Muzeul memorial „Cezar Petrescu“

Născut la 1 decembrie 1892 la Cotnari – Iași, romancierul Cezar Petrescu a lăsat Prahovei un loc de mare valoare, o casă monument istoric, o bibliotecă numărând 10.000 de volume și multe obiecte personale, inclusiv ultimul articol de presă la care a lucrat înainte de dispariție. Toate se găsesc la Bușteni, la casa memorială ce-i poartă numele, situată pe strada Tudor Vladimirescu, edificiu aparținând azi Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova.

Cezar Petrescu a studiat la Roman și la Iași, obținând o licență în drept în anul 1915. Ulterior se mută la București, unde se afirmă ca mare gazetar, dar unde este și cofondator sau fondator al revistei Gândirea și al ziarelor Cuvântul și Curentul. Mai târziu îndeplinește funcția de director la România literară. Între anii 1927-1928 scrie cel mai cunoscut roman al său, „Întunecare“, cel care-i aduce Premiul național pentru literatură. După ce așterne pe hârtie „Duminica orbului“, „Orașul patriarhal“ și „Aurul negru“, pe când avea 45 de ani romancierul își permite să-și împlinească un vis al tinereții sale, acela de a cumpăra o casă în provincie. De altfel, acesta spunea deseori că orașul este indispensabil „ca post de observație pentru activitatea zilnică, dar pentru opera de creație literară este absolută nevoie de izolare și reculegere“. Stațiunea Bușteni oferea, în acei ani, suficientă liniște.

Colecție de patrimoniu donată statului

Așadar, în 1937 academicianul, romancierul, nuvelistul, dramaturgul și gazetarul Cezar Petrescu cumpără casa de la Bușteni, construită între anii 1914-1918 de familia avocaților Elena și Dionisie Hobilescu. Locuința este declarată mai târziu monument istoric de arhitectură. Timp de peste două decenii, retras în tihna munților, Cezar Petrescu scrie multe din cele peste 70 de titluri publicate, în special literatură pentru copii: „Cocârț și bomba atomică“, „Neghiniță“, „Iliuță copil“, „Omul de zăpadă“ etc. După încetarea din viață a scriitorului (1961), surorile sale au donat statului casa cu tot ce se afla aici, înzestrând-o suplimentar cu un număr impresionant de documente originale. Oferta a fost condiționată de realizarea unui așezământ de cultură. Ceea ce s-a și întâmplat, muzeul memorial fiind deschis șase ani mai târziu, la 17 decembrie 1967. Interiorul casei se păstrează ca acum 57 de ani: mobilier rustic, scoarțe vechi, ceramică românească, statui și tablouri. Chiar la intrare se găsesc câteva sculpturi dăruite de Oscar Han (Horia, Cloșca și Crișan) ori tablouri semnate de Iser, Demian sau Theodorescu-Sion. Sufrageria este mobilată în stil popular, având numeroase obiecte de ceramică din Transilvania sau icoane pe sticlă. Două tablouri – „Flori galbene“ și „Cap de maramureșean“ – realizate de pictorul Bilțiu-Dăncuș, completează acest interior. În biroul de primire obiectele vorbesc despre dragostea romancierului pentru arta românească: mobilierul comandat special după gustul său, covorul oltenesc, perdelele lucrate pe pânză topită etc. Biblioteca din încăpere numără peste 1.700 volume, majoritatea în limba franceză. Amenajarea expoziției documentare s-a făcut prin dezafectarea a două încăperi vecine (dormitoarele mamei și soției), între care s-a deschis o arcadă. Aici se găsesc documentele donate de succesori: acte de familie, de stare civilă, de studii și profesionale (unele dintre ele împlinind un secol), corespondență și manuscrise inedite, opera scriitorului în ediții princeps, fotografii. Camera de lucru sau biroul de iarnă, plasat la etaj, păstrează piesele cele mai de preț – biroul de lucru, fotoliul și uneltele zilnice de scris, scrumiere, ibricul și serviciul de cafea etc. Cărțile din această micuță încăpere reprezintă două categorii distincte, clasicii români în vechi ediții și, respectiv, cărți cu dedicații (aproximativ 600 de volume). În biroul de vară, realizat pe verandă, pe masa de lucru a rămas un ultim articol la care scria romancierul înainte de dispariție, iar alături, pe o altă măsuță rotundă, veghează, ca deunăzi vreme, serviciul de cafea, țigările și medicamentele. Cu excepția dormitorului, în toate încăperile casei sunt biblioteci, toate la un loc adăpostind cele 10.000 de volume, cât numără colecția scriitorului. În cabinetul de presă, pentru că există și așa ceva, sunt prezentate colecțiile de ziare și reviste pe care Cezar Petrescu le-a adunat de-a lungul vieții, cu mii de ediții ale ziarelor Dimineața, Adevărul, Gândirea, Revista Fundațiilor Regale, Convorbiri literare etc.

Maria Bogdan