Înainte de ’89, Ionel Constantin a cochetat cu agricultura și horticultura. Ulterior a încercat cu o microfermă de suine, la care a renunțat încă din anii ’90. Următoarea încercare a fost o fermă de vaci de lapte Holstein. Dar prețul mic de vânzare către procesatori și subvențiile destul de mici au făcut activitatea nerentabilă. Nu a stat pe gânduri… a vândut vacile și a înființat o stână de capre metiș… Apoi a luat o pauză de repoziționare și analiză. Problema forței de muncă îl face pe fermier să jongleze pe viitor între oi și capre sau poate să continue în sistem mixt. Și totul se petrece în localitatea natală Cotești din județul Vrancea.

A început aventura cu o fermă de capre

Ionel Constantin este născut în satul Budești, comuna Cotești, județul Vrancea, dar după terminarea școlii a plecat la Focșani. Până în anul 1990 a lucrat pe un post de strungar la ISEH Focșani, până când fabrica a luat foc și a fost disponibilizat. După un timp s-a privatizat, ocupându-se cu o activitate de comerț și având un stand în Hala Centrală a orașului. Între timp, se ocupa de agricultură, pomicultură și viticultură, aceasta fiind doar o ocupație secundară, pe lângă cea de comerț. Ulterior a încercat cu o microfermă de suine, la care a renunțat încă din anii ’90, când consumul intern de carne de porc era în scădere. Următorul pas a fost o fermă de vaci de lapte. Astfel, a început cu 20 de vaci Holstein, iar în doi ani a ajuns la un efectiv de 30 de vaci de lapte din aceeași rasă. Laptele era în mare parte vândut către marii procesatori, dar prețul mic de vânzare către aceștia și subvențiile destul de mici, corelate cu incapacitatea de a crește efectivul de animale, au făcut activitatea nerentabilă.

Pe fondul popularizării consumului de lapte de capră a decis să vândă vacile și să înființeze o stână de capre, mai ales că domnul Constantin a avut și în copilărie astfel de animale, care i-au fost dragi de atunci. „De altfel, el este un autodidact și avea deja un bagaj impresionant de informații despre beneficiile consumului acestui tip de lapte. Începutul a fost cu animale metiș, care au fost cumpărate în lot, ulterior prin selecție, dar și cu ajutorul achiziționării unui țap de rasă pură Saanen. A continuat însă să dețină și capre metiș, acestea având anumite avantaje. Ferma de capre a fost gândită ca un sistem integrat și tradițional de creștere. Astfel, pe timpul iernii ele erau aduse în ferma din sat, în stabulație, unde erau hrănite cu fân, lucernă, coceni de porumb și cereale, iar pe timpul verii erau duse la o stână de vară, pentru un păscut tradițional. Așadar animalele se mută tipic de două ori pe an, în primăvară în zona montană, iar în perioada vară-toamnă către șes pe terenuri private sau concesionate“, ne spune Dan Cozma, consultantul proiectului Stâna Dintre Vii.

Distribuție direct de la ferma din sat

Dan adaugă că nu poate estima un cost concret al investiției deoarece nu a fost începută de la zero. „Partea de furajare era în mare parte făcută din timpul fermei anterioare, iar utilajele pentru îngrijirea părții vegetale erau deja deținute. În plus, terenurile erau în proprietate, la fel și locația de iarnă, iar o parte din terenurile pentru furaje sunt ale rudelor și nu percep arendă“, specifică Dan Cozma.

Distribuția produselor de la Stâna Dintre Vii se făcea în mai multe puncte, în funcție de produs. „Carnea se distribuia în mare parte direct de la ferma din sat, unde se sacrificau animalele. În perioada Paștelui se făcea în spațiul amenajat din cadrul pieței Moldova din Focșani, dar și prin livrări la domiciliu, pe comandă. Produsele lactate erau distribuite inițial și prin livrări la puncte fixe, ulterior, pentru că forța de muncă lipsea, nu se mai reușea respectarea unui program de livrare. În încercarea de a găsi venituri cât mai variante, am avut norocul să identificăm un cumpărător din Germania pentru coarnele de la țapi, pe care le folosea în artizanat. Din păcate pentru piei, în formă brută nu a fost găsit un cumpărător stabil“, mai adaugă acesta.

Ciobanii, pe cale de dispariție

Momentan cei doi sunt într-o perioadă de repoziționare și analiză, după ce în ultimii trei ani au avut o mare problemă cu identificarea forței de muncă. „Concret, nu reușim să mai găsim ciobani și, chiar dacă angajăm persoane fără experiență în oierit, tot avem probleme cu păstrarea lor. Totodată, pe piața produselor de lactate nu există o reglementare și verificare a producătorilor, astfel ne-am regăsit în situația în care concurăm cu intermediarii ce vindeau lactate contrafăcute drept produse 100% naturale de capră. Acest lucru ne forța să vindem sub prețul de producție, pe noi cei care cu adevărat vindeam produse din lapte de capră. Din cauza că forța de muncă lipsește, am redimensionat ferma la un număr de 60 de animale, ce pot fi ținute la stabulație și nu necesită decât o singură persoană pentru a fi îngrijite. În plus, facem trecerea de la capre la oi pentru că mieii au un preț mai bun și ajung să cântărească mai mult în perioada Paștelui Ortodox.

O altă problemă este concesionarea pășunilor de către primării, astfel ajungând să nu avem unde paște animalele deoarece a trebuit să arendăm terenul. Pe viitor încercăm să automatizăm cât mai mult și să fim mai puțin dependenți de forța de muncă umană. Încă jonglăm între oi și capre, dar, cel mai probabil, vom continua în sistem mixt. Acum efectiv am scăzut drastic numărul de animale, am renunțat la tot ce înseamnă promovare și vânzare în piețe și încercăm să reanalizăm piața, costurile și posibilitățiile de dezvoltare. Celor care doresc să se apuce de o astfel de fermă le sugerez să investească într-o automatizare cât mai completă posibil deoarece forța de muncă lipsește și există costuri foarte mari, dar și să încerce să se poziționeze pe o piață de nișă și, totodată, să aibă un contact strâns cu ceilalți producători și asociațiile de profil“, a încheiat Dan Cozma.

Beatrice Alexandra MODIGA

Petrilă Dorel are 46 ani și este din satul Toporăști, comuna Pungești, județul Vaslui. De profesie este tehnician veterinar și inginer agronom, iar în prezent predă la un liceu tehnologic din localitate. Acesta, prin asociere cu mai mulți fermieri (în urmă cu 5 ani au început cu 1-2 capre de fiecare asociat în parte), a ajuns în acest moment la un efectiv de 300 de capre metiș. La ora actuală, acesta face ameliorare cu țapi din rasa Sannen, o rasă mixtă cu infuzie de sânge nobil.

Din necesitate pentru… caprine

– Cum v-a venit ideea să vă faceți o stână de capre?

– Din necesitate la acea vreme, am cumpărat două capre să am lapte pentru copii. Am început să le îndrăgesc și eu, veterinar fiind; pe lângă faptul că sunt și inginer agronom, am știut beneficiile aduse de capre și am început să mă dezvolt în acest domeniu, atât de solicitant și frumos în același timp.

– De unde pasiunea aceasta pentru zootehnie, de ați mers atât de departe?

– Copil de țăran, născut și crescut la țară, cu animale-n curte și mai apoi studiind pentru a deveni veterinar, am început inevitabil să-mi placă acest domeniu, respectiv acest stil de viață... știu că tata a reușit să ne țină la școală, pe mine și pe frații mei, cu ajutorul animalelor. Am bine întipărite în minte, cum ne povestea tata, tot felul de întâmplări de când era el copil și mergea bunicul lui la „jidan“ să împrumute bani, iar prima întrebare a jidanului era: „ Ai bălegar în curte?“. Dacă zicea „da“, primea bani împrumut, dacă răspunsul era „nu“, nu dădea jidanul bani, că zicea că „n-ai să-i dai înapoi“. Deci, animalele au fost dintotdeauna o garanție, o bază materială. De altfel, erai om gospodar dacă aveai animale. Vorba străbunilor – „cu animale scoți sărăcia din ogradă“ este valabilă și-n ziua de azi.

„Propriul meu stăpân“

– Care este povestea dvs.? Cât de greu v-a fost să evoluați?

– Nu pot spune că mi-a fost greu, deoarece am făcut ceea ce mi-a plăcut. Am ales să fac ceva în țară decât să aleg „calea pribegiei“, adică să merg în străinătate să muncesc pentru alții. Mi-am zis că mai bine muncesc pentru mine, fiindu-mi „propriul meu stăpân“. Totodată, am ales să dorm liniștit în patul meu, lângă nevastă și copii.

– Ce efective de capre și ce planuri de viitor aveți?

– Superstiție ca-n orice domeniu, numărul niciodată nu se spune, dar vă zic că sunt în jur de 300 de capre. Anul acesta am de gând să mă extind deoarece nu m-am gândit să mă plafonez la un număr anume, mai ales că am luat o anumită porțiune de teren în arendă. Anul trecut am înființat 12 ha cu lucernă, iar anul acesta doresc să însămânțez 15 ha cu ovăz pentru cosit și balotat. Totodată, mai însămânțez și 7-8 ha cu porumb. În ultima perioadă am achiziționat o moară, iar pe viitor doresc să achiziționez un tanc de răcire a laptelui de 1.000 l și 4 aparate de muls, pentru a-mi ușura munca.

– Procesare faceți? În ce constă modul de pre­gătire a laptelui de capră în ferma dvs.?

– Nu fac procesare… deocamdată! Dacă o să găsesc înțelegere și la ceilalți fermieri o să ne gândim pentru viitor să deschidem o linie de procesare tot cu fonduri europene, să vedem cum o să facem să închidem „cercul“ de producție, procesare și desfacere.

– Dar modul de distribuire a acestuia?

– Am avut contract cu un procesator care venea la două zile și prelua laptele, care era ținut într-un tanc de răcire închiriat, dar „a căzut business-ul“. Anul acesta o să fac eforturi să-mi achiziționez un tanc propriu.

– Cu câte persoane v-ați asociat și cum vă descurcați în acest moment?

– Suntem 4 persoane în sat care am pus laptele în comun și am livrat la același procesator. De asemenea, încurajăm cât putem mai mulți fermieri pentru a ne asocia, fiind conștienți de faptul că avem numai de câștigat.

Gestația și fătarea caprelor – priorități

– În sezonul rece au loc gestația și fătarea caprelor. Cum vă ocupați de acestea?

– Fiind o afacere de familie, atât eu, copiii, cât și nevasta am ajuns să fim toți specializați. Astfel, suntem mereu între ele, aproape că le știm pe fiecare-n parte.

– Ce alimentație folosiți în această perioadă rece?

– Am avut în jur de 5.000 de baloți lucernă, 10 tone porumb boabe, 1.000 baloți fân de coastă de bună calitate. Celor care fată le separ și le dau și câte 1 kg de boabe porumb/zi, 30 baloți de lucernă a câte 30 kg balotul și 10 baloți de fân.

– Cum vedeți problemele care există privind modul de procesare și de valorificare a laptelui de capră?

– Problema este că există procesatori puțini pe piața din zona Moldovei, dar și prețuri mici pe litru de lapte, respectiv de 1,65 lei. Consider că și noi, fermierii, suntem vinovați că nu ne asociem deoarece altfel am negocia prețul pe o cantitate mare de lapte. De altfel, munca cea mai grea este cea cu omul deoarece este greu în a-l convinge că împreună, uniți, vom fi mult mai productivi și eficienți.

– Ce soluții sugerați?

– Interesantă întrebare, cui să-i sugerez soluții? Intervine cineva să influențeze prețul? Nimeni… Eu vând cu 1,65 lei/litru, ca să se înțeleagă…, iar în supermarket este 7 lei/litrul, trageți dvs. concluziile! Cum spuneam, asocierea și investirea în procesare sunt soluții eficiente!

Beatrice Alexandra Modiga