reclama youtube lumeasatuluitv
update 16 Sep 2019

Claudiu Frânc: „Din grajdul din care a ieșit vaca, înapoi nu mai intră!“

Claudiu Frânc este președintele Federației Crescătorilor de Bovine din România și una dintre cele mai importante voci ale sectorului zootehnic. Nu s-a ferit să recunoască neajunsurile acestui sector, să tragă semnale de alarmă atunci când a fost cazul sau să propună soluții pentru reglementarea anumitor probleme cu care se confruntă crescătorii de animale. Din acest motiv am intrat în dialog cu dumnealui pentru a afla care este situația actuală în sectorul creșterii animalelor.

– Un subiect de actualitate în acest moment este Legea Zootehniei. Cum este văzută ea de reprezentanții sectorului bovin?

– Eu am spus încă din 2016, atunci când a apărut Regulamentul 1.012, că este nevoie de o lege a zootehniei prin care să transpunem și Regulamentul 1.012, dar să introducem toate omisiunile din celelalte legi și mă refer la Legea fondului funciar, la distrugerile de culturi fie prin pășunat, prin transhumanță, fie prin circulația cu tractoare necontrolate. Nicăieri nu sunt reglementate sancțiuni pentru astfel de practici, reglementări care existau în fosta lege din 1987. În actuala lege noi nu regăsim definițiile din articolul 1, care spune că prezenta lege reglementează activitatea de creștere, exploatare, întreținere și reproducție a animalelor de interes zootehnic. Or noi am găsit doar probleme de reproducție și nu știu cât este de bine că am transpus regulamentul într-o lege sau era suficient un Ordin de ministru care se poate modifica mult mai ușor decât o lege.

– În aceste condiții, ce ar trebui făcut?

– Dacă într-un Ordin de ministru era ceva greșit, se putea corecta de la o săptămână la alta. Acestea pot spune că sunt marile noastre nemulțumiri, pentru că legea nu cuprinde toate necesitățile și ar fi trebuit adăugăm omisiunile din celelalte legi. Noi nu avem legea apărării exploatațiilor agricole, animalele cu probleme circulă printre animale sănătoase, cine nu-și cultivă terenurile nu este sancționat, nici distrugerile de suprafețe cultivate prin pășunat nu sunt sancționate. Eu cred că această lege trebuia să reglementeze tocmai aceste lucruri! Sunt multe lacune, dar totuși orice lege este preschimbabilă și sperăm să ajungem să o modificăm în sensul a fi cât mai operațională și să funcționeze în interesul crescătorilor de animale și a cetățenilor, pentru că eu cred că orice lege privește pe toată lumea.

– Care este situația actuală a pieței laptelui în România? Producem suficient lapte pentru a acoperi necesarul intern?

– La ora actuală pot spune că nu sunt probleme în piața laptelui. Suntem observatori foarte atenți ai evoluției prețului per kilogram la nivel european atât în ceea ce privește laptele contractat cât și laptele spot. Un lucru bun pentru fermieri este că după criza laptelui din 2016-2017 trecem printr-o perioadă de stabilitate a prețului. Mai mult decât atât, de 4-5 ani statistica ne arată că asigurăm din producție internă peste 90% din producția de lapte necesară pentru procesare. România procesează în jur de 110.000 tone lapte/an, iar din această valoare, 100.000 tone de lapte se recoltează de la fermierii români și doar 10% rezultă din comerțul intracomunitar. De aici reiese și stabilitate prețului.

– Dar totuși sunt zone în care procesatorii nu oferă un preț foarte bun…

– Sigur că există și procesatori care vor să profite de acele tendințe vechi – preț de vară, preț de iarnă și rezultă astfel de situații. Însă eu cred că, dacă vom învăța să ne unim, să oferim o cantitate mai mare de lapte, vom avea un contract care să ne protejeze. Nu trebuie să meargă fiecare producător să încheie un contract pentru 100 litri de lapte, ci să existe un contract așa cum are de exemplu cooperativa din Șăulia de Mureș, care colectează lapte de la peste 800 de fermieri și livrează în jur de 20 tone de lapte/zi și a obținut un preț satisfăcător pentru toți. Dacă vom învăța din aceste aspecte, nu am mai pierde 30-40 bani pe litrul de lapte și piața laptelui nu va avea de suferit.

– Dar și în acest condiții, în unele localități de deal și de munte efectivele de animale la nivel gos­podăresc a scăzut. Cum am putea să stimulăm creșterea animalelor în gospodării?

– Aici este vorba despre un aspect asupra căruia am tras semnale de alarmă de foarte mult timp. La nivel național, înainte de Revoluție existau 7 milioane de bovine la nivel național, în ferme și în gospodăriile populației și am ajuns să avem imediat după Revoluție sub 2 milioane de exemplare. Prin tradiție, zona de munte înseamnă creșterea oilor, însă dispărând vaca din câmpie, oaia din munte a fost adusă în zona de deal și de câmpie și astfel a ocupat locul vacii. Eu aș vrea să-l văd pe acel politician care va reuși să ducă înapoi ciobanul în munte, când el acum știe cât e de bine în câmpie, și să-l întoarcă înapoi la ploile și condițiile de pe munte pentru a-i reda locul vacii. Eu cred că este un lucru imposibil de realizat. Mai există o chestiune interesantă: în zona montană, dimensiunea exploatațiilor este limitată de suprafața pe care o poți aloca bazei furajere. Astfel poți crește un anumit număr de vaci, iar acest lucru trebuie stimulat și eu cred că Legea Muntelui poate rezolva multe dintre aceste aspecte. Trebuie văzut ce se întâmplă cu centrele de colectare a laptelui, cu fabricile de brânzeturi și trebuie susținută creșterea animalelor de rasă care pot oferi producții foarte bune. Eu am spus de multe ori: din grajdul din care a ieșit vaca, înapoi nu mai intră! De aceea, un alt aspect foarte important pe care trebuie să îl avem în vedere este readucerea tinerilor în satul românesc, pentru că în general bătrânii mai țin animale. Grija copiilor atunci când mor părinții sau bătrânii de care au grijă nu este înmormântarea, ci se gândesc mai întâi să scape de vacă pentru că trebuie să meargă de 3 ori pe zi la ea.

Este o realitate dură. Pe lângă aceasta, se întâmplă un fenomen foarte trist pentru satul românesc care are ca subiect legislațiile de mediu. Multe persoane de la oraș, care au o sumă limitată de bani și nu pot să-și cumpere o casă în oraș, urmăresc o casă la țară cu un preț mai accesibil. Cumpără casa scoasă la vânzare de cele mai multe ori de copiii plecați peste hotare. Au astfel vecini care au crescut din generație în generație animale. Ei, atunci doamnei sau domnului de la oraș îi pute! Nu mai țin cont de nimic și fac reclamație la Garda de Mediu și vor ca vecinii să își vândă sau să taie animalele. Dacă nici în satul românesc nu mai putem crește animale sau nu mai putem face agricultură, atunci unde Dumnezeu putem? De ce nu-și asumă aceste persoane faptul că nu au avut suficienți bani pentru confortul de oraș și vor să interzică activități care au existat acolo de când s-a făcut vatra satului? Dacă nu vom reglementa toate aceste lucruri, vom contribui într-adevăr la desființarea satului românesc!

Larissa SOFRON

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

Ferma de Angus, o nouă provocare pentru expertul în vânzări Alexandru Szell

Alexandru Szell, fostul director general al companiei Agrosel din Câmpia Turzii, furnizor de semințe de legume și flori, a virat de câțiva ani spre zootehnie. După ce și-a dovedit competențele în sectorul comercializării semințelor, astăzi se supune unei alte provocări – creșterea vitelor de carne. Am ținut să aflu care este povestea din spatele acestei decizii și am aflat într-o scurtă vizită chiar pe pășunile unde cresc nestingherite exemplarele de Angus ale domnului Szell.

– De când vă ocupați de zootehnie?

– Am înființat Green Farmsel în 2014, cu gândul să îmi dovedesc că mă pot ocupa și de altceva decât de semințe. Eu spun că am reușit, în acest moment ferma este pe plus, anual reușesc să vând 200 de capete și fără falsă modestie vă spun că nu fac față cererilor pe care le am.

– Asta este foarte bine, cum reușiți să vă găsiți clienții?

– În primul rând trebuie să spun că vin din vânzări. De-a lungul vieții am făcut cursuri, m-am specializat pe acest domeniu și îmi place foarte mult. Am înființat ferma pentru că la Agrosel s-a făcut o echipă de vânzări, iar eu nu îmi mai găseam locul. Așa că am făcut un pas înapoi și mi-am creat un alt produs pe care să-l pot vinde. În momentul de față nu reușesc să produc atât cât mi se cere. La mine este o satisfacție să vând.

– Dumneavoastră vă simțiți bine în zona vânzărilor, dar ce mesaj transmitem celor care au pornit pe același drum al creșterii vacilor de carne, dar nu reușesc să le valorifice atât de bine?

– Nu este suficient să fii bun pe vânzări, trebuie să ai și un produs bun de vânzare, adică la nivelul cerințelor din piață. Trebuie lucrat un pic și la partea de producție, pentru că animalele trebuie să arate cum dorește clientul. În cazul meu, a trebuit să-mi pun puțin mintea și contribuția ca aceste animale să fie sănătoase, cu tratamentele, deparazitările la zi, pentru ca în următorul an clientul să fie mulțumit. În acest sens am creat protocoale, angajații nici nu trebuie să gândească prea mult, ei trebuie doar să respecte niște protocoale, altfel nu pot avea produsul pe care vreau să-l vând.

– În cazul dumneavoastră, cine sunt clienții?

– Avem două segmente de clienți: un segment care vizează animalele cu certificate, pentru reproducție (femele și tauri), și un alt segment reprezentat de restaurante. Se conturează deja un trend pe piață, o cerere din ce în ce mai mare pentru o carne de calitate. Românul a fost un pic pe afară, a văzut cum se servește și este dornic să mănânce și acasă ce a văzut la alții.

Alexandru Szell

– Câte animale aveți în acest moment?

– În prezent dispun de 460 de capete, din care 240 de mame, restul fiind viței înțărcați, neînțărcați și îngrășătoria.

– Nucleul pe care l-ați pornit la începutul afacerii a fost dezvoltat cu animale aduse din România sau din alte țări?

– În România nu am găsit atâtea animale câte aveam nevoie și am fost nevoit să aduc și din Germania. Toate animalele au certificat de origine, pedigree, montele sunt înregistrate, documentele sunt la zi.

– La ce vârstă și la ce greutate sacrificați animalele?

– Pentru o carne maturată, animalul trebuie să aibă minimum 600 kg, altfel nu se ridică la pretențiile clientului. Carnea trebuie să fie marmorată. De regulă, animalul atinge această greutate la 18-20 de luni. Ultimul camion cu animale pe care l-am încărcat a avut o medie de 628 kg, asta înseamnă că au fost și exemplare de 580 kg, dar și de 700 kg. Noi vindem la camion, așa este cel mai bine pentru toată lumea.

– Cu ce abatoare lucrați?

– Lucrez cu abatoare din România, dar am avut cerere și de la abatoare din Turcia. 2018 a fost primul an în care am avut și transporturi cu animale care au plecat la extern. M-a convins prețul, asta e.

– Ce preț ați obținut?

– Dacă în România primesc 8,50 lei/kg, în Turcia am primit 9 lei/kg. Chiar și la această valoare încă suntem sub prețul de producție, dar sper că încet, încet o să crească și vom acoperi costurile.

– În opinia dumneavoastră, care ar fi un preț corect, dacă nu ați beneficia de subvenții?

– Prețul corect ar fi de peste 12 lei/kg. Cu 12 lei/kg calculând, ajungem la zero. Ce ar fi peste 12 lei, ar însemna profit. De ce este foarte important profitul? Pentru că o mare parte a profitului se reinvestește. Spre exemplu, la Agrosel, în ultimii 20 de ani, 50% din profit s-a reinvestit, iar la început procentul a fost și de 80-90%. Tot așa procedez și la ferma cu vite, iar pentru că suntem la început procentul reinvestit este de 80-90%.

– Și în ce investiți acum?

– Am investit în utilaje moderne, pentru că omul este tot mai greu de găsit. Mergem pe utilaje mari, de capacități mari, în felul acesta nu mai este nevoie de doi tractoriști, ci doar de unul, îi pot da un salariu mai mare și toată lumea este câștigată.

– Ce suprafață are pășunea de care dispun animalele din ferma dumneavoastră și ce suprafețe agricole lucrați, pentru că mă gândesc că aveți nevoie de furajare pentru ele pe timpul iernii?

– Pășunea are 220 ha, o parte în arendă, o parte în proprietate. Avem și suprafețe agricole cultivate cu lucernă și porumb siloz. În acest moment avem 180 ha, dar nu sunt suficiente, încă mai avem nevoie de  200 ha teren pentru a produce tot furajul necesar animalelor și pentru a putea face rotația culturilor așa cum trebuie.

– Care ar fi punctele de care ar trebui să țină cont cei care ar vrea să investească în acest domeniu, la ce ar trebui să fie atenți?

– Probleme sunt, dar eu aș propune fermierilor să gândească de două ori cum exploatează resursa umană. Aici unde avem un deficit se simte, încă nu mă plâng, dar nu suntem departe. Pe de altă parte, ar trebui să fie atenți la sănătatea animalelor și la furajarea acestora.

– Cu siguranță, dacă aceste două aspecte sunt întrunite, o mare parte din treabă este făcută, pentru că știu bine, rasa Angus nu are nevoie de adăposturi sofisticate, cum este nevoie la rasele de lapte. În cazul fermei pe care o conduceți există adăposturi pentru animale sau le țineți doar pe pășune?

– Nu, timp de 6 luni pe an sunt pe pășune și 6 luni sunt pe stabulație, dar nu pe grajduri, ci pe niște saivane care au 3 laturi închise și una deschisă. Dar pot să spun că mare parte din timp stau afară, chiar și la -20°C. Singurul lucru de care se feresc este vântul și atunci se adăpostesc.

– Vă gândiți să faceți un restaurant, astfel încât să închideți lanțul și să aveți în afacere toate componentele de la animal, la carnea din farfurie?

– În momentul acesta încă țin legătura cu cineva, un bucătar de la Cluj, încă mă așteaptă ca să îl deschidem împreună, însă mai aștept, este un proiect de viitor. În acest moment prioritară este partea vegetală, dar am încheiat un contract cu un abator, putem livra carcasă către restaurante.

Patricia Alexandra POP

16 vaci de carne și un cadou surpriză au devenit o afacere de perspectivă

Familia Sevan a investit în construcții, iar cu banii obținuți în acest sector și-a diversificat activitatea îndreptându-și atenția și spre zootehnie, sperând ca mai târziu afacerea cu vaci din rase de carne să le aducă satisfacție, nu doar griji și muncă, așa cum se întâmplă acum. Le-am făcut o vizită în satul Luna, aproape de Câmpia Turzii, tocmai pentru a afla cam ce gânduri îi animă acum la început de drum și cum speră să răzbească pe piața cărnii de vită premium.

Pentru că soțul își vedea de treaba la câmp, am avut ocazia să stau de vorbă cu soția, doamna Ana Sevan, profesoară de română, responsabilă cu documentele firmei și azi purtătoarea de cuvânt a companiei care administrează ferma. „Ne numărăm printre oamenii din Turda care îndrăznesc să facă lucruri bune. Ceea ce vedeți aici este un vis al soțului meu, care, având alte activități profesionale principale decât creșterea vacilor, s-a gândit să înceapă și altceva. De fapt, a fost o glumă. Având un teren generos, cu grădină, o cabană de vacanță și multă iarbă, soțul meu s-a gândit ca atunci când venim aici nu doar să ne relaxăm, ci să venim cu un scop. Așa că a venit într-o zi acasă și mi-a spus: «Am luat ceva». Mă puteam gândi la orice, numai la vaci nu. Dar luase 16 vaci, iar la întrebarea mea ce-o să facem cu ele, răspunsul m-a mișcat: «O să facem ceea ce au făcut și părinții noștri»“. 

vaci carne Ana Sevan

În felul acesta, plecând de la un nucleu de 16 exemplare, ferma s-a mărit, ajungând azi să numere 120 de vaci (tineret + vaci mature). Deși fără prea multă experiență în creșterea animalelor, soțul doamnei Sevan a știut ce vrea încă de la început, a ales rase de carne Limousine și Charolaise, pentru ca implicarea să fie mai mică. „Ce fac eu în acest moment este să suplinesc lipsa soțului plecat la făcut baloți în câmp, pentru că animalele trebuie să mănânce și la iarnă“, își justifică prezența la fermă doamna Ana Sevan. „În această activitate eu mă ocup de ceea ce înseamnă partea de documente, mi-am dat seama că în activitatea aceasta nu este suficient să știi cum o cheamă pe fiecare vacă, așa că am început să mă ocup de relația cu APIA, Registrul Genealogic și acum o bună parte din animale sunt înscrise în Registrul Genealogic, ceea ce ne-a facilitat accesul la sprijinul cuplat acordat de APIA. Suntem la început, nu am putea da idei, soluții altor crescători de animale, dar continuăm cu ceea ce știm să facem. Vacile – o parte din ele au mers și merg spre vânzare – și tineretul bovin care ajunge la o anumită greutate reprezintă o sursă de venit. Până acum ferma a fost susținută în principal din surse proprii, pentru că în cei 3 ani de activitate nu am beneficiat de fonduri europene. Totuși, în acest răstimp ne-am dat seama că tehnologia de furajare trebuie îmbunătățită pentru ca animalele să dea randamentul așteptat.“ În acest sens familia Sevan a depus un proiect pentru obținerea de fonduri europene, prin intermediul Grupului de Acțiune Locală Poarta Apusenilor, bani cu care își propun achiziționarea de utilaje și echipamente care să îmbunătățească fluxul tehnologic de furajare a anima­lelor. De asemenea, tot la capitolul obiective realizate prin fonduri europene se vizează implementarea unui proiect în valoare de 200.000 euro pentru realizarea unui miniabator și a unei linii de procesare.

„Muncim cu drag lângă animalele noastre și ne bucurăm văzându-le crescând, pentru că, nu-i așa, ochiul stăpânului îngrașă vita.

Inițial aici nu era decât un câmp și animalele. E adevărat că am avut niște animale rezistente, care au stat aici și iarna. Dar iată că acum au grajduri, au un spațiu favorabil unde le este asigurat un mediu bun de creștere. Ne dorim ca tot ce am început – hambare, fânare – să finalizăm și, desigur, în timp să mărim numărul de animale.“

„Mă bucur că sunt într-un context agricol, chiar sunt mândră de asta, pentru că îmi amintesc o vizită făcută în Austria, într-un sat unde am vizitat câteva ferme. Doar le-am văzut din exterior, dar am remarcat un text scris chiar la intrare care spunea așa: «Noi suntem țărani austrieci și asta o spunem cu plăcere.» În opinia mea este cel mai frumos slogan pe care l-am auzit și l-am reți­nut. Nu știu dacă sunt țărancă, pentru că este un titlu nobil să te numești țăran și cinste țăranilor români!“

Patricia-Alexandra POP

Cele mai frecvente boli întâlnite la bovine, în special la cele crescute pentru carne

În ţara noastră creşterea bovinelor pentru carne are o tendinţă ascendentă și de aceea este necesar să ştim că acestea au o receptivitate crescută la agenţii patogeni care produc bolile specifice. Receptivitatea raselor de bovine de carne faţă de agenţii patogeni este similară cu cea a raselor de bovine de lapte, însă sensibilitatea este mai mică la acestea datorită timpului îndelungat petrecut în aer liber, pe păşune, precum şi producţiei mai mici de lapte.

Afecţiunile oftalmologice la bovinele de carne sunt destul de frecvente, în special la tineret, cu simptome de cheratită şi conjunctivită, în unele cazuri – prin afectarea văzului producând pagube mari, din cauza sacrificărilor de necesitate. Cauzele sunt infectocontagioase şi parazitare. Factorii favorizanţi sunt aerul din grajd plin de amoniac şi praf, condiţiile de igienă necorespunzătoare, precum și insectele care transmit boala şi lipsa vitaminei A. Ca tratament, se recurge la administrarea de unguente sau picături oftalmice (Unguent oftalmic, Oculoforte) şi la dezinfecţia periodică a grajdului cu Dezinfectant cationic sau Decontaminol. Ca măsură de prevenţie se administrează Vitamina AD3E buvabilă în apa de băut, timp de 5-7 zile.

Indigestia ruminală se produce cel mai frecvent prin schimbări bruşte de furaje, prin nutreţ cu stare fizică necorespunzătoare sau furajare necorespunzătoare din punct de vedere calitativ şi cantitativ.

Alcaloza ruminală este rezultatul greşelilor de furajare, prin administrarea bruscă (fără perioadă de „obişnuire“) de furaje bogate în proteine sau azot şi, respectiv, de furaje sărace în glucide. Consecința poate fi afectarea activităţii prestomacelor.

Indigestia ruminală putridă este consecinţa administrării de apă sau furaje contaminate cu bacterii, adică foarte murdare, depozitate în condiţii improprii sau a păşunatului pe terenuri necorespunzătoare.

Acidoza ruminală este, de asemenea, consecinţa furajării defectuoase prin administrarea bruscă de nutreţuri bogate în glucide care fermentează uşor, distrug flora bacteriană ruminală benefică, formând în perioade scurte de timp cantităţi mari de acid lactic.

Meteorismul ruminal acut („balonare“) este rezultatul acumulării masive de gaze de fermentaţie în rumen şi reţea, conţinutul putând fi reprezentat de o spumozitate fină de fermentaţie – indigestie spumoasă sau gaze fără spumozitate – indigestie gazoasă.

Meteorismul ruminal acut este întotdeauna caz de urgenţă. Eliminarea gazelor din stomac se poate asigura prin consumul de furaje grosiere înainte de consumul nutreţurilor verzi, fragede, umede şi reci, mai cu seamă al leguminoaselor. În cazul apariţiei bolii la un animal pe păşune, sunt obligatorii întreruperea păşunatului şi scoaterea animalelor din parcela respectivă, pentru a preveni consumul de furaje şi pentru a limita numărul de animale afectate.

Tratamentul este în funcţie de tipul indigestiei şi urmăreşte corectarea raţiei alimentare, administrarea orală de ruminative ca Rumigen, cu efect excitant asupra mucoasei ruminale prin stimularea indirectă a rumegării şi îmbunătățirea digestiei; antibiotice: Oxitetraciclina, 1-3 administrări. De asemenea, se administrează ulei de parafină şi sulfat de magneziu.

boli bovine romvac 1

De asemenea, se administrează un tratament de susţinere cu Hepatoprotect, Vitamina B1-B6, Perfuzol, Glucoză şi Multivitarom.

În cazuri grave, se recurge la sondaj bucoesofagian sau ruminocenteză şi la însămânţarea rumenului cu alt conţinut rumenal de la un animal sănătos.

Dr. Gabriela BĂNCILĂ, Romvac Company SA

boli bovine romvac 3

Ferma Cristorel, centru de elită pentru rasa Angus

Într-o zonă de vis, înconjurată de păduri și văi molcome cu pășuni bogate, se dezvoltă un nou centru de elită al rasei Aberdeen Angus. Ferma Cristorel, după denumirea satului și a mănăstirii din apropiere, situată în comuna Așchileul Mare, județul Cluj, binecuvântează această zonă prin prezența exemplarelor deosebite pe care le deține. În acest peisaj minunat au fost aduse cele mai frumoase și mai bune exemplare din întreaga lume, reușindu-se să se obțină poate cea mai bună selecție genetică din România.

Rasa

Aberdeen Angus, rasă specializată pe producția de carne premium, provine din Scoția, William Mc Combie fiind cel care a dat denumirea rasei și a făcut-o cunoscută. Popu­laritatea ei vine însă odată cu câștigarea marelui premiu într-o expoziție internațională organizată la Paris în 1878. Caracteristicile rasei, sporul de creștere, rezistența și eficiența fac ca la începutul secolului al XX-lea efectivele de Aberdeen Angus să ajungă să fie foarte îndrăgite de americani, iar numărul de animale să fie de câteva zeci de ori mai mare decât cel din Marea Britanie.

În România, promovarea susținută a făcut ca rasa cu origini scoțiene să fie bine reprezentată de Asociația Aberdeen Angus România, ce numără astăzi peste 17.000 de animale. Ca membră a acestei asociații, Ferma Cristorel, cu 150 de exemplare, face parte din grupul de firme Plantextrakt, de lângă Cluj, care are ca obiect de activitate homeopatia. Toate animalele din această fermă dețin Pedigree și Certificate de Origine, taurii fiind premiați și notați cu calificative maxime la toate concursurile la care au participat. Din toată această selecție specialiștii fermei Cristorel au reușit să creeze reproducători, masculi și femele de valoare, juninci cu fătări ușoare și creșteri de la 1 la 1,5 kg/zi, adaptate foarte bine la climă și stabulație mixtă (iarbă și fân).

Gonzales, unul dintre taurii de elită ai fermei, importat din Germania, a fost luat în urma câștigării unei licitații, unde a fost și bonitat de o Comisie de Arbitraj cu note de 8/8/8 pentru tipul musculatură-schelet. În certificatul lui de origine sau Pedigree sunt trecute multe date care vorbesc despre valoarea acestui animal. Găsiți în acest document greutatea cu care a fost fătat (29 kg), sporul de creștere (1,485 kg) sau greutatea realizată până la 365 de zile (1,349 kg). De asemenea, le puteți vedea părinții, bunicii și pe ei cu o linie genetică valoroasă. „Gonzales este indicat pentru juninci, pentru că produșii lui vor avea o greutate mică la fătare, chiar el situându-se la limita minimă a greutății la fătare. Pe lângă el avem animale cu linii genetice din Canada sau Marea Britanie. Este important că noi importăm animale care sunt deja aclimatizate la nivelul Europei“, susține domnul Peev.

Un alt exemplar valoros este Patriot, un taur de 2,3 ani, provenit tot din Germania, bonitat cu 8/8/8, o greutate de 950 kg și o descendență valoroasă. El beneficiază și de un factor roșu, ceea ce înseamnă că în Pedigree-ul lui sunt vaci roșcate. Vițeii obținuți de la un astfel de exemplar se vând cu 1.800 euro la vârsta de 10-12 luni, când sunt înțărcați, dar pot ajunge și la 2.500 euro, în funcție de vârstă.

Vițeii Angus sug până la 9-10 luni, moment în care sunt înțărcați, iar după alte 2 luni vaca poate avea următoarea fătare, ceea ce înseamnă că după un an de la prima fătare vacile pot fi din nou gestante. Speranța de viață a rasei este de 14-15 ani și are 12-13 fătări fără probleme. De regulă, taurii de elită se cumpără pentru un sezon sau două și apoi se vând, pentru a evita consangvinizarea prin produșii obținuți, însă ei pot produce timp de 10 ani.

Casa

Alegerea locului de amplasare a Fermei Cristorel este mai mult decât ideală. Situată la 25 km nord de Cluj, într-o zonă nepopulată, valea în care au fost ridicate adăposturile asigură cele mai bune condiții pentru această rasă. Vorbim de o întindere de 250 ha înconjurată de păduri, ce oferă umbră și protejează de vânturi puternice, pășuni cu floră spontană constituită din multe specii de plante, apă asigurată de un iaz artificial, izvoare naturale, suprafețe ce pot asigura un furaj de cea mai bună calitate. „Animalele sunt libere, trăiesc într-un mediu ideal, fără stres, pășunea este destul de mare pe fiecare grupă de animale și valorifică tot. Nu degeaba sunt numite „mașina de tuns iarba“. Aici, pe aceste pășuni, stau între 8 și 9 luni, iar, în funcție de temperaturile din timpul iernii, vor sta în grajd, pe așternut de paie, 3-4 luni“, îmi spunea dl Igor Peev, administratorul fermei. Rezistența animalelor este dată și de faptul că ele pot făta singure, fără sprijin veterinar, chiar și iarna, pe zăpadă.

Adăpostul deschis, realizat pe structură de lemn, este organizat în două zone separate de o iesle comună și are o capacitate de 150 de locuri. Dar, pentru că obiectivul fermei este să ajungă la 300 de animale, din care 150 vaci mamă, grajdul va fi mărit cu încă 1.000 mp.

Masa

Furajarea se face cu ajutorul unei remorci tehnologice care mărunțește un amestec de iarbă cu semifân și semisioz de porumb ce se distribuie automat, stânga – dreapta după trecerea acesteia pe aleea centrală. „Avem niște culturi deosebite care se potrivesc la vacile de carne. Avem acest semifân, care este o iarbă cosită și balotată în 24 de ore într-o folie de plastic, un fel de semisiloz de fân proaspăt care păstrează suculența ierbii, ceea ce le place foarte mult vacilor. Ce am făcut în premieră pentru noi este un semisoliz de iarbă călcat. Acesta se aduce din câmp imediat după cosire, se calcă cu tractoarele și se acoperă cu o folie specială. Este o iarbă cu un pic de aciditate și miros deosebit, o delicatesă pentru care vacile intră în trepidații“, afirmă dl Peev. La momentul vizitei noastre furajele erau deja pregătite pentru iarnă.

Valorificarea

Vorbim despre Angus pentru că în final discuția ajunge la obținerea cărnii premium. O carne extrem de valoroasă, care se vinde scump în marile restaurante ale lumii. De ce acest preț? Pentru calitățile sale gustative, fizice, culinare și tehnologice.

Culoarea, frăgezimea, consis­tența, mirosul, perselarea, marmorarea, depozitele de grăsime și consistența grăsimii sunt indicii care spun dacă o friptură provine dintr-o carne premium sau nu.

În Occident, această carne trebuie maturată, adică ținută într-o cameră cu atmosferă controlată la 2-3°C timp de 2 săptămâni, așa cum se face la carnea de vânat.

Legislația prevede deja obligația de a menționa pe etichetă timpul de maturare, iar acest lucru este un indiciu al faptului că avem de-a face cu o carne premium.

Pentru că am văzut cu ochii mei această fermă, îi invit pe toți crescătorii axați pe creșterea bovinelor pentru carne premium, dar și pe cei care vor să treacă de la producția de lapte spre cea de carne prin metisări, la Ferma Cristorel, pentru că au ce vedea, dar cu siguranță, și ce cumpăra.

GALERIE FOTO


Patricia Alexandra Pop

Rasa Belted Galloway, procent de grăsime ca la pește

Belted Galloway este o rasă foarte ușor de recunoscut. Principala ei caracteristică, de la care i se trage și numele (belted, în limba engleză, înseamnă „cu centură“), este brâul alb care înconjoară corpul negru, brun închis sau roșcat. Centura albă variază în lățime și regularitate, dar, de obicei, acoperă cea mai mare parte a corpului, de la umeri și până la șale. Contrastul dintre albul acestei benzi și roba neagră, care vara poate avea o tentă maronie, face ca vitele din această rasă să poată fi identificate fără greșeală.

Eficiență crescută și metiși de calitate

Originare din regiunile muntoase ale Scoției, sunt adaptate în mod natural la condițiile din zonele de deal înalt și munte. Specialiștii le consideră a fi eminamente potrivite pentru transformarea nutrețului brut de pe pășunile sărace în carne macră. Stratul superficial de păr lung le face să suporte ușor umezeala și frigul, iar sub părul des le ferește de căldură. Aceste caracteristici naturale fac ca văcuțele Galloway să nu aibă nevoie de adăposturi sofi­sticate. O altă caracteristică a rasei, care se transmite și metișilor, este absența coarnelor.

Sunt niște vite longevive, putând trăi între 17 și 20 ani. Cantitatea de lapte pe care o produc este destul de mare, pentru ca vițeii să poată crește într-un ritm bun încă din primele săptămâni. Crescătorii consideră că metișii obținuți prin încrucișarea cu rase de carne continentale, cum ar fi Charolais, Simmental, Limousin și Salers, cresc mai repede decât rasa parentală, mai mari și mai productivi. Belted Galloways sunt cunoscute pentru ușurința fătării. Ele produc câte un vițel în fiecare an, dar unele exemplare au avut și câte doi viței separați într-un an. Un taur matur Belted Galloway poate cântări între 815 și 955 de kilograme. O vacă variază de la 400 la 600 de kilograme, iar vițeii cântăresc la naștere cam 35 kg tăurașii și cu 4-5 kg mai puțin vițelușele. La 205 de zile după înțărcare, vițeii cântăresc în jur de jumătate din greutatea mamei lor.

Carnea acestei varietăți de vite este slabă și are o aromă specifică. Randamentul la sacrificare este de peste 60%.

Rezistență ridicată, cu hrană puțină

vaca cu vitel gallowayRasa a fost dezvoltată într-un mediu dur, având ca rezultat o rezistență ridicată la boli și capacitatea de a supraviețui în cele mai grele condiții. Crescătorii de Belted Galloway constată că vitele lor sunt mai rezistente la insecte și probleme ale picioarelor decât multe alte rase. Problemele congenitale, cum ar fi nanismul, ocolesc reprezentanții acestei rase. „Belties“, cum li se mai spune, sunt capabile să se adapteze la o varietate de condiții climatice. Au abilități bune de căutare a hranei, prosperând acolo unde alte rase nu reușesc să găsească de mâncare. Blana năpârlește atunci când vremea e caldă, făcând astfel din „Beltie“ o rasă foarte adaptabilă și versatilă pentru o varietate de condiții climatice. Dar blana groasă nu oferă numai rezistență, ci compensează și stratul de grăsime de sub piele care apără de frig alte rase. Rezultatul este, așa cum deja am spus, o carne foarte slabă.

Teste comparative făcute în Germania au arătat că Galloway necesită cea mai mică cantitatea de hrană per kilogram de creștere în greutate dintre toate rasele crescute în mod curent. Un studiu efectuat la Universitatea din Guelph a evidențiat un conținut de grăsimi de doar 2%, extrem de scăzut, al cărnii de Galloway. Același studiu a arătat că numai aproximativ 1% sunt grăsimi saturate. Practic, vorbim de același conținut de grăsimi ca la carnea de pui și de pește. În anul 2003, la competiția dedicată celei mai gustoase cărni de vită din cadrul Sydney Royal Show, primul loc a fost câștigat de carnea acestei rase, considerată de juriu drept suculentă și plină de o savoare specifică.

Toate însușirile enumerate mai sus au făcut ca Belted Galloway să fie populară în mai multe țări, precum Marea Britanie, Irlanda, Australia, SUA, Canada și Elveția. MADR a inclus, la rândul său, această rasă printre cele pentru creșterea cărora se acordă subvenții.

Alexandru GRIGORIEV

Revista Lumea Satului nr. 9, 1-15 mai 2017 – pag. 38

Licitație de bovine Angus la Agraria

În premieră pentru zootehnia din România, anul acesta, în cadrul târgului Agraria organizat la Jucu între 6-9 aprilie, va avea loc prima licitație de bovine de carne Angus. Față de edițiile precedente ale târgului Agraria, vor avea loc atât prezentări de specialitate pentru carnea de vită premium, cât și informări privind profitabilitatea unei afaceri integrate, axate pe creșterea rasei Angus în România. Licitația reprezintă evenimentul principal din această serie, fiind un element de noutate și interes pentru fermierii români.

„În prima zi, vineri, 7 aprilie, în cadrul temei „Angus, secretul unei afaceri de succes“, venim în atenția fermierilor cu o paradă în ring a bovinelor. Va fi prezentă o comisie specializată, formată din experți naționali și internaționali, care va evalua calitățile genetice ale fiecărui animal. În urma notării animalelor se va face un clasament, în baza căruia se va desemna cea mai frumoasă vițea și cel mai frumos taur din punctul de vedere al potențialului genetic. Competiția se anunță a fi una strânsă dacă ținem cont că vor fi expuse cele mai frumoase exemplare de bovine, aparținând celor mai performante ferme de Angus din România, se arată într-un comunicat de presă emis de organizatorul licitației, Asociația Aberdeen Angus România.

Ziua va continua cu demonstrații de bune practici în fermă, practici utile pentru toți crescătorii de bovine de carne care își doresc o fermă performantă și profitabilă. Se vor exemplifica în ring activități necesare într-o fermă Angus, oferindu-se explicații suplimentare.

„Sâmbătă, 8 aprilie, vom începe ziua aflând cele mai importante informații despre dezvoltarea zootehniei în România, strategii și planuri oferite de Agenția Națională de Ameliorare pentru Zootehnie și reprezentanți MADR. Ulterior acestei informări vom avea apoi 2 invitați speciali, care ne vor vorbi, pe de o parte, despre dezvoltarea rasei în România, trecut – prezent și viitor, cu accent pe importanța unei genetici corecte într-un business cu Angus, iar pe de altă parte un specialist internațional ne va prezenta situația actuală a bovinelor Angus în Europa, trendul de dezvoltare a acestei rase și, nu în ultimul rând, ne va vorbi despre nevoile clienților de carne de vită premium Angus, se mai menționează în comunicat.

Tot sâmbătă, la ora 11.30, va avea loc și momentul-cheie al întregului concept, și anume prima și mult așteptata licitație de bovine Angus, în cadrul căreia se vor licita bovinele pre­zente în cadrul expoziției. Tot în această zi, membrii pregătesc împătimiților de carne de vită un show măcelăresc oferit de specialiști în domeniu, care va încheia cu un show culinar incendiar cu carne de Angus, oferit de un chef renumit.

„Vor fi gătite preparate exclusiv din carne de Angus care să încânte simțurile oricărui critic culi­nar, spune Marcel Olteanu, președintele Asociației Aberdeen Angus România.

Aberdeen Angus este una dintre cele mai populare rase de bovine de carne din lume. Bovinele din rasa Angus se cresc în sistem extensiv, mamă vacă alăptantă – vițel, asta presupune că vițelul suge de la mamă până la o vârstă înaintată de 7-8 luni. Se adaptează ușor la orice condiții de mediu, exploatarea lor fiind facilă și favorabilă pentru pășunile din România. Bovinele Angus sunt robuste, longevive, prezintă precocitate reproductivă, greutatea vițeilor este mică, ceea ce asigură fătări ușoare. În același timp asigură un spor mediu zilnic foarte bun, sunt rezistente la temperaturi extreme și, nu în ultimul rând, prezintă caracterele necesare obținerii unei cărni de vită premium care să le încânte papilele gustative și celor mai pretențioși critici culinari. Asociația Aberdeen Angus România este prima asociație din România acreditată pentru Controlul Oficial al Performanțelor și în Registrul Genealogic al rasei Angus. În prezent avem peste 420 de membri care cresc peste 17.000 de bovine Angus rasă curată și peste 2.000 de metiși cu rasa Angus.

Revista Lumea Satului nr. 7, 1-15 aprilie 2017 – pag. 44

Vaca Piemontese - carne superioară și lapte suficient

Rasa Piemontese este o varietate de bovine de carne. Deși de dimensiune medie, această rasă este caracterizată de o rată ridicată de conversie a furajelor în carne și de un foarte bun randament la abatorizare, grație pierderilor comerciale foarte mici. Ca trăsături generale, din punct de vedere comercial trebuie evidențiate oasele mici și fine, pielea fină și suplă, stratul de grăsime subcutanată foarte redus și carnea macră, dar foarte gustoasă.

Taurii sunt de culoare gri sau nisipiu deschis, cu pete negre, în special în jurul ochilor, pe gât, pe umeri sau în regiunile distale ale membrelor. Vacile sunt mai deschise la culoare, fiind de multe ori chiar albe. Limba, cerul gurii și nările sunt negre. La naștere, vițeii au o greutate medie de 40-45 kg. Greutatea optimă pentru sacrificare este de 550-650 kg pentru tauri și de 350-450 kg pentru juninci. Această greutate este atinsă la vârsta de 15-18 luni și, respectiv, 14-16 luni.

Randamente la carcase de 72%!

Rata de creștere este deosebit de bună. În condiții optime se poate ajunge la 1,4 kg/zi. Raportul de conversie a hranei în carne este printre cele mai ridicate la această specie. La aceasta se adaugă randamentul la sacrificare, de 66 – 68%, cu vârfuri de 72%. Oasele mici și conținutul de grăsime foarte mic al carcaselor conduc la un excelent randament al cărnii. Conformația carcaselor este excelentă, astfel încât întotdeauna se încadrează în categoriile S și E ale clasificării S-EUROP.

Rasa bovine Piemontese mascul

Ca un bonus referitor la calitatea cărnii se adaugă hipertrofia musculară (cunoscută și sub numele de „mușchi dublu“), caracteristică rasei. Această proprietate, apărută probabil în istoria rasei printr-o mutație genetică accidentală, a fost menținută prin selecție. Rezultatul este o masă muscu­lară crescută, în dauna conținutului de grăsime din fibra musculară și a conținutului de țesut conjunctiv. Deci, carne mai multă și de mai bună calitate.

Cu toate că vaca Piemontese este o rasă de carne, ea dă și o producție destul de bună de lapte. Pe lângă faptul că asigură o cantitate suficientă pentru hrana vițeilor, în zonele de unde este originară se prepară unele brânzeturi tradiționale din surplusul rezultat.

Rezultate bune, indiferent de tehnologie

Creșterea vacilor Piemontese este relativ lipsită de dificultăți și se poate face în toate tipurile de organizare de fermă practicate. Ea crește la fel de bine în regim de stabulație, în boxe sau în țarcuri, ca și în sălbăticie sau semi-sălbăticie. Acest fapt este rezultatul direct al faptului că nu este pretențioasă în ceea ce privește hrana. În principal îi sunt suficiente furajele obținute de pe pășunile din cadrul fermei, verzi sau uscate (eventual însilozate), completate cu cereale sau leguminoase. Înțărcarea vițeilor se face la greutatea de 160-200 kg, pe care o ating la vârsta de 4 – 6 luni.

Zonele în care se crește această rasă de vaci sunt foarte diversificate. Este de ajuns să spunem doar că este cea mai răspândită rasă tradițională din Italia. Sistemele de organizare a fermelor de Piemontese sunt foarte variate. În zonele de câmpie se combină, adesea, creșterea în boxe cu cea în libertate pe pășunile din cadrul exploatației. În zonele mon­tane, pe timpul verii, vacile sunt crescute libere pe pășunile de la mare altitudine (peste 2.000 metri). Indiferent de tehnologia adoptată, rezultatele sunt, invariabil, la fel de avantajoase.

Alexandru GRIGORIEV

Revista Lumea Satului nr. 6, 16-31 martie 2017 – pag. 42

Fără subvenție, vaca pentru carne nu este o afacere

Vrei să afli cum funcționează agricultura în timp real și care sunt măsurile cele mai pertinente pentru dezvoltarea acestui domeniu? Atunci se impune să lași deoparte informările oficiale și să discuți direct cu agricultorii. Șansa noastră a fost de a găsi chiar un tânăr fermier, a cărui afacere este la început de drum. Daniel Duță este de profesie economist, dar în paralel a pus bazele unei ferme de creștere a vitelor pentru carne ecologică în județul Timiș. A ales acest sistem pentru că a considerat necesar să existe pe piață produse sănătoase, dar și pentru că este un sector cu potențial de dezvoltare și de venituri. Discuția purtată cu dl Duță a fost interesantă nu doar prin prisma prezentării activității sale, ci și prin faptul că a semnalat niște probleme serioase pentru zootehnie. Ca de fiecare dată, sperăm ca acest articol să fie privit ca un memoriu în baza căruia să se reconstruiască, să se rectifice greșelile făcute.

De la Galloway la Angus

2013 a fost anul în care proiectul său a trecut de la teorie la practică. A pornit la drum cu principiul că, neavând experiență în creșterea animalelor, trebuie să opteze pentru o rasă puțin pretențioasă și ca urmare a ales rasa scoțiană Galloway. Din nefericire, neavând certificate de origine, exemplarele cumpărate nu se încadrau la subvenții, așa că a fost nevoit să revină asupra deciziei inițiale și să renunțe la Galloway – mai are doar câteva exemplare – în favoarea rasei Angus.

A început așadar achiziționarea animalelor cu certificat de origine (prețul unui exemplar variază între 2.000-2.500 de euro), iar acum are 30 de vaci pentru carne. Ferma funcționează într-o unitate zootehnică veche, asupra căreia a făcut doar intervenții minime, a împrejmuit și a construit un drum de acces. Pentru că în exploatarea raselor pentru carne nu este nevoie de grajd – animalele se pot adăposti după o șiră de baloți sau chiar după o denivelare naturală a pământului –, nu a fost necesar să modifice infrastructura existentă.

vaci carne b

Doi ani la rând animalele au stat afară, însă anul trecut a construit un adăpost lateral și nu exclude nici posibilitatea de a interveni asupra infrastructurii actuale sau de a construi ceva nou, mai ales dacă nivelul de dezvoltare a fermei va impune asta. Așteaptă însă posibilitatea de a accesa fonduri europene.

Concesionarea pășunilor se face discreționar

Daniel Duță spune că, din nefericire, accesarea fondurilor europene este pur și simplu un hățiș. Mediul birocratic nu este un sprijin, iar informațiile care sunt oferite fermierilor nu sunt întotdeauna complete și de aici o serie de impedimente și timp pierdut. Crescătorul din Timiș mărturisește că a încercat să obțină fonduri prin Măsura – Instalarea tinerilor fermieri, însă, după toată birocrația parcursă, a aflat că acest lucru nu este posibil. Pentru că, spre exemplu, dacă ai fost asociat într-o fermă sau dacă o firmă a avut vreodată un CAEN activ în agricultură, chiar și fără să-l fi practicat vreodată nu poți accesa această măsură. Surprizele neplăcute au continuat atunci când a încercat să ia pășune în concesiune și această odisee se repetă în fiecare an. „Toată publicitatea asta care se face cu Măsura – Instalarea tinerilor fermieri este uneori dincolo de ce se întâmplă cu adevărat. Și eu am încă sub 40 de ani și nu mi-a folosit la nimic. Nu am primit niciun sprijin, dimpotrivă, mi s-au pus piedici. Spre exemplu, atunci când vine vorba de concesionarea pășunilor, sunt alții care dețin monopolul. Noi am fost priviți ca niște intruși. Nu contează ce intenții ai sau câtă carte știi. Din păcate, primăria dă pășunea pe un an de zile și asta este una dintre cele mai mari probleme pe care le avem. Procedura de închiriere trebuie reluată și nu poți face investiții în pășune atât timp cât o ai doar un an. Mai mult, suprafața ar trebui să se dea proporțional la numărul de capete. Practic, se face efectivul de animale pe întreg teritoriul comunei și per fiecare cap de animal se acordă pășune. Aici este o altă problemă, pentru că ar trebui să aibă drept de concesiune doar crescătorii care au animalele înregistrate la medicul veterinar și registrul agricol. Dar nu verifică nimeni asta. Sunt foarte multe animale necrotaliate care sunt luate totuși în calcul. Iar cifrele nu pot fi verificate, pentru că nu există transparență. În primul an, când am avut 16 capete, am primit două hectare de pășune. Adică în bătaie de joc.“

Zootehnia fără abatoare

Cea mai favorabilă alternativă pentru agricultori ar fi ca întreaga activitate, mai ales atunci când vorbim de zootehnie, să fie integrată. Să existe un circuit închis. Însă de puține ori se întâmplă asta, așa că eterna problemă a fermierilor este valorificarea. Mai mult, atunci când vine vorba de producția de carne, întreaga activitate este strâns legată de existența unităților de abatorizare. Sau cel puțin așa ar trebui să fie. În realitate, România este deficitară la acest capitol. Abatoarele sunt numărate pe degete și asta limitează dezvoltarea sectorului de creștere a anima­lelor pentru carne. Și atunci întrebarea retorică a fermierului din Timiș – „cum să crești zootehnia în condițiile astea?“ – este perfect justificată.

vaci de carne1

„În România există foarte puține abatoare. Și asta ține de guvernanți. Practic, obligi fermierul să crească animale și să le vândă în viu. Firește, la un alt preț. E ca și cum am vinde bușteni în loc de mobilă. La noi în zonă vin achizitori de la unul dintre cele mai mari abatoare din țară, tocmai din Botoșani. E incredibil că trebuie să vină de la o distanță așa mare. Sunt și abatoare private care cumpără doar câteva capete, iar fermierilor mici și medii asta le-ar trebui. Noi am găsit un abator mic de carmangerie, avem o relație bună, dar chiar și așa posibilitățile sunt limitate. Dacă mai vine un alt producător, nu știu dacă îl mai ia, pentru că abatorul nu are capacitate atât de mare. Când vorbim de abatorizare, vorbim implicit și despre siguranță alimentară. Tocmai de aceea nu înțeleg de ce nu se sesizează nimeni, pentru că se sacrifică foarte mult la negru. S-a creat practic o filieră, cu care concurăm noi, fermierii care sacrificăm legal la abator. Și asta este o consecință a lipsei unităților specializate“, a mai spus fermierul.

Subvențiile, o loterie

Orice piață oferă oportunități. Dacă ești preocupat să folosești instrumente moderne de promovare apar și posibilități de a-ți desface produsele. Acesta este principiul care a pus în funcțiune motoarele fermei de vaci pentru carne de la Timiș. În plus, certificarea bio (pășunile și fânul recoltat pentru furajarea pe timpul iernii provin de pe parcele certificate ecologic-bio de pe terenuri agricole aflate în proprietatea fermei) plasează această afacere pe o nișă de piață. Animalele sunt vândute în viu și prin abatorul care sacrifică, tranșează și apoi livrează marfa către clienți prin intermediul carmangeriei. Dl Duță spune că nu și-a făcut statistici privind volumul de vânzări la finalul unui an, pentru că este o activitate la început și nu s-a ajuns încă la o stabilitate. Vânzările depind și de sexul produșilor. Anul acesta, spre exemplu, din 20 de fătări a obținut doar două femele și restul masculi, în consecință este obligat să vândă toți produșii. Tăurașii se vând de la minimum un an până la trei ani. La un an și jumătate greutatea lor este de 280-350 kg, iar kilogramul în viu se vinde începând cu 2-2,80 euro. Practic, dezideratul crescătorului de vacă pentru carne este vițelul și anul. Sectorul de creștere a vacilor pentru carne este unul dintre cele mai profitabile și pentru că o parte substanțială din venituri o reprezintă subvențiile. Practic, suma alocată lui se împarte la numărul de capete care sunt eligibile. Și cum în România efectivele de vaci pentru carne sunt momentan restrânse s-a ajuns la subvenții pe cap de animal fabuloase. A fost un an în care s-au acordat 1.300 de euro pe cap de animal, un record la nivel european, subvenție pe care dl Duță nu a încasat-o, spune el, datorită comunicării eronate a autorităților privind criteriile de calificare. Dar de la an la an suma va scădea pentru că va crește numărul de animale. Crescătorul din Timiș nu știe cu certitudine cât va fi subvenția anul acesta sau anul viitor, pentru că „este o loterie“. Dar cel mai probabil se va stabiliza la 300-350 de euro pe cap de animal.

Notă: Sprijinul cuplat aferent anului 2016 este în pericol de a se anula conform obiecțiunilor ridicate de Comisia Europeană care a solicitat autorităților române explicații pe data de 16.02.2016. Este încă un exemplu care subliniază instabilitatea mediului antreprenorial în domeniul agriculturii românești.

Laura ZMARANDA

Revista Lumea Satului nr. 4, 16-28 februarie 2017 – pag. 40-42

Blonde d'Aquitane, „gladiatoarea“ bovinelor pentru carne

„Suntem în faţa începutului unei noi istorii a raselor de bovine pentru carne în România.“ Afirmaţia aparţine dlui Ion Bura, directorul general al Asociaţiei pentru Dezvoltarea Rasei Blonde d' Aquitane în ţara noastră. L-am întâlnit la ediţia de anul acesta a târgului IndAgra, acolo unde a prezentat în premieră o rasă de vaci pentru carne foarte puţin cunoscută românilor. Este vorba despre Blonde d' Aquitane, o rasă originară din sudul Franţei, obţinută în urma unor procese genetice. Rezultatul obţinut în urma selecţiei şi ameliorării este spectaculos. Exemplarele din această rasă impresionează printr-o statură impozantă în care fiecare muşchi este perfect reliefat. Fireşte că aspectul ei impresionant a câştigat admiraţia crescătorilor de animale, astfel încât astăzi rasa este răspândită în multe alte ţări decât cea de origine.

Ion BuraIon Bura este deschizător de drumuri în România, pentru că în urmă cu trei ani a adus în ţara noastră primele exemplare de Blonde d'Aquitane. Spune că această încercare a sa de a promova rasa în ţară vine ca urmare a faptului că a trăit foarte mult timp în străinătate, unde a avut şansa de a vedea evoluţia mai multor rase şi că, în final, Blonde d'Aquitane a fost o alegere uşor de făcut. Astăzi are în ferma sa 80 de exemplare şi este singurul din ţară care creşte această rasă. Spune că vreme de trei ani a testat potenţialul acestei rase şi capacitatea de adaptare la clima şi condiţiile geografice din România şi că a fost o reuşită de 100%.

„Istoria Asociaţiei pentru Dezvoltarea Rasei Blonde d' Aquitane abia începe. Suntem singurii deţinători ai acestei rase în România şi intenţia noastră este să o promovăm şi să creştem efectivul. Sper ca în următorii doi ani să ajungem la 1.000 de capete. Scopul final este de a exporta apoi către Franţa, Grecia, Spania şi cred că avem şanse să realizăm acest lucru, pentru că astăzi calitatea îşi spune cuvântul, iar carnea acestei rase depăşeşte standardele actuale. Este în opinia mea numărul 1 în topul bovinelor pentru carne. În Franţa, spre exemplu, un kilogram de carne din această rasă costă între 60 şi 90 de euro. Blonde d' Aquitane este o rasă reuşită, cu un potenţial de creştere foarte mare, cu o carne de calitate foarte bună, care nu conţine grăsimi dăunătoare sănătăţii. Este o rasă robustă, nu există probleme la fătare, iar viţeii pot avea la fătare 80 de kilograme, în vreme ce viţeluşele cântăresc între 60-65 de kilograme. Potenţialul de creştere este de 1-1,5 kg pe zi. Masculii ajung la 1.700 de kilograme, chiar două tone, iar vârsta de sacrificare porneşte de la şase luni.“

rasa bovine blonde daquitane

Laura ZMARANDA

Revista Lumea Satului nr. 23, 1-15 decembrie 2016 – pag. 32

Albastra Belgiană, o rasă pentru specialiști

Rasa Albastru Belgian, cunoscută și ca Alb Albastru Belgian sau Picior Albastru, provine, așa cum arată și numele, din regiunile centrale și superioare ale Belgiei. Denumirea i se trage de la culoarea părului, de obicei albastru-gri, dar care poate varia de la alb la negru.

O rasă ameliorată recent

Pentru prima dată rasa a fost menționată în 1808, ca o rasă mixtă, de lapte și carne. În epoca modernă, în anii ‘50, profesorul Hanset, de la un Centrul de inseminare artificială din Liege, s-a ocupat de o nouă selecție a rasei. El a urmărit realizarea unei rase speciale de vite de carne.

În 1978 bovinele Albastru Belgian au fost intro­duse în Statele Unite ale Americii de către Nick Tutt, un fermier din Canada centrală care a emigrat în Texas.

Principala caracteristică a acestei rase este numărul crescut de fibre musculare (hiperplazia). Albastra Belgiană are o masă musculară cu până la 20% mai mare, raportată la masa osoasă, față de alte rase de vite. De asemenea, conținutul de grăsime al cărnii este și el mai mic.

Rata de conversie a furajelor este foarte ridicată. La taurii între 7 și 13 luni câștigul zilnic în greutate se poate ridica până la 1,6 kg. Pe de altă parte, pentru că masa musculară este mai dezvoltată, necesarul de proteine este mai mare decât la alte rase. Prin urmare, doar fibrele nu îi sunt suficiente pentru o dezvoltare normală, fiind necesară adăugarea de concentrate proteice.

Un alt dezavantaj al rasei este că vițeii, încă de la naștere, au musculatura foarte dezvoltată. Ca o consecință, fătările sunt dificile, de multe ori fiind necesare cezarienele. Ca atare, asistența calificată la fătare este absolut necesară.

Pe de altă parte, aceste inconveniente sunt compensate de faptul că vițeii pot fi sacrificați destul de timpuriu. Randamentul la sacrificare este de 65-70%.

O carne recomandată în diete

Aspectul cărnii este marmorat. Frăgezimea este mai redusă, din cauza conținutului mic de grăsime. În schimb, faptul că are cu 20% mai multe fibre decât carnea altor rase de vite îi conferă caracteristici dietetice superioare. La aceasta contribuie și un conținut de colagen mai mic, ceea ce implică îmbunătățirea calității proteinei datorită unui randament mai mare de aminoacizi. Așadar, carnea acestei varietăți constituie unul dintre alimentele ideale pentru cei care necesită o dietă bogată în aminoacizi și proteine, dar săracă în grăsimi.

Din cauza caracteristicilor sale native, Albastra Belgiană nu este recomandată crescătorilor individuali. Deși, așa cum spuneam, crește repede și are un randament bun la sacrificare, necesită o alimentație mai deosebită. În plus, este necesară asistența calificată la fătare. Ca atare, creșterea acestei rase se poate face în bune condițiuni mai degrabă în ferme care au un personal corespunzător și condiții suficiente.

În acest din urmă caz, avantajele economice rezultă din calitatea cărnii, despre care am vorbit mai sus.

Trebuie să menționăm că în România această rasă este destul de slab reprezentată, majoritatea fermierilor preferând rase mai puțin pretențioase.

Alexandru GRIGORIEV

Revista Lumea Satului nr. 23, 1-15 decembrie 2016 – pag. 33

Aberdeen Angus, vite ce cresc aproape singure

Continuăm prezentarea celor mai răspândite rase de vite cu Aberdeen Angus, rasă destul de des întâlnită și în România, mai ales în zona din centrul țării. Aceasta a fost creată în Anglia, mai precis în Scoția, încă de acum câteva sute de ani. Standardul rasei prevedea ca animalele să fie de culoare neagră, dar în ultima vreme au fost acceptate și cele roșii. O altă caracteristică a acestor vite este că nu au coarne. Au capul mic, scurt și larg, iar membrele sunt scurte și musculoase. Osatura este fină, trunchiul lung, iar toracele amplu și profund. Pielea este moale și elastică.

Mici, grase și nepretențioase

Deși de talie joasă – vacile au în jur de 110 cm, iar taurii 135 cm – au greutăți relativ mari: 550-600 kg femelele și aproape o tonă masculii. Mai trebuie spus că, în condiții prielnice, sporul zilnic de greutate poate urca până la 1.200-1.300 grame. Pe lângă aceste avantaje se adaugă și acela că animalele din această rasă suportă fără niciun fel de probleme temperaturi cuprinse între -40 și +40ºC. Sunt și foarte tolerante la arșiță.

Calitățile enumerate fac ca această rasă de vite să se preteze foarte bine la creșterea în cirezi, în condiții de (semi)sălbăticie. Rata de conversie a furajelor în carne este deosebit de avantajoasă. Modul în care aceste animale pasc, retezând iarba în loc să o smulgă, așa cum fac alte rase, face ca zonele în care sunt pășunate să se regenereze rapid. Pot paște pe tot parcursul anului, atât furaje verzi, cât și uscate. Nu este nevoie de un pășunat selectiv. Un alt motiv pentru care vacile Aberdeen Angus pot fi foarte bine crescute libere pe pășuni este și rezistența lor ridicată la boli. Vacile au un instinct maternal foarte puternic. De altfel, rasa este caracterizată de un temperament docil, fiind blândă, prietenoasă, liniștită.

Deși longevive, vitele Angus ajung foarte repede la maturitate. Prima montă se poate face la 14-15 luni, când juninca cântărește cel puțin 350 kg. Fătările sunt foarte ușoare în proporție de aproape 99%, spun specialiștii.

Cea mai bună carne pentru grătar

Este o rasă prolifică, fiecare vacă putând avea câte o fătare în fiecare an. Gestația durează nouă luni, iar vițeii se înțarcă la vârsta de opt-zece luni. Laptele produs de vaci este de bună calitate și în cantitate suficientă (2.500-2.800 litri/lactație) pentru a asigura hrana vițeilor. Între înțărcarea vițeilor și o nouă fătare este necesară o pauză de aproximativ o lună – o lună și jumătate. Animalele pot ajunge la greutatea optimă de sacrificare (600-650 kg) la vârsta de 18 luni. Tăurașii trebuie separați de vițele de la vârsta de cinci luni. Pentru că devin activi sexual atât de precoce apare riscul de a monta juninci care nu sunt suficient de dezvoltate. Se pare că este singurul inconvenient al acestei rase.

Din punct de vedere economic, așa cum deja am spus, este foarte rentabilă. Randamentul la sacrificare este ridicat: 65-70%, în funcție de vârstă și de starea de îngrășare. Randamentul carne oase este de 5:1, dar și indicele de seu este destul de ridicat. Depunerile de seu apar și la animalele tinere. Carcasele conțin 70% carne de bună calitate, fragedă, suculentă, perselată, marmorată și foarte gustoasă. De altfel, pentru cei care au văzut odată carne de vită Aberdeen Angus, aceasta devine foarte ușor de recunoscut datorită culorii sale specifice, ceva mai închisă. Uneori, carcasa poate conține destul de multă grăsime. Majoritatea chefilor consideră că aceasta este cea mai indicată carne de vită pentru grătar.

În România există deja asociații profesionale ale crescătorilor de vite Aberdeen Angus, astfel încât atât junincile, cât și materialul seminal pot fi procurate cu ușurință de către doritori.

Alexandru GRIGORIEV

Revista Lumea Satului nr. 22, 16-30 noiembrie 2016 – pag. 38

Vitele Limousine, o opțiune de luat în calcul

În condițiile actualei piețe a laptelui, tot mai mulți specialiști în managementul agrozootehnic sfătuiesc micii fermieri să se axeze mai degrabă pe creșterea vitelor de carne decât pe a celor de lapte. În acest context continuăm prezentarea acestor rase cu varietatea Limousine.

Această rasă de vite este originară din Franța, din zona orașului Limoges. Regiunea de origine i-a dat și numele, Limousine. În țara noastră este crescută deja de peste zece ani, mai ales în regiunea Munților Apuseni, dar și în județul Harghita, în jurul orașului Miercurea-Ciuc, unde există mai multe ferme specializate.

De fapt, vacile din această rasă pot fi întâlnite în peste 60 de țări din întreaga lume. Principala calitate care le-a făcut să fie atât de răspândite este rezistența lor. Sunt animale nepretențioase, care se adaptează ușor oricăror condiții. Fiind foarte rezistente atât la boli, cât și la factorii de mediu, nu au nevoie de prea multă îngrijire.

Vite spornice și nepretențioase

Ca aspect, sunt de culoare brun închisă, asemănătoare cu a mahonului. Sunt animale de talie mare, cu capul scurt, pieptul adânc, dar osatura fină.

Se dezvoltă bine și în adăposturi mai rudimentare, astfel încât reprezintă o alegere bună pentru fermierii ce nu pot sau nu vor să construiască grajduri moderne.

În ceea ce privește hrana, vitele din rasa Limousine sunt la fel de nepretențioase. Vara se mulțumesc cu pășunea, iar pe timpul sezonului rece cu furaje fibroase sau grosiere. Ca atare, chiar și pe timpul iernii, hrana este mai ieftină, în comparație cu cea necesară altor rase. Sunt suficiente fânurile sau porumbul siloz, fără să mai trebuiască premix-urile.

Toate aceste caracteristici, la care se adaugă temperamentul lor docil, le face niște vite ușor de crescut și de îngrijit.

Fătările sunt ușoare, iar vacile sunt foarte fertile. Prima fătare are loc, în general, la vârsta de 2,5 ani. În plus, o altă caracteristică a rasei este longevitatea. Laptele este de bună calitate, dar specialiștii recomandă ca acesta să fie lăsat în totalitate vițeilor, care să poată fi alăptați la discreție. Astfel ei pot dobândi o vigoare sporită. La vârsta de șase-șapte luni ajung la o greutate de cca 250 kg.

În condiții normale de furajare, sporul zilnic de greutate este de până la 1.300 grame/zi. La maturitate, o vacă ajunge să cântărească între 700 și 900 kg, iar un taur între 1.100 și 1.300 kg.

O carne mai scumpă decât a altor rase

Randamentul de tăiere la vitele din rasa Limousine este în jur de 65%. Carnea în carcasă reprezintă peste 80%. De fapt, specialiștii spun că raportul carne/os este de 5,5/1. Din greutatea totală, în jur de 80% reprezintă țesut muscular, aproape 10% grăsime și cam tot atâta os.

La abatoarele din România tăurașii s-au vândut în ultima perioadă cu un preț mediu de 10-12 lei/kg în viu. La export s-au obținut aproximativ 2,40 euro/kg. Așadar, prețul este similar.

Ceea ce este important de știut este că pentru carnea acestei rase de vite prețul este cu cca 10-4 20 eurocenți/kg mai mare decât al cărnii provenite de la alte rase. Acest lucru se datorează gustului deosebit, pe care cunoscătorii știu să-l aprecieze.

În fine, o ultimă recomandare din partea specialiștilor ar fi ca pentru obținerea de hibrizi să se utilizeze hibridizarea pe linie masculină. Rezultate foarte bune dă inseminarea Bălțatei Românești cu material seminal de la taurii Limousine. În acest scop doritorii pot obține un material genetic de bună calitate de la „Semtest“ Craiova, care deține animale cu o valoare genetică ridicată.

Alexandru GRIGORIEV

După o investiție de 700.000 de euro, un fermier spune: „Sunt hotărât să nu mai intru în iarnă cu această fermă“

Se spune că din eșecuri înveți cele mai prețioase lecții. Este o teorie care se aplică și fermierilor. Am aflat asta de la un crescător de bovine pentru carne, Mircea Sandu (foto). În 2012 acesta a demarat construirea unei ferme zootehnice la Cioranca, Buzău, proiect prin care își propusese să închidă un cerc. Avea deja o măcelărie și o fabrică de preparate tradiționale, iar la momentul acela nu se găsea pe piață suficientă carne de vită care să asigure necesarul unităților sale. Așa că înființarea propriei ferme a părut o soluție viabilă. Totuși ceva nu a mers bine.

Mircea Sandu Microferma Cioranca Buzau

Pas cu pas spre colaps

Primul pas a fost acela de a căuta teren. Pentru a-și desfășura activitatea în condiții optime își propusese să comaseze în jur de 30-40 de hectare. Nu a reușit acest lucru. În schimb, împreună cu un asociat, a cumpărat o fermă veche și șase hectare și jumătate de teren. Așa au început practic proiectul fermei de bovine de carne Rocsana și valul unor investiții care nu mai aveau să fie recuperate. Primele sume de bani le-a folosit pentru a renova ferma, pentru înlocuirea acoperișurilor și reconstruirea clădirilor dezafectate. Tot procesul de transformare a fermei a durat un an, dar astăzi unitatea are în structura sa două padocuri – unul de 2.500 mp, iar altul de 1.000 mp – și două grajduri a câte 1.800 mp, un siloz de 1.500 de tone și o moară proprie. Următorul pas a fost crearea efectivului de animale. Inițial s-a gândit să cumpere tăurași pe care să îi pună la îngrășat și să-i sacrifice, dar în final a ales să cumpere vaci de carne pentru a-și forma propriul nucleu de reproducție. Primele 14 exemplare de Bălțată le-a luat din Buzău. A continuat apoi cu rase specializate pe producția de carne Angus și Charolaise, exemplare pe care le-a cumpărat din Brașov. În prezent, pe lângă aceste rase, mai are Limousine și metiși de Blue Belgique. Spune însă că rasa cea mai rentabilă este Charolaise pentru că s-a adaptat perfect condițiilor din țara noastră. Ferma Rocsana are în momentul de față 250 de exemplare, vaci de reproducție, juninci și viței.

Ce nu a mers bine

În linii mari, aceasta este cronologia înființării fermei de bovine de carne de la Cioranca. Un proiect care, spune dl Sandu, a presupus un volum de investiții foarte mare. Dorința sa de a crea acest circuit închis l-a costat scump, aproximativ 700.000 de euro, bani care cel mai probabil nu vor mai fi recuperați. Dar care au fost „scăpările“ acestei afaceri și ce nu a mers bine? Primul dezavantaj cu care a pornit acest proiect, consideră fermierul, a fost lipsa terenului agricol. Fără o suprafață care să asigure baza furajeră a fermei, dl Sandu a fost nevoit să cumpere hrana animalelor, o măsură extrem de costisitoare. În urma unui calcul, a con­statat că hrana fiecărui exemplar în parte îl costă 8 lei pe zi, indiferent de anotimp.

Microferma Cioranca Buzau2

„Pentru bovina de carne trebuie să ai teren măcar pentru perioada de vară-toamnă. Speram să pot comasa o suprafață agricolă, dar nu am reușit. Din nefericire, și izlazul este foarte departe de ferma mea. Ca să le țin pe pășune ar trebui să construiesc padocuri acolo, iar asta înseamnă alți bani. Este din ce în ce mai greu. Dacă aveam terenul meu, povestea era alta.“

În plus, completează fermierul din Cioranca, bovina de carne nu este suficient de bine subvenționată în România, iar banii și așa puțini nu vin niciodată la timp.

În vreme ce în alte state subvenția pe cap de animal ajunge și la 300 de euro, fermierii români primesc doar 97 de euro pe cap de animal, o sumă care nu acoperă nici măcar hrana animalelor, spune dl Sandu.

Ultimele zile ale fermei Rocsana

Microferma Cioranca Buzau

Cu producția de carne obținută în fermă reușește să acopere necesarul fabricii de produse tradiționale. Aceasta are o capacitate de 1 tonă pe zi, dar pentru că această unitate produce doar pentru magazinul său în fabrică se procesează doar 2 tone de carne pe săptămână. Totuși necesarul de carne pentru măcelărie nu este acoperit. „Îmi propusesem să dezvolt nucleul de reproducție astfel încât să obțin mai mulți viței. Îmi trebuie cam 300-400 capete de tăurași ca să pot acoperi necesarul de carne al măcelăriei, dar asta ar însemna 500 de capete de vaci care să producă viței.“

Problemele continuă apoi cu valorificarea. Astăzi prețul de valorificare a kilogramului de carne în viu este de 6 lei și din nefericire nu se face o diferență de preț între producția obținută de la rasele specializate care au o calitate net superioară și cea obținută de la rasele autohtone. Constrâns de piață, Mircea Sandu este nevoit așadar să se adapteze acestui trend, altfel riscă să rămână cu marfa nevândută. O alternativă ar fi fost exportul, dar problemele cu boala Limbii Albastre au eliminat și această variantă.

„Dacă trimiteam producția la export poate reușeam să mai mențin ferma. Aveam planuri de extindere, voiam să accesez fonduri europene pentru a mai construi un grajd. Mă gândeam chiar să fac o făbricuță de brânzeturi care să fi asigurat produse magazinului meu. Am renunțat la toate aceste planuri pentru că în patru ani de zile nu numai că nu am reușit să aduc ferma pe profit, dar sunt pe minus. De aceea sunt hotărât să nu mai intru în iarnă cu această fermă, cel puțin nu la această dimensiune. Voi păstra doar 20-30 de capete, iar restul animalelor le voi sacrifica.“

Laura ZMARANDA

Revista Lumea Satului nr. 15, 1-15 august 2016 – pag. 30-32

Fermierii interesați de Angus sunt așteptați la Agraria

 

Asociația Aberdeen Angus România organizează în cadrul ediției de anul acesta a târgului Agraria desfășurat la Jucu, județul Cluj în perioada 21-24 aprilie 2016 un eveniment special dedicat fermierilor de bovine de carne din România. Sub titlul „Angus din România, pentru întreaga Europă“, evenimentul își propune să ofere soluții pentru fermierii români interesați de bovina de carne: genetică, reproducție, îngrășare și carne de vită de calitate.

Timp de 3 ore în data de 22 aprilie a.c, de la ora 10.30 vor avea loc discursuri, prezentări de specialitate, show de bovine de carne, prezentări de bovine Angus în ring, realizări de cântăriri și bonitări, informări despre Controlul Oficial al Producției și Registru Genealogic. Cei prezenți vor avea parte de un seminar practic unde se vor oferi răspunsuri la multe dintre întrebările și problemele care apar în creșterea bovinelor de carne, precum și clarificări privind controlul oficial al producției și registrul genealogic la rasa de carne.

În concluzie, informări despre cum putem avea o fermă de bovine de carne de succes și cum se alege un taur cu calități de reproducător deosebite.

În plus, pentru iubitorii de bovine de carne organizatorii au pregătit și un concurs. Cine știe să aprecieze greutatea masculului Angus finisat pentru abatorizare – una din vedetele show-ului de bovine va primi un cadou surpriză.

„Motorul“ care accelerează sectorul de creștere al rasei Angus

Despre tendința României de a asimila în sectorul zootehnic rasele de bovine pentru carne se vorbește deja de ceva vreme. Renumită pentru rezistență, fertilitate, dezvoltare rapidă, ușurința de a făta și pășunatul pe tot parcursul anului, rasa Angus a pătruns treptat în România. Directorul executiv al Asociației Aberdeen Angus, Aurelian Florea, interlocutorul de față, spune că de la 300 de exemplare din rasa Angus, câte existau în România anului 2008, astăzi s-a ajuns la mai mult de 9.000 de animale în rasă pură și la peste 3.600 de capete de metiși cu rasa Angus doar la nivelul asociației pe care o conduce (deține peste 80% din totalul bovinelor Angus din România). Deși asociația s-a constituit ca un „motor“ prin care să se accelereze ritmul de creștere a rasei Angus în țara noastră, și a reușit în mare măsură acest lucru, nu este încă suficient, spune dl Florea. Potrivit spuselor sale, acest sector are un important potenţial de creştere, iar cererea de carne de vită de pe piața românească este în creștere. În discuția avută pe marginea viitorului acestei rase în România, a afirmat că țara noastră dispune de condiții pedoclimatice extraordinare pentru creșterea vitelor Angus și că ar fi o șansă irosită să nu profităm și mai mult de acest avantaj. El mai spune că acest argument, coroborat cu tehnologia de exploatare simplă, cu costuri reduse față de cea pentru creșterea vacilor de lapte, a dus la dezvoltarea șeptelului de animale și la mărirea numărului de crescători care au aderat la asociație.

Astăzi Asociația Aberdeen Angus, prima din țară acreditată pentru COP la rasa Angus, are 470 de membri și, afirmă dl. Florea, tot mai mulți fermieri aleg să vină spre ea. Ca un răspuns față de deschiderea crescătorilor, asociația și-a stabilit obiective foarte clare prin care să vină în sprijinul lor. Un alt rol este acela de a ameliora și urmări progresul genetic al rasei în România. De altfel, asociația are planuri de a implementa împreună cu ANZ programul de ameliorare a efectivelor de bovine din rasa Angus. Promovarea constantă a avantajelor exploa­tării acestei rase și a caracteristicilor sale în rândul fermierilor români a fost una dintre țintele asociației. Un target care, deși a fost atins, va continua să facă parte din preocupările asociației.

Momentan însă principala direcție de acțiune a organizației este obținerea acreditării pentru conducerea Registrului Genealogic de rasă și realizarea controlului oficial al producției în vederea dezvoltării geneticii rasei Angus în România pentru a fi competitivi pe piață.

Asociația a depus în acest sens un dosar la Agenția Națională pentru Zootehnie prin care solicită dreptul de a conduce Registrul Genealogic pentru rasa Angus și se află în perioada de așteptare. De ce este atât de important pentru asociație realizarea acestui lucru? Pentru că, potrivit dlui Florea, programul de ameliorare al rasei Angus reprezintă principalul instrument de ameliorare genetică a raselor de bovine, ce are scopul de a îmbunătăţi performanţele animalelor. Registrul va avea trei secțiuni, și anume Registrul Genealogic de Tineret în care sunt înscrise toate animalele, femele şi masculi, Registrul Genealogic de Tauri în care sunt înscrişi taurii în conformitate cu cerinţele de admitere la această grupă, și Registrul Genealogic de Vaci în care sunt înscrise exemplarele în conformitate cu cerinţele de admitere la această grupă. Prin controlul oficial al producției se poate cunoaște potențialul productiv real al animalelor. Este foarte important să se cunoască acest potențial pentru că el stă la baza selecției în procesul de reproducție a celor mai valoroase exemplare. Datele obținute în urma realizării controlului oficial al producției – originea, conformația și constituția, dezvoltarea corporală, tipul productiv și aptitudinile pentru reproducție – sunt apoi folosite în bonitarea, clasarea, testarea performanțelor proprii și a descendenței și la stabilirea obiectivelor planului de ameliorare a rasei. Ulterior animalele valoroase sunt înscrise în Registrul Genealogic de elită. Concret, controlul oficial al producției la rasa Angus se face prin cântărirea animalelor în diferite etape de dezvoltare. Monitorizând evoluția greutății animalelor ne dăm seama dacă genetica este corespunzătoare și dacă animalele pot atinge potențialul rasei. Din aceste date se extrage esența, adică sporul mediu zilnic care ne spune cum se dezvoltă animalul și dacă întrunește caracteristicile de rasă. De la obținerea acreditării pentru controlul oficial al producției, echipa asociației a efectuat la peste 190 de membri mai mult de 12.000 de cântăriri și controale. După obținerea acreditării pentru conducerea Registrului Genealogic al Rasei asociația va imple­menta BREEDPLAN, un sistem modern de evaluare genetică pentru carnea de vită.

Laura ZMARANDA

Angus, o alegere care aduce satisfacţie

O singură persoană, două meserii făcute cu pasiune şi dăruire, o muncă care înseamnă nu doar dedicare şi satisfacţie, ci şi probleme, provocări pe care cu răbdare şi încredere omul harnic ştie să le rezolve. Oblezov Dumitru din comuna Moldoviţa Raşca este pădurarul care a avut ambiţia să înveţe o altă meserie, aceea de crescător de animale, şi are curajul să meargă pe noua tendinţă care începe să prindă contur în zona de nord a ţării – vaca de carne Angus. L-am găsit printre animale şi am vrut şi noi să vedem cum se descurcă.

– Am văzut că aveţi vaci rasa Angus. De când creşteţi animale şi ce v-a determinat să vă axaţi pe această rasă?

– Mă ocup de muţi ani de creşterea animalelor. În trecut am crescut metişi de Bălţată cu Angus şi Bălţată cu Charolaise, iar acum cresc doar Angus. Am luat această decizie după ce, vorbind cu doctorul Pachiţeanu şi vicepreşedintele Mihai Vlas de la Asociaţia Angus, am aflat mai multe despre această rasă. Dumnealor mi-au explicat că pe terenul pe care-l avem aici, mai sărăcăcios, s-ar preta rasa Angus, foarte rezistentă, care paşte orice şi valorifică bine păşunile montane.

– Când aţi adus primele animale şi ce efectiv aveţi acum?

– În octombrie 2013 am cumpărat 11 capete de Angus pur, 10 viţele şi un tăuraş. Pe lângă acestea mai am şi 28 de capete de metişi – Angus cu Hereford – metis F1 pe Bălţată şi F2 cu Hereford.

– Aşadar, aţi intrat în fenomenul genetic de-acum…

– Da, mi-a adus doctorul Pachiţeanu din America 15 doze de Hereford.

– Îndrăznesc să vă întreb, ce sunteţi de meserie?

– Pădurar.

– Şi faceţi în paralel ambele meserii?

– Da, se completează una pe cealaltă. Am şi ajutor în gospodărie – doi copii, ginerele. Fiului meu îi plac animalele, aşa că vrem să ne extindem, să facem o afacere de familie. Decât să plece în altă parte mai bine să ducă un trai decent aici, nu căpşunar slujind la alţii. „Fie pâinea cât de rea, tot mai bună-i în ţara mea.“

– Bine gândit. Aveţi suprafaţă de păşune suficientă care să vă satisfacă cerinţele?

– Am concesionat de la primărie o suprafaţă de 70 ha de păşune. Suntem trei în asociaţie şi avem împreună un efectiv de 70 de capete. Pe timpul iernatului coborâm şi avem fiecare suprafeţele necesare. Eu am 12 ha, iar restul mai cumpăr – siloz, una alta, ne descurcăm.

– Cum vă descurcaţi iarna cu furajele?

– Tot prin Asociaţia Angus Prod, care ne furnizează silozul şi tot ce e necesar, în afară de fân şi celelalte, pe care le am eu. Angus-ul şi chiar şi metişii valorifică bine grosierele. În urma lor nu rămâne nimic.

– De ce aţi ales bovina de carne şi nu aţi mers pe lapte?

– Am făcut această alegere deoarece la noi costurile pentru vaca de lapte sunt foarte mari. În această zonă nu putem cultiva porumb, lucernă, deci nu putem asigura concentratele necesare. Pe când la rasa de carne – cum e Angus – fânul şi apa sunt suficiente.

– Ce faceţi cu valorificarea, căci am înţeles că e o problemă.

– Da, ne-a fost mai uşor să le aducem, să investim, însă la capitolul valorificare vom vedea. Încă nu avem o soluţie, dar dl dr. Pachiţeanu e în căutarea ei şi am înţeles că are un proiect pentru abatorizare în Elveţia.

– Vă gândiţi să vindeţi direct carcasă sau produşi?

– După cum am gândit eu, dumnealor ar putea să facă o îngrăşătorie acolo, pentru că au furajele necesare, iar eu să le livrez viţei la înţărcare, de şase-şapte luni, toamna, când cobor de pe munte. Eu rămân cu mamele şi fac o nouă generaţie, iar dumnealor îngraşă viţeii şi-i valorifică.

– Da, e o soluţie, un lanţ de producţie benefic.

– Eu cred că este cea mai bună variantă, căci dacă investesc şi în furaje pentru îngrăşare costurile deja sunt destul de mari şi nu merită.

– Aşa este. Există, aşadar, un trend ascendent în ceea ce priveşte creşterea acestei rase de carne, Angus. Spuneaţi că sunt mulţi care vă vizitează.

– Da, ne vizitează şi vor să cumpere din produşii noştri. Bineînţeles, ne înţelegem cu oamenii la un preţ puţin mai mic, pentru că vrem să-i încurajăm. E o satisfacţie să vezi în comună câteva ferme cu 30-40 de capete – v-am spus cum e aici, la noi, cu pământul, nu se poate vorbi de ordinul sutelor. Dar câteva zeci de capete pot asigura unei familii un trai decent. Plus mulţumirea sufletească, pentru că ne place ceea ce facem.

– Până la urmă, preocuparea principală a oamenilor din zonă este creşterea animalelor…

– Asta este, dintotdeauna. Vii la serviciu, treci pe la ele şi te încarci cu energie pozitivă.

– Eu vă doresc succes şi să creaţi cât mai multe ferme.

Maria BOGDAN

Angus, o alternativă la rasa de lapte

În condiţiile în care din acest an preluarea laptelui de la micii producători va constitui o problemă în ceea ce priveşte normele de igienă şi calitatea acestuia, rasa Angus şi hibrizii acestei rase pot constitui o oportunitate de afacere pentru crescătorii de animale. Acesta a fost mesajul transmis crescătorilor de animale din mai multe judeţe ale ţării, participanţi la seminarul cu tema „Rasa Angus – oportunităţi de afacere“, desfăşurat în municipiul Fălticeni.

În fermele din Bucovina cresc peste 400 de vaci din rasa Angus

Întâlnirea organizată de Asociaţia Profesională Angus – Ro şi firma Vianco din Elveţia, la care au participat fermieri din aproape toate judeţele ţării, a început cu o vizită la două ferme care cresc vaci Angus din comunele Rîşca şi Baia.

În Bucovina cresc peste 400 de vaci din Rasa Angus, iar cele două ferme au fost alese pentru că ferma de la Rîşca este abia înfiinţată, iar cea de la Baia este în al patrulea an de producţie şi a livrat deja hibrizi.

Ferma, aflată la început, are un nucleu de 55 de capete de Angus pur certificate, cu pedigree, genetică Irlanda şi Cehia, iar când au fost aduse viţelele au avut vârste cuprinse între 10 şi 12 luni şi între 280-300 de kilograme. În plus, aceasta deţine 25 de hectare de pajişti, 15 hectare de teren arabil, hrana pentru perioada de iarnă fiind asigurată cu fân, paie, porumb siloz. La Rîşca sistemul de creştere, întreţinere şi stabulaţie este liber, fără grajduri sofisticate, doar cu copertine.

„Sunt la început cu această fermă, dar dacă îţi sunt dragi aceste animale le înveţi şi le faci pe toate din mers, nu trebuie să ai cine ştie ce experienţă. Deocamdată sunt juninci în faza de gestaţie, vrem să le înmulţim pentru că a cumpăra viţei Angus nu este prea rentabil, iar de anul viitor aşteptăm producţii mari“, ne-a declarat Elena Dincu, proprietara fermei de la Rîşca.

Unitatea de la Baia este una de reproducţie, având viţei livraţi în multe judeţe din ţară. Genetica celor aproape 100 de capete este de provenienţă Elveţia, Irlanda şi Cehia, sistemul de întreţinere a animalelor fiind liber în padocuri, copertine şi într-un grajd făcut înainte ca proprietarul fermei să ştie prea multe despre Angus.

„Animalele de reproducţie nu au nevoie de furajare excesivă cu nutreţuri concentrate, respectiv cereale, pentru că ele au tendinţa de a se îngrăşa foarte mult. Or activitatea de reproducţie nu necesită nutreţuri concentrate. Dacă nu suntem atenţi la furajare, pentru că această rasă de vaci mănâncă continuu, putem avea probleme cu fătările“, a precizat proprietarul fermei, Mihai Vlas.

Cea mai mare problemă, valorificarea cărnii

În cadrul întâlnirii de la Fălticeni, la care au fost alături de crescătorii de vaci Angus din toată ţara, specialişti din cadrul Direcţiei Agricole Suceava, Emilia Ciurescu – consilier în cadrul Agenţiei Naţionale pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie şi Ivo Wegmann – director Vianco (Elveţia), s-au purtat discuţii interesante despre producţia, creşterea vitelor din rasa Angus, valorificarea producţiei de carne, controlul producţiei şi registrul de rasă, toată lumea fiind de acord că viitorul constă în producţia extensivă de carne de vită pe păşune, mai ales pentru gospodăriile mici din zonele cu pajişti.

„Această rasă Angus poate constitui o alternativă pentru crescătorii de animale din întreaga ţară. În primul rând este rasa a căror caractere morfoproductive răspund cel mai bine cerinţelor fermierilor, începând cu faptul că este o rasă rustică, de păşune, care consumă fibroase, iarbă şi fân în perioada de iarnă, o rasă cu prolificitate foarte bună, ale cărei fătări sunt foarte uşoare, acesta fiind un aspect foarte important pentru fermieri. Are un spor foarte bun de creştere, o tehnologie foarte simplă şi, în final, o calitate a cărnii foarte bună. Practic este în topul calităţii cărnii de vită din lume“, a precizat dr. Vasile Pachiţanu, preşedinte Asociaţia Angus – Ro.

Fermierii sunt optimişti, dar investiţiile îi ţin pe loc

„Avem teren, avem intenţii serioase de dezvoltare, dar nu avem sprijin. Fără acces la credite, fără investiţii, fără acces la tehnologii noi, la utilaje performante, fără banii necesari să cumpărăm rase noi nu cred că reuşim să înfiinţăm o astfel de fermă. Rasa ar merge la munte, dar investiţia este mare şi 3-4 ani este fără profit“, ne-a spus un tânăr fermier din judeţul Suceava. Un alt fermier din Maramureş şi-a înfiinţat o fermă pe Măsura 121, dar „suntem cam pe pagubă cu vacile de lapte din cauza preţului obţinut de la colectări. Vrem să ne reprofilăm pe vaci de carne dar, din câte am văzut, desfacerea e marea problemă“.

„Ne-am axat pe creşterea bovinelor din rasa Angus din 2011. Problema pe care o întâmpinăm este piaţa de desfacere, pentru că nu am ajuns la un efectiv care să ne permită să onorăm un contract extern dintr-o singură fermă. Atunci ar trebui să ne asociem, să putem vinde în străinătate. Vânzarea la bucată la un abator în ţară nu este rentabilă. Aceste vaci trebuie valorificate la un preţ real, care să acopere cheltuielile. Nu poţi să primeşti acelaşi preţ pe carnea de Angus ca cel de la carnea de vită normală. Nu există termeni de comparaţie calitativi, randamentul este altul. Sper că încetul cu încetul ne vom pune pe picioare şi ne vom organiza“, a precizat Oana Ursulescu din Caransebeş.

Registrul genealogic şi controlul oficial al performanţelor producţiei de carne

Emilia Ciurescu, consilier în cadrul Agenţiei Naţionale pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie, a prezentat câteva elemente despre registrul genealogic şi controlul oficial al performanţelor producţiei de carne. Sunt elemente care fac referire la selecţia acestor animale, ameliorare şi selecţie.

„Cred că vin în ajutorul fermierilor pentru că acum este un Ordin de ministru prin care se acordă anumite ajutoare fermierilor care au animale înscrise în registrul genealogic. Înscrierea în Registrul genealogic pentru rasele speciale de carne este condusă de Agenţia Naţională şi nu presupune niciun cost. Trebuie doar fermierii să conştientizeze necesitatea atât a afilierii la acest registru cât şi a efectuării controlului oficial al performanţelor, pentru că există ajutoare de stat pentru ameliorare genetică şi controlul oficial al performanţelor. Se acordă 70% din valoarea serviciului, urmând ca fermierii să achite 30%. România are potenţial şi sunt convinsă că fermierii se vor orienta către această rasă. Problema nu este la fermieri, ci la piaţa de carne, dar cred că se va rezolva prin asociere“, a precizat Emilia Ciurescu.

Silviu BUCULEI

Secretul fermelor cu vaci de carne

A lăsat Facultatea de Medicină Veterinară pentru o afacere în zootehnie. A pornit cu vaci de lapte, dar profitul rezultat nu a justificat munca, după cum spune interlocutorul nostru, fermierul Cristian Chişmorie, aşa că s-a reprofilat cât a putut de repede. De 13 ani îşi dedică timpul şi energia fermei cu vaci de carne, care de data asta îi aduce profit. Producţia de viţei a fermei contribuie la balanţa de venituri a României obţinute din exporturi, pentru că totul pleacă în ţări precum Italia, Grecia, Germania. Aflaţi secretul fermei care aduce profit.

O afacere construită pe ştiinţă

Cristian Chişmorie, astăzi unul dintre fermierii de succes din vestul ţării şi preşedintele Asociaţiei Vaci de carne judeţul Arad a pornit pe drumul vieţii considerând că meseria de medic veterinar i s-ar potrivi, însă după 4 ani a lăsat în urmă cartea şi s-a îndreptat cu pragmatism spre domeniul zootehnic, pornind o fermă de vaci. Iniţial a cumpărat 20 de vaci de lapte rasa Holstein Frize de la un fost IAS care se desfiinţa în anul 2000. „Exista pe atunci un credit subvenţionat de stat de la CEC, dar nu am simţit chemarea către vacile de lapte şi atunci am trecut la rasele de carne, pe motiv că este mai puţin de lucru“, îşi aminteşte Cristian Chişmorie. În felul acesta şi-au făcut loc în ferma sa robustele animale din rasa Albastru Belgian şi Charolaise. „Am început cu Albastru Belgian. În perioada aceea am avut şi material genetic de la Semtest Craiova, care au adus un prim taur Charolaise – îl chema Gim, era ecornat genetic (fără coarne) – şi avem şi după 10 ani animale care au rămas cu acest caracter“, spune Chişmorie.

Astăzi ferma numără peste 300 de exemplare, multe aflate la a patra generaţie „pentru că am pus mult suflet în munca de ameliorare şi am făcut încrucişări de absorbţie cu material seminal de valoare“, adaugă fermierul. Adaug eu şi faptul că fermierul a accesat multe fonduri europene atât în agricultură, cât şi în zootehnie, dar şi datorită colaborării cu Semtest Craiova şi a consultanţei oferite de doctorul Mircea Bara, directorul tehnic al instituţiei şi un pasionat al geneticii animale. „Avem exemplare de excepţie, de înaltă valoare genetică. Am primit un tăuraş din rasa Albastru Belgian autorizat şi la ora actuală lucrează în piaţă, cu el se obţin metişi foarte buni. Câţiva tăuraşi au ajuns şi la Semtest Craiova, iar acum sunt producători de material seminal“, apreciază Chişmorie.

Vorbind de colaborare, trebuie spus că la cel mai mare târg agricol din vestul ţării, Agralim, i-am găsit pe cei doi tot împreună. Aveam în faţă doi oameni pasionaţi şi care au schimbat ceva în domeniul raselor de carne, după cum am aflat ulterior.

Rasele de carne ar putea salva micile ferme

Fermierul de la Arad a înţeles care este cheia succesului fermelor cu taurine din rase de carne – îngrăşarea tăuraşilor până la greutatea de 500-700 kg şi apoi livrarea lor către export. Acesta este secretul care aduce profit şi care ar putea salva multe ferme mici care astăzi deţin animale din rase mixte sau de lapte. Practic, fermierul nostru face încrucişări din rase locale, care sunt în general Bălţată Românească, folosind material seminal de la tauri de rasă Albastru Belgian şi Charolaise. Din păcate, în România cei mai mulţi crescători vând prea repede tăuraşii, la o greutate de 100-180 kg, când de fapt ar putea să-i ţină la îngrăşat, aşa cum o face Cristian Chişmorie. Avantajele sunt multiple. Sporul de îngrăşare la rasele de carne este de 1.300-1.800 g/zi, se valorifică mult mai bine furajele, forţa de muncă, iar preţul de vânzare a unui tăuraş la 3 luni este de 1.800 lei, faţă de 500-600 lei, cât se obţine pentru un taur din rase de lapte.

Singurul inconvenient este găsirea pieţei de desfacere. Exportul rămâne în acest moment varianta cea mai profitabilă, pentru faptul că la noi nu există încă o cultură pentru consumul de carne de vită de calitate. Consumatorii ştiu din bătrâni că fibra cărnii de vită este tare şi aţoasă, iar cei care abatorizează încă nu fac diferenţa la preţ între carnea provenită de la un animal din rasă de lapte şi unul din rasă de carne. Abia atunci când românii vor prinde gustul fibrei marmorate (cu inserţii de grăsime) a cărnii de vită de calitate crescătorii vor putea primi un preţ chiar şi de 200 lei/kg, faţă de 6 lei/kg cât primesc acum. Până atunci restaurantele de lux apelează la importuri, punând în farfuria românilor cu dare de mână carne adusă din Argentina sau Brazilia.

Mentalitatea oamenilor, în plină schimbare

În opinia doctorului Bara de la Semtest Craiova, important furnizor de material seminal din România, din anul 2003 şi până în prezent s-a făcut o schimbare majoră în mentalitatea oamenilor. „În toţi aceşti ani am reuşit să spargem un mit, că taurii de carne dau distocii (probleme la fătare). Am adus taurul Gim, despre care vorbea domnul Chişmurie, am demonstrat că fătările nu sunt grele şi am încurajat crescătorii să ţină astfel de animale. Apoi am adus un alt taur din rasa Albastru Belgian, care se numea Ivan, cunoscut în toată ţara de toţi operatorii de însămânţări şi lumea a prins curaj“, a declarat Mircea Bara, director Semtest Craiova. În opinia dumnealui, la ora actuală singurul lucru rentabil este să vinzi un tăuraş de Albastru Belgian. Dar spune că micii crescători ar trebui să se orienteze către mai multe rase şi în funcţie de ce îşi doreşte crescătorul să folosească rasa respectivă. „Dacă vrea să vândă tăuraşul la 3 luni să folosească Albastru Belgian, dacă vrea să facă o fermă bazată pe rase de carne atunci să meargă pe una dintre rasele Charolaise, Limausin sau Angus, dar în funcţie de solicitarea pieţei. Bine ar fi ca aceşti tăuraşi metişi să se producă în gospodăriile populaţiei în efective de până la 20-25 de capete“, recomandă Mircea Bara.

Aşadar, fermele de Holstein ar trebui să rămână consecvente pe rasa curată sau Bălţată Românească, iar marea masă a populaţiei, care nu poate valorifica bine laptele, ar putea găsi o soluţie în rasele de carne.

Spuneam că mentalitatea deja s-a schimbat faţă de începutul anilor 2000, iar acest lucru este confirmat de cifrele furnizate de unităţile care livrează material seminal. „Dacă în 2003 aveam 0,7% din numărul de doze difuzate în teritoriu, acum în anul 2013 am ajuns la 43%, ceea ce înseamnă un salt enorm“, a declarat Mircea Bara.

Patricia Alexandra POP

Bolile frecvente ale bovinelor de carne

Receptivitatea raselor de bovine de carne faţă de agenţii care produc bolile specifice acestor animale este similară cu cea a raselor de bovine de lapte, însă sensibilitatea este mai mică datorită timpului îndelungat petrecut în aer liber pe păşune şi producţiei mai mici de lapte.

Afecţiunile oftalmologice la bovinele de carne sunt destul de frecvente, în special la tineret, cu simptome de cheratită şi conjunctivită, în unele cazuri – prin afectarea văzului producând pagube mari, din cauza sacrificărilor de necesitate. Cauzele sunt infectocontagioase şi parazitare, cele mai frecvente fiind cele bacteriene. Factorii favorizanţi sunt aerul din grajd plin de amoniac şi praf, condiţiile de igienă necorespunzătoare, respectiv insectele care transmit boala şi lipsa vitaminei A. Ca tratament se recurge la administrarea de unguent sau picături oftalmice – Unguent oftalmic, Oculoforte şi la dezinfecţia periodică a grajdului cu Catiorom sau Decontaminol. Ca măsură de prevenţie se administrează Vitamina AD3E buvabilă în apa de băut timp de 5-7 zile.

Indigestia ruminală se produce cel mai frecvent prin schimbări bruşte de furaje, prin nutreţ cu stare fizică necorespunzătoare sau furajare necorespunzătoare din punct de vedere calitativ şi cantitativ.

Alcaloza ruminală este rezultatul greşelilor de furajare, prin administrarea bruscă (fără perioadă de „obişnuire“) de furaje bogate în proteine sau azot şi, respectiv de furaje sărace în glucide. Rezultatul este creşterea concentraţiei de amoniu în rumen, alcalinizarea conţinutului ruminal, cu afectarea activităţii prestomacelor.

Indigestia ruminală putridă este consecinţa administrării de apă sau furaje contaminate cu bacterii, adică foarte murdare, depozitate în condiţii improprii sau păşunat pe terenuri necorespunzătoare.

Acidoza ruminală este, de asemenea, consecinţa furajării defectuoase prin administrarea bruscă de nutreţuri bogate în glucide care fermentează uşor, instalându-se dismicrobismul ruminal şi formându-se în perioadă scurtă de timp cantităţi mari de acid lactic.

Meteorismul ruminal acut („balonare“) este rezultatul acumulării masive de gaze de fermentaţie în rumen şi reţea, conţinutul putând fi reprezentat de o spumozitate fină de fermentaţie – indigestie spumoasă, sau gaze fără spumozitate – indigestie gazoasă. Meteorismul ruminal acut este întotdeauna caz de urgenţă. Eliminarea gazelor din stomac se poate asigura prin consumul de furaje grosiere înainte de consumul nutreţurilor verzi, fragede, umede şi reci, mai cu seamă al leguminoaselor. În cazul apariţiei bolii la un animal pe păşune este obligatorie întreruperea păşunatului şi scoaterea animalelor din parcela respectivă, pentru a preveni consumul de furaje şi limitarea numărului de animale afectate.

Tratamentul este în funcţie de tipul indigestiei şi urmăreşte corectarea raţiei alimentare, administrarea orală de ruminative ca Rumigen, cu efect excitant asupra mucoasei ruminale, stimulând indirect rumegarea şi îmbunătăţind digestia; antibiotice: Oxitetraciclina, 1-3 administrări. De asemenea, se administrează ulei de parafină şi sulfat de magneziu.

Se foloseşte un tratament de susţinere cu: Hepatoprotect, Vitamina B1-B6, Perfuzol, Glucoză şi Multivitarom.

În cazuri grave, se recurge la sondaj bucoesofagian sau ruminocenteză şi la însămânţarea rumenului cu alt conţinut rumenal de la un animal sănătos.

Dr. Gabriela LOTREA
Medic veterinar
SC Romvac Company SA
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.13, 1-15 IULIE 2013

Abonează-te la acest feed RSS