurile pentru obținerea și derularea fondurilor europene: „Banii ne-au ajutat foarte mult, dar acum, privind retrospectiv, gândesc că tema nu este una fezabilă pentru a angaja atâtea proceduri extrem de dificile.“ Investiția a început în 2007, a durat 4 ani, iar costurile s-au ridicat la un milion de euro. Este vorba de primele costuri cu renovarea și redefinirea destinației, fiindcă de bani mai este nevoie pentru alte multe retușuri! Pentru ca istoria castelului să nu fie uitată, au fost recuperate o serie de lucruri care au aparținut familiei Haller – mobilier, un pian, manuscrise, cărți vechi, picturi, fotografii, obiecte personale –, fiind amenajat un mic muzeu. Deși surorile Foris sunt foarte mândre pentru ce au realizat și pentru faptul că mulți vizitatori (din țară și de peste hotare) sunt interesați să vadă acest model național de conservare a patrimoniului istoric și cultural, ele au mărturisit că, dacă ar fi s-o ia de la capăt, n-ar mai face încă o dată la fel, nu s-ar mai apuca de-o asemenea treabă complexă, costisitoare și greu returnabilă de sume care să compenseze investiția.

Maria Bogdan

Perspective optimiste pentru comuna Fântânele - Mureş

După 30 de ani de profesat în meseria de inginer zootehnist, József Varga s-a întors în comuna sa natală, Fântânele – Mureş, unde, în 2012, a fost ales, cu o majoritate confortabilă, primar al localităţii. Le-a promis consătenilor săi că va asfalta mai multe străzi în sate componente şi a făcut-o; a promis că va aduce îmbunătăţiri infrastructurii sociale, de asemenea s-a ţinut de cuvânt. Următorul proiect foarte aşteptat, în afara acelora privind renovarea şi dezvoltarea satelor, obţinute prin intermediul Asociaţiei Microregionale Târnava Mică Bălăuşeri – Sovata, se referă la o centrală pe gaze construită într-un parteneriat româno-japonez şi la edificarea unui parc industrial.

Sate componente – Viforoasa, Fântânele, Călimăneşti, Roua, Bordoşiu, Cibu. Suprafaţa totală – 6.414 ha. Intravilan – 177,2 ha. Extravilan – 6237,6 ha. Populaţie – 4.693 de locuitori. Număr de locuinţe – 2.013. Număr de gospodării – 1.847. Număr de grădiniţe – 6. Număr şcoli – 6, două I-VIII, 4 I-IV.

Localitatea Fântânele, atestată documentar din 1332, este situată în sud-estul judeţului Mureş, în Podişul Târnavelor, pe râul Târnava Mică şi la DN 13 A, care leagă Miercurea-Ciuc de Sovata şi mai apoi, prin E 60, de Târgu-Mureş. Cel mai apropiat oraş este Sângeorgiu de Pădure (6,5 km).

Resurse de dezvoltare

Comuna, a cărei populaţie a scăzut cu peste 600 de locuitori în ultimii 20 de ani, îşi asigură baza economică din activităţi legate de viticultură (vinurile de la Călimăneşti sunt recunoscute şi medaliate cu aur la concursurile interne şi internaţionale), apicultură, producţia vegetală şi animală, în mică măsură de artizanat (o întreprindere de meşteşuguri tradiţionale în satul Viforoasa şi vestitele dantele lucrate de femeile din satul Fântânele). „Toată lumea – ne spunea primarul József Varga – are într-un fel sau altul tangenţă cu agricultura, fiecare cultivă câte ceva în grădină – cartofi, legume, porumb – ori creşte animale.“ După închiderea Termocentralei Fântânele, 95% din cei 430 de angajaţi au fost concediaţi. În prezent, câteva firme locale asigură locurile de muncă: 67 de angajaţi sunt la o fabrică de prelucrare primară a melcilor colectaţi din zonă şi la o alta de uleiuri pentru industria cosmeticelor, 30 de per­soane muncesc la o fabrică de mobilă, iar 20 – la o firmă de textile. Alte 300 de persoane lucrează ca persoane fizice autorizate sau în alte societăţi comer­ciale de mici dimensiuni (sursa – GAL Asociaţia Microregională Târnava Mică Bălăuşeri – Sovata). Iar toţi la un loc, de fapt toată suflarea comunei, are o înţelegere nemaipomenită pentru resursele de dezvoltare ale comunităţii, plătind aproape exemplar taxele/impozitele la bugetul local, în proporţii care depăşesc şi 90% procent de colectare.

Trei proiecte care ar putea îmbunătăţi radical viaţa oamenilor

Mai mulţi agricultori din localitate au accesat fonduri europene pentru dezvoltarea unor ferme apicole, dar un mare interes suscită o investiţie extrem de intere­santă în piscicultură, creşterea în sistem superintensiv a somnului african şi procesarea acestuia, un proiect în valoare de peste 10 milioane de lei, declarat eligibil şi semnat în 2014, aflat în curs de implementare. Şi tot în 2014 s-au pus bazele celei mai puternice investiţii din comună, poate din tot mediul rural din Mureş, în valoare de 170 de milioane de euro. ELCEN, cel mai mare producător de energie termică din România, şi firma japoneză Marubeni Corporation, reunite în compania Fântânele Gas Power Ltd, cu 90% acţiuni de partea niponă, vor realiza, pe o suprafaţă de 3,3 ha, o termocentrală pe gaz, în locul aceleia închisă şi falimentată, proiect planificat să fie încheiat în anul 2017. Primarul crede că lucrările vor începe anul viitor, creându-se undeva la 60-70 de noi locuri de muncă: „Proiectul de viitor al primăriei este şi de a organiza o zonă industrială în prelungirea terenului rezervat pentru noua termocentrală. Mi se pare vital să avem aşa ceva în localitate.“

Şase proiecte europene în 3 ani

Primarul József Varga recunoaşte că provocarea cea mai mare, dar şi cel mai dificil lucru de realizat, este de a crea bazele dezvoltării economice pentru o ofertă generoasă de locuri de muncă, evident că şi bine plătite, prosperitatea individuală, pentru a-i ţine pe locuitori acasă şi a evita astfel depopularea aşezării. Când a preluat mandatul, se lucra la extinderea reţelei de apă şi de canalizare, dar nu era niciun drum asfaltat: „Venind din mediul privat şi dintr-o profesie bazată pe detalii mi-am dat seama că, în România, deci şi în Fântânele, se cheltuiesc foarte mulţi bani cu pietruirea drumurilor. Ai pietruit strada, în doi ani nu se mai cunoaşte, deci o iei de la capăt. Eu am spus şi le-am promis oamenilor că ne vom apuca de asfaltări. În perioada 2012-2015 am obţinut finanţare pentru şase proiecte, în valoare cumulată de 330.000 euro + cofinanţarea noastră. Unul dintre acestea (Măsura 322) se referea la modernizarea drumurilor şi am reuşit să asfaltăm şase străzi importante şi intens circulate. Am construit apoi un teren de minifotbal cu gazon artificial, foarte îndrăgit de popu­laţie (n.n. – în comună funcţionează Asociaţia Sportivă Târnava Fântânele, fotbalul având o tradiţie îndelungată, echipa locală, formată de 18 tineri, participând la competiţiile zonale), lucrăm şi la dotarea căminelor culturale cu mobilier etc.“

Potenţial turistic

Din punct de vedere turistic, pe teritoriul localităţii, în satul Roua, se găseşte o arie protejată unică în felul ei, cu o pădure artificială de Chiparos de California, cu exemplare cu vârsta mai mare de 75 de ani. Interesul ştiinţific rezidă din faptul că pădurea este rezervaţie de seminţe. În anumite perimetre, chiparosul este în amestec cu fagul regenerat natural şi cu Thuja Occidentalis. Alte două zone din localitate sunt cuprinse în situl Natura 2000, Dealurile Târnavelor – Valea Nirajului şi Dealurile Târnavelor Mici – Bicheş. Acestor componente interesante pentru turism li se adaugă mai multe clădiri monument istoric: Biserica reformată de sec. XV din Fântânele, Conacul Simén din Călimăneşti, inclusiv cu Casa vinului, Conacul Lázár etc. Plasarea localităţii la distanţă egală faţă de Sighişoara şi Sovata (la 34-36 km faţă de ambele, adică la 30 de minute de mers cu maşina) şi pe un drum relativ circulat ar putea conferi, având şi aceste resurse locale, valenţe noi turistice localităţii Fântânele.

Maria BOGDAN

Comuna Albeşti – Mureş nădejduieşte în agricultură, turism şi industrie

S-a întâmplat să poposim în Albeşti – Mureş de sărbătoarea comunei, când Grupul vocal-folcloric „Târnava Mare“, din satul Ţopa, a împlinit 36 de ani de activitate locală, naţională şi internaţională. Am folosit acest prilej şi pentru a avea o discuţie cu primarul Nicolae Şovrea, aflat la al doilea mandat, despre localitate şi despre dezvoltarea viitoare a acesteia.

Situată în sud-estul judeţului Mureş, la 6 km de Sighişoara şi la limită cu Harghita, comuna Albeşti, atestată documentar din 1231, are 9 sate (Albeşti-reşedinţă de comună, Bârlibăşoaia, Boiu, Jacu, Şapartoc, Ţopa, Valea Albeştiului, Valea Dăii şi Valea Şapartocului), o populaţie de 5.123 de locuitori, 1.900 de gospodării şi o suprafaţă de 8.270,39 ha. În ierarhia judeţului se clasează pe locul 23, din punctul de vedere al suprafeţei şi pe poziţia a 15-a, ca populaţie. Graţie plasării pe traseul drumului european E 60 (DN 13) şi al magistralei CFR 300, Bucureşti-Oradea, localitatea face parte, teoretic, din culoarul de dezvoltare de rangul I. Un alt atu pentru dezvoltare îl reprezintă poziţionarea proporţională în cadrul a trei unităţi majore de relief, respectiv, Podişul Hârtibaciului (partea sudică), Culoarul Târnavei Mari (partea centrală) şi Dealurile Târnavei Mici (partea nordică).

Economia, în continuare agrară

Principalele produse pe care se bizuie economia localităţii ţin de textile, faianţă, vase emailate, materiale de construcţii (balast), alimente (panificaţie şi brânzeturi), cereale, carne şi produse din carne. Strategia de dezvoltare locală sugerează o dezvoltare viitoare prin promovarea specificului local: mixt-industrial, în satul Albeşti; agrar, în Boiu, Ţopa, Jacu; silvo-pastoral, în Şapartoc şi Valea Dăii. Localitatea are câteva unităţi importante, una de confecţii textile, dar ca o caracteristică generală, ramura principală de activitate este considerată tot agricultura. Comuna dispune de 5.280 ha teren agricol: 103 ha sunt ocupate cu vii şi livezi, 1.336 ha – păşuni, 1.301 ha – fâneţe, 670 ha - grâu, 100 ha – cartofi, 60 ha – legume etc. Zootehnia este poate cea mai reprezentativă, gospodăriile populaţiei deţinând, în ferme de subzistenţă, peste 1.800 capete bovine, 1.700 capete porcine, 7.000 capete ovine şi 17.500 capete păsări. Albeşti are un portofoliu de peste 560 de locuri de muncă în industrie, agricultură, învăţământ, administraţie publică şi sănătate, dar încă există în jur de 300 de şomeri.

Învăţământ, cultură, tradiţie

Ca unităţi de învăţământ şi socio-culturale, în Albeşti sunt 3 şcoli şi 3 grădiniţe, unde învaţă 730 de preşcolari şi elevi, bibliotecă (fond de carte de 17.750 de volume), două dispensare, un cabinet stomatologic, 5 biserici ortodoxe, 3 biserici reformate, 2 biserici unitariene, o biserică romano-catolică, o biserică evanghelică şi o mănăstire de călugări (Jacu). În satul Ţopa se află Castelul Bethlen, cu incintă fortificată, construit în secolul al XVII-lea (cunoscut drept castelul Boiu-Ţopa), iar la Albeşti, Monumentul Petőfi Sándor, important pentru valoarea sa memorială. Definitorie însă rămâne tradiţia populară a zonei sau mai bine zis păstrarea şi conservarea obiceiurilor, a dansurilor şi a cântecului; acest lucru este magistral asigurat de cele trei grupuri folclorice, „Doina“ din Albeşti, „Căluşarii“ din Boiu şi Grupul folcloric „Târnava Mare“ din Ţopa, al căror repertoriu a fost prezentat pe scenele festivalurilor „Cântă strună şi răsună“, „Flori dalbe, flori de măr“ etc.

Infrastructură rutieră şi de servicii

Localitatea dispune de o reţea de drumuri în lungime de 25 km, mare parte dintre acestea încă nemodernizate. La Albeşti există sisteme parţiale de alimentare cu apă, nu şi de colectare a apelor menajere, şi cu gaz metan, însă în ambele cazuri este necesară extinderea. Autorităţile comunale se concentrează deocamdată pe realizarea unor puncte zonale de alimentare cu apă, dar lucrurile merg greu din cauza bugetului redus al localităţii. Primarul Nicolae Şovrea ştie că rezolvarea vine de la proiectele europene, dar... „În 2009 – ne spunea şeful administraţiei – am depus un proiect de Măsura 322. A fost declarat eligibil, dar fără finanţare. Primele fonduri europene, e adevărat, mai mici ca valoare, dar certe, au venit prin intermediul GAL „Dealurile Târnavei“, grup din care şi noi facem parte. Aşa am reuşit să derulăm trei proiecte: renovarea căminelor culturale din satele Boiu (finalizat) şi Ţopa (în curs de execuţie), achiziţionarea unui utilaj pentru întreţinerea drumurilor şi cumpărarea unei maşini pentru situaţii de urgenţă. Investiţiile solicitante financiar, cum ar fi drumurile şi alimentarea cu apă + canalizarea, intră în vederile noastre pentru obţinerea finanţării în exerciţiul bugetar european 2014-2020“.

Proiecte de viitor

Având în vedere apropierea de Sighişoara, perla Transilvaniei, cum este supranumit frumosul oraş medieval, poziţionarea pe traseul uneia dintre cele mai circulate căi rutiere din România (E 60 este o şosea-autostradă care face legătura, pe tronsoane cu denumiri diferite, dintre Brest – Franţa şi Constanţa – România), cadrul natural deosebit şi specificitatea turistică a zonei, comuna Albeşti îşi pune mari speranţe în dezvoltarea industriei turistice. Au fost identificate câteva perimetre care s-ar preta acestei activităţi: Valea Dăii, Valea Dracului (Albeşti), Kokeltal (Albeşti) şi Şapartoc.

Castelul Bethlen

Înregistrat în lista monumentelor istorice din România, castelul a fost construit în anul 1617, de generalul Wolfgang Bethlen, consilier al principelui Gabriel Bethlen, comite suprem al comitatului Târnava şi „arendator“ al dijmelor. Ca arhitectură, construcţia îmbina cerinţele vieţii luxoase şi necesitatea apărării, încadrându-se în tipologia castelelor realizate în plan compact, fără curte interioară, având un corp central dreptunghiular, cu turnuri de colţ poligonale, desfăşurat pe trei nivele, o incintă cu patru turnuri combinate de colţ şi o clădire anexă pe latura de vest. Istoricul de arta Iozefina Postavaru în încadrează în stilul renaşterii târzii, cu contaminări baroce. În anul 1945, castelul a fost scos din proprietatea familiei Bethlen, fiind folosit ca depozit al secţiei de Gospodărie Criş şi mai apoi ca sediu al IAS. Solicitarea din 1969 de scoatere a clădirii din lista monumentelor istorice este respinsă de Ministerul Culturii, dar acest lucru se întâmplă totuşi în 1977. Între anii 1973-1975 este afectat, cu distrugerea laturii de nord, de lucrările de amenajare a bazinului hidrografic Târnava Mare, proiectate după inundaţiile din 1970. În 1977, castelul este propus pentru demolare. A fost salvat cu totul întâmplător, prin faptul că Direcţia Monumente Istorice s-a desfiinţat, documentele rătăcind o vreme printre instituţii. Revine pe lista monumentelor istorice după 1990, iar în 1992 se elaborează un proiect consolidare, nepus niciodată în practică.

Maria BOGDAN

Semtest BVN – Mureș 2014. Perfecționare continuă prin genetică

Semtest BVN - Mureș a organizat, în zilele de 3 și 4 octombrie, la sediul din comuna Sângeorgiu de Mureș, o nouă ediție a Paradei Taurilor. Manifestarea este dedicată fermierilor, specialiștilor în genetică animală, reproducție și îmbunătățirea raselor, fiind singurul eveniment de acest gen din România. La acesta au participat peste 300 de fermieri din întreaga țară, dar și membri ai mediului academic, medici veterinari, autorități locale, precum și reprezentanții companiei BVN din Germania.

Nu doar o simplă paradă

Ediția din acest an, cea de-a XIII-a, a Paradei Taurilor a fost nu doar o simplă „paradă“, manifestarea fiind marcată și de un simpozion în cadrul căruia au avut loc o serie de comunicări științifice, prilej cu care specialiști din domeniul geneticii și-au expus punctele de vedere cu privire la organizarea reproducției la bovine și suine, dar și perspectivele de viitor ale geneticii. Specialiștii români, dar și fermierii au primit cu interes rezultatele dezbaterilor mai ales în contextul în care genetica este încă în faza de început pentru fermierii români. „Succes şi performanţă în zootehnie, în reproducţia şi ameliorarea animalelor nu se pot obţine fără genetică, fără cercetare în domeniu“ – au precizat, printre altele, cei mai mulţi fermieri.

La Sângeorgiu de Mureș a fost prezent și directorul BVN, dr. Johannes Aumann, care a declarat pentru Lumea Satului: „În momentul de față, Semtest BVN este pe primul loc în Europa Centrală. Ne bucurăm că reușim să sprijinim însămânțările artificiale aici în România, dar şi că aici, în Mureș, am găsit o colaborare atât de bună cu Semtest care a devenit ulterior Semtest BVN. Strategia noastră este ca mai departe să dezvoltăm colaborări și în alte țări precum Croația, Serbia pe același sistem care funcționează în România și prin care să ajutăm să se ajungă la un nivel uniform de performanță. Ne-am bucurat să găsim la Semtest - Mureș un astfel de parteneriat încât să putem dezvolta această unitate care a ajuns la ora actuală să aibă o genetică de înaltă performanță. Strategia noastră rămâne și în continuare ca prin Semtest BVN - Mureș să creăm o piață spre exterior.“

China via România

Că Semtest BVN este pe o linie ascendentă o dovedesc chiar exporturile pe care compania le face. Astfel, Semtest BVN exportă material seminal în Germania, Iran, Croația și China. În România este primul furnizor de pe piață, acoperind necesarul marii majorități a crescătorilor de vaci de lapte și carne, dar și de suine. Valer Sician, director Semtest BVN - Mureș, a ținut să evidențieze linia de export deschisă anul trecut în China: „În curând, spunea domnia sa, în China se va efectua încă un transport de 50.000 de doze de material genetic de cea mai bună calitate. Faptul că am avut 300 de fermieri care au venit din toate colțurile țării ca să participe la paradă cred că este o primă dovadă că după atâția ani de colaborare unitatea noastră furnizează genetică bună, dar asigură și consultanță și îl informează pe crescător. De aceea consider că cel mai important aspect este să faci o evaluare la ce nivel de genetică au ajuns fermele din România și de ce anume au nevoie în continuare. Drept urmare, facem o analiză ca să vedem care este situația la ora actuală pentru a vedea ce mai trebuie făcut pentru îmbunătățirea structurii genetice. Până la urmă acesta este și rolul geneticienilor: să vadă, pe baza unor evaluări clare, ce anume mai trebuie îmbunătățit și care este direcția pe care se merge cu modificarea structurii genetice. Trebuie să spun că Semtest BVN are grijă ca în selecție și ameliorare să păstreze echilibrul în animale. Nu mergem pe o intensificare dusă la extrem pentru că nu ne dorim ca fermierii noștri să aibă una, două lactații în populație, ne dorim în continuare animale longevive cu 5-6 lactații. Acestea, de fapt, sunt elementele care trebuie să se îmbine în mod armonios pentru a vorbi de un progres genetic“, conchide directorul Semtest BVN - Mureș.

Genetica, în strategia guvernamentală

Genetica este luată în calcul de autorități în strategia de dezvoltare a zootehniei. Cel puțin așa a declarat Nagy Peter Tamas – secretar de stat în cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale prezent la Parada Taurilor. „În strategia şi politica de dezvoltare a ministerului Agriculturii – având în vedere că anul 2014 a fost unul de tranziţie – urmează o nouă etapă de dezvoltare, 2015-2020, care va aduce noutăţi în ceea ce priveşte sectorul zootehnic. Pentru prima dată, subvenţiile la bovine vor fi legate de genetică“, a arătat Nagy Peter Tamas. Dar, pentru ca genetica să se dezvolte pe termen lung, România are o acută nevoie de specialiști.

Monica Burac este doctorand în medicină veterinară. Ea ne-a declarat că este foarte conștientă de importanța geneticii în zootehnie și de aceea a ales să se specializeze în acest domeniu. „Ei bine, eu tocmai asta fac în Germania la lucrarea mea de doctorat: mă specializez în fertilizarea in vitro. Chiar recent am vorbit în cadrul unui simpozion cu fermieri care au fost foarte interesați de posibilitatea conservării embrionilor unor vaci care vor fi destinate abatorizării tocmai pentru că aceste exemplare sunt valoroase. Pot să spun că fermierii români au părut foarte interesați de această tehnologie și mi-au spus că vor apela la aceste servicii dacă vor exista și în România. Știu că acest domeniu sună cam SF pentru necunoscători, dar nu este chiar așa pentru că acesta este viitorul în reproducție.“

Cei mai buni fermieri au fost premiați

Un moment special al Paradei Taurilor l-a constituit premierea celor mai buni fermieri ai anului. Printre aceștia s-au numărat Takacs Beni (Mureş), Kelemen Melinda (Mureş), Ioan Oroian (Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Mureş), SC Denis SRL (Hunedoara) și mulți alții. „Aceşti fermieri dovedesc că şi din această activitate se poate face eficienţă, că şi din această activitate se poate trăi“, a afirmat Valer Sician. „Premiul constă în 600 de lei, acordat de unitatea noastră prin primirea a zece doze din cel mai bun taur pe care unitatea noastră îl are“, a completat Valer Sician. Totodată, directorul Semtest BVN - Mureș a oferit şi 45 de premii de fidelitate unor colaboratori pe care compania îi are în România.

Ion BANU, Bogdan PANŢURU

Abonează-te la acest feed RSS