ipso august 2021    reclama youtube lumeasatuluitv
update 17 Sep 2021

Pomicultura şi zootehnia, soluţii pentru zona colinară şi de munte

Recent, la Vălenii de Munte, un ONG din Prahova, cu mai multe obiective asumate, printre care şi „programe de dezvoltare comunitară având ca scop valorificarea potenţialului comunităţilor locale“, a organizat o conferinţă pe teme de agricultură. Subiectele abordate au fost „Asigurarea securităţii alimentare prin dezvoltarea zootehniei“ şi „Perspectiva noului PAC (Politica Agricolă Comună) cu privire la reconversia plantaţiilor de pomi fructiferi.“

La eveniment au participat Achim Irimescu – secretar de stat în Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale; George Turtoi – director general Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit; Vasile Băcilă – director general Agenţia Naţională de Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie; Dorel Benu – director general Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură; Mircea Cosma – preşedintele Consiliului Judeţean Prahova; Laurenţiu Rebega – vicepreşedinte al CJ Prahova, care a fost şi moderatorul dezbaterilor; primari şi fermieri din 18 localităţi de pe Valea Teleajenului şi Valea Slănicului.

Reconversia în pomicultură, aşteptată cu optimism

Pentru că printre invitaţi s-a aflat preşedintele Tymbark Maspex România, Krzysztof Grabowski, iar manifestarea a debutat cu o vizită la fabrica grupului din Vălenii de Munte, o parte a întâlnirii a fost dedicată prezentării modelului de bune practici agricole din Polonia. Preşedintele Consiliului Judeţean Prahova, Mircea Cosma, a declarat, plecând de la o oarecare nemulţumire în legătură cu restanţele pe care România le înregistrează în domeniul agrar, dar cu speranţa ca programul viitor de reconversie în pomicultură să-şi atingă scopul: „Pornim cu fondurile europene pentru perioada 2014-2020 cu ceva timp înainte, avem experienţa din spate şi poate am învăţat din erorile trecute, deci eu cred că fondurile pentru reconversia plantaţiilor pomicole le vom termina în doi ani. Dacă marea funcţionărime din Bucureşti va înţelege că pomicultura nu se face pe asfalt, ci pe dealurile de la Drajna sau Starchiojd, agricultura se va descentraliza, programele acestea europene vor deveni regionale, finanţările se vor face pe specificul şi necesităţile fiecărei regiuni şi atunci vom avea şi noi gradul de absorbţie ca în Polonia. Eu vin recent din această ţară: am văzut ce a însemnat reconversia acolo şi m-am mirat că o ţară pe paralela 52° produce mai multe fructe decât România, o ţară pe paralela 45°. Dar am înţeles de ce: pentru pragmatism, hotărâre şi utilizarea judicioasă a fondurilor europene.“

Vorbind despre implicarea autorităţii judeţene în agricultura Prahovei, Cosma a mai spus: „Noi, la judeţ, avem trei programe pe zona rurală: primul a fost Drumul Vinului. Toată lumea ne povestea cum am pierdut capacitatea noastră vitivinicolă, că nu ne mai cere nimeni vinurile. Iată că astăzi, cu plantaţii noi în podgorie, cu 28 de unităţi de producere şi îmbuteliere a vinului modernizate cu fonduri europene, erau şase înainte, acum sunt 28, vinurile iau medalii după medalii, se deschid pieţe noi, un milion de sticle de vin din Prahova pleacă în China, se recâştigă pieţe precum Polonia, Estonia, Letonia, Lituania etc. Ne-a trecut avântul că vom vinde în Italia şi Franţa, pentru că nu se poate, ei au şcolile lor de elită de vinuri. Al doilea program, Drumul fructelor (valoare 967.993 lei, 18 localităţi incluse), după ce CJ a epuizat etapa de promovare turistică, va prinde contur prin programul de reconversie. În fine, urmărim programul de dezvoltare a infrastructurii rurale, iar în Prahova mai aveam 8 localităţi de alimentat cu apă, din 90, iar până în 2015 ducem alimentarea cu gaze în alte 18 localităţi. Fiindcă, dacă nu avem apă, gaze, canalizare, asfalt, trotuare, internet, cablu TV, telefonie ne pleacă şi oamenii din sate şi nici investitorii nu vin, iar spaţiul rural va rămâne de izbelişte.“

Soluţii pentru dezvoltarea zootehniei

Despre asigurarea securităţii alimentare prin dezvoltarea zootehniei, dr. Livia David, de la UASMV Bucureşti, a comentat: „Dacă ne întoarcem cu 20-25 de ani în urmă, România avea 7 milioane de capete de bovine; în prezent mai sunt 2-2.300.000, deşi potenţialul natural ne permite creşterea a 7 milioane capete. Potenţialul de producţie pe cap de locuitor este de 770 litri de lapte, dar noi realizăm 200-250 litri; pentru carne este de 150 kg, dar noi producem, la bovine, 9 kg carne/cap de locuitor. În clipa de faţă producţia pe cap de vacă furajată la nivel de ţară este de 3.500 l, faţă de potenţialul productiv al raselor, de 5.000 litri. Această diferenţă trebuie acoperită în următoarea etapă. Un alt exemplu: România, la începutul anilor ’90, era singura ţară din Europa care avea bivoli, 230.000 capete; în prezent, numărul a scăzut la 18.000 de exemplare. Avem potenţial, un patrimoniu genetic care are legătură cu siguranţa alimentară, pe care nu am ştiut să-l păstrăm. Având în vedere aceste câteva elemente, ar trebui să gândim ce trebuie să facem, iar soluţiile ar fi: creşterea efectivelor de animale (singura specie la care am crescut sunt ovinele, unde am ajuns la 11 milioane de capete); diferenţierea şi creşterea producţiei, separat pentru carne sau lapte, prin creşterea raselor specializate; introducerea tehnologiei inovative în fermele mici şi mijlocii; asocierea micilor producători pentru procesarea şi comercializarea produselor; dezvoltarea fermelor şi unităţilor axate pe produsele tradiţionale; îmbunătăţirea pajiştilor şi a tehnologiilor de obţinere a furajelor.“

Asocierea, unica şansă pentru micii pomicultori

Mai mulţi fermieri prezenţi la dezbatere s-au plâns nu de muncă, nu de preţul mare al inputurilor din pomicultură, ci de faptul că n-au unde-şi desface producţia, deşi există o unitate de procesare în zonă, că nu pot vinde la supermaket-uri, dar şi de furturile de fructe, de sisteme de susţinere şi garduri de împrejmuire, fără o implicare pe măsură a instituţiilor abilitate de a curma fenomenul, dincolo de măsurile pe care şi le ia fiecare pomicultor. Răspunsul pentru a doua problemă n-a existat, iar pentru prima soluţia unică indicată este asocierea şi construirea depozitelor de păstrare a fructelor. Consiliul Judeţean Prahova a hotărât că se va implica şi în această problemă: „Asocierea e o soluţie prin care încercăm să îndreptăm erorile din ’90-’96, când, dintr-o miopie economică, am fărâmiţat agricultura, iar ca unităţi de prelucrare, în locul ILF-urilor de altădată, care preluau producţia de la sate, n-am pus nimic. Această dezordine ne face să nu ne vindem mărfurile în marile magazine. Ca să venim cu puterea exemplului, vom alege o comună de pe traseul drumului fructelor, în care vom investi şi vom realiza un depozit de colectare şi vom arăta cum se depozitează şi comercializează organizat producţia.“

Maria BOGDAN

Lecţie practică de zootehnie cu Claudiu Frânc (III)

Încheiem parcursul nostru prin ferma de la Seini, judeţul Maramureş, un exemplu de fermă zootehnică modernă, dotată după toate standardele care stau la baza performanţei productive şi a calităţii laptelui, aducând alte câteva detalii interesante, spunând totodată că cine vrea să crească vaci de lapte are de unde să se inspire şi să se informeze. Modele sunt, rămâne ca cei cu dorinţă şi putinţă de a dezvolta ferme de bovine să se implice într-un domeniu atât de greu şi să le pună pe picioare.

Vă reamintesc că ne-am început vizita la ferma condusă de Claudiu Frânc cu grajdul modernizat şi dotările inovative aduse de acesta după lungi analize, vizite făcute prin străinătate pentru alegerea modelului adecvat al fiecărui element constructiv care a stat la ridicarea adăpostului. Adăpătorile americane, saltelele pe care stau animalele, plugurile cu tambur pe cablu care fac evacuarea dejecţiilor şi prelatele aduse din Germania au fost doar o parte din investiţiile care contribuie la bunăstarea animalelor, dar care au ajutat şi la eficientizarea muncii în fermă. De fapt, acest deziderat este aplicat şi se regăseşte în fiecare colţ al fermei, fiecare detaliu având o motivaţie foarte clară în economia ansamblului zootehnic. Vorbeam în episodul anterior despre sala de muls şi importanţa alegerii unui anumit tip de sală în funcţie de persoana care acţionează în această zonă. Am învăţat de la Claudiu Frânc că, în cazul în care fermierul se ocupă şi de mulsul vacilor, atunci acesta trebuie să aibă la îndemână şi toată aparatura electronică, iar dacă ferma dispune pentru această operaţiune de lucrători ar fi mai bine ca de butoane să se ocupe o persoană specializată.

Subsolul tehnologic protejează echipamentele scumpe

O altă zonă în care s-au investit bani mulţi, dar care a fost necesar a fi realizată a fost subsolul tehnologic. Aflat sub sala de muls, acesta găzduieşte toate agregatele care fac zgomot: compresorul de aer, pompa de vacuum, maşinile de separat aerul de lapte, contoarele, amplificatorii, conductele de vacuum şi alte echipamente electronice. În multe ferme ele sunt montate tot în sala de muls, undeva jos, la picioarele lucrătorilor, însă Claudiu Frânc consideră acest lucru „de nedorit, pentru că intră în contact cu gunoi, cu apă, ceea ce duce la înjumătăţirea perioadei lor de viaţă. Nu este ieftin să creezi acest spaţiu, însă este o investiţie iniţială care protejează echipamentele foarte scumpe“. În această sală există şi contoarele de lapte, prevăzute cu un bec roşu care indică apariţia unor probleme în compoziţia laptelui. Orice problemă apărută în sănătatea vacilor schimbă implicit şi calitatea laptelui, iar pentru un fermier acest lucru trebuie semnalat cât mai repede cu putinţă, pentru a nu altera întreaga producţie. În cazul fermei de la Seini contoarele de lapte semnalează imediat orice problemă apărută în compoziţia laptelui. „Spre exemplu, mamitele subclinice nu se pot depista uşor, atunci când laptele normal trece spre patologic se schimbă conductibilitatea electrică a laptelui, aparatele sesizează acest lucru şi mulsul este oprit automat, se face separat, iar laptele este aruncat. În felul acesta nu se mai periclitează conformitatea laptelui“, explică Claudiu Frânc, nu doar fermier, ci şi medic veterinar.

În România sunt doar 4 ferme care au acest subsol tehnologic, la Tulcea, Craiova, Alba şi Maramureş.

Automatizarea, secretul succesului

După cum spune chiar patronul fermei, „într-o fermă cu vaci de lapte este important ca nimic să nu rămână la latitudinea omului“, totul să fie cât mai automatizat. Şi aşa se întâmplă chiar şi în cazul sistemului de spălare. Nici măcar aici nu intervine prea mult mâna omului, în sarcina lucrătorului rămânând doar să asigure maşinăriilor detergentul de care au nevoie şi să apese un buton. Sistemul ştie ce are de făcut, îşi face treaba, iar muncitorul pleacă acasă. În acest moment apa caldă este asigurată de un boiler electric de 700 litri, o soluţie ce va fi în viitor înlocuită de o staţie de biogaz care va asigura şi agentul termic.

Laptele este dirijat spre tancul de răcire care coboară temperatura acestuia până la 4 grade C. Nici aici lucrurile nu au fost lăsate la voia întâmplării. „Pentru a face economie la energie la instalaţiile de răcire a fost ales un tanc de formă eliptică, care asigură o suprafaţă mai mare de contact a laptelui cu pereţii tancului“, a motivat Frânc. Poziţionarea acestuia a fost şi ea realizată în mod strategic, astfel încât să se reducă cât mai mult timpii de aşteptare a maşinii care transportă laptele spre procesator. Cisterna procesatorului opreşte pe o rampă aproape de sala în care se află tancul de răcire, este conectată printr-un furtun la tancul de răcire şi laptele este lăsat să umple recipientul.

Afacere în context economic nefavorabil

Din punctul de vedere al profitabilităţii afacerii, privind în urmă la momentul de început al fermei, la realizarea primelor investiţii şi ridicarea noilor construcţii, Claudiu Frânc realizează că nu a prins cea mai propice perioadă. „Am făcut aceste investiţii în 2007-2008, pe vremea aceea în luna iunie-iulie primeam pe lapte 2,2 lei/litru, motorina era 3 lei/litru, furajele erau 0,25-0,30 lei/kg. Dar iată că am ajuns acum ca, la cantităţi de lapte de 4 ori mai mari decât livram atunci, să iau 1,2-1,3 lei pe litrul de lapte, motorina să o cumpăr precum taximetriştii cu 6 lei litrul, iar pe concentrate să dau 1 leu/kg. Şi se pune problema cum ajungi să amortizezi asemenea investiţie şi cum să mai atragi alţi fer­mieri să facă investiţii de acest fel.“

Chiar dacă contextul economic nu se dovedeşte foarte prielnic, fermierul merge mai departe, motivat de resorturi afective. „Am pornit această fermă din dorinţa de a face ceva pentru copiii mei, în special pentru fiul meu mai mic, pe care dacă vreau să-l pedepsesc nu îl las să vină în fermă. Nimeni care realizează asemenea investiţie să nu se gândească că va reuşi să o amortizeze în viaţa lui şi o va pune pe 0. Aceste investiţii nu se amortizează în 10 sau 15 ani, sunt afaceri de familie care trebuie să aibă continuitate“, explică Frânc.

Furajele atârnă cel mai greu în bugetul fermei

Pentru curajoşii care doresc să se implice în sectorul zootehnic sau deja au făcut-o, dar vor să se extindă, ar trebui să ştie care sunt costurile de funcţionare, dar şi faptul că se aventurează într-un domeniu cu mulţi parametri imprevizibili.

Se ştie că într-o fermă zootehnică ponderea cea mai mare la nivelul cheltuielilor o au furajele. În mod normal hrana animalelor reprezintă 60-70% din totalul cheltuielilor, dar din toamna anului trecut şi până în prezent piaţa furajelor parcă a luat-o razna. Planul de afaceri frumos întocmit de mulţi fermieri este astăzi spulberat în multe cazuri. Acum furajele au ajuns şi la 110% din totalul cheltuielilor, pentru că de la 20 de bani/kg s-a ajuns la 1 leu/kg. Energia reprezintă 6-7% din cheltuieli, se ridică la 6.000-7.000 lei lunar în lunile de vară şi la 10.000 lei iarna. Se mai adaugă 5.000-6.000 lei/lună costul detergenţilor pentru a asigura conformitatea laptelui şi costurile legate de personal care trebuie plătit bine, pentru a fi motivat să rămână în fermă. 

Chiar şi în aceste condiţii fermierul gândeşte spre viitor. „În momentul în care vom reuşi să mai amortizăm din investiţii, să mai plătim din credite, intenţionăm să extindem modernizarea şi în zona maternităţii, a grajdului pentru tineret, până când vom reuşi să modernizăm întreaga platformă.“ Şi încheie cu optimism tot dumnealui: „dacă tot ceea ce e din dragoste, pasiune şi mai ai şi un pic de satisfacţie… mergi mai departe. Eu îi sfătuiesc pe cei care deja s-au implicat în astfel de afaceri şi sunt la început să aibă răbdare 7-8 ani, să persevereze pentru că abia atunci vor culege roadele muncii lor.“

Patricia Alexandra POP

Lecţie practică de zootehnie cu Claudiu Frânc (II)

Dacă în prima parte a acestui serial detaliam zonele cele mai costisitoare, cele care au cheltuit cei mai mulţi bani din fondurile europene accesate de Claudiu Frânc pentru modernizarea fermei, vă propun de această dată să aflăm cum este dotată zona care aduce bani – sala de muls şi toate celelalte detalii care pot influenţa producţia laptelui.

Dejecţiile sunt evacuate din 3 în 3 ore

Înainte de a ajunge la sala de muls trebuie să vă spun ce am mai descoperit interesant în grajdul fermei. Sistemul de evacuare a dejecţiilor a fost bine gândit. Alegerea acestuia a avut în vedere specificul animalelor care vor popula ferma. „Vacile de lapte au o balegă foarte moale, pentru că sistemul de furajare este mult mai suculent decât al vacilor de carne, motiv pentru care nu am avut nevoie de echipamente foarte robuste. Am ales pluguri cu tambur pe cablu care funcţionează automat, pornesc din 3 în 3 ore şi lucrează sinergic. Este un sistem ieftin, uşor de întreţinut şi foarte util“, spune proprietarul fermei, Claudiu Frânc. Totuşi ar fi şi un minus pentru acest sistem: în iernile mai grele, cu temperaturi de – 24-25°C, nu s-a putut evacua gunoiul.

Plugurile sunt acţionate de două motoare al căror consum este de 1,3 KW, ceea ce înseamnă un consum mic de energie la nivelul fermei. În schimb, gestionarea deşeurilor a înghiţit 120.000 de euro, adică 10% din valoarea proiectului de modernizare a fermei. Banii s-au dus pe pompe de mare putere, care transportă gunoiul dinspre sala de muls şi grajd spre cele două bazine de colectare care au o capacitate de 50 şi respectiv 70 mc. „Rezolvarea problemelor de mediu într-o fermă cu vaci de lapte costă foarte mult.

Cele 70 kg de dejecţii pe care le produce o vacă pe zi ajung într-un depozit exterior căptuşit cu o folie foarte groasă, cu o capacitate de 10.000 mc, care se umple în decursul unui an“, a declarat Claudiu Frânc. Partea bună este că aceste dejecţii ajung pe câmp pentru a fertiliza terenul înainte de însămânţare, făcând totodată o economie importantă la îngrăşăminte. În acest sens a fost achiziţionat un tractor cu o capacitate de 170 CP, o vidanjă de 25.000 litri şi un agitator. Gândurile fermierului legate de dezvoltare nu se opresc aici. „În viitor mi-am propus să fac o staţie de separare a dejecţiilor, să separăm solidul de lichid, iar în această staţie să aducem 2 autoclave şi să facem pământ de flori. Am văzut o fermă de vaci care face mai mulţi bani din gunoi decât din lapte“, comentează Frânc.

Traseul vacilor este atent monitorizat

Să nu credeţi că parcursul animalelor spre sala de muls se face oricum. Şi aici lucrurile au fost atent studiate. Vacile nu sunt mânate de angajaţi, ci dirijate printr-un mecanism automatizat. Atunci când este timpul pentru muls, vacile sunt dirijate mai întâi spre aleile tehnologice de circulaţie. Acestea sunt prevăzute cu separatoare care duc la sala de aşteptare, unde animalele rămân circa 40 de minute. Aici un sistem de ghidare în formă de pâlnie îşi face treaba şi împinge uşor fiecare animal spre sala de muls, atunci când îi vine rândul. Poate vă întrebaţi de ce şi-a investit fermierul banii în astfel de mecanisme de ghidare. Nu sunt mofturi, ci doar detalii care ajută la reducerea cheltuielilor de exploatare. Iată şi explicaţia: „Sala de muls este o zonă energofagă şi de aceea fluxul de animale trebuie să fie continuu şi rapid. De aceea am instalat un sistem prevăzut cu două bare care funcţionează automat şi împinge încet animalele spre sala de muls, astfel încât să nu existe timpi morţi, animalele să nu aştepte mult, iar sala să fie încărcată şi descărcată rapid de animale“, argumentează Frânc. Un alt detaliu care aparent este lipsit de valoare ţine de igiena şi sănătatea animalelor.

După ce au ieşit din sala de muls, cel puţin de două ori pe lună vacile trec prin nişte bazine cu soluţii speciale care previn dermatitele, afecţiuni ce apar pe picioarele vacilor în cele mai multe ferme de vaci Holstein. Acidozele sunt favorizate de conţinutul mare de concentrate care intră în hrana zilnică a animalelor. Tocmai pentru a preveni eventuale probleme de sănătate care s-ar răsfrânge asupra calităţii şi producţiei de lapte, bovinele sunt monitorizate printr-un cip montat la gât.

Cu ajutorul acestuia, la intrarea în sala de muls un calculator înregistrează numărul de identificare a animalului care este apoi afişat pe panoul fiecărui post, unde apare şi cantitatea de lapte furnizată. Sistemul de identificare şi urmărire a producţiei zilnice a fiecărui animal oferă două beneficii pentru fermier: vede dacă un animal are variaţii bruşte de producţie, ceea ce înseamnă o problemă, şi poate urmări cantitatea de lapte pe întreaga lactaţie. Dacă apar probleme pe parcursul mulsului, computerul sesizează, iar în momentul evacuării animalele sunt sortate. Cele care au trecut prin faţa unui scanner instalat într-o poartă de ieşire şi sunt bolnave sunt automat direcţionate spre sala de tratament, unde cineva se ocupă de ele.

Sala de muls, condiţii de 5 stele atât pentru vaci, cât şi pentru angajaţi

Toate investiţiile de până acum conduc spre sala de muls, zona în care se produc banii, prin valorificarea laptelui şi care asigură profitabilitatea fermei. Reprezintă piesa cea mai importantă din angrenajul fermei. Acum, după câţiva ani de funcţionare, Claudiu Frânc poate face şi recomandări. „Sfătuiesc fermierii să aibă mare grijă când îşi aleg sala de muls. Aceasta se alege în funcţie de cine munceşte în ea. O sală în care lucrător este fermierul trebuie să aibă reglajele şi panoul de comandă la îndemâna lui, chiar în sală. Într-o sală în care se foloseşte personal specializat, angajaţi care să mulgă, trebuie să îl degrevezi de sarcina de a regla el anumiţi parametri, pentru că pot apărea necazuri mari în momentul în care el începe să butoneze sala. Musai sala de muls trebuie să aibă cel puţin 2,8 mp/cap de animal, pentru ca acesta să nu se simtă înghesuit, stresat, pentru că altfel nu mai dă lapte“, spune Claudiu Frânc.

La ferma din Seini sala de muls este de tip BouMatic, este foarte aerisită, spaţiile sunt largi, funcţionale atât pentru animale cât şi pentru lucrători. Pardoseala din canalul mul­gătorului este încălzită, oferind condiţii optime de lucru mai ales pe timp de iarnă. Angajaţii dispun de apă caldă, iar fiecare post este prevăzut cu afişaj electronic. Restul utilajelor care ar putea face zgomot şi care ar perturba animalele sunt adăpostite în subsolul tehnologic. Dar despre această încăpere vom vorbi în episodul următor. Vă mai spun doar atât: animalele nu doar că sunt ferite de zgomotele puternice, dar pe timpul iernii în sala de muls se aud colinde.

Patricia Alexandra POP

SCEPCB Dancu - Iaşi în elita cercetării zootehnice româneşti

Cu o contribuţie importantă la ameliorarea efectivelor din partea de sud-est a Moldovei, Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Dancu din judeţul Iaşi este cunoscută prin rezultatele cercetărilor care de-a lungul anilor au vizat deopotrivă ameliorarea şi selecţia vacilor de lapte, precum şi perfecţionarea tehnologiilor de creştere şi exploatare a acestei specii.

Totodată, implicându-se în Programul Naţional de Conservare a Raselor de Taurine, staţiunea ieşeană păstrează un valoros nucleu de vaci din rasa Sura de stepă, conservarea acestui efectiv fiind necesară în vederea păstrării şi utilizării fondului genetic pentru perpetuarea acestei rase.

Ca toate unităţile din cercetarea românească, şi SCDCB Dancu a cunoscut o perioadă de declin, în strânsă legătură cu subfinanţarea cercetării, situaţie care a început să se îmbunătăţească în ultimii ani, când unitatea a derulat importante proiecte de cercetare cu finanţare asigurată de la bugetul de stat, dar mai cu seamă din fonduri europene.

Centru de excelenţă în creşterea bovinelor

– Cum aţi reuşit să obţineţi fondurile necesare în condiţiile subfinanţării cercetării, mai ales că, în ceea ce priveşte banii europeni, mulţi dintre directori, colegi de ai dumneavoastră, se plâng că accesarea proiectelor este extrem de dificilă, drept pentru care unii renunţă?

– Nu este un secret. Şi noi am luptat foarte mult, am insistat, dar am avut colaboratori de nădejde, între aceştia Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad“, care ne-a fost alături. Am reuşit, ne spune domnul prof. univ. dr. Teofil Creangă, directorul unităţii, să accesăm proiecte care ne-au permis să ne dezvoltăm atât baza de cercetare cât şi ferma. Cu banii primiţi am reuşit să finalizăm unele investiţii care vizează modernizarea la nivelul standardelor europene a biobazei experimentale prin dotarea cu aparatură de cercetare şi determinare de înaltă performanţă în realizarea proiectelor care se vor desfăşura în următorii ani în activitatea noastră. Pentru toate acestea SCDCB Dancu a primit titlul de Centrul de Cercetări de Excelenţă în Domeniul Creşterii Bovinelor.

Asigurăm astfel şi o extensie către crescătorii de bovine din zona Moldovei, având posibilitatea să-i informăm operativ cu noutăţile în domeniu, astfel încât tot mai multe ferme să tindă la un nivel de performanţă.

Laboratoare performante pentru tinerii specialişti

– Câţi specialişti lucrează în cercetare?

– Acum lucrăm cu şapte specialişti. Nu cu multă vreme în urmă am avut în cadrul staţiunii tineri talentaţi, şefi de promoţie, care ne-au părăsit însă din cauza salariilor mici şi a condiţiilor improprii de lucru, plecând unii tot în cercetare, în afara hotarelor ţării.

Şi aş mai vrea să subliniez un fapt: pentru toţi cei care lucrează în cercetarea agricolă – şi nu sunt mulţi,  4-500 la nivelul ţării – retribuţia lor este mult prea mică. De aceea cred că intervenţia statului este necesară, astfel încât să se asigure de la buget 50 la sută din salariu, iar cealaltă jumătate din producţiile obţinute şi din rezultatele cercetărilor realizate în aceste unităţi. Este imperios necesară o asemenea măsură pentru că, aşa cum arată statisticile în România – în comparaţie cu alte ţări –, seminţele (grâu, porumb, orz etc.) se vând la cel mai ridicat preţ. Situaţia se va agrava şi arată încă o dată degradarea cercetării prin lipsa investiţiilor. Consecinţa? Producţii mai mici şi mereu mai scumpe.

Sunt bucuros să vă spun că finalizăm o investiţie deosebit de importantă pentru îmbogăţirea bazei materiale la nivel european. În clădirea modernă pe care aţi vizitat-o sunt laboratoare în care tinerii cercetători îşi vor desfăşura activitatea. Vor fi circa 15 – am început să angajăm, deocamdată pe timp limitat, cât ne permite legislaţia. Aici se pot asigura segmentele creşterii bovinelor: putem crea embrioni cu fecundaţia in vitro, astfel încât fermele să beneficieze de aportul genetic creat în acest sens. Într-un alt laborator se va putea determina calitatea furajelor, a raţiilor furajere la nivele productive sau analize bacteoriologice pe care unii fermieri le fac acum doar la Viena.

Avem posibilitatea, de asemenea, de a determina toţi parametrii calitativi ai laptelui, astfel încât reprezentanţii unei cunoscute fabrici de procesare de la Vatra Dornei, văzând care este nivelul de dotare, şi-au exprimat interesul de a face aici o serie de determinări.

Să mai amintesc că laboratorul de genetică dispune de o electroforeză performantă, microscop electronic etc., într-un cuvânt de tot ce este la vârf în materie de dotare la nivel european.

Un viitor Institut Naţional de Cercetare

– Rezultatele de până acum obţinute în cercetare, dar şi în producţie au găsit un ecou...

– Aşa este. Forul nostru tutelar, Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice, a făcut propunerea ca SCDCB Dancu să fie transformată în institut naţional de cercetare în creşterea bovinelor. Ar fi primul institut naţional de cercetare din Moldova într-o ramură din domeniul agricol. Ne bucură această iniţiativă şi e, cred eu, o recunoaştere a ceea ce s-a realizat până acum în staţiunea noastră.

– Sigur, aplicarea în practică a rezultatelor cercetării sunt evidente în fermă.

– Cu toate greutăţile pe care le-am avut, am reuşit de-a lungul anilor să păstrăm relativ constant efectivele de animale. Acum ferma are 850 de capete, dintre care matcă 455, şi ne vom menţine la acest nivel, în condiţiile în care am reuşit să păstrăm intacte cele 560 ha teren de care dispune staţiunea. Animalele sunt performante la nivelul zonei de influenţă, adaptate la condiţii, create în cadrul unităţii prin material seminal congelat „importat“ de la taurii cei mai performanţi.

Pe viitor vrem să finalizăm bucătăria furajeră şi silozurile pentru cereale, să realizăm un modern management al dejecţiilor şi să modernizăm un adăpost pentru tineretul bovin.

Anul viitor, cu banii pe care îi vom primi de la Uniunea Europeană, vom construi un adăpost experimental pentru taurine, numit şi Zootron, în care fiecare animal, pus în condiţii specifice – hrănire, presiune etc. – va beneficia de un control complet.

Stelian Ciocoiu

Lecţie practică de zootehnie cu Claudiu Frânc (I)

Ne-am obişnuit ca pe Claudiu Frânc să-l găsim în negocieri cu autorităţile, în diverse colţuri ale ţării, acolo unde, în calitate de preşedinte al Federaţiei Naţionale a Crescătorilor de Bovine din România, militează pentru drepturile fermierilor. De data aceasta am mers în inima Maramureşului, pentru a-i vedea ferma şi pentru a-l surprinde şi în postura de fermier, nu doar de lider. Întâlnirea s-a transformat într-o adevărată lecţie de zootehnie, extrem de preţioasă pentru orice fermier care vânează succesul în acest domeniu. Densitatea informaţiilor şi importanţa lor au determinat ca acest articol să fie realizat în două episoade, special pentru a vă bucura pe deplin de cunoştinţele şi experienţa doctorului veterinar Claudiu Frânc.

Primul job, devenit business

Cu exact o lună înainte de Revoluţie, în 22 noiembrie 1989, a păşit în câmpul muncii la IAS Baia Mare, o fermă aflată la Seini, judeţul Maramureş. A fost primul loc de muncă. În ianuarie 1990 a devenit şef de fermă, iar în 1999 IAS-ul a fost divizat în alte 5 societăţi. „Din cele 5 unităţi au rămas în funcţiune doar două, Agrozootehnica Seini, pe care am preluat-o în calitate de director, şi Pomicola Şoncuta, o fermă de pomi din Şoncuta Mare“, îşi aminteşte Claudiu Frânc. După Revoluţie unitatea a trecut printr-o peri­oadă agitată, însă împreună cu angajaţii fermei a avut grijă ca patrimoniul să nu se dis­trugă. „Fiecare grajd vechi încă are geamuri, apă, curent, toate instalaţiile, pentru că am spus: nu cumva să le furaţi, că vreau să le cumpăr. Nu vă spun că societatea la un moment dat era împărţită între toţi interesaţii locali, însă eu, cel care gestionasem 11 ani societatea, nu am fost întrebat de nimeni dacă vreau un grajd. Noroc că m-a ajutat Dumnezeu să o cumpăr toată şi să o aduc în faza în care este astăzi“, povesteşte Claudiu Frânc.

Cinci dintre aceşti angajaţi cu care lucra la vremea respectivă îşi continuă activitatea în fermă şi astăzi. „Suntem legaţi mai mult decât sufleteşte, ne cunoaştem ca nişte membri ai familiei. Această legătură îmi permite să mă mişc în teritoriu. Dacă nu aş avea acest sprijin ar fi mari probleme“, apreciază Frânc.

În 2008, la Seini au început transformările. Platforma fostului IAS primea investiţiile care să-i asigure capitalul material cu care să lupte în sectorul zootehnic, ca nou business. Pe cele 7 ha, cât are curtea interioară, s-a început un program de modernizare cu fonduri SAPARD, care a inclus două clădiri: o sală de muls şi un grajd nou. Cele două clădiri noi au înlocuit 4 grajduri de tip vechi ale fostului IAS. Mai târziu, în 2010, ferma a fost populată cu 300 de vaci cu lapte aduse din Germania şi Olanda. „Animalele s-au adaptat foarte greu. Am păţit cum păţesc toţi fermierii care aduc animale din alte ţări. O fermă care este populată cu animale de colectură ajunge să intre în maximum de producţie după 8 ani. Abia în momentul în care a treia generaţie de viţele începe să producă, ferma res­pectivă scapă de toate necazurile“, a spus Claudiu Frânc.

Astăzi ferma deţine 400 de animale şi 400 ha de teren, iar de ele îngrijesc doar 7 oameni, dar prin tehnologizare ferma face faţă fără a suprasolicita personalul şi fără a crea lacune în procesul de producţie.

Amestec de tehnologie europeană şi americană

Deşi are o experienţă de 28 de ani ca medic veterinar şi a lucrat toată viaţa în ferme mari, în momentul în care a început investiţia pentru noul grajd şi sala de muls a ţinut să se asigure că totul va funcţiona cu maximum de eficienţă şi productivitate. „Înainte de a începe modernizarea am umblat prin Europa şi am văzut vreo 60-70 de ferme modernizate în Ungaria, Germania, Olanda. De asemenea, am fost în SUA pentru a vedea cum gândesc şi cum se organizează fermierii de acolo. Am participat personal la trening-uri cu specialişti în construcţii zootehnice, pentru că tot ceea ce am învăţat pe vremea cât eram medic, tot ce am avut la dispoziţie în România nu mai semăna cu tehnologia de astăzi“, a spus Claudiu Frânc.

Aceasta deoarece nu vorbim de simple grajduri, ci de nişte construcţii speciale care trebuie să aibă în vedere bunăstarea animalelor şi nu a omului, pentru că doar aşa vor ajunge să producă la capacitatea lor de producţie. Din păcate, există încă fermieri care nu gândesc astfel. „Mă doare când văd că încă se mai autorizează la plată proiecte de grajduri de vaci cu geam termopan. Există în Bistriţa un proiect de 2,9 mil. euro al unui tânăr care vrea să dezvolte o fermă de vaci şi care a fost aprobat, deşi are geamuri termopan“, a declarat Claudiu Frânc.

Dimensiunea grajdului asigură ventilaţia naturală

La ora actuală ferma de la Seini „este una dintre cele mai mari entităţi din sectorul creşterii vacilor cu lapte, având o capacitate tehnologică de 400 de capete, cu 436 locuri în cuşete“, apreciază administratorul fermei. Pentru realizarea acestui grajd s-a ţinut cont de toate exigenţele construcţiilor zootehnice. Înălţimea este de 12 m în coamă, o cerinţă tehnologică care asigură ventilaţia naturală. Înălţimea acoperişului în părţile laterale este la fel de importantă. „Dacă la streaşină, acolo unde acoperişul este cel mai aproape de animal, nu este o înălţime de minimum 3,7-4 m apare efectul radiant al acoperişului. Vara este foarte cald pe 1,5 m şi atunci niciun animal nu ar sta acolo, ci ar veni spre centrul grajdului, iar pe timp de iarnă ar fi foarte frig“, este explicaţia proprietarului. În situaţia aceasta ar fi 2 soluţii: fie izolarea acoperişului, dar atunci costurile se triplează, fie ridicarea stâlpilor cu 1-1,5 m. Apoi, distanţa care rămâne de la ultima riglă între cele două părţi trebuie să fie perfect egală cu distanţa pe care o avem pe mijlocul grajdului. În mod normal trebuie să se vadă cerul, iar tabla chiar să fie îndoită la 90 de grade, creând posibilitatea ca vântul care bate la nivelul acoperişului să aspire din adăpost aerul viciat, însă în acest caz a fost realizată o cupolină. Noul grajd nu are pereţi din beton. Trecutul a fost o lecţie bună. „Îmi aduc aminte când lucram în fostele grajduri. Nu îmi era frică dacă erau -40°C, dar dacă aveam 10 zile temperatură de -10°C, -15°C era o problemă, pentru că peretele joacă rolul frigiderului. Frigul pătrundea în betoane şi implicit ajungea la conductele de apă. Oricât ne străduiam să le încălzim nu reuşeam să eliminăm acest efect de frigider“, explică Claudiu Frânc. De aceea pereţii de beton au fost înlocuiţi cu prelate, care funcţionează automat, fiind prevăzute cu senzori de ploaie, de vânt sau de temperatură.

Chiar şi când se înregistrează -20°C animalele nu au probleme, pentru că această temperatură se resimte doar în intervalul orar 4.00-7.30, apoi temperatura creşte şi devine optimă pentru animale. „Şi să mai învăţăm ceva, animalul când se culcă îşi autoacoperă 60% din suprafaţa corporală, de aceea nu îi este frig, iar vaca nu moare de frig, ci de cald!“, este sfatul fermierului.

Dotările vizează bunăstarea animalelor

Se tot vorbeşte despre bunăstare pentru că este unul dintre indicatorii de care depinde nivelul de producţie. Fiecare cuşetă este prevăzută cu saltele speciale, concepute dintr-un fel de mochetă, procurate din Germania. „Am ales varianta aceasta pentru că cele de cauciuc se mişcă, oricât de bine ar fi fixate. Cele pe care le avem le spălăm şi le dezinfectăm de două ori pe an, astfel încât animalul să stea în permanenţă pe un aşternut curat“, motivează Frânc.

Toate părţile metalice sunt foarte robuste, realizate din ţevi cu o grosime în carne de 3 mm, îmbinate astfel încât să reducă cât mai mult eventuale răniri. Separatoarele de cuşete sunt gândite după anatomia vacii, păstrând distanţa necesară aşezării sau ridicării animalului.

Aleea principală a grajdului este realizată dintr-un beton foarte bine finisat şi acoperit cu o vopsea epoxidică, care împiedică distrugerea lui. Explicaţia proprietarului este următoarea: „Vaca are nişte papile pe limbă cu care prinde iarba, iar dacă betonul nu este extraordinar de bine finisat face gaură şi tot betonul îl scoate afară, iar în 3 ani ai numai gropi în frontul de furajare. Rămâne ca o farfurie nespălată în care se tot adună mizerii.“

Adăpătoare pe sistem american

Sistemul de adăpare a vacilor a fost importat de peste Ocean. Este mândria fermei, pentru că îşi dovedeşte eficienţa în orice anotimp, fără consum de energie. Iată cum funcţionează: „Noi scoatem apa dintr-un puţ, de la 9 m adâncime, şi ajunge în turnul de apă, care este proprietatea noastră, la o temperatură de 13°C. În sala de muls laptele care iese din vacă are 39°C, dar avem un schimbător de căldură unde laptele muls este răcit de apă până la 10°C, în timp ce apa se încălzeşte la 20°C. Toată apa caldă o stochez într-un bazin îngropat de 50 mc. În plus, adăpătoarea este prevăzută cu o pompă de recirculare a apei, astfel încât apa se mişcă tot timpul prin adăpătoare şi nu îngheaţă. De aceea nu am nevoie de sistemele acelea antiîngheţ. A fost sistemul care mie mi-a plăcut foarte mult şi am ţinut să-l pun în aplicare şi în ferma mea, pentru că facem două economii. Pe de o parte ţinem animalul în activitate ruminală, iar pe de altă parte iarna nu am nevoie de sisteme antiîngheţ“, spune Frânc. Trebuie spus că temperatura apei este foarte importantă în asigurarea producţiei de lapte. Dacă aceasta nu ar fi caldă sau ar avea sub 20°C, toate organismele de la nivel ruminal ar fi inactivate, iar organismul ar trebui să consume energie pentru a aduce apa la temperatura optimă pentru a produce lapte.

(Va urma)

Patricia Alexandra POP

Munca „de-afară“ le-a dat curaj pentru acasă

Doi tineri fraţi absolvenţi ai Facultăţii de Agronomie din Cluj au pornit o afacere în zootehnie, valorificând din plin teoria acumulată în facultate, dar mai ales practica făcută la fermele din străinătate. Cu o mare moştenire afectivă pentru animale primită de la bunici, alături de 7 ha de teren agricol, o familie numeroasă alături, multă muncă şi curaj, cei doi au reuşit să pună pe picioare o fermă de vaci de lapte şi să devină furnizorii unui mare procesator din zona Bucovinei.

Fermier la 26 de ani

Ajunşi în comuna Viişoara din judeţul Cluj, situată pe malul stâng al Arieşului, la circa 2 km de municipiul Câmpia-Turzii, am descoperit, la recomandarea edilului localităţii, undeva pe coama unui deal, ferma unor tineri, care şi-au luat viaţa în mâini şi îşi fac meseria cu seriozitatea unor profesionişti cu state vechi în zootehnie. Ne-am apropiat de grajduri cu intenţia de a vedea cum este organizată ferma, dar şi pentru a-l cunoaşte pe cel lăudat pe bună dreptate de primar. Ne-am nimerit chiar la momentul mulsului, aşa că după ce ne-a salutat şi-a continuat un timp activitatea, iar noi am aşteptat, pentru că i-am înţeles priorităţile.

Bucuros de oaspeţi, dar vădit nerăbdător să se întoarcă la ale lui, Ioan Hădăran, la doar 26 de ani, ne-a povestit cum a ajuns fermier: „Cu agricultura am început efectiv de pe vremea bunicului meu, pe când aveam 6 ani. Şi bunicul era fermier, era gospodarul tradiţional de la ţară cu 2 văcuţe şi 1 cal pentru căruţă. De la dânsul am rămas cu dragostea pentru animale şi pentru agricultură în general, dar şi cu 7 ha de teren arabil. Eu şi fratele meu am absolvit amândoi Facultatea de Agronomie de la Cluj în 2010, iar master-ul în 2013 şi cu această zestre am plecat la drum“, spune tânărul Ioan.

Chiar din primul an de facultate, aflat la practică în străinătate, a fost tentat să rămână să lucreze pentru alţii. Dar curând şi-a dat seama că nici acolo banii nu se câştigă uşor, iar munca este la fel de grea. „Am fost de multe ori plecat din ţară cu scopul de a face practică pentru facultate şi am văzut că şi în Germania şi în Franţa e la fel de multă muncă şi banii la fel ca la noi, doar că sunt în euro, diferenţă foarte mare nu e dacă raportezi orele de muncă lucrate pe zi la remuneraţie. Ba mai mult, aici eşti acasă, ceea ce e un avantaj“, a adăugat fermierul.

20.000 de euro investiţi chibzuit

Ideea de a pune pe picioare ferma de vaci îi aparţine însă fratelui, pe care nu l-am cunoscut, pentru că nu a fost prezent în fermă la momentul vizitei noastre. Cât timp Ioan muncea în practică, la o fermă de familie din Germania, care deţinea 600 de capete vaci cu lapte, fratele lui se informase deja şi punea la punct toate detaliile privind finanţarea fermei pe care întreaga familie o visa. Aşa au început demersurile pentru obţinerea de fonduri SAPARD. „Am obţinut banii, jumătate din sumă de la SAPARD şi jumătate din fonduri proprii, astfel încât în total am ajuns la 20.000 euro, pe care i-am investit în construcţia grajdului, achiziţionarea a 20 de juninci gestante din rasa Bălţată Austriacă – Fleckvieh, sala de muls plus echipamentul de muls şi răcitoarele de lapte“, a declarat Hădăran.

Astăzi ferma deţine 23 de vaci în lactaţie şi un efectiv total de 52 de bovine. Pe lângă ferma de animale, familia Hădăran se ocupă şi de cultura câmpului, ce asigură o parte din hrana vitelor. Pentru munca celor 80 ha pe care le deţin, dintre care 30 ha în proprietate şi 50 ha în arendă, băieţii şi-au achiziţionat în timp 4 tractoare şi utilajele necesare.

Şi-au bazat întreaga investiţie pe efortul comun al tuturor membrilor familiei, plecând de la ideea că forţa de muncă adusă din vecini i-ar costa mai mult. „Noi am avut noroc pentru că suntem o familie numeroasă. Pe lângă noi au fost mereu şi alţi mem­bri ai familiei, ne mai ajutau mama, două mătuşi, vărul meu şi aşa făceam o echipă de muncă serioasă pentru o afacere de familie. Asta ne-a ajutat pentru că dacă ar fi trebuit să cheltuim la început mai mulţi bani pe forţa de muncă ar fi fost mult mai greu şi poate aveam acum probleme“, menţionează Ioan Hădăran.

Lunar, 12.000 litri de lapte pleacă spre Dorna

Dezvoltarea fermei se bazează pe reproducerea animalelor, dar şi aici lucrurile sunt atent controlate şi gestionate cu eficienţă. Dacă la începutul fermei tăuraşii erau vânduţi pentru carne sau ţinuţi pentru reproducţie, mai nou tinerii fermieri folosesc material seminal sexat care le aduce la 24 de fătări un singur taur, tocmai pentru a menţine un nivel crescut de reproducere la vacile pe care le deţin.

Nici în tehnologia de furajare nu fac rabat de la calitate, aceasta având o mare pondere în cheltuielile fermei. Animalele primesc în funcţie de producţia de lapte dată o raţie atent selecţionată din tărâţe de grâu, plus un complex de minerale şi vitamine, şrot de floarea-soarelui, fân de lucernă, făină de orz amestecată cu mazăre furajeră.

Treaba făcută ca la carte îi ajută să se menţină pe piaţă şi să se dezvolte. Calitatea furajelor şi igiena animalelor se reflectă perfect în calitatea laptelui şi producţia obţinută. „O vacă produce în medie cam 18 litri de lapte/zi, iar noi livrăm lunar în jur de 12.000 litri. Laptele îl dăm unui mare procesator, Dorna, cu ei avem contract de la începutul afacerii. Preţul pe care îl obţinem este de 1,38 lei la stasul de 3,7% grăsime“, afirmă fermierul.

Preţul inputurilor îi pune uneori în dificultate

Entuziasmul tinereţii şi bucuria de a pune pe picioare o afacere aşa cum au văzut în străinătate sunt principalele motoare care impulsionează întreaga fermă. Totuşi aspectele pe care nu le pot controla, dar de care depind în mare măsură, precum preţul furajelor concentratelor, erbicidelor, îngrăşămintelor, motorinei, energiei electrice, apei pun uneori beţe în roate afacerii. „Acum venitul este suficient să acoperim şi cheltuielile, să şi trăim, însă criza în care suntem în continuare face ca totul să se scumpească, iar preţul laptelui să meargă în jos.

Cantitatea de inputuri pentru cele 80 ha este mare şi toate trebuie plătite din preţul laptelui“, spune Hădăran. Totuşi, chiar şi aşa, de ar fi să o ia de la capăt ar face-o oricând şi i-ar sfătui şi pe alţii să o facă. „Sunt tineri care au terminat o facultate, îşi ţin diploma în vitrină şi îi văd casieri la diverse supermarketuri. Deşi este greu, eu le spun celor care au curaj, tupeu – pentru că ai nevoie de tupeu şi putere de muncă – că merită să pornească o fermă de vaci. Noi în facultate am învăţat multă teorie, dar practica aici am învăţat-o, aici facem şi munca de jos şi tot ce este necesar pentru afacere“, a încheiat tânărul.

Patricia Alexandra POP
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.16, 16-31 AUGUST 2013

Ne pregătim să punem zootehnia pe tuşă?

În timp ce statele lumii pompează sume uriaşe în cercetare, tehnologie şi dezvoltare pentru a se blinda în faţa concurenţei, în România sectoarele strategice ale agriculturii, şi aşa bolnave, îşi joacă ultima carte. Zilele vacii cu lapte par a fi numărate iar, în lipsa unor măsuri urgente şi radicale, îşi va da suflarea, lăsând să curgă în paharele româneşti laptele străinilor.

Unde suntem noi şi ce fac alţii?

Din punctul de vedere al numărului de animale, suntem în declin încă din anii ’90. Pe vremea aceea aveam un efectiv de 7-8 milioane de bovine, dar am ajuns să numărăm astăzi doar 800.000 de capete la nivel naţional, după cum spun reprezentanţii Federaţiei Crescătorilor de Bovine din România. Conform EuroStat, în 2010 România avea 2 milioane de bovine, dar iată că în 3 ani efectivul s-a redus cu mai mult de jumătate. „Această scădere dramatică este cauzată în principal de seceta extraordinar de severă de anul trecut, de lipsa furajelor, care i-a determinat pe foarte mulţi fermieri să dimensioneze efectivele şi, bineînţeles, de absenţa unor sisteme de susţinere şi încurajare a fermelor de vaci cu lapte“, a precizat Claudiu Frânc (foto), preşedintele FCBR.

Am putea fi mulţumiţi de această situaţie doar dacă ne-am compara cu vecinii noştri de la sud, care deţineau în anul 2012 un număr de 566.000 de bovine, dar chiar şi la ei se înregistrează o creştere cu aproximativ 20.000 de animale faţă anul 2010, conform datelor prezentate de Marin Yossifov, repre­zentantul Institutului de Ştiinţă Animală din Bulgaria, în cadrul Simpozionului RedNex. Dacă la noi şi la bulgari lucrurile scârţâie, în alte ţări fermele se supradimensionează pentru a preveni impactul crizei alimentare şi, de ce nu, pentru a pregăti asaltul asupra statelor slab productive.

Dacă Turcia avea în anul 2010 circa 11,4 milioane de rumegătoare (vaci şi bivoli), în 2012 efectivul a crescut la 12,4 milioane capete. Conform unei statistici prezentate de prof. Sema Yaman de la Institutul Central de Cercetare a Şeptelului de la Ankara, numărul de bovine a avut o creştere de 25,7% din 2002, până anul trecut.

„În toată Europa de Vest, în ţări cu tradiţie în producţia de lapte, precum Germania, Olanda, Belgia, Luxemburg, Franţa, foarte multe firme, care lucrează şi în România la ora actuală, investesc în modernizarea fermelor. Fermele de 200-300 de capete din aceste ţări îşi montează la ora actuală instalaţii, platforme rotative pentru 3.000 de capete. Acest lucru ar trebui să ne dea foarte mult de gândit în legătură cu ce se va întâmpla cu producătorii din România într-o astfel de competiţie“, a declarat Claudiu Frânc.

În timp ce competiţia ne suflă în ceafă, noi, din păcate, producem la aceleaşi costuri cu cei din Vest, realizăm aceleaşi producţii, dar modul de susţinere este la 30-40% faţă de al celor din Occident. „Încă suntem singurii din Europa care mai lucrează terenul şi în 2013 cu motorină nesubvenţionată. Nici la această oră Ministerul Agriculturii nu are o soluţie, aşteptăm precizări de la Bruxelles, însă noi nu putem aştepta. Nu mai vorbim de faptul că anul trecut, în trimestrul 3, când fermierii consumaseră cam 40% din motorina unui an, pentru că era perioada de recoltare şi înfiinţare a culturilor de toamnă, li s-au tăiat 70% din sumele pentru susţinerea la motorină. Toate aceste lucruri le-am avut în discuţie cu Ministerul Agriculturii, dar încă aşteptăm să ni se spună când, sub ce formă şi care va fi modul prin care fermierii români îşi recuperează diferenţa de sumă din trimestrul 3 al anului 2012 şi modul de acordare a susţinerii pentru motorină pe 2013“, a spus Claudiu Frânc.

Mulţi fermieri vor fi nevoiţi să schimbe „macazul“

Deşi nu aş vrea ca totul să fie zugrăvit în culori sumbre, trebuie spus că nu ne aşteaptă lucruri prea bune. În primul rând, să avem în vedere că, la

1 ianuarie 2014, se va interzice comercializarea laptelui neconform în România, ceea ce va duce la dispariţia centrelor de colectare. De ce? „Pentru că fermierii mici, neavând capacitatea de a-şi moderniza fermele pentru producţia de lapte conform, (ceea ce înseamnă maximum 100.000 de germeni şi 420.000 de celule somatice în lapte) cu instalaţii performante de muls şi răcire, nu vor mai putea trimite laptele spre procesare“, menţionează Claudiu Frânc. Dacă mai punem la socoteală lipsa asocierii în sector, se înţelege de ce se vor diminua efectivele şi de ce vor dispărea micii producători, care nu vor putea vinde laptele nici măcar direct, în piaţă, decât cu certificat de conformitate.

„Acesta va fi primul val care va diminua numărul efectivelor şi, implicit, al fermierilor crescători de bovine şi mai avem doar câteva luni până când vor intra în vigoare aceste măsuri. Noi, reprezentanţii Federaţiei, am discutat cu autorităţile, cu ministrul Agriculturii Daniel Constantin pentru găsirea de soluţii. Ar trebui măcar să ne facem datoria faţă de aceşti oameni, informându-i ce îi aşteaptă de la 1 ianuarie 2014. Să le propunem nişte variante care să-i ajute într-un fel sau altul. Am putea să le spunem: fie continuaţi cu creşterea vacii de lapte, dar din banii pe care îi câştigaţi pentru susţinerea fermei familiale vă cumpăraţi instalaţii de răcire, de muls, ca să faceţi conformitatea la lapte şi vă creşteţi efectivul la o dimensiune care să merite să plătiţi analizele care atestă conformitatea, fie vă dăm posibilitatea să mergeţi pe vaca de carne. Acest lucru înseamnă să se pună la dispoziţie material seminal de carne, astfel încât 1 ianuarie 2014 să nu ne găsească nepregătiţi“, a declarat preşedintele FCBR. Cu alte cuvinte, fermierul ar mai avea la dispoziţie 8 luni, timp în care fie investeşte în tehnologie pentru a da un lapte conform, fie îşi montează vaca din grajd pentru carne, altfel va rămâne în afara sistemului.

Un al doilea val care va pune beţe în roate dezvoltării fermelor cu vaci de lapte este cel care va veni după 31 martie 2015, când va dispărea cota de lapte.

Deşi vom primi 17,5 miliarde pen­tru PAC (Politica Agricolă Comună) de la UE şi banii se vor duce pe plăţi directe, aşa cum spunea deunăzi şi ministrul secretar de stat Achim Irimescu, va fi o mare problemă pentru că animalele nu sunt prinse în drepturile de plată. Chiar dacă se permite transferul în ambele sensuri zootehnie – producţie vegetală, convertirea vacilor în hectare, de exemplu, ar diminua sumele aşteptate de fermieri. „Dacă am deja 9,7 milioane hectare şi mai vin cu încă 2-3 milioane o să crească suprafaţa şi o să se reducă foarte tare prima pe hectar. Suma pe care o primim de la Uniunea Europeană rămâne constantă însă, introducând şi animalele în schemă, suma totală se va reduce şi mai tare“, spunea la un moment dat Achim Irimescu.

Patricia Alexandra POP
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.11, 1-15 IUNIE 2013

Noi descoperiri ar putea eficientiza producţia zootehnică

Elita cercetătorilor europeni a prezentat, în cadrul unui simpozion organizat la Bucureşti de IBNA Baloteşti şi Federaţia Europeană de Zootehnie, rezultatele proiectului european FP7 RedNex, în cadrul căruia a fost studiat modul de îmbunătăţire a utilizării azotului în fermele de vaci cu lapte. Evenimentul a avut ca scop diseminarea rezultatelor cercetărilor făcute timp de 5 ani de mari institute de cercetare şi universităţi din vestul Europei implicate în studiul asupra eficienţei utilizării azotului, adică al proteinei la rumegătoare.

„Dacă spunem azot spunem proteină, şrot de soia, de floarea-soarelui, deci nutreţuri scumpe. Din păcate, astăzi aceste nutreţuri sunt utilizate cu o eficienţă foarte redusă (doar 30% din azotul din raţie ajunge în lapte, carne etc.). De aceea orice procent de îmbunătăţire în eficientizarea consumului înseamnă bani mulţi“, a declarat Cătălin Dragomir, director ştiinţific la IBNA Baloteşti. Or, rezultatele proiectului FP7 RedNex relevă chiar modul cum pot fi obţinute producţii mai mari de lapte şi carne într-un mod eficient, cu costuri de producţie mai mici şi cu un impact asupra mediului mult diminuat. Mari nume în nutriţia animală au propus asociaţiilor crescătorilor de animale să traducă documentaţia acestui proiect, pentru ca fermierii să ia contact cu aceste rezultate, să le înţeleagă valoarea, pentru că în viitor concurenţa va fi atât de mare încât doar tehnologia va face diferenţa.

(P.A.P)
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.11, 1-15 IUNIE 2013

Plăţi APIA pentru sectorul vegetal şi zootehnic

Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) informează că vineri, 26.04.2013, i-au fost alimentate conturile de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) şi începând cu 29.04.2013 va efectua plăţi către beneficiari în valoare de 126,45 milioane lei.

Sumele plătite au următoarea destinaţie:

1. Plăţi naţionale directe complementare (PNDC), din bugetul naţional, aferente campaniei de plată pe suprafaţă 2012

  • PNDC 1 (culturi în teren arabil) - 54 milioane lei pentru un număr de 4.819 fermieri;
  • PNDC 5 (hamei) şi PNDC 6 (sfeclă de zahăr) – 8,45 milioane lei pentru un număr de 490 fermieri.

2. Ajutoare de stat (Buget Naţional)

  • Plata naţională directă complementară în sector zootehnic din care:
  • Bovine: 45 milioane leipentru un număr de 30.040 fermieri;
  • Ovine: 17 milioane lei pentru un număr de 6.959 fermieri;
  • Caprine: 2 milioane lei pentru un număr de 1.841 fermieri.

Suma totală alocată pentru plăţile naţionale complementare directe sector zootehnic, aferentă anului de cerere 2012, a fost de 1,125 miliarde lei, sumă de care a beneficiat un număr de 300.000 fermieri.

APIA precizează că aceste plăţi reprezintă ultima tranşă aferentă Campaniei 2012 pentru subvenţiile acordate în sector vegetal şi zootehnic.

Sursa APIA

Micile ferme zootehnice, în sapă de lemn

Distanţa dintre marii fermieri şi cei mici este mai accentuată ca niciodată, pe fondul accesului limitat la fondurile europene. O recunosc chiar oficialii de la Agricultură, care anunţă o serie de măsuri pentru scoaterea din starea de subzistenţă a celor din urmă. Ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, vorbeşte chiar de un fond de creditare pentru dezvoltarea micilor ferme zootehnice.

Fond de creditare pentru crescătorii de animale

Pentru a ajuta micii fermieri care nu dispun de bani pentru investiţii, dar şi autorităţile locale care se blochează de multe ori în implementarea proiectelor din lipsa fondurilor, Ministerul Agriculturii a demarat discuţii cu mai multe bănci pentru a crea un fond de creditare care să fie pus la dispoziţia lor. Daniel Constantin spune că distanța dintre marii și micii fermieri s-a mărit şi din cauza fondurilor europene, mai ales că au fost puţini cei care le-au putut accesa. Acest lucru se vede cel mai bine în sectorul bovinelor, unde există circa 1,2 milioane de capete de animale. În fermele organizate, în acest moment sunt doar 100.000 de bovine, în timp ce 800.000 de animale se află în gospodării de unu-două capete, spune ministrul.

„Sub acest aspect, cred eu că trebuie să facem mai mult, astfel încât să întărim clasa de mijloc din România. Am avut discuții cu băncile și ceea ce încercăm să facem este, pe de-o parte, să creăm un fond de creditare, un fond tampon, care să fie la dispoziția micilor fermieri, care nu au capacitatea de a asigura cash-flow-ul (...), atunci când vorbim de proiectele pe care vor să le implementeze. În egală măsură, acest fond va fi și la dispoziția autorităților locale care se blochează de foarte multe ori (...), de exemplu atunci când sunt probleme la comunele din România legate de lipsa banilor pentru TVA“, a declarat ministrul Agriculturii, Daniel Constantin.

Fermierii, reticenţi

Accesul dificil al agricultorilor români la instituţiile de finanţare, spre deosebire de cei străini, pentru care creditarea se face oricum în condiții mai avantajoase, creează concurență neloială între fermierii autohtoni şi cei din afară. Mai mult, micii fermieri locali sunt deja înglodați în datorii, așa că este puțin probabil să poată accesa credite de la bănci.

„Singura șansă pentru țărani este banca… Numai că noi plătim o dobândă de 10%, iar un austriac una de 3%. Și, chiar și așa, nu ne dă nimeni credite. Nu avem nicio soluție. Capitalul e în mâna lor. Nu ne mai vedem viitorul. Tocmai pentru că nu pot lua bani din bănci, 80% dintre fermieri apelează la credit furnizor“, a declarat președintele Asociației Producătorilor Agricoli din Bacău, Daniel Ciobanu.

Fermierii susțin că s-a ajuns la această discrepanță între micii fermieri și marile ferme tocmai ca urmare a „feudalizării“ fondurilor europene, termen consacrat chiar de oficialii Băncii Naționale a României (BNR), care au atras atenția asupra acestui pericol în nenumărate ocazii. Oficialii BNR au arătat că s-au creat adevărate filiere prin care autoritățile județene dirijează acești bani către clientela politică. De aceeași părere sunt și asociațiile de fermieri.

„Fondurile europene sunt câștigate mereu cam de aceiași în fiecare județ. Multe dosare sunt declarate neeligibile, chiar dacă rămân bani. Nu există un sistem de monitorizare a celor care își fac treaba defectuos sau cu rea-voință“, a adăugat Daniel Ciobanu.

Agricultorii susțin că fondurile europene nu pot fi accesate de fermele mici sau medii, ci doar de marii fermieri care dețin complexe integrate, au conexiuni politice și accesează alte linii de finanțare.

„Fondurile europene nu pot fi accesate de fermierii mici sau medii. Este o iluzie. Munceşti la întocmirea proiectului 1-2 ani, iar apoi constați că nicio bancă nu-ți finanțează partea ta de 20-30%. Apoi, consultantul trebuie plătit, chiar dacă tu nu ai certitudinea că proiectul este eligibil. Clauzele de eligibilitate se schimbă mereu. Eu nu cunosc cazuri de fermieri mici care să fi avut succes cu fondurile europene“, a declarat Ion Mănăilă, președintele Asociației de Marketing și Consultanță Agricolă „ASOMAR“ Teleorman.

Fermierii consideră că, după sistemul actual, un agricultor are nevoie de foarte mulți bani pentru a se gândi să acceseze fonduri europene, spre deosebire de țările occidentale, unde aceștia primesc asistență din partea statului pe toată perioada derulării proiectului cu fonduri europene.

„În Spania, de exemplu, lucrurile stau cu totul altfel. Ei au niște proiecte standard pentru micii fermieri. Venea omul și zicea: am cinci hectare de teren și o vacă. La ce proiect m-aș putea încadra? Și autoritatea de acolo îi făcea toate actele pe loc, nu trebuia să mai alerge pe la zeci de instituții pentru tot felul de documente“, a mai spus Ciobanu.

Bani din ce în ce mai puţini pentru ovine

Acesta adaugă că ministerul are în vedere şi sprijinirea crescătorilor de oi, afectaţi de creşterea preţurilor la furaje.

„Am discutat și despre sectorul ovinelor, acolo unde se simte nevoia de a avea un sprijin mai mare. Furajele au crescut și pentru ovine și pentru bovine din cauza secetei generalizate la nivel global – Rusia, Statele Unite, Europa și atunci sigur că activitatea a fost afectată. Solicitarea pe care am făcut-o la Bruxelles ca în zonele defavorizate să avem o plată suplimentară de 4,5 euro a fost primită bine de sector pentru că în aceste zone defavorizate, montane, submontane avem în jur de 1,5 milioane de capete de ovine“, a spus Constantin.

În ceea ce priveşte crescătorii de oi, aceştia apreciază că sectorul este în colaps nu doar din cauza subvențiilor foarte mici şi a creșterii prețului la fân și cereale, ci și ca urmare a restrângerii piețelor de export.

„Gândiți-vă că deștepții care au negociat subvenția pentru creșterea oilor au luat în calcul un efectiv de 5,88 de milioane de capete pentru care UE a alocat 78 milioane de euro. Numai că, în realitate, în România avem 8 milioane de capete, așa că subvenția este ridicolă comparativ cu cea primită de crescătorii străini. Ca și cum acest dezastru nu era suficient, am auzit că se discută chiar reducerea treptată a plafonului de 78 milioane de euro cu 10% în fiecare an. (...) Acum doi ani prețul porumbului era de 6,5 lei pe kilogram, iar kilogramul de carne de miel se vindea cu 11 lei. Anul trecut porumbul era un leu, iar kilogramul de miel 9 lei. Unde mai pui că în 2012 kilogramul de fân a fost mai scump decât kilogramul de porumb, lucru care nu s-a întâmplat în 25 de ani de când mă ocup de creșterea oilor“, a declarat Nicu Cioranu, unul dintre cei mai mari crescători de ovine din România.

Și, cum un necaz nu vine niciodată singur, au mai fost pierdute şi câteva pieţe externe din diferite motive.

Fonduri mai mari pentru bunăstare

Solicitările venite din partea fermierilor în ceea ce privește fondurile pentru bunăstarea animalelor au depășit cu mult sumele alocate acestui program, susţine Daniel Constantin, care vorbeşte de un necesar de 200 milioane de euro pe an pentru crescătorii de porci şi păsări.

„La bunăstarea pentru sectorul de porc și pasăre, unde banii pe care îi avem din fonduri europene, din programul național de dezvoltare rurală nu erau suficienți, solicitările venite de la sector erau mult mai mari și le-am promis, am identificat deja soluții astfel încât să suplimentăm din fonduri europene astfel încât toate cererile care s-au depus de către crescătorii de porci și de păsări să fie satisfăcute și în acest an și în perspectivă. Vom avea nevoie de 200 milioane de euro an de an pentru a sprijini acest sector“, a declarat Constantin.

Mihai POPESCU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.8, 16-30 APRILIE 2013

Ministrul Daniel Constantin a semnat la Copenhaga un acord de cooperare în sectorul zootehnic cu Consiliul Danez al Agriculturii

Ministrul român al Agriculturii, Daniel Constantin, a semnat marţi la Copenhaga un acord de cooperare în sectorul zootehnic cu Consiliul Danez al Agriculturii şi Alimentaţiei.

"Semnarea acestui acord este un pas important în colaborarea româno-daneză în domeniul agriculturii. Intenţionăm să beneficiem cât mai mult posibil din experienţa pe care o are fiecare stat membru al UE în special în domeniul zootehniei, dar şi să îmbunătăţim relaţiile economice cu celelalte state", a afirmat Dan Constantin după semnarea acordului.

Documentul este axat pe cooperarea ştiinţifică şi instituţională pentru a crea condiţii favorabile şi pentru a furniza sprijin specific activităţii din cadrul industriei zootehnice. 

Părţile vor facilita transferul de cunoştinţe şi tehnologii cu scopul de îmbunătăţire a managementului fermelor de creştere a animalelor şi industria alimentară relevantă în domenii cum ar fi laptele şi produsele lactate, sectorul cărnii de vită şi de porc.

Constantin a anunţat formarea unui grup de lucru româno-danez care se va întâlni anual. Prima reuniune ar urma să aibă loc în vara acestui an la Bucureşti.

Preşedintele Consiliului Danez al Agriculturii şi Alimentaţiei, Martin Merrild, a arătat că ţara sa are o tradiţie îndelungată în relaţiile cu România şi a afirmat că mulţi studenţi români de la facultăţile de agricultură au urmat cursuri în Danemarca.

"Avem multe companii daneze care au investit în România şi acum suntem cu toţi colegi în UE, dar şi concurenţi în acelaşi timp", a afirmat Martin Merrild. El şi-a exprimat convingerea că fermierii români şi danezi îşi vor extinde cooperarea.

"Cred că prin semnarea acestui acord vom sprijini ceva ce deja este în derulare", a concluzionat oficialul danez.

Sursa: AGERPRES

Eurotier 2012, asaltat de specialist din zootehnie de pe întreg mapamondul

Ediţia din acest an a celui mai mare târg din lume dedicat producţiei animale a avut loc în perioada 13-16 noiembrie 2012, în complexul expoziţional din Hanovra, cunoscut drept cel mai mare din lume. Un număr impresionant de expozanţi au prezentat o ofertă diversificată de tehnologii şi echipamente, care a acoperit toate segmentele sectorului zootehnic, de la produse şi echipamente pentru creşterea animalelor (bovine, suine, ovine, păsări etc.) şi acvacultură, până la tehnologii pentru producţia de energie din surse regenerabile.

Am discutat şi noi cu câţiva dintre vizitatorii români pentru a vedea care le-au fost aşteptările şi ce i-a impresionat la acest eveniment zootehnic de o asemenea anvergură.

Distribuitor: „Excelent, foarte bine organizat!“

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Ioana GUŢE
LUMEA SATULUI NR.23, 1-15 DECEMBRIE 2012

Zootehnia cere muncă, dar aduce şi recompense

Cine a ştiut ce vrea în anii de după Revoluţie şi s-a ţinut de treabă acum are cu ce se lăuda. Este şi cazul unui fermier din judeţul Bistriţa-Năsăud, care şi-a pus toată speranţa şi viaţa în folosul creşterii vacilor de lapte şi a oilor de carne, iar astăzi acest sector îi oferă roade bogate, răsplătindu-i dăruirea.

Aventura agricolă a bistriţeanului Ioan Mate a început în 1999 cu cele 200 de hectare luate în arendă în localităţile Sânmihaiul de Câmpie, Budeşti şi Miceşti şi a continuat cu alte 300 de hectare, tot în arendă, scopul fiind unul extrem de sigur: realizarea unei ferme adevărate.

Secetă sau nu, vacile au nevoie de furaje

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Viorel GROSU
LUMEA SATULUI NR.23, 1-15 DECEMBRIE 2012

Cum se apără crescătorii din zootehnie când sunt puşi să aducă subvenţia de acasă

Potrivit ordinului ministrului Agriculturii 215 din anul 2010, fermele de bovine, ovine, caprine cu datorii, inclusiv pe anul în curs, pierd ajutorul de la stat în 2012 şi, în plus, trebuie să returneze şi subvenţiile deja primite în ultimii doi ani.

Decizia semnată de fostul şef al Agriculturii, Valeriu Tabără, a produs confuzie în rândul fermierilor din zootehnie şi riscă să-i ducă pe unii în faliment.

Astfel, când aceştia au mers la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) să îşi declare suprafeţele şi numărul de animale pentru a primi ajutorul de la stat, au raportat şi că nu au datorii, crezând că Ordinul 215/2010 se referă doar la restanţele pe anii precedenţi. Nimeni nu le-a explicat că este vorba şi despre datoriile curente.

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Marian PĂVĂLAŞC
LUMEA SATULUI NR.21, 1-15 NOIEMBRIE 2012

Abonează-te la acest feed RSS