La Botoșani a avut loc cea de-a XVI-a ediție a unuia dintre cele mai importante târguri agro-zoo din Moldova. Este un eveniment cu tradiție care adună producători, fermieri, dar și mii de vizitatori. Pentru două zile, Botoșaniul a devenit un adevărat pol al zootehniei românești.

Sute de producători și fermieri, hub-uri de dezbatere și informare în domeniul agro-zoo, parade, expoziții și peste 15.000 de vizitatori. Acesta este bilanțul Târgului Regional de Zootehnie, Utilaje Agricole și Produse Tradiționale Botoșani, unul dintre cele mai importante festivaluri dedicate agriculturii și zootehniei din Moldova.

Evenimentul a fost organizat în perioada 11-12 mai la Stațiunea de Cercetare a Ovinelor și Caprinelor Popouți, comuna Răchiți, o instituție unicat în Europa, renumită mai ales prin producerea pe linie genetică a rasei karakul de Botoșani. Târgul are deja o tradiție în nordul Moldovei, fiind organizat anual, de 16 ani încoace.

Târgul a fost dedicat, așa cum spun și organizatorii, fermierilor și producătorilor din nordul Moldovei. Prin intermediul acestui eveniment aceștia au putut să-și etaleze cele mai frumoase exemplare, să se mândrească cu rodul muncii și, totodată, să facă schimb de experiență.

Totodată, au avut loc întâlniri cu specialiști din zona agro-zoo, dar și cu autoritățile. De altfel, prima zi de festival, sâmbătă, 11 mai, ceva mai „tehnică“, a debutat cu o întâlnire cu fermierii în cadrul stațiunii de cercetare.

Acest festival al producătorilor și fermierilor atrage ca un magnet zeci de mii de vizitatori. Anual, sunt așteptați în jur de 15.000 de oameni care vin să vadă exemplare de elită ale fermierilor, să deguste bunătățile producătorilor și să facă cumpărături. Totul condimentat cu oaie și purcel la proțap și cu muzică foclorică.

Târgul agro-zoo de la Popouți este locul perfect unde se întâlnesc cererea și oferta. La intrarea în zona târgului se află o adevărată piață mobilă, unde expun doar producătorii autentici, de la ciobani cu caș proaspăt și alte tipuri de brânzeturi de la stână și până la apicultori autentici.

Având în vedere că Botoșaniul este „o țară“ a iazurilor, nu au lipsit nici producătorii de bunătăți tradiționale din pește, de la zacuscă la pești afumați. Miile de vizitatori au fost îmbiați și de mirosul plăcintelor și bunătăților tradiționale de patiserie, dar și de cel al mezelurilor de la producătorii locali de preparate din carne.

Cel mai așteptat moment al târgului este mereu cea de-a doua zi, a porților deschise, a paradelor și expozițiilor

În acest an s-a pus un accent deosebit pe crescătorii locali de animale. În majoritatea spațiilor s-au aflat cele mai frumoase exemplare de karakul de Botoșani, un adevărat brand al județului în materie de zootehnie. De altfel, a și fost organizată o paradă a celor mai performanți și mai frumoși berbeci din rasa karakul de Botoșani. Nu au lipsit nici crescătorii de capre de rasă, dar și de bovine cu exemplare deosebite.

Într-o zonă special amenajată au putut fi admirați și cai de rasă, aduși de fermierii botoșăneni pasionați de cabaline. Senzație, mai ales în rândul vizitatorilor, au făcut și frumoasele exemplare de câini ciobănești angrenați într-o paradă dedicată animalelor de la fermă.

În total, au fost prezenți nu mai puțin de 70 de crescători de ovine, 20 de crescători de bovine, plus crescători de cai, capre, păsări de curte, iepuri, porumbei și câini.

„Este un eveniment de mare anvergură, unde unul dintre momentele mult așteptate este parada berbecilor karakul de Botoșani, dar și o prezentare a taurinelor“, a precizat Ionică Nechifor, directorul Stațiunii de Cercetare Popouți.

Fiind un târg dedicat în special fermierilor și producătorilor, a fost amenajată și o zonă pentru tehnică agricolă, cu o diversitate aparte, de la mici autoutilitare pentru munca în fermă până la tractoare și combine agricole.

„Ne interesează foarte mult acest aspect, pentru că fermierii au astfel posibilitatea de a vedea oferta de utilaje și mai ales modul în care ar putea să le și achiziționeze“, a mai mai precizat Ionică Nechifor, director la Stațiunea de Cercetare Popouți.

Târgul de la Popouți a fost organizat de Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Botoșani, împreună cu Stațiunea de Cercetare de la Popouți, Asociația Crescătorilor de Ovine și Caprine Moldoovis, alături de Asociația Crescătorilor de Taurine și Primăria Răchiți.

Beatrice Alexandra MODIGA

La Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Dancu, a avut loc dezbaterea „Vaca de lapte, o prioritate pentru zootehniști“, ediția a II-a, care a avut loc marți, 23 aprilie, în comuna Holboca, județul Iași. Reprezentanții stațiunii au prezentat și activitatea, performanțele, producțiile și planurile de viitor ale unității de cercetare. Aflat în vizită cu această ocazie, președintele Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu Șișești“ (ASAS), Valeriu Tabără, a rămas impresionat de liniștea și curățenia din adăposturile de bovine, ceea ce este un semn că stațiunea funcționează la standarde înalte.

A fost prezentată și o expoziție cu peste 100 capete de animale de rasă Holstein și Sura de stepă.

Stațiunea Dancu, „pepinieră“ de vaci campioane

La stațiunea Dancu există un efectiv numeros de bovine de rasă. Vacile de elită sunt rezultatul reproducerii cu material seminal de la cei mai faimoși tauri din lume.

„S-a lucrat numai cu material seminal importat de la tauri foarte valoroși din rasa Holstein-Friza. Când vorbesc de Holstein vorbesc de tipul de peste Ocean și despre Friza europeană. La stațiunea Dancu, în decursul timpului, am activat linii foarte valoroase de tauri, chiar celebrități mondiale, cum ar fi RORA ELEVATION-3, P.F.ARLINDA CHIEF-8 și PACLAMAR BOOTMAKER-5“, a precizat Vasile Vintilă, director adj. tehnic la SCDCB Dancu.

Stațiunea Dancu „acoperă“, ca influență, o bună parte din zona de nord-est a Moldovei și are în efectiv următoarele rase:

Rasa Bălțată cu Negru Românească: la finalul lunii martie, erau înregistrate 628 de capete, din care 323 vaci (263 în lactație), 70 juninci, 37 vițele montate, 30 capete tineret mascul sub 6 luni etc. Această rasă are cea mai bună producție de lapte din stațiune, vacile producând, în total, 10.104 kg de lapte pe sezon de lactație (305 zile). În medie, o vacă în lactație produce 33,13 kg lapte/zi.

Rasa Bălțată Românească/Fleckvieh: numărul total de bovine din această rasă înregistrat la finalul lunii martie a fost de 105 exemplare, din care 48 vaci (34 în lactație, 14 în repaus mamar), 9 juninci, 4 vițele montate, 3 capete tineret mascul de peste 6 luni etc.

Rasa Sură de Stepă: pur românească, rasa Sură de Stepă face parte din „patrimoniul cultural“ al țării noastre, datorită istoriei lungi în agricultură. În prezent, SCDCB Dancu are în grijă 52 de exemplare, din care 33 de vaci, 3 juninci, 4 vițele montate, 3 capete tineret mascul de peste 6 luni etc.

Producția de lapte, ulterior vândut, contribuie la acoperirea cheltuielilor stațiunii care dispune de camere și aparate de muls. În medie, de la o vacă se obțin 28 de litri/zi.

„Noi mulgem 300 de animale pe zi și obținem 28 de litri pe cap de vacă“, a spus directorul SCSDC Dancu – Iași.

Litrul de lapte se vinde aici cu 2,2 lei

Directorul SCDCB Dancu, Ciprian Radu, a vorbit despre costurile și veniturile stațiunii. În 2023, cea mai mare parte a veniturilor (61%) au fost obținute din vânzarea laptelui/activități economice, 30% din subvenții de la Ministerul Agriculturii, 5% subvenții de la Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură (APIA), 4% alte venituri operaționale.

Una dintre principalele probleme, prezentă nu doar la crescătorii de vaci de lapte, ci și la stațiuni, este prețul redus al laptelui. Potrivit reprezentanților SCDCB Dancu, laptele produs în stațiune se vinde cu 2,2 lei/litru. În condițiile în care mai mult de jumătate din venituri provin din vânzarea laptelui, iar pentru producerea acestuia costurile pe litru ajung la 2,1 lei, banii obținuți ajung abia pentru ca stațiunea să se mențină pe o linie de plutire, nu și pentru dezvoltare. O mare parte din cheltuieli sunt reprezentate de furaje. Fiind animale de rasă pură, de elită, cu cele mai înalte calități, vacile de la stațiunea Dancu necesită o dietă specială care este, însă, destul de costisitoare.

Conducerea stațiunii plănuiește, pentru a vinde mai scump laptele, parteneriate cu persoane juridice. „Vrem să ajungem să vindem litrul de lapte cu cel puțin patru lei“, a spus Ciprian Radu, directorul SCDCB Dancu.

În România, producția zootehnică are o pondere de 22% din valoarea totală a producției agro-alimentare, în condițiile în care respectiva pondere ar trebui să fie între 50-60%.

Beatrice Alexandra MODIGA

Într-o țară în care agricultura este polarizată între ferme mari și exploatații mici, de câteva hectare, o nouă generație de fermieri se luptă să își facă loc în peisajul agrozootehnic, tineri care își dedică timpul cu pasiune cultivării pământului sau creșterii animalelor. Unul dintre acești tineri este Darius-Ionuț Micu, din comuna Ruginoasa, județul Iași, în vârstă de 19 ani, student la Facultatea de Agricultură USV Iași, anul I.

Când zootehnia face casă bună cu agricultura

Tânărul s-a apucat de agricultură pentru că părinții săi sunt fermieri. În prezent, administrează o fermă mixtă de familie, vorbim de aproximativ 350 de hectare și un efectiv considerabil de animale. L-am găsit, într-una din zile, în fermă, iar într-un moment de răgaz ne-a spus cât de important este pentru el acest domeniu. „Cultivăm porumb, floarea-soarelui, grâu, lucernă și orz. Transportul cerealelor este asigurat de către camioanele proprii. Pentru o activitate continuă, pe timpul iernii achiziționăm un număr de 35-40 de tauri din rasa Albastru Belgian și Bălțata Românească, iar pe timpul verii un număr de 250 de miei din rasa Karakul și Carabaș“, specifică tânărul fermier din județul Iași.

Unul dintre cei mai tineri fermieri din județ

Ferma familiei Micu s-a dezvoltat treptat cu terenul agricol și animalele, implicându-l pe Darius, de la o vârstă fragedă, în administrarea acestui business. „De mic copil am fost înconjurat de tot ce înseamnă agricultură și am prins drag de aceasta. Ca urmare, am ales să urmez studiile acestei facultăți. Vreau să accesez submăsura 6.1 – Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri. Nu mă văd făcând altceva, vreau să dezvolt afacerea și să implementez tehnologii moderne, care ne-ar ajuta să obținem recolte cantitative și calitative. Îmi place să mă informez și să pun în practică echipamentele de ultimă generație, să încerc diferite metode pentru pregătirea terenului, însămânțarea și erbicidarea culturilor. Agricultura este o artă pe care o recomand cu încredere tinerilor de vârsta mea, este o afacere de viitor, deoarece nu o să dispară niciodată, pentru că din asta ne hrănim“, încheie Darius-Ionuț Micu, student la Facultatea de Agricultură USV Iași, anul I.

Noi îi urăm mult succes în demersurile lui și dorim ca munca să-i fie răsplătită pe măsură.

Beatrice Alexandra MODIGA

Alexandru Popa este din această toamnă student la specializarea Zootehnie din cadrul Facultății de Ingineria Resurselor Animale și Alimentare din Iași, iar timpul liber și-l va petrece în continuare în ferma zootehnică a familiei - o fermă de bovine cu un efectiv de 100 de capete, care se află în municipiul Roman, județul Neamț. De ce mizează acest tânăr pe studiile superioare? Iată ce ne transmite.

Alexandru Popa are 19 ani, este din municipiul Roman, județul Neamț, și a absolvit Liceul Tehnologic „Vasile Sav“. Tânărul a ales zootehnia, deoarece a dorit să continue și să modernizeze în același timp businessul de familie, o fermă de vaci care se află pe piață de aproximativ două decenii.

„Efectivul de animale este alcătuit din două rase de animale, rasa Brună, aceasta fiind cea predominantă, restul animăluțelor fiind din rasa Bălțată românească. Ferma noastră a prins contur în urmă cu 19 ani, în momentul în care tatăl meu a achiziționat un mic efectiv de animale, acesta fiind reprezentat de cinci vițele din rasa Brună, urmând ca pe viitor ferma să fie modernizată prin intermediul unui proiect SAPARD finalizat în anul 2009. Pentru baza furajeră deținem o suprafață de 30 de hectare teren arabil proprietate, 45 ha pășune concesionate de la primărie și 25 ha teren arabil arendat. Pot spune că eu și ferma am crescut împreună, iar acest aspect m-a determinat să dezvolt o pasiune și o iubire față de animale, rezultând ferma în care lucrez zilnic cu o mare iubire și pasiune. Să fii pasionat de acest domeniu este la superlativ, eu unul ador tot ceea fac și este minunat să am grijă de niște animăluțe atât de cuminți și simpatice, este extraordinar de frumos când o faci din pasiune, încât nu există grad de comparație. Fiecare zi petrecută în fermă m-a ambiționat să am o mulțime de planuri pe viitor, respectiv de a dezvolta ferma de animale până la un efectiv de 300 de văcuțe. Am ales să urmez studiile superioare în zootehnie pentru a-mi dezvolta cunoștințele în acest sector, dar mai ales în ceea ce privește managementul fermei“, a specificat Alexandru Popa, tânărul crescător de animale din județul Neamț.

Beatrice Alexandra MODIGA

În zootehnie, în ceea ce privește creșterea animalelor, puțini sunt tinerii dornici să pună osul la treabă, cu gândul că o să dezvolte generațiile viitoare de fermieri cu care vor lucra. Fie cei care vor fi la butoane în ferme, fie cei care vor gândi strategii și alte politici, în zootehnie planurile de viitor sunt pe termen scurt.

În ultimii 10 ani, educația agricolă a fost într-un continuu declin. Nu o spunem noi, o spun statisticile! Tinerii nu mai sunt încurajați să urmeze un astfel de domeniu, deşi vorbim despre un domeniu competitiv și profitabil. Cei puțini care mai sunt au o responsabilitate morală, prin moștenire de familie.

Iulian Rebei Vasilică din comuna Fântânele, județul Iași, este unul dintre tinerii care duc mai departe tradiția familiei moștenită. Crescătorul deține un efectiv de 300 de animale, rasa Bucălaie de Luncani.

„De zootehnie mă ocup de când eram copil. M-am născut cu oi, cu oi am crescut și în prezent duc tradiția mai departe pentru că tatăl meu este bătrân și nu mai poate lucra. Până în prezent, 2023 a fost pentru mine un an foarte bun, prețul mielului a avut un preț foarte bun de 17 lei/ kg în viu, brânza 35 lei/kg, în schimb lâna nu a mers. În zootehnie, dacă nu ar fi partea vegetală, nu ai cum să reziști cu animalele, eu am câteva hectare, nu am multe. Pe viitor aș vrea să le înmulțesc, dacă dă Dumnezeu și ne ajută“, specifică tânărul din județul Iași.

ciobani

Un alt tânăr curajos care vrea să ducă tradiția mai departe a familiei este Mario Gaman. Acesta are vârsta de 18 ani, este elev în clasa a XI-a la secția veterinară, în cadrul Colegiului Tehnic „Haralamb Vasiliu“ Podu-Iloaiei și este din Totoești, județul Iași.

„Împreună cu familia administrez o fermă de animale de 600 de oi, rasa Țurcană. Activitatea mea în fermă într-o zi obișnuită este să mulgem oile și să facem brânza. Pe viitor vreau să duc mai departe tradiția de a crește animale pentru că este un domeniu de viitor“, adaugă Mario.

România este țara din UE cu cea mai mare proporție din populație care lucrează în agricultură, dar, din păcate, suntem și în topul vârstei și al lipsei de educație agricolă în rândul fermierilor. Aproape 97% dintre fermieri au doar experiență practică agricolă, dar mai îngrijorător este faptul că și în cazul tinerilor manageri de exploatații agricole (sub 35 ani), o covârșitoare proporție de 89,6% au doar „școala vieții“ în agricultură, arată datele oferite de Centrul Român pentru Politici Europene (CRPE).

Beatrice Alexandra MODIGA

În satul Horlești, din comuna Rediu, județul Iași, Petru Omușoru face ciobănie cu spor și pasiune de cca 40 de ani. În perioada de dinaintea Paștelui i-am făcut și noi o vizită La Stâna Omușoru, astfel am aflat că are 600 de oi, un efectiv redus de la 1.300 anul trecut, și două rase, Karakul și Țurcană.

„Povestea mea cu ferma de oi nu pot spune că este de când m-am născut, dar oricum de la o vârstă mai tânără. Când m-am apucat aveam în jur de 40 de oi, care au rămas de la părinți, rasa Karakul, iar în prezent am un efectiv de 600 de oi, două rase, 200 Karakul și 400 Țurcane. Plăcerea mea a fost de a crește oi, vorba aceea astăzi 10, mâine 20, poimâine 30, altceva nu prea ai ce face la țară. Am optat pentru rasa Karakul pentru că era o perioadă când pielicele se căutau și aveau valoare. În plus, acesta era specificul zonei noastre, iar în prezent am mers pe rasa Țurcană pentru că se întreține mult mai ușor și produce mult mai mult lapte“, adaugă Petru Omușoru.

IMG 7913

În momentul când i-am făcut și noi o vizită era spre sfârșitul lunii martie. Astfel am aflat că fătările erau finalizate aproape de 100%, în jur de 450 de miei. Cât va costa kg de carne miel în viu sau în carcasă aflăm chiar de la crescătorul ieșean.

„Oile au fătat bine, au fost date la montă mai târziu, nu am avut furaje pentru că anul trecut a fost secetă și ca să le cumpărăm hrană nu ne-am permis. Le-am adus pe câmp la 1 martie. Mieii au greutatea de la 6 la 9 kg, am și mai mici pentru sacrificare. Kilogramul de miel anul acesta cred că o să fie 40 lei, după cheltuielile pe care le-am făcut noi. Acest preț ar fi mulțumitor, dar nu știu cum va fi pentru cumpărător. În acest moment am 450 de miei, care ajung atât pe piața națională, cât și pe cea internațională. Acum kilogramul în viu este între 18 și 25 lei; pe perioada verii cred că prețurile vor fi mai mici“, specifică ieșeanul.

„Nu mai avem furaje!“

Anul trecut a fost foarte greu pentru crescătorii de animale deoarece a fost secetă mare, iar statul nici nu prea îi ajută, adaugă crescătorul din comuna Rediu.

„La doi ani consecutivi de secetă, statul nu ne-a ajutat cu nimic, iar subvențiile nu ni le dă la timp. La ora actuală noi nu am luat subvenția, avem o schemă la ecologic și încă nu ne-au băgat banii în cont. Nu mai avem furaje, seceta se vede, încă nu plouă și suntem obligați să ieșim la câmp pentru că nu mai avem cu ce le întreține acasă. Pentru 2022 preconizăm să fie mai bine, să fie un an mai bun, dar pe moment nu se vede anul bun pentru că nu plouă.“

IMG 7940

Zootehnia, o știință exactă

Petru Omușoru este de părere că pentru tinerii din ziua de astăzi este greu să studieze zootehnia pentru că în agricultură pașii sunt foarte grei.

„La noi în România este o agricultură foarte lentă, nu avem o agricultură accelerată astfel încât tinerii să vină înspre agricultură sau spre zootehnie. Eu acum nu m-aș apuca de zootehnie pentru că este foarte greu. Ca să faci zootehnie trebuie să fii detașat, să îți placă prea mult animalele ca să poți să le ții. Dacă le ții doar pentru bani nu merită. Greu a fost tot timpul, dar mi-a plăcut, nu prea am stat la tânguială să văd când e greu și când e ușor. Noi tot am sperat că o să fie mai bine, de la un an la altul. Anul trecut am avut un efectiv de 1.300 de oi, dar am împuținat, am redus la jumătate din lipsa furajelor, dar și a oamenilor; este o problemă mai mare ca oricare, dacă nu ai oameni să lucreze, nu ai ce face, aici e ca la matematică, dacă nu știi, nu te apuca, dacă nu știi tabla înmulțirii, nu te duci la piață“, încheie crescătorul de oi din județul Iași.

Beatrice Alexandra MODIGA

Pornirea unei afaceri în zootehnie trebuie să aibă la bază un plan bine pus la punct cu privire la rasele de animale pe care urmează să le creșteți, piața de desfacere a produselor și asigurarea unor condiții de bunăstare optime, atât în privința furajelor, cât și a adăpostului. Animalele pentru o fermă mică de familie trebuie să se și potrivească așteptărilor, dar mai ales experienței pe care o aveți în zootehnie. Totodată, la alegerea unei investiții într-o fermă de animale s-ar putea să aveți o preferință personală, poate că bunicii sau părinții au crescut vite la ferma lor acasă ori credeți că oile ar fi potrivite dacă dețineți un teren mai întins. De asemenea, foarte multe businessuri au plecat și de la nevoile familiei, iar o afacere cu animale de fermă pleacă și la posibilitățile pe care le aveți, adică teren disponibil, adăpost, clima sau piața locală de desfacere.

La 21 de ani, crescătoare de oi cu acte în regulă

Tânăra Roxana Andreea Onofrei din sat Liveni, comuna Manoleasa, județul Botoșani, are aproape 21 de ani și ne mărturisește că este foarte pasionată de animale, iar pornirea unei afaceri în zootehnie a fost lozul câștigător în familia sa.

„Au început părinții mei cu patru oițe, ei aveau și vaci, între timp s-au gândit că ar fi mai bine să vândă vacile și să-și ia oi, în 2010. În prezent, avem în jur de 160 de capete, inclusiv capre. Am avut și mai multe, dar, din cauza lipsei pășunii, am fost în nevoiți să le vindem. Rasa de oi predominantă pe care o avem în turmă sunt cele Karakul pentru că sunt foarte bune de lapte, au o greutate foarte bună, fac miei voinici, dar mai avem și Țurcane și Țigăi. Cât investim noi în ele, nici pe sfert nu luăm pe subvenție. Sunt scumpe toate în ziua de astăzi, mai ales partea de furaje (fân, ovăz, soia, strujeni și porumb). Facem brânză și urdă și vindem pe plan local. Despre lână nu pot să vă spun nimic pentru că facem ce fac toți ciobanii, îi dăm foc, nu ne-o cumpără nimeni. Îi încurajez pe tinerii de vârsta mea să investească cu încredere deoarece nu e o investiție rea. Acest domeniu are o latură frumoasă, lucrezi cu animale, care au o iubire aparte. Mi-aș dori să extindem ferma și cu oile, dar și cu vacile, dar dacă ne ține ceva pe loc ar fi lipsaa pășunii“, specifică Roxana Andreea Onofrei.

Ferma mixtă Pastor din comuna Barcani, județul Covasna

Un alt exemplu de fermă de familie mică, care poate reprezenta un bun exemplu de bună practică, este cea a Mariei Pastor din comuna Barcani, județul Covasna, care împreună cu soțul Nicolae și fiul Nicu are o fermă mixtă de 20 vaci, 150 oi, porci și păsări. Dintotdeauna au ținut animale în gospodăria, dar din 2012, atunci când fiul lor a absolvit facultatea, au hotărât să se apuce într-un mod mai serios de o fermă de animale, la nivel de business.

„Am început construirea de adăposturi pentru bunăstarea animalelor, ținând cont că la noi în zonă iarna este de 4 luni, am construit grajd de vaci, saivane pentru oi și am început înmulțirea lor, atât cât să stea confortabil, nu pentru subvenție. De atunci, gospodăria noastră, la dorința fiului, s-a numit fermă, încercând an de an să ajungem la performanțe, adică origine la vaci și producție de lapte la peste 35 l - 40 l lapte/ zi. Ulterior, având lapte trebuia să facem ceva cu el, să îi dăm plus valoare, așadar am început să prelucrăm încet-încet, fiind foarte greu, dar nu imposibil, aveam în față o necunoscută. Astfel am început cu caș, îl puteam păstra în sare dar nu aveam clienți, nici piață de desfacere. Dar cu strădanie am mers înainte. Astăzi prelucrăm peste 200 litri la zi, avem clienți în piața din Nehoiu – Buzău, dar cei mai mulți de acasă“, ne specifică Maria Pastor.

În ferma Pastor, începând cu data 1 februarie încep fătările, iar întreaga atenție se va îndrepta exclusiv asupra celor aproximativ 150 de oi, adaugă crescătoarea.

„Soțul se ocupă cu aprovizionarea, avem rasa Țigaie ruginie, oile sunt atent selectate, am ajuns cu ele la o greutate de 55-65 kg. Furajarea nu o lăsăm la voia întâmplării (fân, porumb 500 g cap/animal, siloz porumb până la fătare, apoi schimbăm cu borhot și tărâțe) și le administrăm 3 tratamente pe tot parcursul anului. De la data de 1 februarie încep fătările și suntem numai printre ele, majoritatea fată câte 2 exemplare, ne-am pregătit cu boxe, trebuie să punem crotalie mieilor pentru identificare, mieluțele din oi bune le însemnăm pentru prăsilă, așadar zi și noapte suntem printre ele până la Sfintele Paști, apoi alegem 70-80 de exemplare și le dăm la stână la muls, restul rămân acasă, iar cele cu miei mici sug toată vara.“

Mulsul la oi e o problemă, este de părere crescătoarea.

„Mi-aș fi dorit foarte tare să am o platformă de muls cu mulgători pentru ele, dacă veneam cu laptele măcar de la 50 oi în tancul de răcire lângă laptele de vacă era ceva, dar rămâne doar un vis până îmi cresc nepoții, cine știe“, încheie crescătoarea.

Beatrice Alexandra MODIGA

Principiul de bază al politicii Uniunii Europene și naționale privind siguranţa alimentară este aplicarea unei abordări integrate de tipul „de la fermă la consumator“ sau „de la furcă la furculiță“, care să acopere toate sectoarele lanţului alimentar, respectiv: producţia de furaje, sănătatea plantelor şi a animalelor, bunăstarea animalelor, producţia primară, procesarea alimentelor, depozitarea, transportul, vânzarea cu amănuntul, precum şi importul şi exportul acestora. În cadrul acestor politici europene, o strategie importantă are la bază implementarea legislaţiei privind siguranţa alimentelor şi a furajelor.

Este bine ştiut că o zootehnie profitabilă are nevoie de animale sănătoase şi puternice, cu potențial de producție ridicat, element în care calitatea furajelor și administrarea lor corectă au un rol determinant asupra performanței şi a sănătăţii animalelor. Calitatea hranei pentru animale presupune cantitate şi calitate corespunzătoare, o valoare nutritivă la nivelul cerinţelor fiziologice, specifice fiecărei specii, rase, categorii de vârstă sau greutate, absenţa contaminanţilor, accesul liber la hrană şi apă, în funcţie de tipul de hrănire, de numărul de tainuri zilnice corelat cu sistemul de creştere şi întreţinere. În procesul de obţinere a sortimentelor de furaje, în fazele de producţie, fabricare, transport şi distribuţie, din cauza unor abateri de la normele de siguranţă calitativă a acestora se poate produce contaminarea accidentală sau deliberată a acestora, cu impact nedorit asupra sănătăţii animalelor, precum şi a siguranţei alimentelor destinate consumului uman.

Principalele surse de contaminare a furajelor se pot identifica în factorii de mediu (solul, apa, aerul etc.), factori din zona vegetală (plante necomestibile sau cu acţiune toxică), folosirea iraţională a ingrăşămintelor chimice, a produselor fitofarmaceutice, a medicamentelor de uz veterinar, mucegaiurile şi micotoxinele, manipularea şi eliminarea deşeurilor defectuoase, precum şi prin diferite specii de animale, insecte şi rozătoare.

De asemenea, producerea, calitatea și modul de distribuție a furajelor pot fi influențate de modificările în timp a politicilor şi strategiilor privind dezvoltarea economiei și, implicit, a agriculturii şi zootehniei unei ţări. Această stare impune ca fermierii şi alţi agricultori cu activitate în domeniul zootehnic să beneficieze mai mult ca oricând de specialişti, medici veterinari, ingineri agronomi, zootehniști, nutriţionişti etc. ca parteneri competenţi şi de încredere pentru susținere şi consiliere în problemele de sănătate şi nutriţie a animalelor crescute în scop economic sau de companie.

Agricultorii sau operatorii economici cu activitate în domeniul hranei pentru animale au obligația să garanteze că furajele pe care le produc şi le distribuie nu au un efect negativ asupra sănătăţii animalelor, iar produsele alimentare obţinute de la animale nu devin un factor de risc pentru consumul uman.

În acest context se recomandă ca agricultorii să respecte următoarele:

  • să posede documentul de autorizare / înregistrare sanitară veterinară în conformitate cu prevederile legale privind funcționarea unităților specializate în producerea, procesarea și distribuția furajelor pentru animale și păsări, eliberat de DSVSA județeană;
  • să respecte condiţiile generale de funcţionare şi igienă a unităților de profil conform prevederilor legislației în vigoare;
  • să aplice tehnologii adecvate respectând densitățile la semănat, utilizând semințe certificate din soiuri de bună calitate, efectuarea din timp a analizei solulului pentru a realiza cea mai bună formulă de fertilizare în vederea obținerii de producții ridicate și de bună calitate;
  • să menţină în stare de funcționare și igienă instalaţiile, echipamentele, containerele, ambalajele şi vehiculele utilizate pentru producerea, prepararea, calibrarea, ambalarea şi transportul furajelor şi să evite orice sursă de contaminare a acestora;
  • să dovedească prin documente calitatea şi salubritatea materilor prime folosite în procesul tehnologic, precum şi faptul că acestea au fost achiziţionate din unităţi sau de la furnizori care au asigurate asistenţă de specialitate, documente în care să fie înscrise furnizorul, categoria produsului, data recepţionării, cantitatea, precum şi celelalte date pentru stabilirea trasabilitaţii;
  • să evite orice contaminare a materiilor prime şi a sortimentelor de furaje preparate posibilă din aer, sol, apă sau prin îngrăşăminte, biocide, produse fitofarmaceutice, medicamente de uz veterinar etc.;
  • să asigure sursa de apă potabilă care să fie utilizată atât la procesul tehnologic, cât şi la menţinerea stării de igienă şi curăţenie a personalului şi a utilităţilor;
  • să gestioneze cu atenţie prin antrepozitarea şi manipularea separată a deşeurilor şi substanţelor periculoase, în scopul evitării pericolului de contaminare;
  • să asigure efectuarea acţiunilor de dezinfecţie a spaţiilor tehnologice, a utilajelor şi ustensilelor folosite, protejarea spaţiilor şi a furajelor de insecte şi rozătoare prin măsuri specifice;
  • să asigure echipamente de protecţie sanitară pentru personalul angajat, precum şi existenţa documentelor din care să rezulte starea de sănătate a acestora;
  • să respecte programul de autocontrol prin afluirea de probe la laboratorul de referinţă pentru determinarea încărcăturii cu pesticide, microtoxine (în special aflatoxine), metale grele, rezidii de medicamente, coccidiostatice, organisme modificate genetic, prezenţa salmonelelor şi alţi parametrii la anumite solicitări, precum şi recomandările menţionate în buletinele emise de către specialişti în cazul unor neconformităţi;
  • să notifice autorităţilor competente suspiciunea sau constatarea unor neconformităţi sau abateri de la cerinţele de calitate şi salubritate privind siguranța furajelor destinate pentru animale şi păsări;
  • să colaboreze cu serviciile sanitare veterinare, cu factorii responsabili din domeniul producerii şi utilizării furajelor, cu scopul de a fi informaţi asupra măsurilor care trebuie aplicate pentru a preveni contaminarea furajelor, pentru ridicarea calităţii acestora, factor necesar în apărarea sănătăţii animalelor, precum şi a populaţiei.

Întreg procesul de producere, depozitare, distribuţie a furajelor, dar şi utilizarea lor în hrana animalelor şi a păsărilor sunt monitorizate şi controlate de personalul de specialitate din cadrul DSVSA județeană și a unităților teritoriale subordonate.  

Dr Ioan Viorel PENŢEA – Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Din dragoste pentru pământ și animale, Teodor Cojocariu, un tânăr de 21 de ani din comuna Corlăteni, județul Botoșani, duce mai departe tradiția familiei, respectiv o mică fermă cu ajutorul căreia realizează produse naturale din lapte provenit de la oi și capre.

Baza furajeră proprie scade din cheltuieli

Tânărul crescător are în ferma sa 200 de oi din rasa Friza germană. Pentru o mai bună adaptare la condițiile meteorologice din țara noastră aceasta a fost încrucișată cu rasa Lacaune. Rasa Friza este în top în ceea ce privește producția de lapte, iar berbecii Lacaune vin cu avantajul unei talii mai mari. Cele 100 de capre din ferma de la Corlăteni sunt din rasa Saanen, încrucișate cu Alba de Banat.

„Am păstrat această tradiție de la bunicii mei, care erau crescători de ovine. O astfel de investiție, mai ales în momentul de față, este foarte costisitoare dacă nu ai o temelie solidă în spate. Este foarte greu să te apuci de zootehnie dacă nu ai propria bază furajeră pentru a putea scădea din cheltuieli. Noi avem teren agricol pe care cultivăm porumb, floarea-soarelui, soia și lucernă. Este o muncă dificilă, dar lipsa forței de muncă este principala problemă“, ne spune tânărul.

Pe timpul verii animalele merg la pășunat, iar la venirea iernii intră în stabulație închisă. „Pe timpul iernii le hrănim cu porumb siloz de cea mai bună calitate, fân, lucernă și urluială din porumb și grâu. Oile se mulg din februarie, de când fată mieii, și până le înțărcăm în decembrie“, adaugă tânărul botoșănean.

Rețelele de socializare, piață de desfacere

Distribuția produselor are loc, în principal, în piața din Dorohoi, dar pandemia din 2020 l-a forțat pe interlocutorul nostru să găsească o alternativă de a-și distribui produsele „Am postat mai multe anunțuri pe rețelele de socializare prin care ne-am prezentat ferma și am anunțat că livrăm produsele la domiciliu în Dorohoi și Botoșani. Lumea a fost interesată de acest lucru și am avut astfel unde să ne distribuim produsele. Ulterior ne-am gândit să creăm o pagină de Facebook pentru ca oamenii să ne găsească ușor. Așa a luat naștere «Produse Tradiționale Corlăteni», pagină pe care în viitor o vom completa cu alte preparate tradiționale. Pentru moment producem caș proaspăt de oi și capre, urdă dulce și, de asemenea, avem și brânză la sare“, încheie Teodor Cojocariu.

Beatrice Alexandra MODIGA

Fermierii și producătorii locali, crescătorii de animale botoșăneni și nu numai au răspuns pozitiv solicitării de a participa cu roadele muncii lor de 1 Mai la Târgul Expozițional de la Popăuți, organizat de Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor. Pentru noi a fost un prilej să stăm de vorbă cu crescătorii de animale și să luăm pulsul zootehniei românești.

„Intenționez să extind fermele și să accesez un proiect european“

Primul crescător cu care am discutat a fost Dan Asiminicesei, un tânăr de 23 de ani din localitatea Cotârgaci, județul Botoșani. Acesta deține un efectiv de circa 40 de bovine din rasa Bălțată românească, dar și o fermă vegetală de cca. 5 ha. „Am ales această rasă, Bălțata românească, pentru că are un procent bun de grăsime a laptelui și este rezistentă. Nu sunt animale chiar greu de întreținut, de fapt este o rasă care se adaptează ușor în orice zonă. În ceea ce privește perspectivele anului agricol, în 2021 au fost precipitații suficiente, ca urmare stocurile de furaje sunt suficiente. Stăm bine la acest capitol, încă avem stocuri de anul trecut. Vom vedea ce ne aduce anul acesta. În afara fermei de animale, avem și o fermă vegetală cu cca. 50 ha. Terenurile le cultivăm cu floarea-soarelui, porumb și lucernă, soia. Majoritatea cerealelor le folosim pentru furajarea animalelor, iar surplusul îl vindem. În acest sector nu este chiar ușor pentru că nu ai zi liberă, nu există un program fix. Pe viitor aș vrea să îmi extind atât ferma de animale, cât și cea vegetală, dar și să accesez un proiect european“, menționează tânărul botoșănean.

ferme mici 2022

„În cazul creșterii oilor e muncă grea“

Când sună trenul în gara Vaslui se aude până la Ion Țibireac acasă, la Văleni. Acesta este un crescător adevărat care spune despre sine că iubește oile de la vârsta de 12 ani. „Ce fac eu este pasiune! Lumea în ziua de astăzi se ferește de muncă, dar la noi în fermă ne culcăm la 12 noaptea și ne trezim la 4 dimineața. Din păcate, stăm prost la capitolul forță de muncă pentru că nu avem cu cine lucra. Am avut un efectiv de 5.000 de oi și în prezent am rămas cu 400 de exemplare din Karakul, o rasă cu care m-am acomodat ușor. Este un efectiv așa mic deoarece își fac simțiți prezența anii bătrâneții și lipsa forței de muncă. Iarna a fost blândă cu noi, iar fătările au decurs bine, campania de fătări începând în luna februarie. Mieii nu i-am vândut, sug la oi deoarece nu are cine să le mulgă. Se pare că în acest an mieii s-au dezvoltat mai greu, poate din cauza furajelor, a chimicalelor. Pe lângă ferma de animale am și 250 ha, cultură mare. În cazul creșterii oilor e muncă grea, de aceea trebuie să-ți placă, în primul rând, și să poți susține fizic activitatea“, adaugă crescătorul vasluian.

Beatrice Alexandra MODIGA

Ilie Iulian Merticariu este un cunoscut fermier botoșănean care exploatează o suprafață de peste 3.000 de hectare de teren agricol și deține o fermă zootehnică cu sute de capete de bovine, rasa Holstein, dar și cca 1.000 de capre, rasele Alpină Franceză și Carpatină, în comuna Ripiceni. „Prețul laptelui nu acoperă cheltuielile. Stăm la mila lui Dumnezeu dacă nu plouă! Tot ce facem aici este o muncă aproape colosală, nu avem zile libere, sărbători!“

Laptele se vinde ieftin

„Am început această activitate în urmă cu 28 de ani și am evoluat ușor-ușor“, ne spune crescătorul botoșănean. „Avem în jur de 490 de capete de bovine, dintre care vreo 216 la muls, iar restul este tineret, de la o lună până la 2 ani. Sunt bovine din rasa Holstein, marea majoritate fiind aduse din Germania, Austria și de pe la Alba Iulia, o serie. Prima dată am început cu 10 juninci de la Stațiunea Dancu pe care le-am înmulțit, dar nu am reușit să fac un efectiv mare pentru că la vaca de lapte e greu de ținut efective mari.“

Fermele românești de vaci de lapte sunt pe marginea prăpastiei din cauza prețului mic cu care pleacă laptele din fermă. Cea mai grea muncă este în ferma de vaci de lapte, însă, din păcate, beneficiile nu sunt pe măsură și asta pentru că laptele se vinde ieftin.

„Obținem în jur de 32,5 litri / cap de animal. Laptele ajunge la Five Continents, dau zilnic în jur de 6 tone de lapte; 1,9 lei / litru iau în momentul de față, un preț care nu acoperă cheltuielile. Statul român ar trebui să vină cu mai multe subvenții, așa cum se întâmplă în Germania, Austria, chiar și în Ungaria. În aceste state sunt mult mai mari subvențiile decât la noi ca să nu se ducă mai sus prețul laptelui; dacă în Germania e 0,28 eurocenți / litru, la noi e mai puțin de 50 cenți“, adaugă crescătorul botoșănean.

Creșterea caprelor, afacere de nișă

În acest moment, creșterea caprelor pentru producția de lapte este o afacere de nișă, iar cheia succesului stă în alegerea atentă a geneticii animalelor, la care se adaugă un plan bun în ceea ce privește comercializarea și procesarea laptelui. Acest aspect ni-l mărturisește Iulian Merticariu, care, pe lângă efectivul numeros de bovine, are un efectiv destul de mare și de capre.

„Am în jur de 1.100 de capre, rasa Carpatină și Alpină Franceză, producția zilnică de lapte pe cap de animal fiind de 2 litri. Momentan, nu pot să apreciez exact cantitatea pentru că marea majoritate a caprelor au și câte o ieduță și mănâncă lapte. Am luat 100 de exemplare din rasa Alpină Franceză, dar au rămas puține pentru că s-au acomodat greu“, specifică Ilie Iulian Merticariu.

Zootehnia nu se poate face fără cultură mare

Zootehnia este o activitate care nu se poate practica fără cultură mare proprie, ne mai spune fermierul botoșănean. „Lucrez 3.150 ha înființate cu lucernă, siloz, porumb boabe, soia, floarea-soarelui; fără cultură mare nu reziști pentru că nu obții un profit, doar te menții pe linia de plutire, să nu zicem că mergem doar pe pierdere. Este o muncă aproape colosală, nu este sărbătoare, nu este duminică, trebuie să fim non-stop aici. Ca să reziști în zootehnie trebuie să-ți placă acest domeniu, altfel nu ai șanse! Tot ce este făcut aici a fost realizat din bani proprii sau prin leasinguri, n-am accesat niciun proiect european pentru că este foarte greu. Acest lucru îl pot confirma toți fermierii care au accesat fonduri europene. Se pare că totul va fi mult mai scump, o să fie dublu pentru că s-a dublat prețul îngrășămintelor, erbicidelor, motorina, inclusiv șrotul de floarea-soarelui pe care îl pun în rația animalelor. Mai suntem și la mila lui Dumnezeu pentru că, dacă nu plouă, nu știm ce o să fie având în vedere că de la începutul anului nu a plouat deloc.“

Beatrice Alexandra MODIGA

Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) informează despre derogarea temporară pentru introducerea de animale, altele decât animalele de companie, pe teritoriul UE, care nu indeplinesc in totalitate conditiile de introducere in Uniunea Europeană, cu condiția gestionării în mod adecvat a riscurilor privind sănătatea animală și ţinând cont de condiţiile locale.

Potrivit unui comunicat de presă, decizia a fost luată ca urmare a notificării Comisiei Europene prin care s-a solicitat statelor membre flexibilizarea condițiilor de introducere în UE și pentru alte specii de animale (suplimentar față de  animalele de companie).

În vederea soluţionării rapide a unor astfel de situații, ANSVSA a informat  organizațiile implicate în salvarea animalelor ca introducerea acestora în România să se realizeze numai prin posturile de control la frontieră aprobate pentru controlul animalelor vii, respectiv Postul de Control la Frontieră (PCF) Albița și PCF Halmeu.

Animalele vor fi cazate în adăposturi adecvate speciei, vor fi adăpate şi îngrijite, iar în situaţia în care se pune problema transferului acestora, mijloacele de transport utilizate vor fi adecvate transportului de animale.

Condițiile sanitare veterinare minime pentru introducerea cailor de sport:

  • Animalele să fie identificate prin microcipare;
  • Să fie însoțite de pașaport.

Pentru a se asigura condiții de bunăstare acestor animale,  ANSVSA colaborează cu ONG- urile pentru protecția animalelor, cu proprietari de centre de echitație, de ferme, cu hipodromul din Ploiești și, în eventualitatea sosirii unor animale de circ,cu Federația Grădinilor Zoologice și Acvariilor din România.

În acest sens s-au transmis instrucțiuni către PCF de intrare și DSVSA județene pe teritoriul cărora vor fi adăpostite animalele în unități autorizate/înregistrate sanitar veterinar, unde vor fi carantinate și supravegheate sanitar veterinar.

Vetro Solutions, companie românească specializată în distribuția de medicamente și servicii dedicate medicinei veterinare, își consolidează businessul, la nivel de strategie de dezvoltare și expertiză managerială, prin transformarea în Societate pe Acțiuni – SA și numirea unui Consiliu de Administrație condus de fondatorul Dumitru Fodor, format din cinci membri, cu mandat pentru doi ani, se arată într-un comunicat transmis redacției „Lumea Satului”. 

  • Consiliul de Administrație al Vetro va fi condus de Dumitru Fodor, fondatorul companiei – în calitate de Președinte, iar Coca Cașcaval, CEO Vetro, este membru în Consiliul de Administrație.
  • În urma schimbărilor decise, Vetro intră într-o nouă etapă de dezvoltare a afacerii.
  • Vetro estimează pentru 2022 un ritm de creștere a afacerilor similar anului precedent, de aproximativ 15%.

Ce experiență au cei doi profesioniști 

Echipa de management a Vetro este reprezentată în Consiliu de Coca Cașcaval, director general Vetro Solutions, cu experiență de peste 20 de ani în management, strategie de business și dezvoltare de companii și Cătălin Ionel Vrabie, director general adjunct în cadrul Vetro Solutions. Compania a cooptat în CA alți doi profesioniști non-executivi: Dragoș Lucian Dinu, cu experiență relevantă în conducerea unor companii precum A&D Pharma sau Țiriac Holdings și Marius Leonard Gherghina, specializat în investiții și strategie de business, implicat în proiecte de dezvoltare a unor afaceri antreprenoriale precum MedLife.

Coca Cascaval Vetro Solutions

Pe fondul noilor schimbări și a strategiei de dezvoltare a companiei, Vetro estimează că anul acesta, pentru consolidarea businessului, va menține ritmul de creștere a veniturilor cu 15% , similar cu creșterea din 2021. Dacă 2021 a fost anul în care Vetro s-a concentrat pe segmentul investițiilor, în 2022 unul dintre obiectivele principale este dezvoltarea și consolidarea echipei. 

”După ce, în urmă cu an, ne-am afirmat rolul de a fi vectorul de schimbare pe piața veterinară din România, am decis ca, începând din 2022, Vetro Solutions să se transforme din Societate cu Răspundere Limitată - SRL în Societate pe Acțiuni – SA. Am decis, de asemenea, ca strategia de dezvoltare, investiții și guvernanță corporativă să fie avizată de un Consiliu de Administrație din care fac parte trei profesioniști care aduc, pe lângă o bună cunoaștere a mediului economic, expertiză și obiectivitate. Ne bucură faptul că alături de CEO-ul Vetro, Coca Cașcaval, unul dintre cei mai experimentați manageri din industria farma, au venit și profesioniști non-executivi, cu expertiză similară: Dragoș Lucian Dinu și Marius Leonard Gherghina. Am convingerea că, împreună, vom reuși să trecem la o etapă superioară a dezvoltării companiei dar și să implementăm principiile de guvernanță corporativă și transparență în relația cu mediul de afaceri”, a declarat Dumitru Fodor, fondator și președinte al Consiliului de Administrație Vetro Solutions.

Printre obiectivele Consiulului de Administrație nou înființat se numără eficientizarea proceselor investiționale, dar și identificarea de noi oportunități de investiții. În prezent, două proiecte de investiții se află deja în faza de implementare la Vetro. 

Transformarea în societate pe acțiuni este pasul firesc al trecerii companiei la o etapă nouă de dezvoltare și este cel mai bun argument în sprijinul strategiei de succes pe care și-a bazat Vetro evoluția de la început. Rolul pe care compania și l-a asumat în piața românească este strâns legat de finalizarea celor două proiecte de investiții pornite în anii trecuți, care susțin dezvoltarea companiei, dar și de consolidarea echipei. Ne-am propus să avem o abordare deopotrivă curajoasă și realistă, de aceea, pentru anul în curs -  dominat încă de impredictibilitate, vrem să ne menținem ritmul de creștere din anul precedent. Strategia pentru 2022 ia în calcul o creștere a veniturilor cu 15%, la fel ca în 2021, respectiv operaționalizarea celor două proiecte majore de investiții”, a declarat Coca Cașcaval, director general al Vetro și membru al CA.

Fondată în 2012 de medicul veterinar Dumitru Fodor, Vetro Solutions a reușit să-și dubleze veniturile în ultimii patru ani și să devină jucător de top pe piața produselor și serviciilor veterinare, datorită extinderii la nivel național și a parteneriatelor strategice cu giganți globali în domeniu, precum Ceva, Richter Pharma, MSD etc.

În 2021, Vetro a primit autorizația de funcționare pentru fabrica proprie din  Iași, o unitate de producție construită la cele mai înalte standarde ale industriei farmaceutice. Proiectul, în valoare totală de 4,5 milioane de euro, este cofinanțat din fonduri europene și resurse proprii. Tot anul trecut, compania a lansat și brandul adVET, denumire sub care va produce medicamentele veterinare la Iași. Compania urmează să lanseze o platformă care deservește deopotrivă cabinetele veterinare și proprietarii de animale de companie, iar  rolul acesteia va fi de a ajuta comunitatea medicilor veterinari să accelereze creșterea propriilor businessuri.

Despre Vetro Solutions:

Vetro Solutions este o companie antreprenorială integral românească, fondată în 2012 de medicul veterinar Dumitru Fodor. Este specializată în importul și distribuția de medicamente și servicii pentru cabinetele veterinare și este organizată în două divizii, Vet – destinată cabinetelor, clinicilor și farmaciilor veterinare, respectiv Ferme - destinată medicilor și proprietarilor de ferme.

În anul 2020, Vetro a trecut printr-un amplu proces de repoziționare și rebranding, prin care compania și-a redefinit ambițiile de dezvoltare, asumându-și rolul de vector de schimbare în piața veterinară din România.

Prin punerea în funcțiune a liniei de producție de la Iași, în 2022, compania devine producător de medicamente generice pentru uz veterinar, lansând în piață brandul adVet. Pe termen mediu, Vetro își propune dublarea veniturilor, respectiv să devină prima opțiune în preferințele medicilor veterinari, ca urmare a investițiilor pe care le va finaliza și a consolidării businessului.

Compania comercializează peste 3.500 de produse destinate proprietarilor de animale de companie și de rentă și oferă servicii și consultanță medicilor veterinari, deservind peste 1.900 de clienți unici. Are o echipă formată din 85 de specialiști, cei mai mulți fiind absolvenți ai Facultății de Medicină Veterinară care, pe baza expertizei profesionale atestate, oferă cele mai potrivite opțiuni pentru sănătatea animalelor, de companie sau din ferme.

Raul Bereczki este inginer de mediu și crescător de vaci din rasa Aberdeen Angus. Începând cu anul 2012 a vizitat ferme de Aberdeen Angus din US, UK/Scoția, Irlanda, Germania, Cehia, Austria, Africa de Sud, chiar și din Australia și a observat cât de bine se poate adapta această rasă la condițiile pedoclimatice diferite din aceste țări și regiuni. Ca urmare, în 2015 a pus bazele propriei ferme în localitatea Meziad, județul Bihor.

În momentul de față, principala prioritate a crescătorului este investiția în genetică, iar în acest sens în fermă se derulează un program de însămânțare artificială bazat pe genele unor reproducători de top.

Sunt necesare condiții minime de organizare și infrastructură

În anul 2015 a achiziționat primele cinci exemplare pe care le-a integrat într-o fermă de vaci de lapte a unui prieten și spune că din această experiență a reușit să înțeleagă multe lucruri legate de adaptabilitatea și nevoile lor.

„În 2017 ne-am stabilit la locația actuală și am achiziționat alte 14 exemplare și un taur. Animalele aveau certificate de origine, fapt ce a avut o contribuție benefică pentru început deoarece astfel am primit subvenții, conform normelor în vigoare de la acea vreme. Taurul Simba pe care l-am folosit atunci avea un profil genetic care promitea mult conform fenotipului său și asta ne-a ajutat să dezvoltăm animale cu caracteristici Angus extraordinare, cu o structură a carcasei foarte bine dezvoltată, cu un corp lung și adânc. Era exact ce ne trebuia la acel moment, fapt pentru care am reținut o întreagă generație de vite de la acest taur, exemplare care sunt și azi în ferma noastră. În prezent avem 17 mame reproducătoare, 1 taur reproducător și vițeii din fătările din anul în curs 2021.“

Crescătorul din Meziad spune că motivele pentru care a ales să crească această rasă sunt multe, dar că cele mai evidente au legătură cu sistemul de creștere extensiv care permite creșterea și întreținerea acestei rase în condiții minime de organizare și infrastructură (adică un adăpost rustic și acces la apă) și nivel de muncă fizică mai scăzut decât la vacile de lapte (o familie formată din doi sau trei membri este suficientă pentru a întreține un efectiv de 20 de mame și un taur. Această alegere are și o rațiune economică, și anume costuri de întreținere reduse.

„Noi ținem animalele libere pe pășune la păscut pasiv ad libidum, adică după nevoia lor și cât doresc, din luna mai până în decembrie. În această perioadă ele vor pășuna în sistem rotațional; o pășune de aproximativ 25-30 ha este împărțită în 5-6 țarcuri, iar prin observație putem decide când este momentul să le introducem în țarcul următor. Din luna decembrie până în mai ținem animalele în zona adăpostului, pe un perimetru restrâns, dar tot libere, unde au acces la hrană și apă. Hrana lor este formată din iarba de pe pășune în perioada pășunatului, iar pe timp de iarnă din baloți de iarbă uscată, (o rețetă de iarbă semănată). Le hrănim și cu siloz de porumb. Avem pășune proprietate privată, iar hrana pentru iarnă este cultivată pe terenurile proprii. Administrăm aproximativ 30 ha de pășune și 12 ha de teren arabil.“

Un program AI care să țină pasul cu valorile genetice contemporane

Potrivit interlocutorului nostru, în 2021 a demarat un program de inseminare artificială care să permită fermei sale să țină pasul cu valorile genetice contemporane.  Astfel va reuși să identifice gene de la tauri valoroși la nivel internațional (exemplare precum SAV America 8018 sau tauri din ferme de genetică recunoscute, precum Quaker Hill , Poos, Montana CC). Astfel de tauri au valori stabile și foarte prezente, iar prin programul AI poate insemina juninci și mame mature din fermă cu scopul de a obține ulterior produși cu valori genetice îmbunătățite.

„Anul acesta, spre exemplu, am folosit un taur Aberdeen Angus care are valori foarte bune și stabile în direcția următoarelor gene: fătări ușoare, greutatea mică a fătului la fătare, valori foarte bune ale ugerului, astfel vom avea mame ce vor putea susține alăptarea pe termen lung și, în consecință, vițeii vor fi mai bine dezvoltați și vor exista indici foarte buni de valorificare a energiei și hranei, valori excelente pentru carcasă. În fiecare an, în funcție de observațiile pe care le facem, vom alege pentru acest program tauri cu gene care să completeze profilul genetic prezent în cireadă, care să stabilizeze sau să îmbunătățească valorile pentru profilul genetic al grupului de mame reproducătoare.“

HW Black B, taurul prezent acum în ferma de la Meziad, este un produs al Fermei HW Netherton Angus Scotland și a fost obținut prin procedura de transfer embrionar, din mama Rawburn Black Beauty și tatăl Rawburn Boss Hog.

„Profilul genetic al lui Black B este cu siguranță cel mai echilibrat al unui taur Aberdeen Angus care a plecat vreodată din Scoția în Europa de Est. Sigur că nu ne putem compara cu țări precum Cehia, Austria, Germania, Franța, Spania, care au o piață mult mai bine dezvoltată în jurul acestui domeniu și care își permit să investească mai mult și mai des în genetică deoarece se adresează unei piețe mult mai stabile a acestor produse de delicatese culinare. Dar avem speranțe că și la noi se va dezvolta gustul pentru aceste produse.“


„În acest moment dezvoltăm calitatea genetică a efectivului, prin selecția genetică și montele realizate prin montă naturală și dirijată. Ulterior vom selecta pentru reproducție femelele și vițeii masculi care corespund programului de dezvoltare coordonat de către Asociația Aberdeen Angus. Vițeii care nu se încadrează programului, dar și obiectivelor fermei noastre vor fi direcționați către programul de îngrășare și abatorizare“, ing. Raul Bereczki


„Vițele selectate pentru montă, pe criteriul de dezvoltare corporală și fenotip, vor fi supuse unui control al pelvisului la vârsta de 14-16 luni și cele care sunt considerate apte pentru o fătare ușoară vor fi apoi integrate în programul AI pentru dezvoltarea efectivului propriu.“ – Ing. Raul Bereczki

D.Z.

Vaca de carne sau vaca de lapte? Sau vaca de carne și vaca de lapte? Bălțată sau Angus?... Sunt întrebările pe care și le-au pus mulți crescători de animale în ultimii ani. Pentru oricare dintre variante sunt argumente pro și contra

Rasa Angus, nepretențioasă și rezistentă

Traian Buran din Sălciua, Alba, a crescut, de mulți ani, bălțată autohtonă. În urmă cu 3 ani, după ce a cumpărat o suprafață mare de pășune, a cumpărat și vaci de carne. Acum are peste 70 de animale. Pe platoul întins, de sub culmile Apusenilor, vitele negre și roșcate din rasa scoțiană par să se simtă la ele acasă...Totul a plecat de la câteva terenuri părăsite și de la o excursie în Elveția. „Am fost, în urmă cu câțiva ani, într-o excursie în Elveția și am văzut că această rasă este foarte bine adaptată zonei alpine. Cum diferențele dintre Elveția și zona Apusenilor nu sunt foarte mari, m-am hotărât să cumpăr și eu. Am achiziționat și tauri, rasă pură, am cumpărat pășuni pentru că aici sunt din belșug terenuri nefolosite. Pe toată bucata asta de munte sunt singur, nimeni nu mai face nimic“... Carnea de la fermă este valorificată la pensiunea pe care Traian Buran o deține la Sălciua.

„Ne-am dotat cu frigidere performante, pentru maturare. Carnea stă la maturat 60 de zile, apoi este consumată. Carnea de Angus are un gust deosebit, este frumos marmorată, poate de aceea este foarte apreciată de bucătarii din marile restaurante.“ La pensiunea din Sălciua am găsit și un bucătar venit din Finlanda. Sorin este originar din Cugir, dar lucrează la un restaurant cu pretenții din Helsinki. A venit special pentru un steak de vită, adevărat… „Este o carne specială, cu o savoare deosebită, dacă este bine gătită. Cea pe care am gustat-o aici este excelentă la gust, probabil că la asta contribuie și modul în care sunt întreținute animalele, de calitatea pășunii, a hranei“, ne-a mărturisit Sorin Rota, bucătar în Țara celor 1000 de lacuri. Angusul se adaptează foarte bine în zona de munte din România, ne spune Traian Buran. „Nu este o vită pretențioasă, practic curăță pășunea. Nu alege numai iarba mai suculentă. Este rezistentă la frig și paște pe pășune până dau zăpezile.

Oricum, pentru iarnă eu le pregătesc hrană de siloz, special făcută, nu le hrănesc numai cu fân și cereale.“ Traian vrea să-și sporească efectivele, a cumpărat tauri de rasă pură și speră să ajungă la peste o sută de capete în următorii ani. Rasa Angus sau Aberdeen Angus, cum se numește în zona de origine,  este recunoscută pentru adaptabilitatea sa la condițiile de stabulație. Este una dintre cele mai populare rase din insulele britanice. Originară din Scoția, strămoșii își au începuturile arborelui genealogic pe la 1800. Vacile de rasă pură sunt de culoare neagră sau roșiatică. Femelele cântăresc în jur de 500 de kilograme, iar taurii depășesc 800 de kilograme. Cea mai mare parte a greutății lor este dată de masa musculară foarte bine dezvoltată. Pot trăi în stabulație liberă, pe tot parcursul anului, indiferent de anotimp. Vacile au o bună fertilitate și sunt recunoscute pentru instinctul matern deosebit, totuși, sunt animale docile. Traian Buran îi încurajează și pe alții fermieri din Apuseni să-i urmeze exemplul.

Rasa Charolaise, delicatețea franțuzească...

În defileul Mureșului, în apropiere de Lunca Bradului, Petru Vultur are o fermă de vaci mixtă. Are exemplare frumoase de bălțată autohtonă, dar și vaci de carne din rasa Charolaise. „Sunt mulțumit de ele, ne spune fermierul mureșean, sunt foarte corpolente, chiar impunătoare, elegante aș îndrăzni să spun, au o masă musculară foarte bună, sunt vaci de carne adevărate, poate de aceea sunt atât de răspândite în toată lumea. Spre deosebire de Angus, sunt mai pretențioase, nu rezistă afară la gerurile mari și nici nu mănâncă orice. Pe pășune alege iarba mai bună... Dacă ai grijă de ele și le oferi ceea ce au nevoie sunt animale excelente și deosebit de rentabile.“ Rasa Charolaise este originară din Franța și este una dintre cele mai răspândite rase din lume. O găsim în toată Europa, în America de Sud sau Australia. Un exemplar matur poate să depășească 750 de kilograme. Chiar dacă sunt mai greu de crescut decât Angus sau decât vacile de lapte autohtone, numărul exemplarelor de Charolaise a crescut în ultimii ani și în România, având în vedere și prețul bun al cărnii. Am oferit câteva argumente pentru vaca de carne și impresiile a doi fermieri cu experiență despre cele mai importante rase care au ajuns și la noi. Puterea de decizie aparține numai celui care le crește...

Vasile BRAIC

Continuăm să vă prezentăm situația comparativă a efectivelor de animale în perioada 1990-2019, ultima pentru care există date statistice oficiale. În ediția precedentă v-am familiarizat cu cifrele privind sectoarele de creștere a bovinelor, suinelor și ovinelor, iar în acest articol vă vom prezenta statistici referitoare la caprine, cabaline, păsări și familii de albine.

Creștere cu 63% a efectivului de caprine

Unul dintre puținele sectoare zootehnice care a cunoscut un progres substanțial este creșterea caprinelor. Efectivul a sporit cu aproape 63%, de la 1.004.810 de capete, în 1990, la 1.594.862 de capete, în 2019. Însă lucrurile nu au fost bune dintr-un început. Am avut și aici, în lunga tranziție de la agricultura comunistă la cea capitalistă, o prăbușire a sectorului, cu o scădere a efectivelor până în 2001, an după care, pe fondul popularizării proprietăților terapeutice ale laptelui și brânzei de capră, efectivul a crescut constant.

zootehnia romaneasca grafic 1

Cel mai mare număr de caprine se regăsesc în județul Constanța - 112.964 de capete, urmat la o oarecare distanță de Dolj - 90.998 de capete, Teleorman - 85.829, Tulcea - 70.272, Olt - 68.019 și Bacău - 59.936. Pe regiuni de dezvoltare, efectivele sunt distribuite în felul următor: regiunea Sud/Est - 425.834 de capete, Sud-Vest Oltenia - 302.346 de capete, Sud Muntenia - 279.415 de capete, Nord/Est - 238.639 de capete, Centru - 128.258 de capete, Nord/Vest - 120.134 de capete, Vest - 85.946 de capete și București/Ilfov - 14.290 de capete.

Județul Iași, campion la cai de muncă

Cabalinele reprezintă un sector care privește strict gospodăria individuală și, eventual, zona sportivă sau de agrement. Efectivele au scăzut de la 670.000 de exemplare, în 1990, la 406.702 de exemplare, în 2019 (minus 39,30%). În 2019, din numărul total, 383.025 de capete (94,18%) reprezentau cabaline de muncă. Cum era de așteptat, vorbind despre caii de muncă, poate nu întâmplător, cele mai multe exemplare se găsesc în regiunile mai puțin dezvoltate alte țării: Nord/Est - 114.645 de capete, Sud/Est - 68.162 de capete și Sud-Vest Oltenia - 57.322 de capete.

zootehnia romaneasca grafic 2

Pe județe, cele mai multe exemplare sunt în Iași - 23.223 de capete, Suceava - 20.832, Olt - 20.725, Vaslui - 19.797, Bacău - 18.485, Buzău - 17.784, Dolj - 15.781, Neamț - 13.228, Botoșani - 12.652, Galați - 12.478, Brăila - 12.084, Vrancea - 11.016 și Harghita - 10.022.

Buzău, cel mai mare crescător de păsări, Vaslui - primul în țară la păsări ouătoare

Creșterea păsărilor a înregistrat un regres însemnat. În fine, în vremea din urmă poate fi vorba despre o reglare a sectorului în funcție de cerere și ofertă, spre comparație cu perioada comunistă, când pesemne producția mergea masiv la export fiindcă nu ne aducem aminte să fi fost galantarele pline de carne sau de ouă! În 1990, în România, statisticile spun că existau 121.378.539 de capete de păsări, iar în 2019, efectivul a scăzut la 75.364. 575 (minus 37,91%). Din cele peste 75 de milioane de păsări, 40,7 milioane reprezintă păsări ouătoare; 32,7 milioane de capete de păsări ouătoare sunt crescute în exploatații agricole individuale.

Vorbind despre efectivul total de păsări, regiunea Sud Muntenia conduce detașat, cu 19.981.486 de capete, fiind urmată de Sud/Est - 13.754.726 de capete și Nord/Est - 13.182.686 de capete.

zootehnia romaneasca grafic 3

Un clasament pe județe ar arăta în felul următor: Buzău - 5.810.415 de capete, Călărași - 4.358.960, Vaslui - 3.742.547, Prahova - 3.657.435, Iași - 3.358.059, Bacău - 3.323.652, Dâmbovița - 3.061.877, Brașov - 2.745.058, Alba - 2.643.053, Argeș - 2.556.461, Giurgiu - 2.422.152, Brăila - 2.280.079, Vâlcea - 2.133.934, Galați - 2.059.372 și Dolj - 2.042.159.

În privința păsărilor ouătoare adulte, clasamentul este condus tot de regiunea Sud-Muntenia, cu 9,4 milioane de păsări, urmată de Nord/Est - 7,5 milioane de păsări și Sud/Est - 6,5 mil. de exemplare. Între ultimele două regiuni vedem o rocadă în clasament, iar cifre bune se regăsesc și în regiunea Sud-Vest Oltenia, cu 5,79 milioane de capete.

zootehnia romaneasca grafic 4

Pe județe, topul este substanțial modificat. Cel mai mare număr de ouătoare sunt în Vaslui - 2.433.661 de capete și Buzău - 2.140.052, urmate de Argeș - 1.974.617 de capete, Iași - 1.962.929, Vâlcea - 1.850.537, Dâmbovița - 1.767.301, Galați - 1.541.449, Teleorman - 1.444.214, Dolj - 1.360.699, Giurgiu - 1.299.665, Timiș - 1.173.618, Olt - 1.142.706, Maramureș - 1.096.210, Prahova - 1.065.400, Alba - 1.043.119, Ialomița - 1.034.855, Neamț - 1.020.741. Producția de ouă s-a ridicat, în 2019, la 5,564 miliarde de ouă. Tot în 2019 greutatea în viu a păsărilor destinate sacrificarii pentru consum a fost de 672.312 de tone.

Vâlcea, lider național în apicultură

Alături de creșterea caprinelor, apicultura este al doilea sector care s-a dezvoltat remarcabil în România ultimilor 30 de ani. Avem o creștere de 68,88% a numărului de familii de albine, de la 1.091.300 de stupi, în 1990, la 1.843.026 de stupi, în 2019. Ca statistică în timp, imediat după anii 1990 și 1991, sectorul a înregistrat o scădere continuă, cu un minim în anul 1999 (614.326 de familii de albine), pragul de 1 milion fiind atins abia în 2009.

zootehnia romaneasca grafic 5

Producția de miere, în consecință, a crescut și ea, de la 10.579,3 de tone, în 1990, la 25.269 de tone, în 2019, o creștere de 138,8%. Cea mai mare producție a fost înregistrată în 2017 - 30.177 tone, urmat de anii 2018 - 29.162 tone, 2015 - 27.893 tone și 2013 - 26.678 tone. Pe regiuni de dezvoltare, cele mai multe familii de albine se regăsesc în Sud-Est și Sud-Vest Oltenia.

zootehnia romaneasca tabel

Pe județe, Vâlcea este de departe zona cu cei mai mulți apicultori care cresc, împreună, 126.122 de familii de albine, fiind urmat de Sălaj - 98.504 familii de albine, Tulcea - 96.167, Buzău - 93.703 și Argeș - 84.394.

Maria BOGDAN

Despre zootehnia românească nu se știe exact ce era bine: să fie supradimensionată și slab performantă, ca înainte de 1989, sau să fie ajustată pe principiul economiei de piață liberă, așa cum o avem de câțiva ani încoace? Fermierii români au ajuns, credem, la maturitatea în care reacția lor să fie dictată de cerere și ofertă, iar în acest caz pesemne că efectivul se reglează continuu în funcție de acest indicator de piață. Vă prezentăm astăzi, dar și în ediția viitoare a revistei noastre, un articol care să reflecte modul în care au evoluat principalele sectoare zootehnice din România.

Suceava, cel mai mare crescător de bovine din țară

Efectivul de bovine a scăzut de 2,79 ori în ultimii 30 de ani, de la 5.380.780 de capete, în 1990, la 1.923.283 de capete, în 2019 (din care numărul de vaci de lapte este de 1.138.818 capete). În urmă cu trei decenii, doar 9 județe din România aveau mai puțin de 100 de mii de capete, iar astăzi unul singur depășește această cifră. Cele mai mari efective de bovine sunt deținute, în ordine, de județul Suceava 131.181 de capete (față de 246.300, în 1990, când județul era tot lider național) și, la mare distanță, de Botoșani - 91.853 de capete, Bistrița-Năsăud - 77.791, Maramureș - 74.219, Bihor - 72.613, Harghita - 72.236, Mureș - 70.007, Cluj - 66.493, Neamț - 69.254 și Alba - 60.789. Observăm așadar o concentrare a creșterii bovinelor în nordul Moldovei (466.332 de capete) și nord-vestul (368.869) și centrul (341.006) Transilvaniei, așa cum reiese și din graficul alăturat (sursă INS).

efective bovine

Potrivit Institutului Național de Statistică, în 2019 în România au fost colectate 1,122 milioane de tone de lapte de vacă, vândut apoi pe piața internă în următoarele cantități: 331.344 tone de lapte de consum, 68.114 tone de smântână, 225.487 tone de lapte acidulat (iaurt, iaurt de băut, lapte bătut şi alte produse lactate similare), 96.717 tone de brânzeturi și 10.653 tone de unt. În același interval, procesatorii români au importat 108.492 tone de lapte . Ultima cifră, cea privind cantitata de carne de bovine în viu, de 232,6 mii tone, provine din 2017 (sursă MADR). În UE, România se află pe poziția a 8-a, ca număr de vaci cu lapte, după Germania, cu 4,1 milioane, Franța - 3,5 milioane, Polonia - 2,2 milioane, Italia - 1,9 milioane, Regatul Unit - 1,9 milioane, Olanda - 1,5 milioane, Irlanda - 1,4 milioane.

Județul Timiș a fost și a rămas cel mai mare crescător de porcine

În cazul porcinelor nu este edificatoare și nici corectă o raportare la anul 2019 ori la ultimii 3-4 ani, când specia a fost masiv devastată de pestă. Da, este adevărat, după 1990 a început prăbușirea sectorului, iar din 1991 niciodată România n-a mai atins pragul de 10 milioane de exemplare. S-ar putea consemna așadar următoarea statistică: între 1990 și 2001 e existat o descreștere continuă a efectivelor, de la 12.003.384 de capete de animale (1990), până la 4.446.828 capete (2001); din 2002 începe o creștere ușoară (5.058.161) care se păstrează până în 2008 (6.173.682); din 2008 și până astăzi, efectivul s-a micșorat anual, până când s-a ajuns la minimul istoric de 3.834.136 de capete, în  2019 (de peste trei ori mai scăzut ca în urmă cu trei decenii).

zootehnia romaneasca 2

În anul 2019, cele mai multe efective de porcine se regăseau în Timiș - 605.619 de capete și Brăila - 482.007 de capete, la mare distanță aflându-se, în acest clasament, județele Arad - 208.309 de capete, Bihor - 164.395, Argeș - 158.624, Olt - 150.106, Buzău - 137.471, Dolj - 127.301, Satu Mare - 122.258, Ialomița - 116.858, Neamț - 111.694, Vrancea - 105.016 și Călărași - 104.926 de capete. Pe regiuni de dezvoltare situația era următoarea: Vest - 944.700 de capete, Sud Vest Oltenia - 583.808 capete, Nord Vest - 560.871 capete, Sud-Vest Oltenia - 499.081 capete, Sud Est - 482.007 capete, Nord Est - 381.248 capete, Centru - 372.419 capete și București Ilfov - 10.002 capete. Minsterul Agriculturii spune că, în 2019, românii au consumat 739.000 de tone de carne de porc, însă numai 343-350.000 de tone ar proveni de la crescătorii autohtoni. Diferența, este limpede, provine din import. În analiza de față, 70% din cauzele care au condus la diminuarea performanțelor din sectorul suine pot fi puse fără rezerve pe seama pestei porcine africane. Această boală a afectat 30 de județe, printre care Sălaj, Bihor, Satu-Mare, Călărași, Brăila, Constanța, Ialomița, Galați, Ilfov, Tulcea, Buzău, Giurgiu, Dâmbovița, Teleorman, Maramureș, Vrancea, Dolj. Pe plan continental, UE este al doilea cel mai mare producător de carne de porc din lume, după China, și cel mai mare exportator de carne de porc și de produse din carne de porc din lume. Principalele țări producătoare din UE sunt Germania, Spania și Franța, Polonia, Danemarca, Țările de Jos și Belgia. România se situa, în 2018, pe locul al 13-lea ca efective de porcine.

Timiș și Sibiu, județele cu cel mai mare efectiv de ovine

Sectorul ovinelor a înregistrat regrese, dar nu atât de dramatice ca în cazul altor specii. În 1990, în România exista un efectiv de 14.061.864 de capete, iar în 2019, numărul acestora a ajuns la 10.358.699 de exemplare, o diminuare așadar de 26,34%. Pe intervale de timp, între 1990 și 2001 s-a înregistrat o descreștere a efectivelor, cu un minim absolut, în 2001, de 7.251.185 de capete, după care urmează, cu mici sincope, o creștere constantă a numărului de ovine, până când s-a trecut de pragul de 10 milioane de exemplare, în 2019. Pe regiuni de dezvoltare, cele mai multe exemplare se găsesc în Centru (2.285.787 de capete), iar cele mai puține, exceptând București-Ilfov, în Sud Vest Oltenia (692.968).

efective ovine

Pe județe, cei mai mari crescători de ovine provin din Timiș - 612.638 de capete, Sibiu - 564.151, Mureș - 482.481, Arad - 423.766, Alba - 423.695 și Brașov - 413.518. Urmează patru județe cu efective între 300 și 400.000 de capete: Bistrița Năsăud, Tulcea, Constanța și Caraș Severin. La nivel european, cu 16% din populația totală de oi, România este al doilea cel mai mare crescător de ovine, după Spania (17 mil. capete), fiind urmată de în clasament de Irlanda, cu 8,4 milioane de capete, Franța, cu 7,1 milioane și Croația, cu 7 milioane. După cum se cunoaște, românii nu sunt mari consumatori de carne de oaie, astfel că cea mai mare parte a producției merge la export. Potrivit MADR, România a exportat anual în jur de 1,6-1,8 milioane capete ovine în țări terțe precum Arabia Saudită, Regatul Hașemit al Iordaniei, Liban, Libia, Statul Kuwait, Israel, la care se adaugă încă un milion de capete trimise spre Grecia, Italia, Franța sau Ungaria.

(Va urma)

Maria BOGDAN

Studenții de la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad“ (USAMV) au parte de experiențe unice datorită vizitelor tematice din timpul studiilor. Cea mai recentă ieșire a studenților din anul I, linia de studiu cu predare în limba engleză, de la Facultatea de Medicină Veterinară, a fost la una dintre cele mai mari ferme zootehnice de bovine din comuna Vlădeni, județul Iași. Cu un efectiv de peste 2.000 de capete, ferma din Vlădeni este considerată ca fiind de top, unele dotări de aici fiind peste nivelul celor din alte țări europene.

Studenții de la USAMV Iași au parte de astfel de ieșiri în cadrul orelor de studiu, informațiile aflate pe teren fiind definitorii în parcursul lor profesional. „În ferma zootehnică de bovine am aflat multe informații interesante aplicate în viața reală, am reușit să conectăm ce învățăm la cursurile de agronomie, anatomie și fiziologie, de exemplu. Este o experiență unică pentru un student care poate să facă diferența între ce va face mai departe, să aleagă între a profesa pe animale de companie sau pe animale mari, de rentă“, este de părere Vlad Andrei Cimpoeșu, student în anul I la Facultatea de Medicină Veterinară a USAMV Iași.

Interesul și pasiunea studenților pentru a descoperi informații noi au fost remarcate și de inginerii din cadrul fermei. „Ferma de bovine a societății noastre are un efectiv de peste 770 vaci la muls și 2.000 de capete efectiv total, rasa Holstein, cu un nivel productiv de aproximativ 42 litri per căpiță. A fost o deosebită plăcere pentru noi să-i avem invitați pe studenții din cadrul Facultății de Medicină Veterinară. Cred că numai prin aceste vizite în ferme tinerii pot ajunge la un minimum de experiență pentru ca, atunci când ajung în câmpul muncii, fermele care își doresc cu adevărat performanță să se poată baza pe cunoștințele lor. Studenții au vizitat întreg fluxul productiv, au mers prin grajdurile de animale, au văzut sistemul de stabulație, cel de furajare, s-au familiarizat și cu sistemul de management al sălii de muls, au participat efectiv la muls. A fost un grup de studenți deosebit de interesați și chiar am apreciat că le place ceea ce fac“, a transmis Lucian Chelariu, inginer zootehnist în cadrul fermei de bovine din Vlădeni.

Studenții străini au apreciat experiența, catalogând-o drept inedită și unică. „M-am simțit foarte bine aici deoarece vreau să devin medic veterinar pentru bovine și cred că este interesant să faci astfel de vizite, să descoperi lucruri noi despre animale. Am aflat modul de lucru în România care este oarecum diferit de alte țări“, a spus Léa Vanmansart, studentă în anul I la Facultatea de Medicină Veterinară din Iași.

Beatrice Alexandra MODIGA

În numărul trecut al revistei am făcut o prezentare succintă a liderilor din segmentul zootehniei. Potrivit informațiilor de pe site-ul www.largescaleagriculture.com, continuăm topul celor mai mari ferme din lume cu unități care impresionează prin dimensiunea și nivelul de dezvoltare la care au ajuns.

NAPCo, un business de creștere a vitelor pentru carne cu mai bine de 140 de ani vechime

În anul 1877 Queenslanders William Collins, William Forrest și Thomas McIlwraith alături de John Warner și William Ingram au pus bazele companiei australiene The North Australian Pastoral Company (NAPCo), fără să intuiască probabil că erau inițiatorii unei afaceri cu vite pentru carne care avea să dăinuiască mai mult de 140 de ani. Noua companie a supraviețuit crizelor financiare provocate de seceta din anul 1890, însă primele două decenii ale secolului al XX-lea au cunoscut mai multă secetă, un război mondial și modificări ale structurii de proprietate.

Începând cu anul 1937 Francis Foster a început să investească puternic în NAPCo, iar interesul său de a dezvolta această afacere s-a menținut de-a lungul vieții sale. Acesta a dat dovadă de abilități pastorale excepționale și de o viziune pe termen lung, fapt confirmat și de implementarea unui program de reproducere și pionieratul său în ceea ce privește îngrijirea terenurilor, conservarea și minimizarea bolilor. Întreaga activitate se bazează pe îngrijiriea permanentă a animalelor, acestea fiind monitorizate în fiecare etapă a procesului de producție. Astfel există o trasabilitate completă de la fătare până la procesare.

Astăzi compania, deține aproximativ 200.000 de exemplare, iar nucleul reproductiv asigură peste 60.000 de viței în fiecare an. Animalele sunt crescute cu accent pe temperament și caracteristici de calitate a producției de carne, au o viață fără stres, se bucură de medii australiene curate și naturale și adesea trăiesc cu aceeași turmă de animale de-a lungul întregii lor vieți situată în Teritoriul de Nord, Australia. Ferma Alexandria este nominalizată pe locul cinci în topul celor mai mari ferme din lume și are o capacitate de 80.000 de exemplare.

Davenport Downs, ferma cu 1,5 milioane hectare și 29.000 de vaci

Paraway Pastoral este o companie australiană ce deține în prezent 27 de întreprinderi pastorale localizate în țări diferite și implicit zone climatice diversificate, cu o capacitate de 220.000 de bovine (produce peste 30 de milioane de kilograme de carne de vită pe an) și 250.000 de ovine (produce peste 1,46 milioane de kilograme de lână pe an și vinde 170.000 de oi procesatorilor și repopulatorilor, făcând atât lâna, cât și carnea de oaie mărfuri importante pentru afaceri).

Davenport Downs (Queensland, Australia) este cea mai mare fermă aflată în proprietatea companiei Paraway Pastoral, dar și cea mai mare stație de vite din Queensland, Australia. Aceasta este formată din două proprietăți originale, și anume Davenport Downs, cumpărată în 2009, și Springvale, achiziționată în 2011. Suprafața de teren agricol alocată acestei ferme este 1,5 milioane de hectare, iar capacitatea sa este de peste 29.000 de capete. Ferma este traversată de râul Diamantina și pârâul Farrahs și astfel are avantajul de a fi situată într-o zonă foarte favorabilă creșterii animalelor pentru carne. În afară de accesul la o sursă de apă constantă pe tot parcursul anului, aproximativ un sfert din proprietate este inundată în timpul sezonului umed, iar acest lucru asigură o aprovizionare fiabilă cu furaje.

Compania Paraway deține peste 17.000 de hectare de culturi neirigate și 3.400 de hectare de culturi irigate, suprafață care asigură o varietate de culturi de cereale (atât pentru vânzare, cât și pentru culturi furajere), leguminoase, orez și bumbac.

Home Valley Station, destinație turistică premium și unitate de instruire indigenă

Potrivit informațiilor de pe siteul www.largescaleagriculture.com, pe locul 7 în topul celor mai mari ferme din lume se află Home Valley Station (Australia de Vest), o oază de 248.934 de hectare, care a fost cândva o fermă de animale; astăzi mai deține doar 5.000 de exemplare. Ferma este acum o destinație turistică premium și unitate de instruire indigenă, administrată de Voyages Indigenous Tourism Australia, o filială a Indigen Land and Sea Corporation (ILSC). Stația Home Valley a fost achiziționată împreună cu alte două unități similare. Managerii de aici sunt responsabili de diversificarea culturală și de afaceri a tuturor celor trei stații, proces asigurat prin implementarea unui program de instruire a bărbaților și femeilor indigene în domeniul turismului, ospitalității și agriculturii. Aceste stagii fac din Home Valley un centru de învățare în care abilitățile practice sunt predate pe parcursul unei zile și fac parte integrantă din operațiunea stațiunii. Cursanții trăiesc și lucrează alături de echipa Home Valley și astfel învață aspectele ce țin de menaj, mâncare și băuturi, serviciile pentru oaspeți sau ghidare turistică.

Ultimele trei ferme în topul celor mai mari zece unități agricole din lume

Innamincka unitate aflată în portofoliul companiei S.Kidman and Co, este a doua cea mai mare fermă din sudul Australiei după stația Anna Creek, ocupă o suprafață de peste 13.550 km² și deține până la 13.000 de bovine din rasele Santa Gertrudis și Brahman.

Wave Hill este o altă fermă impresionantă prin dimensiunea sa. Potrivit informațiilor de pe siteul companiei Western Grazing, aceasta a devenit una dintre cele mai mari companii producătoare de carne de vită din Australia, deși inițial activitatea sa era axată pe producerea de lactate. Reprofilarea a avut loc în anul 1983, când compania a cumpărat Eurella Station, o fermă de ovine. Producția de carne pe scară largă a început în 1992, când în portofoliul companiei au fost adăugate alte ferme de profil și tot atunci a fost înregistrat și numele comercial de Western Grazing. Aceasta deține prin ferma Wave Hill un efectiv de 60.000 de animale, fiind astfel nominalizată drept unitatea cu cel mai mare efectiv de bovine încrucișate din rasa Brahman. Planurile de viitor ale managerilor companiei prevăd continuarea programului de reproducere încrucișată pentru a-și extinde segmentul de piață.

Pe ultimul loc în topul celor mai mari zece ferme din lume se află ferma Marion Downs, deținută tot de The North Australian Pastoral Company. Aceasta este situată în Queensland, Australia și deține un efectiv de 17.000 de vaci.

(D.Z.)

Ni se tot spune, ce-i drept cam des în ultima perioadă, că pentru planetă producerea cărnii este un aspect destul de nociv. Provoacă încălzirea globală, distruge pădurile, redirecționează o parte substanțială a cerealelor destinate consumului uman către furajare, toate acestea pentru a produce carnea pe care numai cei bogați din Occident își pot permite să o consume. Începând cu 2002, ni s-a spus în repetate rânduri că, pentru a salva planeta, ar trebui să reducem radical consumul de carne. În fața a ceea ce pare a fi un consens universal asupra păcatului cărnii de animale, există într-adevăr un argument ecologic pentru carne? Cred că da și e necesar să vorbim despre asta. Pentru că dezbaterea publică nu numai că este extrem de părtinitoare, dar riscul mesajului anti-carne este acela de a distruge chiar mediul pe care „prorocii verzi“ pretind că-l protejează.

Să începem cu unul dintre cel mai frecvent utilizate „numere“ pentru a justifica o reducere a consumului de carne: ideea că ar fi nevoie de 100.000 de litri de apă pentru a produce un kilogram de carne de vită. O cifră semnificativă deoarece înmulțește cu peste 1.000 cerințele unui kilogram de grâu. Cu reviste la fel de serioase precum New Scientist care citează din toată inima această estimare nu este de mirare că știrea a devenit atât de populară. Luat la valoarea nominală, este evident șocant și articolul ar putea, de unul singur, să descurajeze sute de mii de oameni să mănânce carne.

Cu excepția faptului că există diferite estimări ale cantității de apă necesare pentru a produce un kilogram de carne de vită și nu toate pot fi corecte. În cartea sa: Meat, A Benign Extravagance, Simon Fairlie, fost redactor-șef al The Ecologist, construiește meticulos această cifră. El susține că o vită crescută timp de 500 de zile înainte de a merge la abator generează 125 de kilograme de carne. În cei 100.000 de litri de apă consumați, în mod ciudat, a inclus toată ploaia căzută pe terenul unde a crescut animalul, ignorând faptul că acele „dușuri“ s-ar fi întâmplat indiferent dacă animalul era la păscut sau nu. Și, pentru a-și face balonul alarmist și mai mare, s-a bazat pe cele mai mari precipitații pe care le-a putut găsi!

Având în vedere aceste informații, consider cantitatea de apă consumată de o vacă ca o funcție a poziției tale politice, adică de care parte a baricadei te găsești.

Printre statisticile anti-carne găsim, de asemenea, în diferite variante, ideea că ar fi nevoie de 20 kg de cereale pentru a produce un kilogram de carne de vită. O afirmație care se bazează pe o presupunere falsă: că nu toate animalele sunt crescute doar cu stimulente furajere. Spre exemplu, vacile și oile își petrec cea mai mare parte a vieții în pășuni. Iarna, când iarba nu mai crește, folosim în principal furaje (sfeclă verde, lucernă, fân) sau deșeuri agricole (paie, coceni) pentru a hrăni animalele. Cerealele sunt un adaos excepțional pentru câteva săptămâni administrate cu scopul de a „finisa“ animalul înainte de a pleca la abator.

În iulie 2018, la Montreal, în cadrul conferinței Societății canadiene pentru cresterea animalelor, David Pimental, profesor de ecologie la Facultatea de Agricultură și Științe ale Vieții din Cornell și deja responsabil pentru cifra spectaculoasă (100.000 litri) privind cantitatea de apă necesară unei vaci, a afirmat că: „Statele Unite ar putea hrăni 800 de milioane de oameni cu cerealele consumate pentru furajarea vacilor.“

Argumentul este superficial. Din păcate, Pimental ignoră și faptul că aproape toate cerealele folosite ca hrană pentru animale sunt improprii consumului uman deoarece ele provin în urma sortării sau condiționării, fiind deteriorate într-un fel sau altul. Producătorii de cereale depind de piața furajelor pentru a face profitabile recoltele clasate. Și, dacă am înceta cu toții să mâncăm carne, o mare parte din cereale ar fi aruncată, reprezentând o risipă care ar crește prețurile la alimente. Prin urmare, creșterea animalelor subvenționează de fapt producția de cereale consumate de om și nu o concurează, contrar a ceea ce sugerează aceste statistici înșelătoare.

În plus, sunt anumite studii anti-carne care uită să menționeze valoarea subproduselor de origine animală. Pe lângă faptul că oferă carne pentru consumul uman, vacile, oile, caprele și porcii produc o cantitate substanțială de piele, lână, grăsime, sânge și os care este apoi exploatată într-o serie de procese industriale, de la producția de îngrășăminte, la agricultura ecologică și până la fabricarea bancnotelor. Într-o fermă de creșterea animalelor aproape totul se transformă și nimic nu se pierde.

O altă mare controversă (și concepții greșite) cu privire la producția de carne este presupusa sa contribuție la încălzirea globală, un subiect apreciat de mass-media de la publicarea în 2006 a unui raport FAO care denunța „umbra aruncată de vite pe planetă“. Un document în care găsim această cifră uluitoare: 18% din gazele cu efect de seră sunt produse de animalele de fermă, ceea ce le plasează înaintea sectorului rutier în ceea ce privește emisiile.

Este în regulă să fii naiv, dar cred că încălzirea globală este rezultatul apetitului nostru pentru combustibili fosili. Cum este posibil ca activitatea de creștere a animalelor – o activitate cu mii de ani înainte de apariția Revoluției industriale – să fie o problemă atât de mare pentru mediu?

În ultimii zece ani, acest raport a contribuit la dogma reducerii consumului de carne ca „armă“ împotriva încălzirii globale. Cu toate acestea, în cifrele validate de ONU este posibilă îndepărtarea „întunericului“ său din această „umbră aruncată“ a efectului creșterii animalelor asupra mediului.

În primul rând, aceasta este o medie globală. Cifra ascunde faptul că cea mai mare parte a acestor emisii provin din defrișări care vizează crearea de noi pajiști pentru animale sau noi câmpuri de cereale care le pot hrăni. Cu alte cuvinte, majoritatea emisiilor de CO2 atribuite vacilor sunt de fapt aferente distrugerii pădurilor. În plus, o astfel de activitate privește în principal țările în curs de dezvoltare. În schimb, țările dezvoltate și-au văzut suprafețele forestiere crescând de la an la an. În consecință, dacă ne limităm doar la piața americană constatăm că vitele americane contribuie doar cu 2,8% la emisiile de gaze cu efect de seră. Deci, chiar dacă toți americanii ar înceta să mănânce carne, reducerea emisiilor ar fi mică.

Apoi, în multe cazuri, valoarea lemnului este cea care duce la despăduriri și nu animalele care ar putea fi crescute pe această suprafață defrișată. Dacă producția de carne s-ar opri mâine, copacii nu ar mai fi tăiați?

În al treilea rând, raportul FAO nu a luat în considerare utilizarea terenurilor după defrișare. De fapt, cercetătorii au stabilit că transformarea în pajiști este cel mai eficient mod de stocare a carbonului din sol, mult superior terenului arabil și, în mod surprinzător, pădurilor replantate. Guvernul irlandez consideră restaurarea pajiștilor și pășunilor din întreaga lume ca o prioritate cu un potențial considerabil de reducere a încălzirii globale. În analiza sa, emisiile de gaze cu efect de seră atribuite fermelor britanice și irlandeze sunt neglijabile. Acest lucru este cauzat în mare măsură de faptul că animalele se hrănesc, în principal, cu iarbă în cea mai mare parte a anului.

De fapt, aratul pajiștilor eliberează carbonul stocat pe termen lung, accelerează eroziunea solului și scurgerea nutrienților, toți factorii ignorați în marea „poveste“ a studiului. Parțial din cauza acestor probleme și ca parte a obiectivelor sale de mediu, guvernul britanic a decis să crească numărul pajiștilor permanente, considerate importante „chiuvete de carbon capabile să atenueze schimbările climatice“.

Urmează problema produselor lactate. Chiar dacă majoritatea oamenilor anti-carne nu vor striga de pe acoperișuri, producția de lactate este mult mai „verde“ decât producția de carne, chiar dacă iau calculele lor dubioase ca punct de reper. În primul rând, deoarece produsele lactate sunt o sursă de proteine ​​pe tot parcursul anului și nu doar după sacrificare. În plus, teoria conform căreia ar fi mai eficient să hrănim lumea cu plante decât cu produse de origine animală are un alt defect grav: astfel, pentru a acoperi necesarul de energie și proteine avem nevoie să consumăm cam 3 kg de plante/zi. Raportat la populația actuală ar fi nevoie de suprafața a încă două planete pentru satisfacerea nevoilor alimentare ale populației mondiale.

În climatul temperat cerealele produc o singură cultură pe sezon și, pentru a evita epuizarea nutrienților în sol și dezvoltarea bolilor, dăunătorilor sau buruienilor, fermierii trebuie să alterneze cu alte culturi, cum ar fi cartofii sau rapița. Deoarece au luat în considerare aceste cicluri și nevoile de proteină ​​animală, cercetătorii din Noua Zeelandă au arătat recent că, în climatele temperate, obținerea produselor lactate este de fapt cel mai ecologic mod de a hrăni o populație.

Deci, în loc să vedeți erbivorele ca fiind eco-vandali de primă clasă, poate că este timpul să le apreciați virtuțile. Capacitatea lor de a transforma ierburile necomestibile în proteine ​​de înaltă calitate sub formă de carne și lapte ar trebui văzută ca un cadou, o bucată de magie pe care fermierii și păstorii tradiționali au cunoscut-o și venerat-o de-a lungul veacurilor.

Evoluția a modelat peisajul rural pentru a-l face mai frumos, mai accesibil și mai divers din punct de vedere biologic. Multe dintre cele mai faimoase peisaje din lume depind de animalele care le cutreieră. Alegerile noastre culinare modelează peisajele pe care le iubim.

Se recunoaște din ce în ce mai mult că erbivorele sunt de fapt o parte esențială a biodiversității peisajelor. Pentru a avea grijă de orhidee, cimbru și toate celelalte plante care cresc în iarbă fină, oile sunt esențiale. Cositul mecanic rareori reușește să păstreze biodiversitatea la fel de eficient ca ierbivorele ale căror fecale, urină, copite și instincte nu pot fi reproduse de mașini.

Erbivorele se descurcă mult mai bine decât oamenii la menținerea mediilor naturale complexe.

Pădurile din New Forest, Sherwood sau Epping, printre alte mari păduri britanice, își datorează diversitatea și frumusețea excepțională silvopastoralismului – pășunile pădurii. Sisteme care au multe în comun cu peisajul preuman original despre care se crede că astăzi a fost puternic modelat de erbivore sălbatice. În acest sistem țărănesc naturalist oamenii iau locul carnivorelor.

Consumatorii trebuie să fie conștienți de probleme și să aleagă ce fel de carne doresc să cumpere și ce tip de dietă trebuie să aibă. Ceea ce nu înseamnă că ar trebui să mâncăm toți carne ci, dimpotrivă, că ar trebui să ne gândim de două ori înainte de a promova vegetarianismul ca opțiune verde în mod implicit. În multe privințe pajiștile permanente sunt mai ecologice decât terenurile arabile, silvopastoralismul fiind o necesitate.

Alegerile consumatorului determină viitorul!

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

Pagina 1 din 5
Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti