Lumea satului 750x100

update 2 Dec 2020

Interpreta de muzică populară Sofia Vicoveanca, actriţă de film şi poetă

Sofia Vicoveanca a făcut cunoscută zona Bucovinei prin propriul repertoriu care include cântece încărcate de emoţii şi stări ale ţăranului bucovinean. Pe lângă cei peste 60 de ani de carieră muzicală, şi cu o discografie formată din peste 60 de discuri, casete audio şi cd-uri cu muzică proprie, artista a reuşit să-i adune lângă ea pe iubitorii de film şi de literatură.

Simplă, modestă, şi inteligentă, cu chipul care nu îi trădează vârsta (născută pe 23 septembrie 1941), meticuloasă şi într-o permanentă căutătoare în arhivele vii ale satelor bucovinene de melodii pentru un nou album muzical, cu o voce puternică şi plină de dramatism, Sofia Vicoveanca a cochetat şi cu actoria, fiind distribuită, de-a lungul timpului, în câteva pelicule românești. Nu a avut multe roluri de cinema, dar toate sunt memorabile, dovedind un real talent actoricesc. A lucrat numai cu regizori români importanţi: Gheorghe Vitanidis, Mircea Daneliuc, Ioan Cărmăzan, Stere Gulea şi a jucat în filme cu o distribuţie din care nu au lipsit numele mari ale scenei româneşti. Pe Sofia Vicoveanca o regăsim interpretând diverse roluri importante şi în câteva scurt metraje printre care se numără „Omule, pomule“, „De dor, de frumos pe lume“, „Lumini şi umbre“, „Povestea lemnului care cântă“, „Să învăţăm să cântăm româneşte“.

Poezie oferită cu dragoste

A publicat şi patru volume de versuri: „Dureri ascunse“ (1996), „Cu inima-n palme“ (2004), „Taine în adânc păstrate“ (2009) şi „Din culisele sufletului“ (2019).

Volumele sale conţin poezii de dragoste, poezii cu caracter religios, versuri dedicate unor mari interpreţi ale folclorului românesc, versuri inspirate din viaţa solistei sau a familiei, dar şi desenele Sofiei Vicoveanca care, în marea lor majoritate, reprezintă scene de la ţară, întâlnite de culegătoarea de folclor în peregrinările ei prin satele bucovinene.

A jucat în filme alături de mari actori

Debutul în cinematografie a avut loc la 32 de ani, când a jucat rolul solistei din filmul „Ciprian Porumbescu“, un film biografic în două părţi, regizat de Gheorghe Vitanidis în 1973, şi care a avut în distribuţie actori foarte cunoscuţi printre care se numără Vlad Rădescu, Tamara Creţulescu, Emanoil Petruţ,  Sebastian Papaiani, Dina Cocea, Toma Caragiu, Amza Pellea, Ion Besoiu, Iurie Darie. A urmat, în acelaşi an, filmul istoric „Dimitrie Cantemir“, regizat de Gheorghe Vitanidis, în care Sofia Vicoveanca a avut colegi de platou de filmare pe actorii Iurie Darie, Alexandru Repan, Amza Pellea, Ilarion Ciobanu, Victor Rebengiuc, Ion Besoiu, Stela Popescu, Ernest Maftei, Liviu Ciulei, Ion Popescu-Gopo, Dina Cocea.

„De la început am jucat alături de actori imenşi. Îmi era parcă şi frică să respir lângă aceşti coloşi ai cinematografiei româneşti“, ne-a spus Sofia Vicoveanca.


„Poezia mea s-a născut dintr-un preaplin al sufletului. O ofer cu toată dragostea şi, poate, vă veţi regăsi printre rândurile versurilor mele. Nu voi trăda folclorul pentru poezie sau pentru desen, nu o să mă rup niciodată de cânt, poezia pentru mine este doar un refugiu, o oază de linişte“, considera Sofia Vicoveanca.


„Un singur regizor mi-a făcut observaţie“

Sofia Vicoveanca a jucat alături de actori importanţi, pentru care nu exista frica de aparatul de filmat, erau oameni serioşi, interesaţi de ceea ce fac, devotaţi meseriei, dar pentru care regizorul impunea respect, era ca învăţătorul pentru şcolari.

„Eu mă temeam ca nu cumva regizorul să spună: «Sofia, ce faci?» O singură dată mi s-a întâmplat la «Vânătoarea de Vulpi», cu Mircea Daneliuc regizor, partener fiind Mircea Diaconu. Când apărea Mircea la cadru încremenea şi pasărea pe creangă. Filmările aveau loc la Râmnicu Vâlcea, aveam momente când trebuia să apar în cadru şi, în rest, eram liberă. Cei de la Comitetul Judeţean de Cultură au aflat că sunt acolo şi, pentru că duminica nu se filma, au spus să facem un spectacol. Am acceptat, nu trebuia să cer voie de la nimeni pentru că nu era nevoie de mine în acea zi. A doua zi, luni, trebuia să apar cu o covăţică, cu grăunţe, să dau  mâncare la păsări. Şi apar şi, dacă aţi fost la filmări, ştiţi că pe lângă personajul principal este o armată de lume cu lumini, cu sunet, cu tot felul de treburi. Şi cum intru în cadru strigă Mircea Daneliuc: «Unde ai fost Sofia ieri? De acum nu mai eşti nevasta lui Pătru, eşti Sofia Vicoveanca. Înapoi!»

Am încremenit, a aflat că am avut spectacol. Apoi am apărut mândră şi dădeam mâncare la păsări. A fost prima şi ultima dată când un regizor mi-a făcut observaţie“, ni s-a destăinuit Sofia Vicoveanca.

Rolul unei „buldozeriţe“ a consacrat-o în cariera din cinematografie

Primul film care a marcat-o şi a consacrat-o în cariera cinematografică pe marea cântăreaţă a fost „Oraşul văzut de sus“. În acest lungmetraj, realizat în 1975, Sofia Vicoveanca joacă rolul unei muncitoare în port, mai precis al unei „buldozeriţe”. În această peliculă, Nastasia, şefa de echipă de pe şantier care lucrează şi pe buldozer, i-a avut ca parteneri pe Margareta Pogonat, George Constantin şi Ilarion Ciobanu.

„De fiecare film mă leagă tot felul de poveşti. Cu toate că eu nu sunt o femeie aşa de dură, regizorul Lucian Bratu mi-a dat rolul buldozeriţei pentru vocea puternică şi pentru imaginea fermă, impunătoare pe care, în opinia sa, o aveam. Am încercat să mă transpun cât mai bine în personajul Nastasia, cea care lucra pe buldozer, dar şi lidera femeilor care s-au revoltat în port. Nu ştiam să conduc o maşină, dar să conduc un buldozer cu lamă, nici atât, dar băieţii de pe şantier îmi spuneau: «doamna Sofia, ţine de lamă, să nu o urci, dar nici să o dai pe jos. Ţine drept!» Iar eu făceam ce îmi spuneau ei şi totul a mers bine. Pot spune că acest rol a însemnat, practic, debutul meu în cinematografie“, a precizat Sofia Vicoveanca.

„Urgia“, un film din 1977 regizat de Andrei Blaier, Iosif Demian, „Cântarea României“ şi „Vânătoarea de vulpi“, un film regizat de Mircea Daneliuc în 1980, în care Sofia Vicoveanca a jucat rolul nevestei lui Pătru cel Scurt, interpretat de Mircea Diaconu și avându-i alături pe platoul de filmare pe Mitică Popescu, Valeria Seciu, Gheorghe Cozorici , au fost producţiile care au pregătit terenul pentru rolul nana Floarea, mama lui Culi din filmul „Ochi de urs“.

Film revăzut la 40 de ani de la filmări

Cea de-a 40-a ediţie a celui mai longeviv festival de film, diaporamă şi fotografie, „Toamnă la Voroneţ“, desfăşurat în perioada 5-11 octombrie 2020 la Gura Humorului, i-a avut printre invitaţii speciali şi pe îndrăgita solistă de muzică Sofia Vicoveanca. Domnia sa a participat în calitate de actor, cu ocazia prezentării filmului „Ochi de urs“ al regizorul Stere Gulea, în care Sofia Vicoveanca s-a remarcat în rolul nanei Floarea.

„Ochi de urs“ este un film cu un scenariu adaptat de Stere Gulea după nuvela omonimă a lui Mihail Sadoveanu, rolurile principale fiind interpretate de Dragoş Pâslaru, soprana Daniela Vlădescu, Sofia Vicoveanca, Iosif Stoian, Dorina Lazăr şi Maria Pătraşcu.

Sofia Vicoveanca a fost distribuită în acest film după ce regizorul Stere Gulea a văzut-o în mai multe spectacole şi a rămas impresionat de personalitatea ei, considerând-o foarte apropiată de personajele imaginate de Mihail Sadoveanu. După câteva probe, i s-a oferit rolul secundar feminin din film (mama lui Culi), cântăreaţa dovedind pe tot parcursul filmărilor că este „de o ţinută şi de un profesionalism impecabile“. Rolul principal, soţia lui Culi, a revenit sopranei Daniela Vlădescu.

„Am retrăit fiecare clipă (de aproape 40 de ani în urmă), emoţiile din timpul filmărilor, chiar dacă eu am mai văzut filmul, dar pe ecran mare emoţiile au fost mult mai mari. Mulțumesc cu sufletul regizorului Stere Gulea, pentru încredere, dându-mi «pe mână» rolul nanei Floarea, organizatorilor şi, nu în ultimul rând, publicului!

Fiind din lumea satului şi formată aici, nu a fost foarte greu să interpretez rolul din acest film.

Cu Dragoş Pâslaru (Culi în film), care a părăsit lumea teatrului şi s-a călugărit, devenind ieromonah cu numele de părintele Valerian, am avut o relaţie foarte bună, chiar dacă în realitate diferenţa de vârstă între noi este de 10 ani, iar în film interpretam rolul mamei. Permanent aveam grijă la tot ceea ce fac pentru a fi în rolul mamei. Permanent urmăream chipul operatorului, pentru că el exprima dacă ceea ce am făcut era bine sau nu. Era o chestie pe care mi-am fixat-o şi, dacă era încruntat, ceva nu a mers, dacă avea un chip zâmbitor, ştiam că a fost totul bine.

Cu Stere Gulea m-am înţeles de la bun început, mă văzuse în «Vânătoare de vulpi» şi în «Oraşul văzut de sus», mi-a dat scenariul, m-am pregătit foarte bine. Când porneam de la hotel la filmări tot timpul spuneam «Doamne ajută ca nu cumva să strige regizorul la mine, să nu stric ziua actorilor»”, ne-a mărturisit Sofia Vicoveanca.

Sofia Vicoveanca este un om fericit, împlinit şi cu tolba plină de amintiri pe care le deapănă cu plăcere

Zilele petrecute în munţi la filmări îi aduc aminte Sofiei Vicoveanca şi de momente mai amuzante.

„Începuse deja criza de pâine şi alimentele se dădeau pe cartelă. Într-o seară de iarnă, venind de la filmare din munţi, am ajuns în oraş îmbrăcată aşa cum aţi văzut în film, în haine specifice femeii de la ţară, avem mai multe pentru că în film trebuia să fiu mai rotofeie.

M-am dus la un magazin alimentar şi m-am aşezat la rând să iau o bucată de pâine. Când am ajuns să cumpăr, vânzătoarea mi-a spus: «Du-te acasă şi fă-ţi mămăligă! De ce stai aici la rând?»”, şi-a reamintit artista de cinema şi interpreta de muzică populară.

După ce din „buldozeriţă“ a ajuns o ţărancă din munţi, peste ani destinul a făcut ca Sofia Vicoveanca să fie împărăteasă în filmul pentru copii „Sarea în bucate“, o producţie 2001.

„Regizorul Radu Dumitru Penescu părea circumspect asupra rolului pe care trebuia să îl interpretez şi mi-a spus: «Eşti împărăteasa! Vezi să nu scapi vreun gest de ţărancă!». Iar după primele probe s-a liniștit pentru că puteam juca rolul împărătesei“.

Acest rol i-a adus Sofiei Vicoveanca şi o bucurie sufletească atunci când pe holul unui cabinet medical, cu lume multă, o fetiţă se uită la actriţă şi exclamă: „Mamă, uite-o pe doamna împărăteasă din filmul Sarea în bucate!“.

Un alt film în care a jucat Sofia Vicoveanca a fost „Casa din vis“, regizat de Ioan Cărmăzan în 1991, în care a avut colegi actori extraordinari, precum Maia Morgerstern, Gheorghe Dinică şi Horaţiu Mălăele.

„Mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat posibilitatea să gust și din această artă, care este dificilă într-un fel. Dar, dacă o faci cu sufletul și cu credință, pentru că întotdeauna mă rugam «Doamne, ajută-mă să iasă cu bine, să nu stric ceva», pelicula era valoroasă, plus că erau actori adevărați, nu este greu. De exemplu, în «Casa din vis» am fost lângă Gheorghe Dinică, care îmi era soț, Maia Morgerstern era nora mea, Horațiu Mălăele era copilul cu handicap. Niște actori uriași. Iar eu cine eram? O cântăreață de folclor cu traistă și opinci“, a mărturisit artista.

Silviu Buculei