Despre patriotism și iubirea de glie

Prof. Niculina Merceanu, președinte-fondator al Asociației Culturale „La noi, la români“

Despre patriotism și iubirea de glie

„În acest context al Europei unite – și așa este firesc și trebuie să fie – eu vreau să fiu român. Să fiu recunoscută cu tradiția mea, cultura mea, cu obiceiurile mele, cu felul meu de a mânca, cu felul meu de a mă îmbrăca. Mai ales de a mă îmbrăca! Fiindcă este atât de valoros costumul nostru românesc, poate că nu ne dăm suficient seama cât de valoros este; l-au purtat reginele noastre și l-au dus cu dragoste peste tot în lume! Iar mai presus de toate este limba noastră română!“ – Prof. Niculina Merceanu

S-a scris (și se scrie) o întreagă literatură despre patriotism. Dincolo de cuvinte, pământul nostru e plin de mărturii de sânge; eroi știuți și neștiuți au scris patriotismul cu jertfa lor de viață pentru a ne lăsa nouă România în dar. Un dar pe care nici măcar nu știm dacă l-am prețuit cum se cuvine, dacă l-am apărat, dacă l-am iubit sau dacă l-am onorat. Chintesența dragostei de neam s-ar traduce poate prin formula aceea simplă: „Țării să-i dai, nu să-i iei!“ Adevărul este că timpul pe care-l străbatem astăzi este sufocat în declarații despre „mândria de a fi român“ și patriotism; aproape, văzând uneori ce se întâmplă în jurul nostru și cine clamează iubirea de neam, nu mai știm în cine să ne încredem și în cine nu, cine pronunță cuvintele din vârful buzelor și cine din inimă. Un răspuns vi-l putem da noi astăzi: prof. Niculina Merceanu, fost realizator și producător la TVR, sigur vorbește cu și din inimă! Fiindcă, nu?, cum altfel s-ar putea numi decât drag de țară, limbă și glie gestul de a aduna elite la un loc spre a le vorbi noilor generații despre identitate, istorie, românism, valori, sacrificiu, cultură națională, tradiții etc. Și face acest lucru din 2004 și poate mai mult din 2009, de când s-a retras din activitate, prin Asociația Culturală „La noi, la români“, din Corabia – Olt.

– Cum s-a născut, doamna Niculina Merceanu, această asociație, de ce acest nume și ce face în mod practic? Este o continuare a activității pe care interpreta de muzică populară, apoi realizatorul și producătorul de emisiuni folclorice a desfășurat-o, la TVR, aproape două decenii?

– În 2004, fiul meu care s-a stabilit în SUA s-a gândit că va veni și pentru mine o vreme când va trebui să mă odihnesc. Nu-mi place termenul „pensionare”. Dar, cunoscându-mă cum sunt și vorbind cu celălalt fiu al meu, a intuit că nu voi avea astâmpăr, așa că mi-a făcut cadou această asociație. Și denumirea este tot ideea lui și vine de la declarația mea totală de dragoste față de fiecare firicel de pământ, de iarbă, de amintiri de la casa părintească din Corabia. Iar pe părinții mei i-am idolatrizat! Poate am împrumutat de la ei – tata a lucrat în Armată – sentimentul acesta de apartenență la neam. Și-așa cum locul acesta sunt eu, reprezintă aer, viață, plămâni, inimă, așa simt pentru toată țara mea. Am vorbit despre... patriotism. Așa știu eu să fiu patriot. Nu e un cuvânt, e o întreagă stare. Ei bine, uneori sunt foarte derutată de ceea ce se întâmplă și am simțit nevoia aproape organică să transmit și altora acest sentiment românesc. Nu, asociația nu are în preocupările sale cântecul popular ca atare – mai ales al aceluia din zilele noastre, mult deprofesionalizat, acesta nu e folclor, cântecul popular este total denaturat –, ci activitățile sunt mult mai profunde de-atât, vorbim despre identitate națională, dar o fac împreună cu invitați de valoare, buni cunoscători ai istoriei, ai tradiției.

– Vorbind despre patriotism astăzi, nu vă temeți de comparații riscante?

– Nu, pentru că eu ofer, nu primesc. N-am interese, n-am ce interes să am, fac totul voluntar, necondiționat, iar alături îmi sunt oameni de mare calitate. Și-apoi noi ne adresăm românilor sinceri și ei recunosc din prima sinceritatea noastră. Despre patriotism, ei da, sunt o visătoare incurabilă, o idealistă de modă veche, dar îmi place teribil să fiu așa. N-aș schimba nici măcar pentru o secundă asta.

– Asociația Culturală „La noi, la români“ creează evenimente. Dar bănuiesc că aveți și colaboratori constanți.

– Eu îi numesc parteneri permanenți. Sper să nu uit pe nimeni, am avut și am parteneriate cu Inspectoratul Școlar Județean Olt, Colegiul Național „Alexandru Ioan Cuza“ din Corabia, Asociația Cadrelor Militare în Rezervă și Retragere, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, Asociația Ofițerilor în Rezervă, Asociația Pro-Bucovina și Basarabia, Primăria și Poliția Locală Sector 2, Centrul Cultural „Mihai Eminescu“ București. M-am bizuit, apoi, pe colaborarea cu solista Ana Almășana Ciontea, scriitorul Radu Theodoru, general-lt. (r) Florian Pință, academician Sabina Ispas, prof. univ. Doina Ișfănoni, dr. Alba Catrinel Popescu, arh. Crișan Victor Popescu, plecat, din nefericire, dintre noi.

– V-ați situat așadar cu asociația în lumea elitelor, iar mesajul nu se poate să nu ajungă astfel la țintă.

– România are nevoie de elite, ele trebuie să fie vocale. Din păcate, la noi bat cumva în retragere, iar acest semn nu e bun deloc. O țară are nevoie ca marile valori să stea în față și sper să trăim și aceste vremuri.

– Vorbiți-ne despre evenimentele pe care le-ați organizat și ale căror ecouri nu s-au stins fie și măcar în memoria dvs. și a participanților.

– Anul trecut am organizat, pe 9 și pe 10 mai, în colaborare cu Prefectura Harghita, la Miercurea Ciuc și Odorheiu Secuiesc, un eveniment extraordinar cultural și artistic, „Mândria de a fi român – Uniți sub tricolor“. El s-a subsumat Centenarului și celor trei mari sărbători cu semnificații aparte pentru poporul român: Ziua Independenței României, Ziua Victoriei Coaliției Națiunilor Unite în cel de-al Doilea Război Mondial și Ziua Europei. Ei bine, evenimentul a avut un impact uriaș (mărturie stau articolele din presa locală și națională), am fost uluită de reacția oamenilor! Ungurii, romii și românii s-au unit sub drapelul românesc, am defilat împreună sub tricolor prin oraș, secuii și oltenii mei au purtat împreună steagurile românești, au intrat toți în biserica ortodoxă la slujba în memoria eroilor. A fost ceva fabulos, o unitate fantastică între oameni. Apoi, pe 1 Decembrie, împreună cu Asociația „Strada Mare“ și Primăria Fălticeni, am dezvelit complexul statuar „Altarul Eroilor“, proiect dedicat Centenarului Marii Uniri, busturile fiind realizate de arhitectul Crișan Victor Popescu, cel plecat dintre noi cu câteva zile înainte de evenimentul la care a muncit. La București, sub același moto, „Mândria de a fi român – Uniți sub tricolor“, am organizat mai multe evenimente de omagiere a eroilor neamului, cu lectori unul și unul, iar de Dragobete, nici nu se putea altfel, au vorbit de originile sărbătorii, de tradiție, de obiceiuri, oameni cu o rafinată cultură, cum ar fi acad. Sabina Ispas ori prof. univ. Doina Ișfănoni.

– În orașul inimii dvs., Corabia, ați inventat, ca să zic așa, la fel de multe evenimente culturale.

– Mă voi rezuma la a aminti întâlnirea scriitorului și generalului de flotilă aeriană Radu Theodoru cu elevii de la Colegiul Național „Alexandru Ioan Cuza“. Domnia sa a făcut o incursiune în patru pași prin istorie, începând cu perioada interbelică, al Doilea Război Mondial, perioada comunistă și capitalismul de astăzi, iar copiii au pus întrebări. Discuția a fost liberă. Cu același colegiu și Inspectoratul Școlar Județean Olt avem un proiect cu lansări de carte ale unor scriitoare din Chișinău, am făcut o donație de 1.500 de cărți pentru biblioteca colegiului, am dus medicamente la un centru social și am în plan să nu ratez redeschiderea Casei de Cultură din Corabia etc. În general vreau să le transmit copiilor această noțiune de identitate națională, de țară, neam. Știți, pe undeva, atât de rău îmi pare că multă vreme nu am remarcat cât de frumoasă este țara aceasta! Multă vreme eu n-am văzut-o decât prin obiectivul camerei de luat vederi; dar știu măcar că în arhiva Televiziunii Române au rămas atâtea imagini filmate de mine, ilustrând frumusețea României, tradițiile, portul, cântecul românesc, jocul popular. Acum privesc România față în față și mi-este foarte drag ceea ce văd. Și doresc într-un fel să transmit asta prin viu grai, prin evenimentele pe care le organizez sau la care sunt invitată.

Maria Bogdan