reclama youtube lumeasatuluitv
update 13 Nov 2019

Sorgul, soluţie nutriţională alternativă în hrana puilor de carne

Sorgul (Sorghum bicolor L. Moench) ocupă locul 5 în lume ca nivel al producției, după grâu, porumb, orez şi orz (https://www.feedipedia.org). Suprafaţa cultivată cu sorg în Uniunea Europeană este cuprinsă între 120.000-160.000 ha, principalii cultivatori fiind Franţa şi Italia (Eurostat, 2018).

În ultimii ani, în România cultura sorgului a luat amploare datorită adaptabilității la zonele semiaride, la soluri cu fertilitate redusă, a rezistenței la secetă și a cheltuielilor de producție reduse comparativ cu cultura porumbului. În România, producția medie de sorg în perioada 2013-2017 a fost de 42.358 tone, iar în anul 2017 producţia de sorg înregistrată a fost de 54.280 tone (FAOSTAT, 2019).

Cercetările în domeniul producerii plantelor au evoluat în crearea unor noi varietăți de sorg ce reprezintă o sursă excelentă de proteine și energie pentru păsări și valoare nutritivă asemănătoare în proporție de 95% cu cea a porumbului. Un avantaj foarte important este acela că sorgul prezintă risc redus de contaminare cu micotoxine comparativ cu porumbul.

În plus, noile soiuri create, indiferent de culoare (albă sau roșie), au un conținut redus de tanini (sub 0,2%), fiind numite varietăți low-tanin. Taninii sunt factori antinutriționali ce interferează în metabolismul și absorbția nutrienților, reducerea conținutului în tanini având ca efect îmbunătățirea digestibilității nutrienților. Culoarea boabelor de sorg nu mai este considerată un criteriu al calității referitor la conținutul în tanini. Până nu de mult, culoarea albă era asociată conținutului redus în tanini, iar culoarea roșie conținutului ridicat în tanini.

Boabele de sorg conțin cantități reduse de pigmenți xantofili necesari în pigmentarea gălbenușului de ou sau a pielii la puii de carne. Utilizarea sorgului în hrana găinilor ouătoare necesită suplimentarea cu pigmenți naturali (ulei de gălbenele, drojdii etc.), sau sintetici pentru obținerea unei colorații intense a gălbenușului. În cazul în care consumatorii de carne de pui preferă o carcasă de culoare mai deschisă, utilizarea sorgului în hrana puilor de carne poate reprezenta o strategie de marketing pentru a reduce pigmentarea carcasei.

La INCDBNA-Balotești cercetările cu aplicabilitate în domeniul nutriţiei animale efectuate în ultimii ani au fost orientate spre găsirea unor alternative furajere la cele clasice urmărind diversificarea gamei de materii prime furajere prin utilizarea eficientă a unor resurse locale.

Analiza chimică detaliată efectuată în cadrul institutului nostru a confirmat faptul că sorgul alb are un potențial nutrițional valoros prin conținutul proteic (9,91%), cu valoare biologică ridicată datorită profilului în aminoacizi esențiali (0,266% lizină, 0,280% metionină + cistină, 0,357% treonină, 0,367% arginină) și valoare energetică comparabilă cu cea a porumbului (3.207 kcal/kg energie metabolizabilă).

În urma experimentelor efectuate privind utilizarea sorgului alb în hrana puilor de carne recomandăm includerea acestuia în proporție de 27-33%, în funcție de faza de creștere, substituind parțial (50%) porumbul, cu efecte pozitive asupra performanțelor de producție, a indicilor de calitate ai carcasei și a compoziției cărnii de pui.

Utilizarea sorgului alb nu are efecte adverse asupra unor indicatori importanţi ai stării de sănătate precum profilul biochimic sanguin şi asupra dezvoltării gastro-intestinale. În același timp, sorgul îmbunătățește microflora intestinală prin creșterea populațiilor benefice de Lactobacillus spp., posibil datorită compușilor bioactivi din componența sorgului ce au influență benefică asupra stării de sănătate.

În concluzie, sorgul reprezintă o alternativă viabilă de înlocuire parțială a porumbului în hrana puilor de carne, în special în contextul actual al schimbărilor climatice și a variaţiei disponibilității sursei majore energetice în industria avicolă.

Acest studiu a fost finanţat de Ministerul Cercetării şi Inovării prin Programul Nucleu [PN 16410105] şi Programul 1. Dezvoltarea sistemului național de cercetare-dezvoltare, Subprogram 1.2. Performanță instituțională – Proiecte de finanțare a excelenței în CDI, Contract nr. 17 PFE/ 17.10.2018.

Anca GHEORGHE, Mihaela HĂBEANU, Nicoleta LEFTER

Sorgul - o provocare, dar și o soluție pentru fermierii români

Modificările climatice au devenit o realitate. Vrem sau nu, a devenit necesar să ne adaptăm lor. Acest lucru este valabil și pentru culturile practicate pe la noi. Tot mai des verile sunt caracterizate de episoade de secetă prelungită, asociate cu arșiță și temperaturi deosebit de ridicate. În asemenea condiții, culturile tradiționale, să le spunem, nu pot da producții prea mari. Soluția o constituie introducerea în cultură a unor soiuri și hibrizi noi și, de ce nu, a unor culturi noi. Despre o cultură nu tocmai nouă, dar mai puțin răspândită în România, vorbim în continuare: sorgul.

Europa nu-și produce nici 20% din consum

Dacă ar fi să ne luăm după statistici, sorgul este a cincea cereală cultivată din lume, după porumb, grâu, orez și orz. Originar din Africa de Est (Sudan și Etiopia), a ajuns să fie cultivat în întreaga lume. Începând din anul 2000 suprafața alocată acestei culturi s-a stabilizat, ajungând să reprezinte cam 3% din totalul ocupat de culturile de cereale. Cel mai mare cultivator de sorg este SUA, dar suprafețe importante sunt însămânțate în fiecare an și în Australia și Argentina.

Cel mai mare consumator, la nivel mondial, este China. Cea mai mare parte din producția de sorg este folosită pentru furajarea animalelor, în special a păsărilor și a porcilor. Sorgul, prin structura sa, are, așa cum vom arăta în cele ce urmează, proprietăți nutritive superioare chiar și porumbului! O altă parte a producției este destinată consumului uman și unor utilizări industriale.

În Uniunea Europeană, cele mai importante țări cultivatoare sunt Franța și Italia. România, care este al treilea cultivator european de soia, are cam 10% din terenurile cultivate cu sorg. Este urmată de Spania, Ungaria și Bulgaria.

Cel mai mare consumator de sorg din UE este, de departe, Spania. În ultimii doi ani, consumul său s-a dublat. Numai anul trecut au fost achiziționate peste 400.000 tone de boabe de sorg. Marea majoritate a provenit din SUA, căci oferta intracomunitară nu a putut să acopere nici măcar o cincime din cerințele spaniolilor. Să mai spunem că până la 70% din hrana gustoșilor porci spanioli este preparată din sorg!

Opțiuni multiple, în funcție de necesități

Există o paletă destul de largă de hibrizi de sorg, dar, la ora actuală, sunt utilizate mai ales patru dintre ele. Cea mai înaltă, care poate ajunge până la 2,5-3 m înălțime, este sorgul furajer. O altă varietate, mai joasă – până la doi metri – este sorgul „dublu uz“, ale cărui boabe se pot folosi atât pentru consumul uman, cât și pentru furaj. Sorgul pitic, care ajunge la cca. 1,5 m, produce boabe de foarte bună calitate. Sorgul furajer cu boabe, foarte înalt și el, produce atât boabe, cât și masă verde din belșug.

Față de alte culturi, sorgul necesită puține inputuri. În general s-a dovedit a fi rezistent la boli și dăunători, astfel încât nu dă prea multă bătaie de cap fermierilor. Un avantaj este și acela că nu necesită utilaje speciale pentru cultivare. Dar, fără nicio îndoială, cel mai mare avantaj îl reprezintă rezistența sa la secetă și arșiță. Acolo unde alte culturi supraviețuiesc cu greu, sorgul crește foarte bine.

Tehnologie simplă și flexibilă

În ceea ce privește tehnologia de cultură, aceasta este una simplă, așa cum deja am spus. La semănat solul trebuie sa fie fin. Semănatul se face atunci când temperatura a ajuns să fie în mod constant de minimum 10-12°C. Distanța între rânduri poate fi cuprinsă între 30 și 80 cm, cea optimă fiind între 50 și 60 cm, în funcție de soiul ales.

În privința fertilizării, și aici lucrurile sunt simple: sorgul are nevoie de puțin fosfor si potasiu. Cât despre azot, cantitatea necesară este cuprinsă între 100 și 140 kg/ha, similară cu a altor culturi de la noi.

Unul dintre punctele cheie în reușita culturii de sorg îl reprezintă o erbicidare corespunzătoare. Aceasta se face în perioada cuprinsă între semănat și răsărit și/sau până la stadiul de 3-4 frunze.

Recoltare se face când bobul de sorg este copt. Chiar dacă planta este încă verde, pentru recoltare nu trebuie așteptată uscarea plantei. Umiditatea de păstrare a sorgului trebuie să fie de maximum 15%.

Un alt avantaj al sorgului este și acela că se pretează pentru cultura dublă. Soiurile precoce au un ciclu foarte scurt (de cca 90 de zile) care, în multe cazuri, poate fi utilizat în cultura dublă (de exemplu, după recoltarea orzului de toamnă).

De fapt, din multe puncte de vedere, tehnologia este asemănătoare celei de la porumb, plantă cu care, de altfel, sorgul seamănă destul de mult și la aspect. Pentru nespecialiști, diferențele încep să devină vizibile abia la maturitate, când se pot observa absența știuleților la sorg și prezența spicelor cu boabe în vârf.

Performanță energetică și cerere mult peste ofertă

Sorgul are o compoziție chimică asemănătoare cu cea a porumbului, dar cu un nivel de proteine mai ridicat. Pentru păsări este considerat a fi cereala cea mai energetică. Valoarea sa energetică se ridică la peste 3.750 – 3.820 kcal/kg SU, față de porumb, care atinge în jur de 3.725.

Un alt avantaj al sorgului îl reprezintă absența micotoxinelor. Anumite varietăți de sorg se disting și prin prezența în compoziție a unor coloranți, care se transmit cărnii animalelor și gălbenușului de ou. De aceea, sunt ferme care solicită în mod special asemenea boabe de sorg

În alimentația umană sorgul se distinge prin lipsa glutenului. Astfel devine o soluție pentru diversificarea hranei celor suferinzi de boala celiacă, tot mai numeroși în ultimii ani. Făina de sorg este bogată în proteine, în fibre, antioxidanți și fier. Este folosită pentru producerea de pâine, biscuiți, prăjituri sau alte produse de patiserie. Mai nou, s-au produs și floricele de sorg... Pastele din sorg au devenit un produs relativ obișnuit în Italia și Spania. De asemenea, din sorg se produc și băuturi alcoolice. Baijiu este un tip de rachiu tradițional în China, având la origine sorgul. În Spania, mărcile de bere „Ô de mila“ și „La gaia“ folosesc, în loc de orz, sorgul ca ingredient.

În România, așa cum spuneam, există culturi deja de mai mulți ani. Din păcate, producția, care se ridică la 6-7 tone boabe/ha, nu acoperă nici măcar necesarul intern. Dl Ionel Anghel, directorul general al Combavipor Galați, ne-a declarat: „Suntem unul dintre cei mai mari producători din țară de mălai și nutrețuri combinate. Realizăm tot felul de rețete, atât pentru industria alimentară, cât și pentru zootehnie. Ne-am dorit în toamna trecută 2.000 de tone de sorg boabe. Nu am avut de unde să le procurăm. Suntem în continuare deschiși să achiziționăm sorg, dar, deocamdată, nu avem oferte!“

Alexandru GRIGORIEV

Sorgul și beneficiile sale în hrana purceilor înțărcați

Utilizarea de materii prime vegetale alternative la cele clasice în furajarea animalelor de fermă capătă o importanță deosebită din cel puțin trei motive:

  1. din punct de vedere economic, accentele fiind puse în special pe utilizarea subproduselor al căror preț este mult mai scăzut, iar calitățile nutriționale nu sunt de neglijat;
  2. dezvoltarea industriei producătoare de biocombustibil, deșeurile rămase putând fi direcționate către sectorul de creștere a animalelor;
  3. nu în ultimul rând, schimbările climatice și consecințele acestora asupra biodiversității. Astfel, cereale clasice precum porumbul și/sau grâul sunt mai puțin tolerante față de secetă.

Sorgul boabe reprezintă o opțiune cu importanță în creștere pentru sectorul zootehnic. O serie de argumente întăresc această afirmație: sorgul este o cereală care necesită mai puțină apă sau substanțe fertilizante comparativ cu alte cereale; este o materie primă vegetală larg răspândită pe glob, ocupând locul cinci în lume după grâu, orez, porumb și orz (Thorabi&Khaksar, 2016, https://www.feedipedia.org). În anii secetoși, sorgul este o alternativă valoroasă pentru porumb atât sub aspect nutrițional, valoarea nutritivă a celor două cereale fiind apropiată, dar și din punct de vedere economic, în ultimii ani fiind mult mai ieftin. Awika&Rooney (2004) au evidențiat conținutul sorgului în diferiți fitoconstituienți incluzând tanini, fenoli, fitosteroli care au influență benefică asupra stării de sănătate. Există mai mult de 30 specii de sorg, dintre care una este dirijată spre consumul uman, iar restul spre consumul animalelor. Datorită conținutului redus în tanini al varietăților moderne (0,5-1%), sorgul poate fi folosit ca cereală unică în hrana animalelor (Mavromicalis, 2014).

Pentru purcei în criza de înțărcare, utilizarea sorgului ca substituent al unei părți din porumb reprezintă o opțiune viabilă datorită implicațiilor pe care le presupune. La INCDBNA Balotești s-a testat influența unui nivel de 20% sorg alb asupra performanțelor și stării de sănătate a purceilor după înțărcare. De managementul din această perioadă critică și modul cum este formulată hrana depinde dezvoltarea ulterioară a sectorului. Hrana este unul dintre factorii care pot genera dezechilibre urmate de efecte negative asupra sănătății. Pentru includerea în hrană a sorgului trebuie luate în considerare câteva aspecte esențiale: conținutul de fibră, echipamentul ezimatic incomplet al purceilor și, nu în ultimul rând, valoarea nutritivă a sorgului comparativ cu cea a resursei clasice, respectiv porumbul.

În studiul nostru finanțat de MADR prin proiect sectorial ADER 6.1.1, am evaluat influența sorgului asupra unor parametri productivi (greutate, spor mediu zilnic, consum de hrană și consum specific) și plasmatici (colesterol, trigliceride, cortizol, lipaze). În egală măsură, zilnic au fost înregistrate enteritele folosindu-se în acest scop un sistem de punctare de la 1 la 3 în funcție de agresivitate. Sorgul a înlocuit 31% din porumb. Greutatea medie inițială a purceilor a fost de 7 kg, iar după 21 de zile s-a ajuns la o greutate de ~11,5 kg. Sporul mediu zilnic a fost îmbunătățit cu 7,49%, ceea ce confirmă o parte din studiile de referință din literatură. Consumul specific s-a redus cu 10%. Adaosul în hrană a sorgului la un nivel de 20% a contribuit, de asemenea, la reducerea cu 21,25% a colesterolui din ser, fapt ce poate fi explicat prin conținutul în biocompuși activi al sorgului. Influență nesemnificativă s-a înregistrat asupra lipazei, cortizolului și trigliceridelor din ser. Frecvența cazurilor cu enterită a fost conform așteptărilor mai mică în cazul purceilor hrăniți cu sorg, fără a fi semnalate cazuri cu gradul 3 (agresivitate mărită), spre deosebire de purceii în cara hrana a avut inclus porumb, la care au fost înregistrate cazuri cu gradul 3 enterită. Rezultatele obținute confirmă faptul că sorgul redevine o alternativă cu potențial valoros pentru purcei.

Mihaela Hăbeanu

SORGUL - cereală alternativă cu potențial nutrițional remarcabil în hrana puilor de carne

Sorgul (Sorghum bicolor L. Moench) ocupă locul 5 în lume ca nivel al producției. În ultimii ani, cultura sorgului a luat amploare și în România datorită adaptabilității la zonele semiaride, la soluri cu fertilitate redusă, a rezistenței la secetă (fiind supranumit „Cămila vegetală“) și a cheltuielilor de producție reduse comparativ cu cultura porumbului. Conform FAOSTAT, în România suprafaţa cultivată şi producția de sorg obținută, în perioada 2010-2014, a înregistrat o creștere semnificativă (fig. 1).

grafic 1

Fig. 1. Suprafaţa cultivată (ha) şi producția de sorg (t); Sursa: FAOSTAT

Cercetările în domeniul producerii plantelor au evoluat în crearea unor noi varietăți de sorg ce reprezintă o sursă excelentă de proteine și energie pentru păsări și valoare nutritivă asemănătoare în proporție de 95% cu cea a porumbului. Un avantaj foarte important este acela că sorgul prezintă risc redus de contaminare cu micotoxine comparativ cu porumbul.

În plus, noile soiuri create, indiferent de culoare (albă sau roșie), au un conținut redus de tanini (sub 0,2%) fiind numite varietăți low-tanin. Taninii sunt factori antinutriționali ce interferează în metabolismul și absorbția nutrienților, reducerea conținutului în tanini având ca efect îmbunătățirea digestibilității nutrienților. Culoarea boabelor de sorg nu mai este considerată un criteriu al calității referitor la conținutul în tanini. Până nu de mult, culoarea albă era asociată conținutului redus în tanini, iar culoarea roșie conținutului ridicat în tanini.

pui gainaBoabele de sorg conțin cantități reduse de pigmenți xantofili necesari în pigmentarea gălbenușului de ou sau a pielii la puii de carne. Utilizarea sorgului în hrana găinilor ouătoare necesită suplimentarea cu pigmenți naturali (ulei de gălbenele, drojdii, DDGs de porumb, etc.), sau sintetici pentru obținerea unei colorații intense a gălbenușului. În cazul în care consumatorii de carne de pui preferă o carcasă de culoare mai deschisă, utilizarea sorgului în hrana puilor de carne poate reprezenta o strategie de marketing pentru a reduce pigmentarea carcasei.

La INCDBNA-Balotești cercetările aplicative în domeniul nutriţiei animale efectuate în ultimii ani au fost orientate spre găsirea unor alternative furajere la cele clasice urmărind diversificarea gamei de materii prime furajere prin utilizarea eficientă a unor resurse locale.

Analiza chimică detaliată efectuată în cadrul institutului nostru a confirmat faptul că sorgul alb are un potențial nutrițional valoros prin conținutul proteic (9,91%), cu valoare biologică ridicată datorită profilului în aminoacizi esențiali (0,266% lizină, 0,280% metionină + cistină, 0,357% treonină, 0,367% arginină) și valoare energetică comparabilă cu cea a porum­bului (3207 kcal/kg energie metabolizabilă).

În urma experimentelor efectuate privind utilizarea sorgului alb în hrana puilor de carne recomandăm includerea acestuia în proporție de 27-33%, în funcție de faza de creștere, substituind parțial porumbul, cu efecte pozitive asupra performanțelor de producție, a indicilor de calitate ai carcasei și a compoziției cărnii de pui. Totodată, utilizarea sorgului alb în hrana puilor de carne nu are efecte negative asupra profilului metabolic sanguin, a dezvoltării tractusului gastro-intestinal sau a compoziției microbiologice intestinale, ca indicatori ai stării de sănătate.

Anca Gheorghe

Sorgul - ghid de cultură

Modificările climatice, indiferent că ne place sau nu, au devenit o realitate. În fiecare an fermierii se confruntă tot mai mult cu efectele lor. În fața acestei realități, specialiștii caută noi soluții pentru a permite agricultorilor să desfășoare în continuare o activitate profitabilă. În condițiile din România, una dintre soluții este și includerea în planul de culturi a sorgului.

De ce sorg?

Sorgul nu este o noutate în România. Deși pe suprafețe foarte reduse, el este cultivat de mai bine de 50 de ani în țara noastră, principala sa utilizare fiind aceea de materie primă pentru mături, dar a fost folosit și ca furaj.

În lume este cultivat pe arii extinse în India, China, SUA, Argentina și unele țări din Africa. În ultima perioadă, întrebuințările sale s-au înmulțit. Boabele au o largă întrebuințare în alimentația taurinelor la îngrășat, dar și a păsărilor. Valoarea lor nutritivă este apropiată de cea a porumbului. De asemenea, boabele sunt folosite și ca materie primă pentru obținerea alcoolului. Tot din boabe de sorg se obține amidon, zahăr, oțet, bere, dar și biocombustibil.

În unele zone din Asia și Africa sunt folosite și pentru hrana umană. De altfel, pentru cei care nu tolerează glutenul, sorgul este un bun substituent pentru făina de grâu. Datorită acestei însușiri, cererea de boabe de sorg din industria alimentară a crescut foarte mult.

O altă utilizare a sorgului este și aceea de nutreț de volum. Pentru mături, este folosit din ce în ce mai puțin, în schimb din paiele sale se realizează, în unele zone, împletituri tradiționale, cu diferite destinații.

Ca urmare a diferitelor utilizări, în ultimii ani au fost creați și numeroși hibrizi de sorg, de talie mică (până la 100 cm. înălțime), cu boabe care se desprind ușor și cu productivități mai mari cu 20-30% față de vechile soiuri.

Acolo unde porumbul nu poate crește

sorg cultura

Sorgul manifestă o foarte bună toleranță la secetă și pretenții moderate față de climă și sol. Practic, în condițiile considerate optime pentru sorg, porumbul nu se poate dezvolta. De aceea, sorgul poate fi o bună oportunitate pentru zonele de câmpie, cu un sol mai sărac, afectate de arșiță și secetă.

Dată fiind originea sa, din țările calde, sorgul are cerințe mari față de căldură. Temperatura minimă de germinație este de 10°C, în timp ce temperatura optimă urcă la 25-32°C, în funcție de soi.

În cazul în care durata zilei-lumină depășește zece ore, așa cum este cazul în zona României, soiurile tardive înfloresc odată cu cele timpurii, ceea ce este un avantaj notabil.

În ceea ce privește umiditatea, sorgul nu este o plantă pretențioasă, fiind foarte rezistent la secetă. Are nevoie de apă doar în prima parte a perioadei de vegetație, până la apariția panicului. După aceea, suportă foarte bine perioadele secetoase.

Pe solurile nisipoase, pe sărături, în zonele secetoase, acolo unde porumbul dă rezultate slabe, sorgul poate fi o soluție de succes.

Pregătirea terenului și semănatul

Ca la orice cultură agricolă care se înființează primăvara, terenul se ară din toamnă. Dacă înființarea culturii se face după o plantă premergătoare, atunci arătura se face imediat după eliberarea terenului. În situațiile în care arătura nu este posibilă din cauza lipsei de umiditate din sol, se va efectua doar o lucrare cu grapa cu discuri, pentru spargerea crustei, apoi, imediat ce condițiile permit, se va face însămânțarea. Adâncimea arăturii este de 22-24 cm pe solurile normale și de 16-20 cm pe solurile nisipoase sau sărăturate.

Sorgul nu este sensibil la plantele premergătoare, realizând producții și în condiții de monocultură. Nu este recomandată semănarea pe sole infestate cu monocotiledonate perene deoarece în primele două-trei săptămâni după răsărire ritmul de creștere este lent. Ca urmare, există riscul îmburuienării puternice.

La pregătirea patului germinativ se va urmări ca terenul să fie nivelat, afânat și bine mărunțit, pe toată adâncimea de semănat.

Fertilizarea se va face cu fosfor, 40-80 kg substanță activă/ha, potasiu 30-70 kg s.a./ha și azot 60-100 kg. s.a./ha. Potasiul și fosforul se aplică sub arătură sau la pregătirea patului germinativ, iar azotul se aplică 30% la pregătirea patului germinativ și 70% în vegetație.

Sămânța se tratează cu fungicide și insecticide. Sorgul se seamănă cu aproximativ două-trei săptămâni mai târziu decât porumbul. Temperatura în sol, la adâncimea de 10 cm, trebuie să fie de 10-12°C, iar în aer de minimum 15°C.

Densitatea de semințe recomandată este de 280.000-330.000 plante/ha, în funcție de hibridul utilizat. Semănatul se face cu semănători de precizie, utilizând discuri distribuitoare cu un număr de 40-68 orificii/disc și un diametru al orificiilor de 1,5-1,7 mm. Distanța între rânduri poate fi de 50-70 cm, iar adâncimea optimă de semănat, în funcție de tipul de sol și de umiditate, între doi și patru cm.

Îngrijirea culturii, recoltare și producții

sorg boabe

În cazul în care solul nu este suficient de umed, după semănat se face o tăvălugire și se grăpează cu o grapă ușoară. De asemenea, se vor mai executa una-două prașile mecanice, pentru afânarea solului. În continuare, îngrijirea culturii se face la fel ca la porumb. Pentru a reduce numărul de prașile, se poate folosi ierbicidarea.

În general, sorgul este rezistent la dăunători și nu necesită aplicarea de fungicide. În cazul apariției Păduchelui Verde (Schizaphis Graminum), de obicei la două-trei săptămâni după răsărire, se aplică insecticide specifice.

Recoltarea se face cu combina pentru păioase. Umiditatea optimă a boabelor la recoltare este de 14%. Pentru a avea o umiditate constantă a întregului lan, este recomandabil să se aplice un desicant (glifosat), în doza de doi-trei litri/ha, atunci când umiditatea boabelor este de 28-30%. După recoltarea boabelor, la hibrizii pentru boabe, tulpinile rămân verzi și suculente, ceea ce face posibilă tocarea și însilozarea acestora în cele mai bune condiții.

Sorgul pentru siloz se recoltează în faza de lapte-ceară sau ceară. În acest stadiu, conține între 20 și 40% zahăr în tulpini.

Pentru nutreț verde, recoltarea se începe când plantele au înălțimea de 40-50 cm și se continuă până la apariția paniculului, timp de 20-25 de zile. Pentru fân, se recoltează la apariția panicu­lului. Se recomandă ca recoltarea să se facă de la o înălțime de opt-zece cm. față de sol, pentru a stimula refacerea plantelor.

În condiții normale, sorgul pentru boabe produce în jur de 5.000 kg/ha, dar există hibrizi care pot da o producție de până la 10 t/ha.

Producția de masă verde este de cca. 25-30 t/ha, iar cea de sorg pentru siloz este cuprinsă între 30 și 40 t/ha.

Alexandru GRIGORIEV

Revista Lumea Satului nr. 2, 16-31 ianuarie 2017 – pag. 24-25

Sorgul boabe, o alternativă la porumbul sau orzul utilizat în nutreţurile concentrate din hrana rumegătoarelor

În condiţiile actuale din ţara noastră, extrem de capricioase din punct de vedere meteorologic, stresul provocat plantelor de temperaturile ridicate din timpul verii, adesea asociate cu seceta prelungită, poate compromite substanţial producţia agricolă de pe arii extinse. Pentru a evita acest lucru fermierii crescători de animale, în special, sunt nevoiţi să găsească soluţii eficiente din mai multe puncte de vedere pentru folosirea în raţiile de hrană destinate animalelor de fermă şi a altor surse de cereale energetice cum ar fi sorgul boabe în locul celor clasice ca porumbul, orzul, grâul etc.

Pe lângă acest neajuns se mai adaugă şi faptul că, în ultimul timp, folosirea cerealelor clasice în hrana oamenilor sau a animalelor a căpătat noi concurenţi, cum ar fi industria alcoolului şi cea a biocombustibililor. Astfel, porumbul este folosit tot mai mult pentru obţinerea alcoolului şi a biogazului, iar grâul, care era folosit în cea mai mare parte în panificaţie, acum este şi materie primă la obţinerea biogazului, pe când orzul este în continuare preluat cu succes la fabricarea berii, dar şi la creşterea producţiei de biogaz. În această situaţie, cea mai la îndemână soluţie ar fi extinderea culturilor de sorg, dată fiind planta cu cerinţe diferite faţă de climă şi sol, rezistentă la secetă, cunoscută cu pretenţii moderate în general pentru procesul de creştere.

În condiţiile de climă şi sol considerate optime pentru sorg, porumbul nu se dezvoltă, fiind prac­tic slab productiv. De aceea cultura sorgului nu o concurează pe cea a porumbului, din contră, contribuie la sporirea producţiei totale de concentrate energetice prin ocuparea regiunilor climatice şi a solurilor neprielnice pentru culturile clasice. Calităţile nutriţionale ale sorgului boabe au fost demonstrate prin cercetări experimentale care au pus în evidenţă un conţinut energo-proteic apropiat de cel al cerealelor clasice. Pe aceste considerente în INCDBNA Baloteşti s-au alcătuit raţii de hrană într-o primă etapă la tineretul taurin la îngrăşat, unde s-au folosit ca nutreţ de volum cu preponderenţă silozul de porumb şi un amestec de nutreţuri concentrate în care porumbul şi orzul din nutreţul concentrat au fost substituite cu sorg în proporţie de până la 30%, respectiv 20%. S-au înregistrat în acest fel performanţe productive la Bălţata românească, în jur de 1.350 g/cap/zi, comparabile cu ale altor loturi de animale care au primit în amestecul concentrat cereale obişnuite. Astfel de experimentări sunt vizate şi pe alte categorii de rumegătoare, berbecuţii la îngrăşat şi chiar vaca de lapte, ale căror rezultate le vom prezenta într-un articol viitor, iar pentru fermierii care au ca activitate creşterea şi îngrăşarea taurinelor INCDBNA Baloteşti poate produce la cerere nutreţ combinat pe bază de sorg boabe.

Dr. Ing. Dorica VOICU

Abonează-te la acest feed RSS