reclama youtube lumeasatuluitv
update 17 Oct 2019

Cod de Bune Practici Agricole în dezbatere publică - noi reguli pentru fermele zootehnice

Ministerul Apelor și Pădurilor, împreună cu Consultantul selectat – Asocierea dintre Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie și Protecția Mediului – ICPA București și Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București – USAMV București a lansat spre consultare publică proiectele noului Cod de Bune Practici Agricole și cel al Programului de Acțiune pentru Protecția Apelor Împotriva Poluării cu Nitrați din Surse Agricole.

Acest proiect a fost întocmit după ce la începutul acestui an au avut loc mai multe dezbateri și discuții asupra vechilor documente, aflate în vigoare. În dorința de a afla direct de la cei care îl aplică în practică, respectiv de la fermieri, gospodari, autorități publice locale, Ministerul Apelor și Pădurilor, prin intermediul Consultantului, a organizat o serie de consultări asupra punctelor vulnerabile ale CBPA, precum și asupra eventualelor disfuncționalități pe care le implică. Numeroși au fost cei care și-au exprimat propunerile, simpli fermieri sau organizații puternice din agricultură, precum Uniunea Naţională de Ramură a Cooperativelor din Sectorul Vegetal (UNCSV) şi Smithfield Romania SRL.

În paralel au avut loc și întâlniri cu asociații reprezentative ale fermierilor precum LAPAR,  Asociația Producătorilor de Porumb din România ori Asociaţia Producătorilor de Carne de Porc din România. De asemenea, conducerea Academiei de Știinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Sişeşti“ și-a spus părerea asupra documentelor.

După toate aceste discuții, consultantul a analizat aspectele pe care interlocutorii le-au adus în discuție și a trecut la actualizarea și modificarea Codului de Bune Practici Agricole și a Programului de Acțiune pentru Protecția Apelor Împotriva Poluării cu Nitrați din Surse Agricole pentru a le face mai funcționale, mai eficiente și mai ușor de transpus în practică.

În acest moment, modificările au fost finalizate, iar documentele, în noua lor formă, au fost puse în dezbatere publică. Documentele pot fi consultate pe site-ul www.nitrati.ro sau https://apanoastra.ro/.   Persoanele interesate (fermieri sau reprezentanți ai organizațiilor de fermieri, institute de cercetare, organizații nonguvernamentale etc.) pot trimite observații și propuneri la adresele de email Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. și Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea., până la data de 31 octombrie 2019.

Noi limitări pentru azot și zonarea perioadelor de interdicție

Una dintre cele mai importante schimbări se referă la perioada de aplicare a îngrășămintelor. După ce au fost luate în calcul riscurile de percolare și scurgere, corelate cu perioada din timpul anului în care temperatura medie a aerului este mai scăzută de 5°C (perioadă în care procesele fiziologice din plante sunt stopate sau foarte încetinite), s-a observat că perioada de interdicție stabilită de actualul CBPA, respectiv 1 noiembrie – 15 martie pentru îngrășămintele organice solide pe terenurile arabile și pe pășuni, 1 noiembrie – 1 martie pentru îngrășămintele organice lichide și cele minerale la culturile de toamnă și 1 octombrie – 15 martie la alte culturi și pe pășuni, trebuie adaptată modificărilor climatice. În consecință, se propune împărțirea țării în trei zone climatice și, pentru fiecare dintre ele, instituirea unei perioade de interdicție comune pentru toate categoriile de culturi. Astfel, în zona I, cea mai caldă, perioada de interdicție propusă este de 120 de zile și este cuprinsă între 15 noiembrie și 15 martie. În zona II crește la 135 de zile, între 10 noiembrie și 25 martie, iar în zona III la 156 de zile, de la 25 octombrie la 30 martie. O altă noutate este aceea că pe terenurile arabile semănate cu culturi de toamnă se pot aplica îngrășăminte minerale și în perioada de interdicție, în limita a maximum 50 kg N substanţă activă/ha, în funcţie de dezvoltarea fiziologică a plantelor, dar cu condiţia ca terenul să nu fie saturat cu apă, îngheţat sau cu strat de zăpadă.

O altă modificare importantă se referă și la cantitățile maxime de azot care pot fi aplicate fără întocmirea unor studii agrichimice. Dacă în ceea ce privește azotul provenit din îngrășăminte organice maximul rămâne la 170 kg s.a./ha/an, în schimb la cel provenit din îngrășăminte minerale acesta este redus la 130 kg azot/ha/an.

Se schimbă și condițiile de depozitare a gunoiului de grajd

Fermierii care se ocupă de zootehnie trebuie să mai știe că depozitarea și procesarea gunoiului de grajd din fermele cu un număr de animale de până la 100 unități vită mare (UVM) se poate face în depozite individuale sau în platforme comunale. Pentru fermele cu peste 100 UVM depozitarea și procesarea gunoiului de grajd se face în conformitate cu cerințele Acordului de Mediu sau, dacă ferma intră sub incidența Directivei Emisiilor industriale – IED 2010/75, și cu cerințele Acordului Integrat de Mediu necesar pentru funcționarea exploatației agricole.

În tabel prezentăm coeficienții de echivalare a numărului de animale în UVM:

      Categoria de animal

Coeficientul de conversie

Tauri, vaci şi alte bovine mai mari de 2 ani

1

Bovine între 6 luni şi 2 ani

0,6

Bovine de mai puţin de 6 luni       

0,4

Scroafă de reproducţie > 50 kg

0,5

Alte porcine

0,3

Ecvide mai mari de 6 luni

1

Ovine şi caprine

0,15

Găină ouătoare

0,014

Alte păsări de curte

0,03

În ceea ce privește construcția platformei de depozitare, pentru exploatațiile cu mai puțin de 8 UVM cerințele minime pentru impermeabilizarea bazei locului de depozitare sunt  sol tasat, acoperit cu o folie de polietilenă de densitate mare. Pentru exploatațiile având între 8 şi 40 UVM pardoseala trebuie realizată din beton, cărămidă tencuită cu ciment sau alte materiale similare care să asigure impermeabilitatea.

De la mai mult de 40 UVM/ fermă, orice fermă trebuie să dispună de platformă betonată pentru compostarea gunoiului de grajd, cu bazin de retenție pentru fracția lichidă ori lagună betonată sau cu membrană impermeabilă sau orice altă variantă constructivă durabilă prin care să se asigure impermeabilizarea suprafeței peste care se depozitează gunoiul de grajd (exclus însă a se depozita direct pe sol sau pe folii de plastic/ polietilena de densitate mare).

Prin excepție, pentru gospodarii care dețin până la cinci UVM, gunoiul poate fi depozitat și în câmp, dar nu pentru mai mult de 180 de zile și în afara perioadelor de interdicție a aplicării îngrășămintelor.

O altă nouă propunere este aceea că, în vederea ţinerii sub control a epizootiilor şi a posibilităţii de monitorizare a contaminării solului şi sistemului acvatic cu substanţe farmaceutice de uz veterinar, folosirea de îngrăşăminte organice se poate realiza doar în limita a 50 km faţă de locul de producere a acestora. Face excepție gunoiului de grajd provenit din ferme neafectate de epizootie și cel care fie provine din agricultura ecologică, fie se poate dovedi că nu conține substanțe farmaceutice de uz veterinar peste limite admise.

  • • Toți cei interesați pot să își exprime părerea despre noile prevederi ale CBPA până la

31 octombrie. Mai amintim și că nerespectarea prevederilor Codului conduce la penalizarea prin diminuarea sau chiar neplata subvențiilor APIA și AFIR.

MADR vrea să redreseze sectorul de creștere a bovinelor, dar nu prea reușește

Înspre și dinspre unul dintre izlazurile comunale ale localității mele de baștină deunăzi vreme treceau 20-25 de capete de vaci cu lapte. Astăzi, o singură familie mai crește 2-3 exemplare. Decimarea efectivelor de bovine din gospodăriile populației ține de mai multe motive: lipsa de organizare a colectării laptelui; prețul neconvenabil al acestuia; lipsa forței de muncă la recoltarea nutrețului (fân); o oarecare comoditate care a pus stăpânire și pe populația rurală; migrația. Același aspect l-am întâlnit în sutele de comune pe care le-am vizitat în calitate de reporter. Practic, n-am auzit despre o localitate în care procesul să fie invers, în sensul creșterii numărului de bovine în gospodăriile populației. În schimb, în unele locuri au apărut ferme după ce au fost depopulate și desființate marile crescătorii de altădată de vaci cu lapte, dar mai ales de îngrășare. Această realitate stârnește curiozitatea de a vedea care a fost evoluția efectivelor de bovine în ultimii 30 de ani.

Și începem cu 1990. Atunci, în România existau 5.381 mii capete bovine (inclusiv bivolițe). În 2007, anul aderării României la UE, numărul a scăzut la 2.819 mii capete, ceea ce reprezintă o diminuare de 47,62%. Anul trecut, efectivul de bovine ajunsese la 2.002 mii capete, mai puțin cu 62,8% față de 1990 și cu 28,99% față de 2007. După aderare, cele mai scăzute efective s-au înregistrat în 2010, când numărul de bovine a scăzut pentru prima dată sub 2 milioane (1.990 mii capete). Datele recensămintelor generale agricole din 2002 și 2010 arată că, așa cum anticipam, cea mai accentuată scădere a efectivelor de bovine s-a înregistrat în fermele mici, numărul gospodăriilor ce dețin 1-2 vaci reducându-se cu 54%, iar cele cu efective de 3-9 vaci, cu 28%. Revenind la anul 2018, regiunea Nord-Est, aspect neschimbat aproape din 1990 încoace, deține cel mai mare număr de bovine, iar cel mai mic – Vest, asta fără să socotim, se înțelege, regiunea Ilfov-București. În tabelul următor găsiți numărul de capete pe fiecare regiune, iar în grafic, procentele.

cresterea bovinelor grafic

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale amintește de ani buni (din 2013, mai exact) că scopul principal ar fi relansarea sectorului de creștere a bovinelor. Cum a făcut-o sau o va face nu știm. Specialiștii ne spun doar că România dispune de niște „puncte tari“: suprafață mare de pășuni; o cantitate mare de produse secundare de la producția vegetală; piață de desfacere pentru produsele obținute; capacități de creștere și exploatare a taurinelor pentru îngrășare; efectiv matcă suficient de mare pentru structurarea producțiilor la taurine în cele două direcții – lapte și carne; disponibil de resurse umane în mediul rural; disponibil mare de specialiști în domeniu; stare bună de sănătate a efectivelor de bovine manifestată prin absența unor boli majore. Și atunci, ce ne determină să nu fructificăm aceste avantaje? Tot MADR ne spune care sunt hibele: slaba organizare a crescătorilor în vederea valorificării producției obținute; structura dimensională scăzută a exploatațiilor de bovine; funcționarea defectuoasă a sistemului de reproducție¸ slaba productivitate în sectorul producerii furajelor; lipsa unui sistem organizat de aprovizionare a abatoarelor cu animale; costul ridicat al procesării cărnii. Pe fondul subvențiilor europene și naționale substanțiale în sector, conexate cu alte ajutoare (pășuni, fânețe, zone naturale defavorizate), ar veni întrebarea: când se va întâmpla miracolul redresării? Nu știm! În orice caz sunt slabe speranțe să se mai petreacă acest lucru în micile gospodării ale populației! De altfel, nici nu trebuie să ne mai așteptăm ca zootehnia să mai fie ca odinioară fiindcă economia de piață se reglează de una singură, fără prea multe intervenții ale statului.

Maria BOGDAN

Aromaterapia, tratamentul viitorului în zootehnie?

Aromaterapia este știința care utilizează uleiurile esențiale pentru combaterea mai multor afecțiuni. A fost practicată încă din cele mai vechi timpuri datorită efectelor remarcabile pe care le are asupra organis­mului uman. Uleiurile esențiale conțin, așa cum le spune și numele, esența plantelor. În ele este înmagazinată toată forța subtilă de vindecare a plantei, efectele fiind remarcabile. Dacă până nu de mult această terapie a fost folosită doar în scop medicinal, acum poate fi utilizată cu succes și în zootehnie și nu numai. Pentru a înțelege și mai bine fenomenul am stat de vorbă cu unul dintre cei mai cunoscuți aromaterapeuți din România, Cornelia Chaumont.

– Sunteți psihoterapeut, aromaterapeut, fondatorul primei Școli de Aromaterapie din România și aveți o experiență în domeniul plantelor medicinale de mai bine de 20 de ani. Însă, cum a început totul, ce anume v-a determinat să urmați această cale?

– Pasiunea mea pentru aromaterapie este dintotdeauna, mereu mi-au plăcut plantele și parfumurile. Încă de mică lucram cu plante macerate în uleiuri, alcool, pentru că asta vedeam la mama și bunica mea. Apoi, când am crescut, simțeam că vreau sa fac altceva în viața mea, ceva mult mai profund, care să mă bucure. Am ales să studiez arta aromaterapiei. Am o memorie olfactivă excepțională, orice miros îl asociez cu oameni, întâmplări. Dincolo de toate, aromaterapia este ca un har.

– Să trecem la partea practică a aromaterapiei, vă propunem să le explicați cititorilor noștri cum ne poate ajuta aromaterapia. Spre exemplu, cum putem combina corect anumite uleiuri pentru a combate o migrenă?

– În general, durerile de cap sunt legate de stres, lipsa de odihnă ori bila funcționează prost. Pe moment poți rezolva o durere de cap cu ulei esențial de mirt verde, mentă în cantități mici, lavandă, cu masaj pe zona afectată. Se amestecă câte 10 ml din fiecare ulei menționat în ulei vegetal de migdal dulce. Așa îți poți face un remediu natural pentru durerile de cap. Pentru că am amintit de lavandă, aș vrea să adaug ceva. Atenție mare cu aroma de lavandă la volan, nu folosiți odorizante cu miros de lavandă. Potrivit ultimelor studii clinice, utilizând acest tip de aromă reflexele devin mai lente și puterea de concentrare scade. 

– Auzim des despre uleiuri care susțin sistemul imunitar. Fac ele cu adevărat asta?

– Categoric, iar acestea sunt: uleiul de cimbru, arborele de ceai, cuișoare, eucalypt, menta și oregano. Desigur, există multe alte uleiuri cu efecte benefice asupra imunității, însă ne-am oprit la acestea pentru că ele pot fi foarte utile în vindecarea foarte rapidă a diverselor răceli, gripe și alte boli conexe. Efectul cel mai interesant al acestor uleiuri este că au un afect puternic antibiotic, similar cu antibioticele clasice sau chiar mai puternic, însă fără a fi însoțite de efecte secundare.

– Să părăsim un pic capitolul sănătății și să pășim în zona de agricultură. Cum se îmbină aromaterapia cu această ramură? Vedeți pe viitor un punct comun între ele?

– Potrivit ultimelor informații din domeniu discutate la Bruxelles, aromaterapia va veni în sprijinul zootehniei. S-a discutat mult despre problema antibioticelor și înlocuirea lor cu produse pe bază de uleiuri esențiale. Spre exemplu, eu împreună cu o echipă ne-am propus să facem o baterie specială în care să putem administra în apa de băut uleiuri esențiale de cimbru pentru pui. Încercăm să le vedem evoluția și cum se dezvoltă cu uleiurile esențiale și nu cu antibiotice. Spre exemplu, în Franța toate animalele crescute pentru carnea bio sunt hrănite și menținute sănătoase cu ajutorul uleiurilor esențiale și nu li se mai administrează antibiotice. De asemenea, și fitoterapia poate ajuta în acest sens.

aromaterapia 2

– Pentru că sunteți conectată tot timpul la pulsul pieții și știți exact care este cererea, ce culturi de plante medicinale le recomandați fermierilor români?

– Imortelele sunt foarte valoroase terapeutic; merită crescute dacă terenul îți permite deoarece ai nevoie de multă lumină și de un pământ pietros. De asemenea, mușețelul nobil, care este mult mai rentabil decât lavanda. O altă recomandare ar fi cultura de perilla, o plantă excepțională. Frunzele le poți distila obținându-se ulei esențial, iar semințele pot fi presate, rezultând un ulei vegetal de mare eficacitate în tot ce înseamnă stres și anxietate.

– Spuneați mai devreme că imortelele sunt foarte valoroase din punct de vedere terapeutic. De ce susțineți că este o idee excelentă de a dezvolta o asemenea cultură?

– Este nevoie de această plantă. Imortelele sunt foarte căutate, 1 kg de imortele poate ajunge cel puțin la 2.000 de euro. Este o plantație care necesită multă atenție, dar merită. Trebuie să fii foarte atent de unde îți cumperi semințele pentru că asta este toată problema la români. Ei nu se uită de unde își iau semințele. Nu se interesează ce tip de sol au și vor să facă bani. Lucrurile nu funcționează în felul acesta. Planta pe care pe care o cultivi trebuie să conțină toate calitățile pentru că oamenii ca mine asta caută într-un ulei, iar pentru a satisface această dorință ai nevoie de trasabilitate.

Ruxandra HĂBEANU

  • Publicat în Social

Claudiu Frânc: „Din grajdul din care a ieșit vaca, înapoi nu mai intră!“

Claudiu Frânc este președintele Federației Crescătorilor de Bovine din România și una dintre cele mai importante voci ale sectorului zootehnic. Nu s-a ferit să recunoască neajunsurile acestui sector, să tragă semnale de alarmă atunci când a fost cazul sau să propună soluții pentru reglementarea anumitor probleme cu care se confruntă crescătorii de animale. Din acest motiv am intrat în dialog cu dumnealui pentru a afla care este situația actuală în sectorul creșterii animalelor.

– Un subiect de actualitate în acest moment este Legea Zootehniei. Cum este văzută ea de reprezentanții sectorului bovin?

– Eu am spus încă din 2016, atunci când a apărut Regulamentul 1.012, că este nevoie de o lege a zootehniei prin care să transpunem și Regulamentul 1.012, dar să introducem toate omisiunile din celelalte legi și mă refer la Legea fondului funciar, la distrugerile de culturi fie prin pășunat, prin transhumanță, fie prin circulația cu tractoare necontrolate. Nicăieri nu sunt reglementate sancțiuni pentru astfel de practici, reglementări care existau în fosta lege din 1987. În actuala lege noi nu regăsim definițiile din articolul 1, care spune că prezenta lege reglementează activitatea de creștere, exploatare, întreținere și reproducție a animalelor de interes zootehnic. Or noi am găsit doar probleme de reproducție și nu știu cât este de bine că am transpus regulamentul într-o lege sau era suficient un Ordin de ministru care se poate modifica mult mai ușor decât o lege.

– În aceste condiții, ce ar trebui făcut?

– Dacă într-un Ordin de ministru era ceva greșit, se putea corecta de la o săptămână la alta. Acestea pot spune că sunt marile noastre nemulțumiri, pentru că legea nu cuprinde toate necesitățile și ar fi trebuit adăugăm omisiunile din celelalte legi. Noi nu avem legea apărării exploatațiilor agricole, animalele cu probleme circulă printre animale sănătoase, cine nu-și cultivă terenurile nu este sancționat, nici distrugerile de suprafețe cultivate prin pășunat nu sunt sancționate. Eu cred că această lege trebuia să reglementeze tocmai aceste lucruri! Sunt multe lacune, dar totuși orice lege este preschimbabilă și sperăm să ajungem să o modificăm în sensul a fi cât mai operațională și să funcționeze în interesul crescătorilor de animale și a cetățenilor, pentru că eu cred că orice lege privește pe toată lumea.

– Care este situația actuală a pieței laptelui în România? Producem suficient lapte pentru a acoperi necesarul intern?

– La ora actuală pot spune că nu sunt probleme în piața laptelui. Suntem observatori foarte atenți ai evoluției prețului per kilogram la nivel european atât în ceea ce privește laptele contractat cât și laptele spot. Un lucru bun pentru fermieri este că după criza laptelui din 2016-2017 trecem printr-o perioadă de stabilitate a prețului. Mai mult decât atât, de 4-5 ani statistica ne arată că asigurăm din producție internă peste 90% din producția de lapte necesară pentru procesare. România procesează în jur de 110.000 tone lapte/an, iar din această valoare, 100.000 tone de lapte se recoltează de la fermierii români și doar 10% rezultă din comerțul intracomunitar. De aici reiese și stabilitate prețului.

– Dar totuși sunt zone în care procesatorii nu oferă un preț foarte bun…

– Sigur că există și procesatori care vor să profite de acele tendințe vechi – preț de vară, preț de iarnă și rezultă astfel de situații. Însă eu cred că, dacă vom învăța să ne unim, să oferim o cantitate mai mare de lapte, vom avea un contract care să ne protejeze. Nu trebuie să meargă fiecare producător să încheie un contract pentru 100 litri de lapte, ci să existe un contract așa cum are de exemplu cooperativa din Șăulia de Mureș, care colectează lapte de la peste 800 de fermieri și livrează în jur de 20 tone de lapte/zi și a obținut un preț satisfăcător pentru toți. Dacă vom învăța din aceste aspecte, nu am mai pierde 30-40 bani pe litrul de lapte și piața laptelui nu va avea de suferit.

– Dar și în acest condiții, în unele localități de deal și de munte efectivele de animale la nivel gos­podăresc a scăzut. Cum am putea să stimulăm creșterea animalelor în gospodării?

– Aici este vorba despre un aspect asupra căruia am tras semnale de alarmă de foarte mult timp. La nivel național, înainte de Revoluție existau 7 milioane de bovine la nivel național, în ferme și în gospodăriile populației și am ajuns să avem imediat după Revoluție sub 2 milioane de exemplare. Prin tradiție, zona de munte înseamnă creșterea oilor, însă dispărând vaca din câmpie, oaia din munte a fost adusă în zona de deal și de câmpie și astfel a ocupat locul vacii. Eu aș vrea să-l văd pe acel politician care va reuși să ducă înapoi ciobanul în munte, când el acum știe cât e de bine în câmpie, și să-l întoarcă înapoi la ploile și condițiile de pe munte pentru a-i reda locul vacii. Eu cred că este un lucru imposibil de realizat. Mai există o chestiune interesantă: în zona montană, dimensiunea exploatațiilor este limitată de suprafața pe care o poți aloca bazei furajere. Astfel poți crește un anumit număr de vaci, iar acest lucru trebuie stimulat și eu cred că Legea Muntelui poate rezolva multe dintre aceste aspecte. Trebuie văzut ce se întâmplă cu centrele de colectare a laptelui, cu fabricile de brânzeturi și trebuie susținută creșterea animalelor de rasă care pot oferi producții foarte bune. Eu am spus de multe ori: din grajdul din care a ieșit vaca, înapoi nu mai intră! De aceea, un alt aspect foarte important pe care trebuie să îl avem în vedere este readucerea tinerilor în satul românesc, pentru că în general bătrânii mai țin animale. Grija copiilor atunci când mor părinții sau bătrânii de care au grijă nu este înmormântarea, ci se gândesc mai întâi să scape de vacă pentru că trebuie să meargă de 3 ori pe zi la ea.

Este o realitate dură. Pe lângă aceasta, se întâmplă un fenomen foarte trist pentru satul românesc care are ca subiect legislațiile de mediu. Multe persoane de la oraș, care au o sumă limitată de bani și nu pot să-și cumpere o casă în oraș, urmăresc o casă la țară cu un preț mai accesibil. Cumpără casa scoasă la vânzare de cele mai multe ori de copiii plecați peste hotare. Au astfel vecini care au crescut din generație în generație animale. Ei, atunci doamnei sau domnului de la oraș îi pute! Nu mai țin cont de nimic și fac reclamație la Garda de Mediu și vor ca vecinii să își vândă sau să taie animalele. Dacă nici în satul românesc nu mai putem crește animale sau nu mai putem face agricultură, atunci unde Dumnezeu putem? De ce nu-și asumă aceste persoane faptul că nu au avut suficienți bani pentru confortul de oraș și vor să interzică activități care au existat acolo de când s-a făcut vatra satului? Dacă nu vom reglementa toate aceste lucruri, vom contribui într-adevăr la desființarea satului românesc!

Larissa SOFRON

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

Asocierea, singura metodă de progres în zootehnie

Vă propun un exercițiu de imaginație. V-ați născut și ați crescut în București, aveți un loc de muncă stabil și siguranța unui venit lunar decent. V-ar putea determina ceva să renunțați la confortul acestei vieți pentru a vă muta în munți ca să creșteți animale? Tavi Boșman este unul dintre puținii oameni care au făcut asta. A lăsat Bucureștiul pentru Comarnic și a început să crească oi și vaci. Și de doi ani a devenit președintele Asociației Crescătorilor de Animale Comarnic.

„Acesta este viitorul“

Decizia de a-și face propria fermă de animale a fost o continuare firească a pasiunii sale pentru cai. Încurajat de faptul că în Comarnic creșterea animalelor este o activitate de bază, a început treptat să cumpere vaci și oi. În prezent are cca 200 de oi și 17 vaci, porci și cai. Pentru că odată cu dezvoltarea acestei activități au apărut și problemele, împreună cu un alt partener a înființat în urmă cu aproape doi ani Asociația Crescătorilor de Animale Comarnic.

„Asociația a fost înființată, în primul rând, pentru că noi, crescătorii de animale, aveam nevoie de o pârghie care să ne ajute să valorificăm producția. Eu nu puteam singur, nici ceilalți crescători nu reușeau prin forțe proprii și atunci am spus că ar trebui să ne asociem și să asigurăm astfel desfacerea la comun. Din nefericire, asocierea este încă văzută negativ. Oamenii nu au fost receptivi și spuneau tot felul de lucruri despre mine. Că am venit eu de la București să îi învăț ce să facă, spre exemplu.  După a doua prezență a asociației la INDAGRA cred cel puțin că am stârnit curiozitatea și interesul oamenilor. Sper că se vor convinge că asocierea este singura cale de înaintare, de progres. Acesta este viitorul.“

Asociația Crescătorilor de Animale Comarnic are în momentul de față doi membri mai mari cu cca 700 de oi și 50 de vaci și 16 membri cu efective mai mici, de până la 10 exemplare. Potrivit interlocutorului nostru, asocierea s-a impus ca o necesitate și ca o soluție de rezolvare a unei alte probleme stringente a crescătorilor de animale. „Am înființat asociația și pentru că era o problemă cu pășunile. În primul rând, ca să ai acces la o suprafață mai mare trebuie să ai un număr mai mare de animale. Ca urmare, prin asocierea cu alți crescători această problemă este eliminată. Este un lucru care îi ajută foarte mult pe membrii asociației noastre care au un număr mic de animale. Prin faptul că ni s-au alăturat au acces la pășune. Un alt aspect pe care vreau să îl menționez este faptul că perioada de cinci ani de concesionare a pășunilor este foarte scurtă. În condițiile acestea nimeni nu își permite să facă investiții pe o suprafață pe care în cinci ani s-ar putea să nu o mai aibă“, spune crescătorul de animale din Comarnic.

„Dacă scădem prețurile, ne ducem la vale“

„Printre planurile noastre de viitor se numără și omologarea produselor. Încercăm și să deschidem un magazin al nostru unde să putem comercializa produsele. Pentru că vrem să oferim cât mai multe produse prin intermediul acestui magazin, avem discuții și cu o asociație a producătorilor de miere. Ei vor veni cu produse ale stupului și noi cu brânzeturile. Astfel vom împărți și costurile pe care le implică deschiderea acestui magazin.“

În stâna tradițională din Munții Baiului se procesează întreaga cantitate de lapte obținută, cca 15 tone de lapte pe an.

„La noi toate animalele au ciclu de fătare în primăvară pentru ca vara să putem urca la stână. Animalele urcă pe munte când dă colțul ierbii și coboară când vremea se strică. Anul acesta, spre exemplu, au stat până la începutul lui noiembrie.“

Laptele se transformă în brânză de burduf, telemea, urdă, cașcaval, iar prețurile variază, în funcție de produs, între 20 și 30 de lei kilogramul. Sunt prețuri relativ mici, spune Tavi Boșman, dar prin care reușește să acopere costurile de producție. Subliniază însă faptul că, dacă prețurile vor fi mai mici de atât, crescătorii se vor duce la vale.

În toți acești ani de experiență ca și crescător de animale a reușit să convingă consumatorii că produsele stânei sale sunt sănătoase, iar promovarea cea mai eficientă s-a dovedit a fi cea prin recomandările făcute direct de către oamenii care i-au cumpărat produsele. Singurul târg la care participă este INDAGRA și motivează acest lucru prin faptul că producătorii nu au timp să facă produse și să le și vândă.

Anul 2019 începe cu planuri noi pentru Tavi Boșman și partenerii lui. Pentru a asigura pro­gresul proiectelor lor și-au propus fie să transforme actuala asociație în cooperativă, fie să înființeze una. Scopul este acela de a facilita concretizarea unor idei noi precum omologarea produselor și implementarea proiectului unui abator mobil.

Laura ZMARANDA

APIA a demarat autorizarea la plată a femierilor care au solicitat sprijin cuplat (SCZ) în sectorul zootehnic

Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) informează că începând cu data de 11.12.2018, a demarat autorizarea la plată a femierilor care au solicitat, în cadrul Campaniei 2018, sprijin cuplat (SCZ) în sectorul zootehnic.

În conformitate cu prevederile art 1 din Hotărârea de Guvern nr. 943/07.12.2018 pentru aprobarea plafoanelor alocate schemelor de sprijin cuplat în sectorul zootehnic, precum și pentru stabilirea cuantumului acestora pentru anul de cerere 2018, publicată în Monitorul Oficial nr.1046 din data de 10.12.2018, în tabelul mai jos sunt prezentate plafoanele și cuantumurile aferente schemelor de sprijin cuplat, specia bovine, astfel:

Schema de plată

Plafon

 

Cuantum/cap

 

euro

euro

SCZ-sprijin cuplat categoria bivoliţe de lapte

1.540.000

160,8187

SCZ-sprijin cuplat categoria categoria taurine din rase de carne şi metişii acestora

12.075.000

291,4906

SCZ-sprijin cuplat categoria vaci de lapte

90.499.500

340,9081

Precizăm că plata sprijinului cuplat în sectorul zootehnic, specia bovine, se efectuează în lei la un curs de schimb valutar de 4,6638 lei pentru un euro, stabilit de Banca Centrală Europeană la data de 28 septembrie 2018.

Noutăți pentru zootehnie. Muls complet automatizat și spectometru pentru furaje

Expoziția Internațională de Zootehnie de la Cremona, Italia, eveniment dedicat în special raselor de lapte, a adus în atenția vizitatorilor noi tehnologii care țin de managementul fermei, dar și soluții pentru sănătatea și bunăstarea animalelor.

Dezinfectare și spălare automată

Vremea doniței și a prosopului cu care se spălau ugerele vacilor înainte de muls se pare că a apus. Cel puțin pentru italieni. La ei fermele mari, performante și-au automatizat întregul proces, eliminând complet forța de muncă umană.

Au apărut și la noi săli de muls, cu toate dotările necesare, însă niciun muls nu se face fără lucrătorii care dezinfectează și șterg ugerul. Două acțiuni extrem de simple, care presupun timp, dar care predispun și la erori umane. Noua tehnologie propune și eliminarea acestor intervenții umane prin sistemul ADF (Dipping and Flushing ADF Milking Sistem) oferit de compania italiană Tecnozoo și distribuit în România de Agrizootek, o companie din Cluj. Acesta este conceput pentru a îmbunătăți starea de sănătate a efectivului. Scopul este de a proteja mameloanele de infecții pentru a reduce mastitele și a limita în consecință numărul de celule somatice (SCC). Beneficiile sistemului ADF încep de îndată ce se termină mulsul, când mansonul este încă montat pe mamelon. La finalul mulsului, sistemul tratează imediat mamelonul cu un produs dezinfectant și foarte emolient, care îl protejează de infecții, reducând drastic riscul ca presiunea negativă să permită pătrunderea bacteriilor în canalul mamelonului încă deschis, când unitatea de muls este îndepărtată.

Prin automatizarea procesului de imersare și spălare, noile mulgători aplică automat substanțe emoliente și dezinfectante în interiorul manșoanelor imediat după muls. Manșoanele sunt apoi clătite și pregătite pentru următoarea vacă. „Cu sistemul ADF putem controla cazurile de mastită și numărul de celule somatice, crescând numărul de lactații și longevitatea efectivului. Starea de sănătate a șeptelului este îmbunătățită în general deoarece vacile mai sănătoase rămân mai mult timp în efectiv. Este controlată astfel și contaminarea încrucișată între vaci deoarece unitatea de muls este dezinfectată automat la sfârșitul fiecărui muls grație procesului de spălare back flush integrat în sistem. O sănătate bună a vacilor economisește bani, crește calitatea laptelui și economisește timp“, spuneau italienii de la Tecnozoo.

Cum funcționează

  1. Sfârșitul mulsului – procesul începe. La sfârșitul mulsului se închide vidul și soluția dezinfectantă este injectată printr-un canal în fiecare manșon al grupului de muls.
  2. Soluția dezinfectantă vine aplicată pe fiecare mamelon. Dezinfectantul este aplicat cu precizie pe întreg mamelonul pe măsură ce manșonul este retras.
  3. Mamelonul este dezinfectat și protejat. În câteva secunde de la terminarea mulsului, mameloanele vulnerabile sunt acoperite cu substanța protectoare.
  4. Se începe procesul de curățare. Interiorul fiecărui manșon al grupului de muls este dezinfectat și apoi clătit cu apă curată.
  5. Grupul de muls este pregătit pentru vaca următoare. Manșoanele sunt curate, necontaminate și pregătite pentru următorul muls.

Beneficii

Abordarea mulsului în felul acesta îmbunătățește starea de sănătate a efectivelor de vaci, prin reducerea numărului de cazuri de mastită. În plus, prin eliminarea necesității de a înmuia și de a spăla crustele manual, ADF economisește timp și bani, mărind eficiența sălii de muls. Ca beneficiu imediat, cresc producția de lapte, calitatea laptelui, se reduc costurile pentru tratamente și servicii veterinare și scad costurile de recuperare. Pe termen lung crește lactația și se îmbunătățește sănătatea generală a efectivului.

Analiza furajelor, la îndemână

Un alt produs care a stârnit interes din partea fermierilor români prezenți la eveniment a fost Polispec, un spectometru portabil care poate analiza toate componentele dintr-o fermă, de la materia primă recoltată, la rețeta de furajare. Rezultatele oferite de acest instrument portabil echivalează cu o analiză de laborator, doar că în acest caz rezultatele se obțin pe loc. Se analizează parametri precum: proteina, substanța uscată, fibre, aciditate, zaharuri etc. Un astfel de aparat ar scuti orice fermier de drumuri lungi până la laboratoarele specializate și pierderea unui timp prețios. În plus, fermierul are o imagine completă a calității tuturor componentelor din rația de furajare a animalelor, ceea ce poate determina creșteri sau descreșteri ale producției de lapte. Echipamentul se montează la o tabletă sau computer, unde sunt descărcate toate informațiile, pentru ca apoi să fie ușor analizate. Același aparat poate fi montat pe combinele de recoltat pentru a analiza din punct de vedere calitativ ceea ce se recoltează. În felul acesta se obține o hartă a calității recoltei, ceea ce ajută la o mai bună fertilizare în anul următor. Investiția într-un astfel de aparat este de 17.000-21.000 euro. Anual se plătește producătorului o licență care ajunge la 200 euro pentru primele 5 tipuri de plante analizate și 100 euro pentru orice plantă adăugată ulterior. Pe lista furnizorului italian există mai mult de 30 de produse care se pot analiza, dar lista este mereu îmbunătățită, anul acesta adăugându-se orzul, spre exemplu.

Patricia Alexandra POP

Finalizarea controlului la fața locului pentru acordarea subvențiilor în sectorul zootehnic

Agenția Națională de Zootehnie (ANZ) a finalizat controlul la fața locului în vederea verificării respectării condițiilor de eligibilitate privind acordarea ajutoarelor naționale tranzitorii și a sprijinului cuplat în sectorul zootehnic pentru solicitanții ajutoarelor naționale tranzitorii la speciile ovine și caprine și a sprijinului cuplat în sectorul zootehnic, în cadrul schemelor şi măsurilor de sprijin acordate crescătorilor de animale. Controlul la fața locului a fost realizat de către specialiștii ANZ, în baza procedurii de control.

Ajutoarele naționale tranzitorii (ANT) se acordă fermierilor crescători de animale din speciile bovine, ovine/caprine, înscriși în evidența APIA, care dețin cod unic de identificare, în funcție de criteriile de eligibilitate, pentru urmatoarele scheme: specia bovine, (lapte și carne), speciile ovine/caprine.

Sectorul zootehnic beneficiază, de asemenea, de sprijin cuplat (SCZ). Acesta se acordă fermierilor crescători de animale din speciile bovine, ovine/caprine, în funcție de efectivul de animale solicitat de beneficiar, din următoarele categorii: bivolițe de lapte, ovine și caprine, taurine din rase de carne și de lapte, precum și metișii acestora.

Eșantionul cu beneficiarii care au fost supuși controlului la fața locului a fost selectat în conformitate cu procedura de eșantionare APIA. Astfel, pentru anul 2018, au fost eșantionați la nivel național pentru verificarea la fața locului 4669 beneficiari, solicitanți ANT/SCZ, cu variații cuprinse între 24 – 250 beneficiari/județ.

În urma finalizării controlului la fața locului, specialiștii ANZ introduc in prezent în aplicație rezultatele rapoartelor de control la fața locului aferente campaniei 2018, în vederea acordării plăților finale către fermieri.

Sursa: madr.ro

Cremona International Livestock Exhibitions - Zootehnia Italiei, conectată de stat cu lumea întreagă

La invitația Agenției Italiene pentru Comerț Exterior am avut ocazia să particip la Expoziția Internațională de Zootehnie dedicată în principal vacii de lapte („Bovino da Latte“), eveniment organizat în perioada 24-26 octombrie a.c. la Cremona, capitala laptelui, regiunea care dă 44% din producția totală de lapte a Italiei. Ceea ce m-a impresionat au fost organizarea exemplară a acestui sector, modul de promovare a companiilor locale și mai ales, efortul pe care îl face statul italian prin această agenție pentru comerț exterior de a pune în legătură firmele italiene cu lumea întreagă.

Brand-urile locale, promovate de stat

Aș vrea să remarc rolul acestei agenții mai ales pentru faptul că în România nu există o instituție a statului care să se ocupe de promovarea companiilor românești și a produselor locale. Așadar, spre deosebire de noi, italienii sprijină societățile mici și mijlocii, oferindu-le șansa de a-și promova produsele la nivel internațional prin astfel de evenimente. Practic, Agenția Italiană pentru Comerț Exterior este o agenție guvernamentală cu sarcini în promovarea, facilitarea și dezvoltarea schimburilor comerciale între Italia și restul lumii, sprijinind internaționalizarea companiilor mici și mijlocii și implementarea activității acestora pe piețele externe.

Agenția, care are sediul central la Roma și un birou regional la Milano, dispune de o rețea externă prezentă în 65 de țări din întreaga lume. Aceasta culege informații cu privire la piețele externe și la oportunitățile de schimburi comerciale printr-o monitorizare permanentă a piețelor, a fluxurilor comerciale și de investiții, activitate desfășurată de către birourile sale din străinătate. Biroul din Bucureşti al Agenției ICE, care operează în România din 1969, își desfăşoară activitatea de informare, asistenţă şi promovare pentru firmele italiene ce doresc începerea sau extinderea unei activităţi în Romania, precum şi pentru firmele sau instituţiile/autorităţile româneşti interesate să stabilească relaţii de colaborare cu parteneri italieni. Biroul din Bucureşti al Agenţiei ICE este acreditat în România ca secţie de promovare schimburi a Ambasadei Italiei şi colaborează în strânsă sinergie cu aceasta.

O infrastructură interesantă de promovare, un model care poate ar merita copiat și de țara noastră.

italia zoo d

Evenimentul în cifre

Singura expoziție internațională de zootehnie din Italia și una dintre cele mai importante din lume a primit la a 73-a ediție vizitatori din 34 de țări, 16 delegații oficiale din 16 state și două misiuni comerciale, din Turcia și India. Dacă tot amintim de cifre, trebuie spus că 52% dintre vizitatori sunt proprietari de companii, 65% dintre cei care vin la eveniment caută noi oportunități de afaceri și noi furnizori, iar 18% dintre vizitatori participă pentru prima oară.

Ca lider în organizarea de astfel de misiuni Ministerul Dezvoltării Economice folosește expoziția de la Cremona ca un „ambasador“ al produselor fabricate în Italia, promovându-le astfel în toată lumea. O dovadă că statul italian dă o foarte mare importanță acestui sector, dar mai ales regiunii Cremona care aduce anual sume impresionante la bugetul statului. Acest lucru o arată și cifrele: doar sectorul agroindustrial din Cremona aduce anual 12,3 miliarde de euro la bugetul statului, adică 13% din bugetul total, în timp ce producția agricolă contribuie la bugetul de stat cu 7,55 miliarde euro, ceea ce reprezintă 14,1 % din bugetul total. Mare parte din materia primă necesară industriei agroalimentare italiene vine din Cremona, sectorul creșterii porcilor reprezentând 47%, producția de lapte 44% și carnea de porc 80% din totalul acestor sectoare la nivel de țară. Poate ar mai fi de spus că suprafața medie a unei ferme din Cremona este de 18,6 hectare, de două ori mai mare decât în restul Italiei și cu 27% mai mare decât în Europa.

5 zone de interes

Întreaga expoziție a fost axată pe noi tehnologii care pot sprijini domenii de viitor precum reproducerea de precizie, agricultura digitală, producția organică, economia circulară și sustenabilitatea mediului, bioenergia, dar și inovații care ridică la un nivel avansat tehnologia produselor lactate, creșterea porcilor, bunăstarea și igiena animalelor. Am văzut, de asemenea, instrumente eficiente care pot ajuta crescătorii în managementul fermelor.

Evenimentul a fost împărțit în 5 zone de interes: Milk Village, o zonă dedicată workshop-urilor și demonstrațiilor practice cu rolul de a oferi soluții care să sporească producțiile, sprijinind în același timp crescătorii în căutarea unui preț corect pentru lapte. O altă zonă, numită Bio Village, s-a axat doar pe soluții cheie necesare producțiilor ecologice. Techno Village a fost zona focusată pe inovațiile din sectorul utilajelor agricole și a tractoarelor moderne, unde au fost prezentate avantajele agriculturii inteligente. BioEnergy Village a fost zona dedicată produselor și serviciilor inovative pentru energii regenerabile din surse agricole, care devin parte a unui program bogat de evenimente care se concentrează pe noile oportunități oferite de economia circulară, acordând o atenție deosebită gestionării și întreținerii instalațiilor pentru utilizarea subproduselor agricole și alimentare. Și, nu în ultimul rând, zona numită Area Forum Italpig, un forum dedicat pionilor importanți din sectorul creșterii porcului – asociații, măcelari, crescători, tehnicieni și veterinari.

italia zoo a

Având un dublu rol, atât în Italia, cât și în Europa, Expoziția Internațională de Zootehnie promovează la nivel internațional peste 800 de brand-uri de tehnologii pentru creșterea animalelor, echipamente agricole și sectoare conexe, dar și o competiție cu 400 de exemplare Holstein din cele mai renumite ferme italiene.

Ferma inteligentă și tehnologiile bazate pe senzori

Evenimentul a găzduit în a treia zi și Sammit-ul Agrinnovation, sub egida căruia a avut loc un seminar despre noile tendințe din sectorul agrozootehnic, care prevăd o agricultură durabilă cu ferme inteligente și tehnologii bazate pe senzori.

În ultimii 50 de ani, producția de lapte pe cap de vacă s-a dublat, dar cu toate acestea diferența între fermele cu producții mari și cele cu producții slabe este încă considerabilă. Se știe că producția de lapte este strâns legată de genetică și nutriție, dar și de managementul furajării. Un mixt de furaje inconsistent, un regim de furajare greșit, calitatea apei, comportamentul vitelor și factorii de mediu precum căldura pot afecta în mare măsură consumul de hrană. În mediile actuale de producție mari și destul de intensive, cu mai puțini oameni care își fac treaba, gestionarea activităților zilnice devine o provocare destul de mare. În astfel de ferme crescătorul administrează efectivul de vaci, dar nu are informații detaliate la nivel individual. În multe cazuri, este înregistrată producția individuală de lapte, dar alte informații cum ar fi cât de mult a mâncat fiecare vacă, cât de mult s-a mișcat, temperatura corpului nu se cunosc. Ei bine, tocmai acest management individual poate fi realizat cu ceea ce se numește azi ferma inteligentă. O combinație de tehnologii bazate pe senzori care măsoară caracteristicile probelor de lapte, de la vacă la vacă, cât și vrac, adăugând informații externe despre calitatea furajelor, într-un mod inteligent de combinare a acestor aspecte în gestionarea zilnică a fermelor.

Pentru că evenimentul a fost de mare amploare și ar fi multe de spus, iar spațiul nu o permite, voi reveni în numărul următor cu detalii ale unor soluții care pot ajuta cu siguranță și crescătorii de vaci din România, comentarii la cald în pavilionul cu animale de elită și impresii din partea participanților din delegația română prezentă la eveniment.

Patricia Alexandra Pop

ANZ participă la lucrările tehnice de calificare și clasare a cabalinelor

În perioada octombrie-decembrie 2018, Agenția Națională pentru Zootehnie (ANZ) participă la Comisia Naţională de Clasare şi Evaluare a Cabalinelor ce desfășoară lucrări tehnice de calificare și clasare a cabalinelor din cadrul hergheliilor de stat.

Clasarea și calificarea cabalinelor se realizează de două ori pe an sau ori de câte ori este nevoie, în cadrul hergheliilor de stat și a depozitelor de armăsari, precum și în cadrul hergheliilor private, prin examinarea şi evaluarea fiecărui exemplar înscris la clasare și stabilirea clasei de bonitare.

Pentru asigurarea patrimoniului genetic naţional, cele mai bune exemplare de cabaline din fiecare rasă care au susţinut probe de calificare vor fi promovate în categoria Herghelia Naţională.

Scopul acestor acţiuni este de a verifica respectarea tehnologiei de creștere şi a programelor de ameliorare pe rase, de a menţine şi promova reproducţia  celor mai valoroase exemplare, în vederea îmbunătăţirii performanţelor zootehnice a cabalinelor de rasă, precum și de a creşte competitivitatea acestora, pe plan intern şi internaţional.

De asemenea, cu această ocazie sunt verificate toate documentele zootehnice  în ceea ce privește corectitudinea și veridicitatea înscrisurilor din acestea. 

„Cooperativa – singura soluție în zootehnie!“

Că agricultura este mai eficientă atunci când se face pe suprafețe mari au dovedit-o, cu vârf și îndesat, fermierii din România. Pe de altă parte, într-un mod oarecum paradoxal, micii gospodari, care dețin suprafețe mici de teren, refuză cu obstinație să se unească în cooperative, indiferent cum s-ar numi ele. Asta deși în mai multe zone din țară s-au format astfel de asociații care au arătat că rezultatele sunt benefice. Iar dacă, de bine, de rău, în domeniul culturilor mari s-au mai găsit diverse paleative, precum asociațiile sau darea în arendă, în schimb în zootehnie și în horticultură lucrurile stau mai rău decât rău.

Când primarul visează cooperativă...

Marin Răduț este medic veterinar și primar al comunei Zâmbreasca din județul Teleorman. Dar, peste acestea două, mai este un om căruia îi place să privească în timp un pic mai departe decât la mâine. Poate de aceea a fost reales mereu primar, începând din 2004. O parte dintre ideile sale a fost de acord să le împărtășească și cititorilor revistei Lumea Satului. Idei despre care nu doar vorbește, ci și luptă spre a le transforma în realitate. Și, încetul cu încetul, reușește.

„Mâna de lucru în agricultură, în zootehnie a devenit din ce în ce mai greu de găsit și mai scumpă. Or, în aceste condiții, ca să poți crește animale eficient, ca pe o sursă de trai, singura soluție este să o faci în ferme moderne, mecanizate. Dar pentru asta este nevoie de mulți bani“, consideră edilul din Zâmbreasca. Și a căutat și o posibilă soluție la această problemă: „Constituim o cooperativă în care aducem efective precum fabrica noastră de produse lactate, facem abatorul nostru. Munca se desfășoară în mai multe ferme asociate. Dar dacă, de exemplu, am nevoie de siloz, lucrăm cu utilajul specializat comun și cu remorcile fiecăruia. Ca principiu general, pornim de la o fermă mamă, care asigură materialul genetic și baza logistică, și mai multe ferme mici, asociate. Fermele mici ar trebui să fie toate la fel, cu un singur tip de grajd, omologat, cu condiții similare. La ferma mare ar trebui să existe un tanc de colectare, unde să se adune laptele de la toți. În felul acesta se asigură desfacere și un preț mai avantajos. Procesatorul nu se mai plimbă pe la fiecare pentru cantități mici, ci vine într-un singur loc, pentru o cantitate mare. Ca rezultat, și prețul e mai bun. Acesta ar fi doar primul pas până când ar apărea și o unitate de prelucrare“, consideră dl Răduț.

...și lucrurile se urnesc mai ușor!

Deocamdată, în mod concret s-a organizat, din punct de vedere legal, o cooperativă. S-au inițiat proiectele unui punct de colectare a pieilor și a lânii și a unui abator. Asta în condițiile în care în județ nu mai există niciun abator.

„Pe de altă parte, este absolut necesar să se implice și administrația locală. Spre exemplu, eu am întocmit pentru Zâmbreasca un proiect în urma căruia a fost amplasat un tanc de colectare a laptelui în urmă cu doi ani. Efectul se vede deja: efectivele de animale au început să crească. Era previzibil, căci până acum doi ani, de când mă știu eu, de aproape 60 de ani, nimeni nu a colectat lapte în Zâmbreasca.

Le-am dat proiectul și altor colegi din alte localități și același lucru s-a întâmplat și la ei“, argumentează dl Răduț. Apoi își continuă demonstrația: „Toată suprafața de pășunat a localității, cu sursa de apă cu tot, este amenajată și înconjurată cu un gard electric. Astfel sunt rezolvate mai multe probleme dintr-o dată. Aveam intenția ca în acest perimetru să construim și trei grajduri mari, astfel încât toate animalele să poată fi ținute acolo în timpul perioadei de pășunat. Dar deocamdată a trebuit să renunțăm la acest proiect din mai multe motive.“

„Banii se fac și din hârtii!“

Cea mai mare piedică ce stă în calea planurilor edilului teleormănean o constituie birocrația. „Spre deosebire de alți colegi ai mei primari, am ascultat sfatul unui funcționar de la Direcția Agricolă Județeană și m-am aplecat și asupra hârtiilor. «Banii se fac și din hârtii!», îmi spunea el. Și a avut dreptate: cu hârtiile în mână am reușit să întocmesc documentația pentru proiectele pe care le-am realizat. Dar, totuși, este mult prea multă birocrație și mult prea multă vorbărie. Spre exemplu, cu Programul de Cadastrare am crezut că e o treabă simplă. Am încheiat contractul, ne-am întâlnit toți factorii implicați – Prefectură, primării etc. – și am zis că o să meargă șnur. De câte ori credeți că a trebuit să merg la Prefectură la Alexandria? 20 de ori e puțin și încă n-am făcut nicio Carte Funciară!“ Concluzia e simplă: „toate procedurile acestea sunt prea stufoase, trebuie simplificate cumva!“

„Ideea e, consideră dl Răduț, că trebuie luate lucrurile pe rând. Deocamdată, salvarea este zootehnia, iar la nivel de minister am văzut că există deschidere. Ca atare, deocamdată ne canalizăm pe această direcție!“

Pe de altă parte, în concepția primarului, „animalul merge cu pământ“. Potrivit domniei sale, ar trebui ca acordarea subvenției pentru teren să fie condiționată de obligația de a crește și animale. „Cred că cel care are 500 de hectare poate să crească 70 de bovine numai cu resturile vegetale și cu ceva furaje. În felul acesta salvăm zootehnia“, consideră doctorul Răduț.

cooperativa 2

„Ar fi o prostie să lăsăm banii necheltuiți!“

Multe sunt gândurile, proiectele și visurile edilului din Zâmbreasca. „Uniunea Europeană, în cadrul a diverse programe, ne pune la dispoziție o grămadă de bani. E vorba de sute de milioane de euro. Consider că nu avem voie, sub nicio formă, să îi lăsăm necheltuiți. Să nu îi absorbim în proporție de minimum 90% ar fi, vă rog să îmi iertați expresia, o dovadă de prostie! Iată, sunt o serie de programe pentru tinerii fermieri în cadrul cărora le sunt subvenționate în proporție de până la 90% unele investiții. În acest context, haideți să îi ajutăm, să punem la punct niște modele de proiecte astfel încât ei să poată modifica doar datele personale și să acceseze fondurile respective. Așa văd eu pusă problema și acesta este contextul în care văd dezvoltându-se cooperativa. Pentru că, dacă dai acum unui tânăr care vrea să facă ceva o fermă cu 25 de vaci, peste patru-cinci ani el va avea 100 de vite. Vă dați seama ce ar însemna pentru o comună ca a noastră vreo șapte-opt ferme cu câte 100 de capete de bovine, cu ceva oi pe lângă, cu un punct de colectare a laptelui și, poate, și o fabrică de prelucrare cu un abator?“ Cam așa ar arăta, până la capăt, cooperativa din Zâmbreasca în gândul primarului Marin Răduț.

Deocamdată există o fermă-mamă, un punct de colectare a laptelui, proiectele pentru fermele-mici și unele amenajări.

Dar să nu uităm că până și cel mai lung drum începe cu primul pas. Și cu fiecare pas înainte devine tot mai scurt.

Alexandru GRIGORIEV

Recomandări privind sacrificarea porcilor şi consumul cărnii de porc

Creşterea porcinelor este o activitate de tradiţie importantă, românii fiind mari consumatori de carne de porc, fapt ce o defineşte ca o afacere rentabilă, porcul furnizând 47 - 48% din totalul producţiei de carne, precum şi alte produse care sunt foarte valoroase cum ar fi grăsimea, pielea, părul, gunoiul de grajd.

Carnea de porc în stare naturală este săracă în clorură de sodiu şi are un conţinut bogat de proteine. Aceasta reprezintă, de asemenea, o sursă bună de vitamine şi minerale, necesare unui organism sănătos: fier, magneziu, fosfor, potasiu şi zinc, precum şi o serie de vitamine din grupa B, cum ar fi vitamina B6, B12, acid nicotinic, tiamina, riboflavina, De asemenea conţine grăsimi, esenţiale metabolismului, dintre care saturate circa 50%, nesaturate 45% şi polisaturate 5%.

 Calitatea cărnii de porc este influenţată de rasă, sistemul de creştere (industrial sau gospodăresc)  precocitate (ideal este porcul care la 180-200 de zile are o greutate de 110-120 kg) Carnea de la un animal mai tânăr este de culoare rozie, mult mai nutritivă şi mai fragedă decât de la cel mai în vârstă, iar raportul dintre grăsimile nesaturate (bune) şi cele saturate (rele) este mult mai bun.

În acest context, dar şi comform unui obicei tradiţional specific poporului român, în perioada premergătoare Sărbătorilor de Iarnă, populaţia care locuieşte la ţară sau în zonele mărginaşe ale oraşelor, sacrifică porcul crescut în gospodărie, sau achiziţionat de la alţi crescători, pentru a-şi asigura carnea şi preparatele din carne rezultate, necesare în familia respectivă.

Pentru ca această tradiţie să-şi continue cursul în cadrul legal şi pentru a prevenii apariţia unor situaţii neplăcute, atenţionăm crescătorii de porcine, comercianţii de carne de porc şi pe consumatorii de astfel de produse, că au obligaţia să respecte normele sanitare veterinare prevăzute în legislaţia U. E. implementată în legislaţia naţională, cu referire la această activitate.

Astfel, legislaţia privind protecţia animalelor în timpul sacrificării, (Directiva 93 / 113 C.E. şi  Ordinul A.N.S.V.S.A  nr. 180 / 2006)  stabileşte condiţiile de sacrificare a animalelor (inclusiv a porcinelor) numai în abatoare autorizate, cu respectarea normelor specifice pe timpul efectuării acestei operaţiuni. Actul normativ prevede că autoritatea veterinară poate acorda derogare pentru sacrificarea unor specii de animale (porcine, ovine, caprine) în afara abatoarelor de către proprietarii de animale. dar numai pentru consumul propriu, în gospodărie, cu recomandarea ca animalele respective să fie asomate în prealabil, adică să fie ferite de suferinţă sau durere în timpul contenţionării (prinderii) şi a înjungherii.

Asomarea, care la specia porcină se efectuiază cu un pistol cu glonţ captiv, este un procedeu care atunci când este aplicat unui animal cauzează acestuia pierderea cunoştinţei până în momentul înjungherii.      

Operaţiunea de asomare a animalelor înainte de sacrificare se practică obligatoriu în abatoarele autorizate şi se practică la cerere şi în gospodăriile individuale cu animale, majoritatea oamenilori fiind conştienţi că animalul nu trebuie să fie stresat şi să sufere în timpul înjungherii, 

Menţiunăm că operaţiunea de asomare nu afectează sub nici o formă  tăierea tradiţională a porcului de Crăciun, deoarece după asomare  urmează înjunghierea cu  cuţitul pentru sângerarea  animalului.

În virtutea respecării acestei cerinţe legislative, de protecţie a animalelor în timpul sacrificării, medicii veterinari cu liberă practică din cadrul circumscipţiilor sanitare veterinare din localităţiile judeţului Sibiu, au în dotare asomatoare  (pistol cu glonţ captiv şi capsele aferente) urmând să efectueze  această operaţiune la solicitarea proprietarilor de animale din localitatea respectivă.

Pentru a prevenii îmbolnăvirea populaţiei consumatoare de carne şi preparate derivate, după sacrificarea porcilor domestici, sau de vânat sălbatic (mistreţ, urs) proprietarul sau consumatorul are obligaţia să solicite medicului veterinar:

  • verificarea stării de sănătate a animalului înainte de sacrificare;
  • asomarea porcului înaintea sacrificării, pentru a scuti animalul de suferinţă şi pentru a obţine o carne de calitate şi cu un gust mai bun;
  • consultanţă privind prelevarea probelor după sacrificare şi analizele ce trebuie făcute pentru protejarea sănătăţii;
  • examinarea clinică a cărnii, în special pentru diagnosticul trichinelozei.

Ce este trichineloza?

Trichineloza este o boală parazitară, ce se transmite de la animale la om, fiind produsă de un parazit numit Trichinella Spiralis. Principalul rezervor şi vector al acestui parazit îl constituie animalele din preajma locuinţelor umane: şobolanii, şoarecii, carnivorele domestice (câinele şi pisica)  animale din zona silvatică (vulpe, jder) şi porcii sau alte specii infestate.

Cum se imbolnaveste omul?

Omul se îmbolnăvesţe consumând carne infestată de porc, nutrie, mistreţ, urs, neexaminată de medicul veterinar şi insuficient friptă, fiartă, sau preparată crudă, sărată, sau  afumată.

Boala, la om se manifestă prin : febră ridicată (38-40 grade), tulburări digestive (dureri abdominale, greţuri, vărsături, diaree), dureri în masele musculare însoţite de edeme ale fetei „boala capetelor umflate”.

Trichineloza la om poate fi tratată, reuşita tratamentului fiind condiţionată în primul rând de rapiditatea instituirii diagnosticului.

Ce masuri trebuie aplicate pentru prevenirea cazurilor de imbolnaviri la om?

Măsurile de prevenire cele mai eficiente sunt :

  • controlul sanitar veterinar al cărnii provenite de la animale sacrificate în abatoare şi în gospodăriile individuale (porc, nutrie, cal) precum şi al vânatului comestibil (mistreţ, urs) prin examen trichineloscopic;
  • achiziţionarea cărnii de porc numai din abatoare, hale, măcelarii sau magazine autorizate sanitar veterinar, pe care este aplicată marca de sănătate (ştampila);
  • carnea proaspătă destinată comercializării în unităţile autorizate sanitar veterinar, trebuie să provină numai din abatoare autorizate sanitar- veterinar, să fie marcată (ştampilată) şi însoţită de certificat sanitar veterinar, eliberat de medicul veterinar oficial al unităţii de origine care atestă salubritatea şi calitatea acesteia;
  • carnea provenită de la porcii crescuţi în gospodăriile individuale poate fi utilizată numai pentru consum familial, în exploataţia de origine, după efectuarea obligatorie a examenului trichineloscopic, la sediul circumscripţiilor sanitare veterinare care funcţionează în municipiile, oraşele şi comunele judeţului, fiind interzisă comercializarea acesteia, inclusiv în unităţile autorizate sanitar veterinar;
  • pentru efectuarea examenului se prezintă o probă de cca. 100 - 200 grame de carne recoltată din pilierii diafragmatici (baiera unturii) din diafragmă (iepurele) muschiuleţi, muşchii limbii şi muşchii intercostali.
  • în cazul porcilor mistreţi se recoltează eşantioane cântărind cel puţin 10 g dintr-un membru anterior, din musculatura limbii sau din pilierii diafragmatici.
  • proba de carne prezentată pentru analiză, va fi însotiţă în mod obligatoriu de elementul de identificare (crotaliul), care va fi predat medicului veterinar care examinează carnea.
  • carnea rezultată în urma sacrificării să fie păstrată în cogelator, sau în frigider la temperaturi mai mici sau egale de 4 grade Celsius, sau în mod tradiţional, sărată, afumată, sau prăjită şi conservată în recipiente cu untură;
  • folosirea la prepararea produselor din carne numai a apei potabile, a ustensilelor (cuţite, blaturi de lemn, vase, etc) şi echipamente curate şi dezinfectate;

Pentru prevenirea contaminarii porcilor, dar şi a altor animale receptive la trichinella spiralis, sunt necesare urmatoarele acţiuni:

  • reducerea numerică prin limitarea înmulţirii şi a răspândirii vectorilor care transmit boala prin deratizarea şi igienizarea adăposturilor, a altor spaţii din gospodărie şi vecinătăţi, urmată de strângerea şi distrugerea cadavrelor de rozătoare;
  • menţinerea condiţiilor de igienă în gospodăriile populaţiei;
  • salubrizarea locurilor menajere;
  • excluderea din hrana porcilor a deşeurilor de abator;

În cazul apariţiei unor situaţii deosebite se recomandă să fie sesizat personalul sanitar veterinar arondat pentru a se întervenii operativ şi eficient.

Atenţie ! Nu consumaţi carnea şi nu o preparaţi, până nu obţineţi de la medicul veterinar confirmarea că a fost examinată pentru Trichinella Spiralis, cu rezultat negativ.

Recomandarea este valabilă şi pentru carnea obţinută de la porcii mistreţi.

 Dr.  Penţea Ioan - Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari din Judeţul  Sibiu

Plăți APIA pentru sectorul zootehnic

Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) informează că până la acest moment au fost transferați în contabilitate pentru efectuarea plății un număr de 450 fermieri care au solicitat sprijin cuplat (SCZ) în sectorul zootehnic, în cadrul Campaniei 2017, cu o sumă totală de plată de 2.128.837,59 euro, conform tabelului de mai jos:

Schema de plată

Număr beneficiari

Suma autorizată (euro)

Cuantum* (euro)

Avans 70%
(euro)

SCZ – sprijin cuplat

categoria bivoliţe de lapte

48

20.230,66

187,6676

131,37

SCZ – sprijin cuplat categoria taurine din rase de carne şi

metişii acestora

13

142.565,75

519,9658

363,98

SCZ – sprijin cuplat categoria vaci de

lapte

389

1.966.041,18

442,0798

309,46

*curs valutar - 4,5993 lei/euro

În ce privește suma totală autorizată la plată atât pentru sectorul vegetal cât și zootehnic, reprezentând avans aferent Campaniei 2017, avem 935,52 milioane euro pentru un număr de 743.939 fermieri care au depus Cerere unică de plată.

Se precizează că 644,57 milioane euro s-au plătit din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA), iar diferența de 290,95 milioane euro din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) și cofinanțare de la Bugetul Național.

Plăţile se efectuează la cursurile de schimb valutar stabilite de către Banca Centrală Europeană, astfel:

  • 4,5993 lei pentru un euro, stabilit de către Banca Centrală Europeană în data de 29.09.2017 şi publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C, nr. 329/05 din 30.09.2017, pentru plăţile finanțate din FEGA (Fondul European de Garantare Agricolă);
  • 4,5390 lei pentru un euro, stabilit de către Banca Centrală Europeană în data de 30.12.2016 şi publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C, nr. 491/01 din 31.12.2016, pentru plăţile finanțate din FEADR (Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală).

APIA anunță autorizarea plăților în sectorul zootehnic

Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) informează că, începând cu data de 16.11.2017, demarează autorizarea la plată a femierilor care au solicitat, în cadrul Campaniei 2017, sprijin cuplat (SCZ) în sectorul zootehnic.

Plafoanele și cuantumurile sunt prezentate în tabelul mai jos:

Schema de plată

Plafon

Capete

Cuantum

Avans

 

euro

lei

 

euro

lei

70%

SCZ – sprijin cuplat categoria bivoliţe de lapte

1.470.000

6.760.971

7.833

187,6676

863,1394

131,37

SCZ – sprijin cuplat categoria taurine din rase de carne şi metişii acestora

11.550.000

53.121.915

22.213

519,9658

2391,4786

363,98

SCZ – sprijin cuplat categoria vaci de lapte

86.000.000

395.539.800

194.535

442,0798

2033,2577

309,46

 

Plata sprijinului cuplat în sectorul se efectuează în lei la un curs de schimb de 4,5993 lei pentru un euro, stabilit de Banca Centrală Europeană la data de 29 septembrie 2017.

La capătul răbdării, un fermier din Ciumbrud vrea să renunțe la zootehnie

Doar în filmele americane toate poveștile au un final fericit. Iar noi, românii, suntem unii dintre cei mai pasionați spectatori ai filmelor produse la Hollywood. Probabil că tocmai de aceea nu ne mai interesează și finalul poveștilor din realitatea imediată. Dacă nu ne place cum se petrec lucrurile, atunci dăm fuga la televizor și ne clătim ochii cu un film american. Sau, mai nou, pentru variație, cu un serial turcesc ori indian. Iar lucrurile încep să pară iarăși roz. Și dacă totul în jur se prăbușește, ce contează, dacă rămâne întreagă antena satelit ? Poate lumea în jur să plângă cât vrea, finalul o să fie cu atât mai fericit ! Aceasta pare a fi morala poveștii pe care v-o prezentăm în continuare.

O fermă ca-n poveștile frumoase

Andras Sziga este un om așezat, cunoscut ca unul dintre oamenii vrednici de toată stima printre vecinii săi din Ciumbrud. De 25 de ani încoace se ocupă de creșterea vitelor. La ora actuală are o fermă frumușică, în care se îmbină tehnologiile tradiționale cu cele moderne. „Laptele produs la noi este absolut bio, chiar dacă nu am scos un certificat în sensul acesta“, spune domnia sa. Vacile, Bălțate Românești, stau cel puțin șase luni pe an pe pășune, libere. Acolo, pe dealurile frumoase ce înconjoară localitatea, se hrănesc cu iarbă crescută natural, fără îngrășăminte, fără alte adaosuri. Sunt ținute pe cele 70 ha de pășune de la 1 mai și până când permite vremea. Sunt ani când revin în grajduri abia pe la sfârșitul lui noiembrie.

Peste iarnă, cele 100 de vaci, dintre care 50 în lactație, sunt hrănite cu lucernă și porumbul siloz pe care fermierul le obține de pe alte 27 de hectare. Tot hrană bio.

În asemenea condiții, laptele este de cea mai bună calitate. Cam 500 de litri pe zi. Și cum orașul Aiud este la doi pași, ne-am gândi că omului nostru i-a pus Dumnezeu mâna în cap. Totuși, Andras Sziga e hotărât ca, dacă nu se schimbă rapid ceva, să renunțe la tot și să se apuce de altceva.

fermier IMG 2812

„Vindeam câte 600-700 litri lapte/zi“

„Dacă mâine se desființează subvențiile în zootehnie, atunci abatoarele au să cumpere carnea cu 1 leu/kg, atât de mulți vor fi cei care vor da fuga să-și taie animalele. Cred că, fără subvenție, niciun fermier n-ar mai crește niciun animal“, spune, cu tristețe, dl Sziga.

Povestea sa a început în anul 1994, când s-a însurat. „Cu banii primiți la nuntă am cumpărat un televizor color, cum era pe atunci la modă, și trei vaci. Toate trei Bălțată Românească.“ Cu acele vaci a început propria afacere, dar și cu multă muncă. În anul 2000, cu banii primiți în cadrul unui program FIDA, 10.000 de dolari, a mai cumpărat 30 de vaci din aceeași rasă. În 2007, când i s-a retrocedat un teren aflat pe locul fostului IAS, a construit și un grajd nou. În 2010 a accesat și un program european. În cadrul Măsurii 1.1.2, referitoare la sprijinirea tinerilor fermieri, a primit 25.000 de euro, pe care i-a investit în cumpărarea a două dozatoare automate de lapte. Aparatele au fost amplasate în Aiud. „Erau vremuri bune! Erau zile când nu aveam lapte cât se cerea. Se vindeau, la două dozatoare, 600 – 700 l, uneori chiar 800 l pe zi“, își amintește, cu nostalgie.

„Arenda costă 80% din subvenție“

„Lucrurile s-au schimbat mult de atunci. Acum nu vând la dozatoare mai mult de 100 de litri de lapte pe zi, deși prețul este de 2,50 lei/litru. Restul îl dau procesatorilor la prețul care este. Altceva ce să fac cu el?“, se întreabă retoric. Și dacă tot a pornit firul evocării vremurilor nu prea vechi, continuă: „Înainte de 2007 nu era subvenție, dar trăiam din laptele pe care îl vindeam. Prețul era de 1,50 lei/litru. Totuși puteam trăi, ba chiar mai rămâneam cu ceva, chiar dacă aveam mai puține vaci. Am reușit să investesc și în tractoare și utilaje. Acum însă nu se mai poate!“, constată cu ciudă.

În opinia sa zootehnia, sau cel puțin creșterea vitelor, nu mai este susținută decât de subvenții. „Sigur vă spun că fără subvenții nu ar putea să mai fie zootehnie. Și toată lumea stă la pândă să ia din ele cât poate mai mult. De exemplu, pentru arenda terenului plătesc 80% din subvenție. Așa se prevede în contractul ce mi-a fost impus. Așa că pentru desfășurarea activității îmi rămân 20% din subvenție și ce iau pe lapte în condițiile pe care vi le-am spus.“

„Cu subvenția e mereu o șmecherie la mijloc!“

Necazurile nu se încheie doar cu lista de mai sus. Ele sunt mai multe și la fel de mari. „Subvenția asta pare o chestie frumoasă și grozavă. Numai că nu este chiar așa. Anul acesta subvenția pentru 2016 a venit în martie. Și încă a venit bine. Numai că nevoia mare de bani e în toamnă, atunci când sunt cheltuielile mari pentru pregătirea de iarnă“, ne mai deslușește fermierul dintre motivele care l-au făcut să vrea să renunțe. „Apoi, cu subvenția este mereu câte o șmecherie la mijloc. Când ți-e lumea mai dragă, se schimbă câte o regulă, de obicei după ce ai depus cererea și primești mai puțini bani decât ți-ai făcut socoteala. Așa s-a întâmplat, de exemplu, când s-a schimbat regula privind vârsta vacilor pentru care se acorda ajutorul. Întâi era de peste zece ani, apoi a devenit de sub zece ani. Și uite așa m-am pomenit că nu figuram cu subvenție decât pentru zece vite din 50. Acum primesc subvenție pentru 38 de animale dintre cele 100 pe care le am în fermă.“

Cea mai mare lipsă: mâna de lucru

Poate că dacă numai la bani s-ar reduce necazurile lui Andras Sziga, încă nu ar fi ajuns la concluzia că nu se mai poate. Dar mai e un aspect, pe care îl consideră încă și mai grav: „Domnule, cea mai mare supărare a mea este că nu găsesc oameni. Nu mai este nimeni pe care să te poți baza. Astăzi vorbești cu ei, îi lași la fermă, iar mâine, când te duci, găsești vitele singure. Mi s-a întâmplat așa de mai multe ori. Chestia asta mă înnebunește cel mai tare!“, mi se plânge fermierul. Într-adevăr, și alți angajatori din zonă se plâng de același lucru. Deși este destulă sărăcie, deși s-au închis fabrici, sunt mulți cei care preferă să-și ducă zilele cu ajutorul social, dar să nu meargă la muncă.

„Așa nu se poate“, spune fermierul. „Le-am făcut contracte de muncă, le-am dat salarii de câte 1.400 lei, casă și masă și ce au mai vrut, dar tot n-au stat. Eu fac cât pot să fac, împreună cu familia, dar nu putem în același timp să lucrăm pământul și să avem grijă de animale!“

Decât zootehnie, mai bine agroturism!

Cam așa arată, în sinteză, lista pătimirilor fermierului nostru. Și, de aici, hotărârea sa: „Ies din zootehnie. Caut un program astfel încât eu sau fiul meu să ne apucăm de agroturism. Vitele ori le vând cuiva care ar vrea să le cumpere, ori, dacă nu găsesc, cu toată părerea de rău, le duc la abator!“, spune domnia sa.

„Toți ai mei, și părinții, și bunicii, și cei dinaintea lor, au trăit din creșterea animalelor. Și au putut să trăiască. Duceau laptele la oraș, la domni și la un restaurant. Și nu aveau atâtea animale, dar au putut trăi. Mie mi-e tare ciudă că acum, cu 100 de vite, nu se mai poate!“

Alexandru GRIGORIEV

Dobrogea - zootehnie din ce în ce mai plăpândă

Efectivele de animale din Constanța, scăderi de peste 65% în 2015 față de 1990

Constanța are o suprafață agricolă de 558.204 ha (arabil – 484.103 ha, pășune – 58.693 ha), ceea ce reprezintă 78,93% din întreaga întindere a județului, de 707.129 ha. În același timp, Constanța este și cel mai urbanizat județ din România; 80% din populație, respectiv, 506.458 de locuitori, din totalul de 630.679, domiciliază în cele 3 municipii și 9 orașe. Probabil din acest motiv agricultura nu a mai căpătat atenția cuvenită. În fine, să spunem că viticultura, pomicultura și mai ales cultura cerealelor sunt bine reprezentate, nu însă și zootehnia. Nu și creșterea oilor, mai ales că aici se află Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor Palas, locul unde a fost obținută apreciata rasă Merinos de Palas, și ne-am fi așteptat ca măcar acest sector să fie dezvoltat. Ei bine, efectivul de ovine din 2015 se află la 48,89% față de cel din 1990! Dar ce pierd zootehniștii constănțeni la oi câștigă la caprine. Numărul acestora este mai mare cu 434% față de cel din 1990! În rest, la bovine efectivul este în scădere constantă (mai mic cu 76,36% decât în 1990), la fel și la porcine (mai mic, în 2015, cu 70,65% față de 1990) ori păsări (mai mic cu 65% comparativ cu 1990).

zootehnie tabel 1

Tulcea – condiții mai dificile, zootehnie mai puțin pusă pe butuci

Suprafața județului este de 849.875 ha, din care 43% (365.446 ha) înseamnă teren agricol (80,8% - arabil, 17% – pășuni), iar aproape 17% din acesta se află în Delta Dunării. „Analiza structurii fondului funciar și a suprafețelor agricole cultivate – se arată în Strategia de dezvoltare a județului Tulcea –ilustrează un potențial deosebit pentru realizarea acelor producții agricole care să susțină dezvoltarea unui sector zootehnic reprezentativ. În anul 1989, activitatea de creștere a animalelor a fost principalul debușeu de valorificare a producției agricole vegetale. Între timp însă au dispărut marile ferme de stat, iar sectorul privat și gospodăriile populației n-au avut forța economică de a menține efectivele de animale și, mai ales, matca. Pe fondul recesiunii economice, se înregistrează diminuarea efectivelor de animale de la an la an.“

Noi am spune altfel: având în vedere condițiile naturale aparte din acest județ, diminuarea nu este atât de catastrofală ca în alte județe, de exemplu ca la vecinii din Constanța: în 2015, numărul de bovine a scăzut cu 54,28% față de 1990, cel de porcine – cu 51,74%, ovine – cu 24,64%, păsări – 42,68%. Creș­terea caprinelor este singurul sector apărut mai târziu (în 2005, cel puțin în statisticile INS) și s-a dezvoltat bine până în 2015. Probabil și ovinele vor întregistra, în viitor, același trend de creștere, dacă e să ne uităm la cifrele din ultimii 10-15 ani.

zootehnie tabel 2

Maria BOGDAN

Regiunea de Nord-Vest, bogată în resurse naturale, dar săracă în zootehnie

În trei județe din Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest (Bihor, Satu Mare și Sălaj) zootehnia nu mai este la mare căutare. Nici măcar după ce fermierii au avut acces la fondurile europene! Deși autoritățile spun că bogăția naturală cea mai mare sunt terenurile agricole, iar agricultura, inclusiv zootehnia, ar reprezenta o soluție viitoare de dezvoltare, până acum nu s-a făcut mare lucru. În toate județele, efectivele de animale, în special bovinele și porcinele, sunt la jumătate din numărul din 1990.

Bihor – zootehnie la jumătatea aceleia din 1990

Bihor nu s-a bazat foarte mult pe agricultură: ultimele cifre arată că, în sectorul agricultură, silvicultură și pescuit, au activat 4% din numărul de firme din județ, acestea participând tot cu 4% la cifra de afaceri generată de mediul de afaceri. Economia în general este una bine reprezentată, de vreme ce PIB-ul plasează Bihorul pe locul 10 la nivel național. Populația este egal distribuită: 49,1% (283.042 de locuitori) locuiește în mediul urban, iar 50,8% (292.356 locuitori) – în mediul rural (91 de comune). Totuși, deși contribuția agriculturii în PIB este redusă, rata de ocupare în acest sector este relativ mare: 37,6%!

În Strategia de dezvoltare a județului, agricultura se situează pe locul al treilea între priorități. Iar în cadrul agriculturii, zootehnia capătă și mai puțin interes. Bihor are un cadru natural ce conține toate formele de relief: câmpie – 44%, dealuri și depresiuni – 31,6%, munte – 24%. Din totalul teritoriului, suprafața agricolă repre­zintă 64,71%, din care arabil – 63,05%, pășuni și fânețe – 35,63%. De altfel, vorbind despre „vastele suprafețe destinate circuitului agricol“, se spune că „o bogăție naturală a Bihorului sunt întinderile mari de pășuni și fânețe“, iar în ceea ce privește zootehnia, „județul are toate premisele dezvoltării pe acest plan datorită tradiției privind creșterea animalelor“. Poate de aici înainte fiindcă, până acum, datele nu sunt deloc optimiste. De exemplu, chiar dacă există fânețe și pășune din belșug, numărul de bovine, ovine sau caprine din 2015 se află, în medie, la jumătate comparativ cu cel din 1990. Nici după apariția programelor europene de modernizare a fermelor lucrurile nu s-au îmbunătățit: efectivele de bovine, porcine, caprine și păsări sunt în scădere. Doar la ovine se remarcă o îmbunătățire, în 2015, față de anul aderării 2007. Ca soluții viitoare de dezvoltare autoritățile vorbesc despre promovarea produselor tradiționale, ferme de semisubzistență, încurajarea înființării grupurilor de acțiune locală.

Satu Mare – una se spune/dorește, alta e-n realitate

Populația din Satu Mare a admis, în cadrul unei anchete, că tradiția în domeniul agriculturii este cel de-al doilea punct forte al județului, după poziția sa geografică, iar 45% dintre intervievați consideră că principala resursă naturală o reprezintă terenurile agricole. Alegerea este una justificată: peste 70% din teritoriul județului este ocupat de terenurile agricole (teren arabil – 69,85%, pășune – 17,5%, fânețe – 9,4%), dar la fel ca în alte zone, ponderea agriculturii în valoarea adăugată brută este redusă.

52,64% din populație locuiește în mediul rural (59 de comune, cu 220 de sate), iar 1/3 din totalul locuitorilor județului lucrează în agricultură. Nu ca angajați însă: în mediul rural, ponderea salariaților este scăzută; în marea majoritate (88%) a localităților sunt mai puțin de 10 salariați pe 100 de locuitori, ceea ce are implicații asupra nivelului și stabilitatea veniturilor. Capacitatea populației rurale de accesare a fondurilor europene pentru diversificarea activităților economice – spun autoritățile sătmărene – este scăzută. În cazul fermelor de semisubzistență, o mare parte din producția agricolă se consumă în familiei, iar acestea nu pot să comercializeze în mod eficient producția. Așadar, resurse există, dar ele sunt neutilizate la valori maximale. Satu Mare este cel mai mare producător din România de căpșune, are tradiție și rezultate în culturile vegetale, dar creșterea animalelor e în declin. Doar caprinele au efective în creștere chiar și față de 1990, sectorul avicol fiind, iarăși, unul în revigorare față de 2007, dar cu 15% mai scăzut față de acum 27 de ani. Ca și în Bihor, bovinele și porcinele nu mai prezintă interes, ambele având efective în declin; în schimb, numărul de ovine – iar acesta este trandul național – a crescut cu aproape 19%, în 2015, față de 2007, dar este mai mic cu 40% în comparație cu 1990. Ca măsuri de redresare ar fi inovare, cercetare, retehnologizare, eficientizare etc. Cum se vor împlini toate acestea? Pesemne știu mai bine fermierii!

Sălaj – 90% din efectivele de animale se regăsesc în gospodăriile populației

Este unul dintre cele mai mici județe din țară ca suprafață, având în plus și un relief format preponderent din dealuri și depresiuni, despărțite de luncile largi ale râurilor Someș, Crasna, Barcău, iar zona montană cuprinde ramificații ale Munților Apuseni. Sălaj este și unul dintre cele mai puțin urbanizate județe: 39,3% din populație trăiește în cele 3 orașe și 1 municipiu, iar 60,7% – în mediul rural (57 de comune).

Județul dispune de 238.950 ha de terenuri agricole, ceea ce reprezintă 61,8% din suprafața administrativă; cele mai multe sunt utilizate ca terenuri arabile (50,5% din total) și pășuni/fânețe (46,5%). Terenurile, spun autoritățile sălăjene, sunt o resursă vitală pentru locuitorii din mediul rural: din totalul persoanelor ocupate (100.300 de angajați), 33.700 (33,6% din total) lucrează în agricultură. De altfel, ponderea populației ocupate în agricultură este de 6,5% în mediul urban și de 57,8%, în mediul rural. Așteptarea ar fi fost ca Sălajul să aibă, în consecință, o agricultură puternică. Și nu are, chiar dacă aportul în valoarea adăugată este de 8,3%, cifră considerată ca fiind mare. Vorbind despre zootehnie, datele din tabelul de mai jos spun totul, cel puțin la bovine, păsări și porcine. Ar fi și un motiv: efectivele de animale se regăsesc în proporție de circa 90% în gospodăriile populației, numărul ferme­lor de tip industrial fiind mic.

Maria BOGDAN

Revista Lumea Satului nr. 15, 1-15 august 2017 – pag. 46-47

Timiș - primul județ din țară la porcine și ovine

Cu o suprafață totală de 869.665 ha, județul Timiș este, ca întindere, cel mai mare din țară. 79,7% din teritoriu înseamnă suprafață agricolă (693.417 ha), arabilul ocupând 531.037 ha, fânețurile și pășunile – 149.966 ha, viile – 3.871 ha și livezile – 8.543 ha. Suprafețele cu pășuni (121.735 ha) și fânețe (28.106 ha), situate în partea de est și mai puțin în zona de contact dintre dealuri și câmpii, reprezintă 22,3% din suprafața agricolă. Terenurile agricole aparțin în proporție de 97% sectorului privat și doar 3% sectorului de stat.

Vorbind despre producția zootehnică, o simplă privire pe harta Atlasului agricol, disponibilă pe site-ul Institutului Național de Statistică, indică faptul că județul Timiș este primul pe țară sub aspectul efectivelor de animale și al producției de carne. De altfel, datele recensământului agricol din 2010, iar de atunci încoace lucrurile au progresat, arătau că Timișul era cel mai mare crescător de suine din România, urmat la mare distanță de Brăila, și tot aici se afla și cel mai mare efectiv de ovine. Cu toate acestea, raportându-se la anul 1990, specialiștii sunt de părere că, odată cu reducerea efectivelor de animale, s-au micșorat și efectivele matcă, ceea ce înseamnă un potențial pericol: „Producțiile medii obținute în zootehnie sunt departe de progresul genetic și tehnologic înregistrat în vestul Europei.“

Sectorul ovine, mai dezvoltat decât în 1990. Bovinele, scădere de aproape 80%

Să analizăm evoluția efectivelor de animale din 1990 și până în 2015, ultimul în care sunt date oficiale disponibile. La bovine se remarcă o prăbușire de aproape 80%, cu o fluctuație a numărului de animale ieșită din logică. Minimul nu se înregistrează între anii 1990 și 2000, când agricultura în general a avut o cădere dramatică, și nici măcar în 2007, înainte de aderarea țării la UE, când, de asemenea, a fost o bulversare totală, ci în 2010, când mecanismele financiare europene și naționale ar fi permis redresarea sectorului. În 2015 numărul de bovine reprezenta 21,13% din efectivul existent în 1990.

evolutie animale tabel 1

La porcine, efectivele din 2015 sunt la 45,80% din nucleul existent în 1990, dar cu 638.522 de capete Timișul este cel mai mare crescător din țară. De altfel, așa era și înainte de 1989. Declinul a coincis cu perioada în care marile combinate socialiste de creștere a suinelor s-au zbătut într-o piață în care nu au avut nicio șansă (acestea se aflau în proprietatea statului, iar prețurile de livrare nu au fost liberalizate mulți ani, fiind menținute sub costurile de producție. Nesusținute financiar, aceste unități s-au decapitalizat și multe au ajuns în stare de faliment). După privatizarea unor capacități, lucrurile s-au schimbat fundamental: din 2000, când s-a înregistrat cea mai mare scădere a efectivelor (318.650 de capete), și până în 2015 (638.522 de capete), numărul de animale s-a dublat. La ovine aproape că s-a repetat istoria: cel mai mic număr de oi apare în anul 2000, iar în 2015 avem aproape o dublare a efectivelor, numărul depășindu-l și pe cel din 1990! Este singurul sector în care se poate spune că economia de piață este mai grozavă decât cea dinainte de 1989.

Arad – o zootehnie ușor redresată după 2007, dar mult sub nivelul din 1990

Arădenii spun așa despre agricultura lor: „Fâneața și pășunile sunt o mare bogăție a județului.“ Chiar și așa însă – și aceasta este concluzia autorităților – „agricultura practicată în județ este de subzistență, pentru autoconsum și, deci, neperformantă“. Sectorul agrar ocupă locul al treilea ca pondere în PIB, după industrie și servicii, locul al doilea din punctul de vedere al populației ocupate (21,58%) și din nou locul al treilea, ca număr de firme. Suprafața totală a județului este de 775.409 ha, din care teren agricol – 494.647 ha (arabil – 350.634 ha, pășuni și fânețe – 135.077 ha, vii și livezi – 8.936 ha).

Zootehnia, a doua ca pondere în producția agricolă, așa cum este privită de strategii județului, ar avea „toate premisele să se dezvolte, ținând cont de tradiția privind creșterea animalelor, dar și de suprafețele întinse de pășuni și fânețe“. Speranța s-ar putea concretiza doar în sectorul de creștere a păsărilor și a ovinelor, unde efectivele înregistrează creșteri față de 2007, dar se mențin scăzute față de 1990: păsări – creșteri de 10,47% în 2015, față de 2007, dar față de 1990 efectivul a scăzut cu 67,97%; ovine – creșteri de 17,51% în 2015 față de 2007, dar față de 1990 numărul e sensibil scăzut (8,77%). La bovine, numărul s-a diminuat dramatic, cu 74,5 % față de 1990 și cu 31,89% față de 2007. La porcine trendul a fost asemănător: efectivul a scăzut, în 2015, cu 47,13% față de 1990 și cu 7,36 % față de 2007.

evolutie animale tabel 2

Oglinda zootehniei arădene, la zi

Strategia de dezvoltare a județului Arad face o analiză sumară a sectorului: creșterea păsărilor – în trecut, această activitate era dezvoltată în zona Arad – Pecica – Curtici – Șiria și Gurahonț. În prezent, ea s-a repoziționat, concentrându-se în zona Arad – Vladimirescu – Șiria – Zimandu Nou; bovine – în 1990, creșterea bovinelor era reprezentativă pentru zona de sud-vest, pe axa Arad – Pecica și Nădlac, Sântana, și în nord, în zona Gurahonț – Vârfurile; astăzi, cele mai mari efective au rămas doar la Arad – Pecica. Activitatea este mult diminuată față de nivelul la care a fost dezvoltată până în anii '90 și mult sub potențialul oferit de județ. Soluție: „dezvoltarea lanțurilor alimentare integrate și creșterea viabilității exploatațiilor agricole și a unităților de procesare“; porcine – creșterea suinelor a fost dezvoltată în principal în zona Arad – Vinga – Felnac – Pecica – Semlac – Nădlac, Macea – Curtici și Șiria-Sântana – Zărand – Șicula – Cermei – Craiva. Astăzi, unități de creștere/abatorizare/prelucrare și fabricare a produselor mai sunt în Arad și împrejurimi, Sîntana și Șicula; ovine – creșterea oilor era preponderent dezvoltată în partea de nord a județului, dar și în zona de câmpie a Aradului, Pecica – Secuieni – Vinga. Astăzi, în puține zone această activitate este semnificativă, evidențiindu-se în special doar partea de nord a municipiului Arad și zona Chișineu – Criș. Concluzii: „Potențialul în sistem închis este net superior celui în sistem deschis, acesta ar putea fi și motivul pentru care activitatea de creștere a oilor nu a mai ajuns la dezvoltarea dinaintea anilor '90.“

Pagini realizate de Maria BOGDAN

Revista Lumea Satului nr. 14, 16-31 iulie 2017 – pag. 34-35

Zilele Zootehnice şi Agrare ale Câmpiei Ungare

În organizarea companiei Hod-Mezogazda Zrt, din oraşul Hodmezovasarhely, a avut loc ediţia a XXIV-a a Zilelor Zootehnice şi Agrare din Câmpia Ungară în prezenţa oficialităţilor locale, regionale şi guvernamentale. Hod-Mezogazda Zrt. este o companie privată, fondată pe structura unui fost IAS, care prin contractul de privatizare şi-a asumat obligaţia de a continua din fonduri proprii organizarea anuală a acestui eveniment. Cuvântul de deschidere l-a avut ca de obicei Antal Gabor, directorul general al companiei, care a subliniat, printre altele, că: „Acest eveniment este pentru toată familia. Tradiţional, ziua de sâmbătă este cea în care vizitatorii vin împreună cu copiii, iar târgul oferă acestora diverse oportunităţi de joacă precum castele de baloți, zone special de joacă cu purcei, iepuraşi şi pui...“. În discursul său, preşedintele Camerei de Agricultură a Ungariei, Gyorffy Balazs, a subliniat momentele grele prin care a trecut zootehnia în anul 2016 mai ales din cauza influenţei aviare. A arătat totodată că statul a acordat agriculturii un sprijin de peste 300 milioane de euro pe parcursul anului trecut. Un aspect important a fost creşterea producţiei agricole naţionale cu 18%, generând o creştere a GDP cu 0,6 % şi crearea a 16.500 de noi locuri de muncă, iar numărul total al angajaţilor din acest sector a depăşit cifra de 220.000. În ceea ce priveşte aspectele economice, Balazs a menţionat că „…scăderea TVA-ului la alimente aplicată în ultimii ani este cel mai important instrument în lupta economiei subterane“, iar acest eveniment „beneficiază de zeci de mii de vizitatori pe parcursul celor 3 zile“. Primarul oraşului Hodmezovasarhely, Almasi Istvan, partener tradiţional al evenimentului, a arătat că „expoziţia este o bună ocazie de întâlnire a specialiştilor din agricultură, un domeniu extrem de important pentru economia oraşului şi regiunii, iar Ungaria are condiţii optime pentru a concura cu producătorii agricoli din Europa“. Viceministrul Agriculturii, dr. Nagy Istvan, a menționat: „În 2016 au crescut efectivele de bovine şi ovine, dar au scăzut cele de porcine. În viitor va creşte sprijinul statului pentru formele asociative, iar ca o noutate se va sprijini constituirea de grupuri de inovare, precum şi a celor operaţionale. Guvernul are – inima şi urechile deschise – pentru doleanţele agricultorilor.“

În discurs a fost menţionat că „în ultima perioadă cele mai accesate programe sunt cele pentru deschiderea sau modernizarea unităţilor de procesare“. Dr. Juhasz Tunde, director de departament în cadrul Ministerului Agriculturii, a prezentat programul guvernamental de deschidere a unor ghişee unice regionale pentru soluţionarea problemelor agricultorilor şi oferirea de informaţii specifice. În ceea ce priveşte târgul, începând cu această ediţie, din considerente de bunăstare animală, a fost redus la o durată de 3 zile faţă de 4. Pentru gestionarea fluxului de vizitatori poliţia oraşului a colaborat cu o societate privată angajată de către organizatori, mobilizând peste 60 de oameni.

În cadrul expoziţiei au existat standuri specifice agriculturii, dar şi din domenii conexe precum agroturism, servicii financiar-bancare, presa de specialitate… Ca şi curiozităţi putem menţiona un acvariu mobil pe o platformă de TIR, amenajat de către un operator din domeniul agroturismului, dar și un muzeu al instrumentelor de oierit amenajat de către asociaţia profesională a acestora. Printre noutăţile acestei ediţii enumerăm: 600 m de drum de acces nou, un sector de parcare nou, un sector pentru maşini agricole. De asemenea, cu această ocazie a avut loc şi prima ediţie a concursului de cunoştinţe profesionale dintre studenţii din cadrul universităţilor de ştiinţe agricole ale Ungariei, cu participarea a 8 echipe din cele 6 instituţii de învăţământ superior. Nu în ultimul rând, această ediţie a înregistrat şi un număr record de expozanţi – peste 500.

Marele Premiu al expoziției de creștere a ovinelor și caprinelor de reproducție a fost câştigat de Andrea Vásárhelyi, la vaci de lapte a câștigat Louise 713, ameliorator și proprietar Komárom Şolum Zrt, în timp ce la rase de carne a câştigat Mozsgai József din Sellye, cu un taur Limousin. La păsări de curte Szentlászló Integral Group Kft. a devenit laureat pentru prezentarea tehnologiei de creştere la gâscă şi rață. La porcine Fekete József din Vasszécseny a fost premiat pentru vierușul Landrace maghiar, în timp ce la cai a câştigat iapa Veronika, Gidran galben a crescătorului din Csákvár, Horváth József.

Text și foto: Clement LUPU

GALERIE FOTO


 

Revista Lumea Satului nr. 14, 16-31 iulie 2017 – pag. 40-42

Evoluția zootehniei în Dâmbovița, Argeș și Vâlcea

Astăzi, vom analiza zootehnia din ultimii 27 de ani în trei județe cu aceeași dispunere geografică: Dâmbovița, Argeș și Vâlcea. Economic însă lucrurile diferă. Argeșul se află în Top 10 între județele țării ca PIB/cap de locuitor, bazându-și dezvoltarea pe sectorul industrial, mai puțin pe agricultură, în vreme ce Vâlcea și Dâmbovița au o economie agrarindustrială. Ca performanțe, Dâmbovița ocupa, în 2012, locul I în ierarhia județelor la producția de ouă, iar Vâlcea deținea poziția secundă la producția de miere.

Evoluția efectivelor de animale în cele trei județe a urmat trendul general, cu o prăbușire a numărului până prin anul 2000, perioadă ce coincide cu dezafectarea fostelor unități comuniste, o ușoară redresare până în 2005, o nouă diminuare după anul aderării țării la UE și o a doua creștere pesemne după atragerea banilor europeni. Cu o singură excepție în cazul județului Dâmbovița, unde numărul de caprine din 2015 îl depășește pe cel din 1990, peste tot efectivele scăzând în medie cu 40-50% față de acum 27 de ani.

Dâmbovița: cu excepția creșterii păsărilor, zootehnia a cedat în fața culturilor vegetale

Fondul funciar al județului Dâmbovița cuprinde 61,1% terenuri agricole. Din totalul acestei suprafețe, cea mai mare parte este reprezentată de arabil – 70,7%, pășuni – 17,2% și fânețe – 8,1%. La dispoziția crescătorilor de animale ar fi deci peste 25% din terenul agricol. De altfel, din totalul producției agricole, zootehnia are o pondere de doar 28,7%. Explicabil de ce efectivul de bovine a scăzut cu 71,41% față de 1990, cel de porcine – cu 41,89% și cel de ovine – cu 64,78%. Chiar și în cazul păsărilor, acolo unde Dâmbovița este un important furnizor de ouă, numărul de păsări a scăzut cu mai bine de 50%. Singurul domeniu în care au excelat crescătorii de animale ar fi sectorul caprinelor.

tabel 1 zootehnie

Argeșul nu acordă o foarte mare importanță zootehniei

Jumătate din teritoriul județului Argeș (682.631 ha) este reprezentat de suprafață agricolă, 338.755 ha: arabil – 171.208 ha, pășuni – 98.960 ha, fânețe – 46.790 ha, livezi – 20.761, vie – 1.036 ha. Deși are câteva unități de elită, Argeșul nu se bazează foarte mult pe agricultură în compoziția PIB; profilul zonei rămâne unul industrial. Totuși, dincolo de pomicultură, sector reprezentativ inclusiv în domeniul cercetării, ținuturile deluroase, care ocupă 38,3% din suprafața județului, și cele muntoase, cu o pondere de 29,6%, ar fi propice cel puțin creșterii ovinelor, dar nu s-a remarcat o astfel de tendință cel puțin în anii din urmă. De fapt, impresia ar fi că nu există o strategie de dezvoltare unitară a agriculturii, dovadă și evoluția efectivelor de animale, cumva fără o explicație logică.

vaci lapte Holstein

De exemplu, la bovine efectivul a scăzut până în 2000, apoi a crescut până în 2007 pentru ca, în 2010 și 2015, să se înregistreze cel mai mic număr de animale din perioada analizată (o scădere, în 2015, cu 45,67% față de 2007 și cu 60,99% față de 1990). Același lucru s-a întâmplat în cazul porcinelor: în 2015 se înregistrează 19,4% din efectivul din 2007 și 18,27% față de 1990. La porcine s-a petrecut un lucru rar, în sensul în care efectivele din 2007 au fost mai mari decât cele din 1990! La ovine, caprine și păsări numărul de animale este mai mare decât în 2007, dar mai mic cu 15-40% decât în 1990.

tabel 2 zootehnie

Vâlcea: resurse suficiente, animale puține!

Dacă ar fi să-și utilizeze resursele, Vâlcea ar trebui să performeze în zootehnie. Județul dispune de o suprafață agricolă de 242.856 ha (42,15% din întregul teritoriu), pășunile deținând 44%, la care se adaugă fânețele, cu 13% din totalul agricol.

tabel 3 zootehnie

În strategia de dezvoltare a județului se spune: „Extinderea pășunilor din zonele montane, deluroase și subcarpatice ale județului a favorizat activitățile de creștere a ovinelor și caprinelor, plasând zootehnia județului Vâlcea pe primul loc în Regiunea Sud-Vest Oltenia.“ Să vedem în ce fel le-a favorizat: efectivul de ovine era, în 2015, de 114.338 capete (date INS), e adevărat, cu 24.569 de capete mai mult decât în anul aderării țării la UE, dar cu 128.362 de capete mai puțin decât în 1990. Unde este „favorizarea“? Nici la caprine nu a fost atins numărul deținut în 1990. În ceea ce privește bovinele, efectivul a scăzut cu 57,04% față de 1990, iar cel de porcine se află la 72,81% față de efectivul de acum 27 de ani.

Maria Bogdan

Revista Lumea Satului nr. 13, 1-15 iulie 2017 – pag. 34-35

Abonează-te la acest feed RSS