Având în vedere că starea de sănătate a animalelor reprezintă o condiţie esenţială pentru realizarea unui spor de efective şi implicit de produse animaliere scontate cantitativ şi calitativ, se impun responsabilităţi şi obligaţii din partea crescătorilor de animale, a asociaţiilor de profil, a autorităţilor locale, precum şi a serviciilor sanitare veterinare, concretizate prin promovarea politicilor în domeniul sanitar-veterinar stabilite în programul naţional de supraveghere, prevenire şi combatere a bolilor la animale, a celor transmisibile la om, siguranţa alimentelor, protecţia animalelor şi a mediului, cu referire la:

• respectarea normelor legale privind procedura de înregistrare sau autorizare sanitară veterinară a exploataţiilor cu animale şi păsări vii crescute în scop economic.
• Colaborarea cu medicii veterinari de liberă practică împuterniciţi, arondaţi, pentru identificarea şi înregistrarea la timp a animalelor existente în exploataţie şi pentru reactualizarea bazei de date în funcţie de mişcăriile de efective survenite în exploataţie.
• Necesitatea de a comunica medicului veterinar, la data producerii, mişcările survenite în efectiv, prin fătări, cumpărări, vânzări, mortalităţi, donații etc.
• Obligațiile de a solicita medicului veterinar cartea de sănătate pentru animalele aflate în proprietate, complectată la zi cu acțiunile sanitare veterinare efectuate, documentele de mişcare şi de certificare a stării de sănătate, necesare pentru intenţia de comercializare a animalelor.
• Necesitatea ca, în timpul mişcării animalelor, deţinătorii să aibă asupra lor următoarele documente:

– Cartea de exploatație:

– Formularul de mişcare;

– Cartea de sănătate al animalului;

– Pașaportul (în cazul speciei bovine şi cabaline);

– Certificatul de sănătate şi documentul privind informaţiile pentru lanțul alimentar, în cazul mișcării către abator.

• Colaborarea cu serviciile veterinare pentru efectuarea acțiunilor de prevenire a îmbolnăvirii animalelor, prin supravegherea clinică a stării de sănătate a acestora, supravegherea unor boli transmisibile prin examinarea în laborator a probelor recoltate de la animale şi păsări în acest scop, efectuarea tratamentelor antiparazitare, operațiuni de vaccinare profilactică etc.
• Respectarea dispozițiile autorității veterinare privind izolarea şi eliminarea din efectiv a animalelor diagnosticate cu boli transmisibile.
• Respectarea legislației privind gestionarea câinilor, a pisicilor și a altor animale de companie, animale care constituie un real pericol prin transmiterea unor boli grave la alte animale şi la oameni, precum şi prin agresarea fizică a populației.
• Efectuarea curățirii mecanice şi dezinfecția adăposturilor, a acțiunilor de deratizare şi demuştizare, cu unități și personal de specialitate.
• Colectarea cadavrelor şi a deșeurilor animaliere în vederea transportului, cu sprijinul autorităților locale, la unitatea de distrugere Protan.
• Respectarea legislației privind sacrificarea animalelor numai în unități de abatorizare autorizate, însoțite de documente sanitare veterinare eliberate de medicul veterinar arondat.
• Necesitatea de a solicita DSVSA judeţeană documentul de înregistrare pentru vânzare directă sau, după caz, de vânzare cu amănuntul, pentru a-şi valorifica legal producția primară sau produsele alimentare obținute prin procesarea producției primare.
• Să comercializeze produsele alimentare numai în unități sau spații autorizate sanitar veterinar, cu respectarea regulilor de igienă şi temperatură în zonele de depozitare şi expunere.
• În baza responsabilităților ce le revin şi pentru a asigura un sprijin concret şi eficient crescătorilor de animale, serviciile sanitare veterinare de stat și private oferă o serie de servicii cu referire la:
• acordarea de sprijin în gestionarea efectivelor de animale şi pentru modernizarea creșterii acestora în exploatații comerciale (ferme) care să asigure cerințele actuale de tehnologie, biosecuritate, protecție și bunăstare;
• evaluarea și înregistrarea exploatațiilor non profesionale și comerciale, identificarea și înregistrarea în baza națională de date a animalelor existente, asigurând facilități pentru obținerea de subvenții sau alte ajutoare guvernamentale;
• asigurarea asistenței de specialitate pentru prevenirea şi combaterea bolilor transmisibile la animale şi de la animale la om prin efectuarea acțiunilor de supraveghere, operațiuni de vaccinare preventivă, tratamente antiparazitare, tratamente curente, recoltarea și afluirea de probe pentru examene de laborator;
• implementarea normelor sanitare veterinare privind protecția și bunăstarea animalelor de fermă şi din exploatațiile individuale, prin evaluări şi controale programate;
• monitorizarea circulației animalelor, a produselor, a subproduselor de origine animală, a medicamentelor şi a produselor biologice.
• despăgubirea proprietarilor de animale în vederea lichidării rapide a unor focare de boli transmisibile la animale.
• garantarea calității şi salubrității produselor alimentare destinate consumului uman, prin efectuarea, în laboratoarele de diagnostic acreditate, de examene și analize privind încărcătura microbiană, a parametrilor fizici chimici, prezența reziduurilor, din materii prime și din produsele finite, prin tehnici avansate de analiză, executate de specialiști bine pregătiți profesional și cu experiență în domeniu;
• dezvoltarea permanentă a colaborării cu operatorii economici, cu asociațiile profesionale, acordând consultanță de specialitate, prin analize și dezbateri organizate, prin participarea la acțiunile stabilite în programele comune pentru prevenirea și combaterea unor situații speciale, care îi pot afecta economic, social sau direct.

Dr. Ioan Viorel PENŢEA – Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Alimentele ultraprocesate sunt peste tot și reprezintă peste 50% din produsele alimentare vândute în supermarketuri.

Dacă termenul este acum utilizat pe scară largă în vocabularul secțiunilor de sănătate și nutriție ale revistelor, știm cu adevărat ce înseamnă, de fapt?

Cum să le definim și să le identificăm și sunt ele inofensive sau periculoase pentru sănătate?

Ce este un produs sau un aliment ultraprocesat (AUP)?

Alimentele pot fi clasificate și definite după gradul lor de prelucrare, având 3 niveluri principale:

Alimente „neprocesate“ sunt toate produsele crude precum: carnea, cerealele crude sau legumele. Acestea sunt produse la care nu există nicio substanță externă adăugată sau un proces mecanic care să le modifice structura inițială.

A doua categorie conține alimente „procesate“; acestea sunt produse crude din prima categorie, la care s-au adăugat ingrediente precum grăsimi sau sare. Pâinea, de exemplu, se încadrează așadar în această categorie deoarece amestecă cerealele sub formă de făină și mai multe ingrediente (apă, sare, drojdie) prin frământare mecanică.

În sfârșit, ultima categorie este cea a alimentelor ultraprocesate („AUP“). Aceasta înseamnă un aliment care: a suferit o modificare semnificativă a structurii sale originale printr-un proces de producție sofisticat (extrudare, purificare etc.); și/sau în care s-au adăugat una sau mai multe substanțe externe (aditivi tehnologici, coloranți, agenți de aromatizare), dar și ingrediente din produse alimentare foarte procesate (sirop de glucoză, lecitină, uleiuri rafinate etc.). Toate aceste substanțe sunt menționate de experți sub termenul generic de markeri de ultratransformare (MUT).

O parte semnificativă a dietei noastre constă din produse care nu existau acum 50 de ani.

Schimbările pe care le-a făcut industria alimentară au avut în primul rând un obiectiv principal pozitiv și fundamental: siguranța alimentară, prin folosirea produselor care nu conțin agenți patogeni și se păstrează bine.

Trebuie amintit aici că toxiinfecțiile alimentare au fost principala cauză de deces în anii 1950 în Europa.

Utilizarea aditivilor, a „conservanților“ a făcut posibilă limitarea dezvoltării microorganismelor pe durata de viață a produsului.

Utilizarea de noi procese și aditivi alimentari a fost, prin urmare, percepută în anii 1960 ca simbol al progresului, printre multe altele la acea vreme.

De aici până la abuz a fost un singur pas, care a fost făcut repede!

Trebuie să ne amintim: coloranți; potențiatori de aromă; adaosuri de sare; zahăr și grăsimi saturate; utilizarea extrudării pentru a modifica textura alimentelor etc.

În afară de calitatea microbiană care a rămas sub supraveghere atentă de către autorități, toți ceilalți parametri ar putea fi optimizați tehnologic pentru a face hrana mai atractivă.

Copiii și tinerii sunt consumatorii cei mai vizați de ofertele „distractive“, inclusiv celebrele „cereale“ pentru micul dejun, care sunt în principal zaharuri concentrate și grăsimi saturate…

Îmbunătățirea calității sanitare a fost posibilă prin implementarea unor procese de producție.

Autoritățile sanitare au înțeles, încă din anii 1980, că este necesar să se reglementeze utilizarea aditivilor alimentari. Acest lucru a fost inițiat de nomenclatura europeană „E“, permițând identificarea ușoară a aditivilor pe etichete. Agențiile specializate ale EFSA și ANSES efectuează evaluări ale acestor aditivi, ducând în mod regulat la interzicerea unora sau la supravegherea utilizării acestora. Cu toate acestea, trebuie recunoscut că izolarea efectelor pe termen lung ale fiecărui aditiv este o sarcină aproape imposibilă.

Pe de altă parte, toate studiile la scară largă privind alimentele au observat corelații semnificative între consumul de alimente ultraprocesate și problemele de sănătate: diabet, obezitate, prevalența anumitor cancere, probleme cardiace etc..

Prin urmare, este legitim să fie avertizat consumatorul împotriva consumului regulat și semnificativ de alimente ultraprocesate și că trebuie să revenim la o dietă naturală, mai vegetală, și la gătitul „în casă“.

Alimentele ultraprocesate reprezintă 2/3 din produsele alimentare, chiar și printre produsele bio.

Studiile științifice care au observat în mod specific acest subiect au conchis:

Că 2/3 din produsele alimentare disponibile sunt AUP (alimente ultraprocesate) și că, fără îndoială, mai mult de 90% dintre reclamele alimentare se referă la AUP!

Că reprezintă 1/3 din aportul nostru zilnic de energie în medie.

Că toate tipurile de consumatori și familiile de produse sunt vizate: 50% din alimentele organice sunt AUP. Chiar dacă ingredientele adăugate (uleiuri rafinate, arome naturale, sirop de glucoză etc.) sunt mai puțin impactante și într-o proporție mai mică decât în ​​alimentele standard.

Că veganii și vegetarienii consumă o proporție ceva mai mare de alimente ultraprocesate (respectiv 39 și 37% din aportul caloric). Rezultat surprinzător, dar care se explică probabil prin importanța în această categorie a tinerilor sub 30 de ani, mari consumatori de astfel de produse.

Există două tipuri de riscuri identificate și demonstrate în cazul consumului frecvent de AUP, când acestea reprezintă mai mult de 15% din aportul caloric zilnic:

Cele legate de supraconsumul de calorii indus de consumul de AUP: obezitate, diabet, probleme cardiace.

Cele legate de dezechilibrul florei intestinale, cauzat în principal de prezența aditivilor și în special a conservanților în AUP: perturbarea tranzitului, sindromul colonului iritabil etc.

Majoritatea AUP sunt supraîncărcate cu carbohidrați și lipide și generează mai puțină senzație de sațietate decât alimentele naturale: un aport crescut de alimente bogate în energie duce inevitabil la riscuri mai mari de obezitate.

Riscul crescut de diabet și/sau probleme cardiace rezultă, de asemenea, din supraîncărcarea de zaharuri și grăsimi saturate frecvente în AUP.

Sunt menționate și alte riscuri pe termen lung, precum creșterea anumitor tipuri de cancer sau prevalența bolii Alzheimer, iar studiile de evaluare sunt în curs de desfășurare pe aceste subiecte.

Consumul de alimente ultraprocesate ar trebui sa fie limitat la sub 20%, cu efect benefic pentru sănătatea noastră.

Acest lucru este deosebit de important pentru copii, țintele preferate ale produselor de divertisment bogate în zaharuri, grăsimi și aditivi, deoarece corelația consum de AUP și obezitate este științific stabilită.

Aceste noi informații întăresc și mai mult argumentele în favoarea unei alimentații sănătoase, cu mai multe produse vegetale, procesate minim.

Există sute de surse de informare (cărți, web) și rețele de nutriționiști și dieteticieni care să te ajute să mănânci mai bine: merită să primești sfaturi!!

Degradarea microbiotei intestinale este un marker important al unei diete prea bogate în AUP.

Studiul internațional PURE realizat în peste 20 de țări a arătat în mod clar că alimentele ultraprocesate consumate regulat duc la creșterea riscului de a dezvolta boli inflamatorii intestinale.

O dietă bogată în alimente ultraprocesate crește riscul de obezitate, de diabet de tip 2, hipertensiune arterială, boli cardiovasculare, depresie și deces prematur. Cele mai multe dintre aceste alimente sunt bogate în calorii, grăsimi, zaharuri adăugate și sodiu, fiind în același timp sărace în fibre, vitamine și minerale.

Un studiu publicat pe 31 august a demonstrat că un aport ridicat din aceste alimente duce la creșterea riscului de cancer colorectal la bărbați.

În general, bărbații ale căror diete au conținut de alimente ultraprocesate au avut un risc cu 29% mai mare de a dezvolta cancer colorectal decât cei ale căror diete au conținut mai mic de AUP. Nu a existat nicio legătură între alimentele ultraprocesate și riscul de cancer la femei. Cercetătorii au analizat subgrupurile de alimente ultraprocesate și au descoperit că fructele de mare, carnea gata de consumat, carnea de pasăre, precum și băuturile dulci sunt cele care reprezintă un risc mai mare.

Riscul de cancer colorectal atribuit alimentelor ultraprocesate a fost în mare măsură independent de factorii de risc, cum ar fi indicele de masă corporală și calitatea slabă a dietei. Acest lucru sugerează că doar consumul acestor alimente ar putea juca un rol important în dezvoltarea cancerului de colon.

Ceea ce este cel mai interesant la aceste studii este că riscurile pentru sănătate ale unei diete bogate în alimente ultraprocesate a rămas chiar și după ce au luat în considerare calitatea nutrițională slabă a dietelor lor.

Obținerea nutrienților potriviți în altă parte în dietă ar putea să nu fie suficientă pentru a anula riscul de îmbolnăvire din consumul de alimente ultraprocesate.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

Medicina veterinară, ca profesie pusă în slujba asigurării sănătății publice, s-a dezvoltat și perfecționat permanent, asigurând societății specialiști de înaltă ținută profesională pentru acest important domeniu în care medicul veterinar are ca obiectiv promovarea politicilor naționale în domeniul sanitar veterinar, ca strategii pentru apărarea sănătății animalelor și a oamenilor, asigurarea siguranței lanțului alimentar de la producere la consumator, protecția, bunăstarea animalelor și protecția mediului.

Meseria de medic veterinar este o profesie liberală și independentă, cu organizare autonomă, funcționând în baza principiului autonomiei în cadrul forului profesional reprezentat de Colegiul Medicilor Veterinari, având ca bază Legea nr. 160 din 1998, cu modificările și completările ulterioare, act normativ care reglementează organizarea și exercitarea profesiei de medic veterinar pe teritoriul României.

Colegiul Medicilor Veterinari are în evidență medici veterinari care profesează în sectorul de stat, medici veterinari cu liberă practică titulari la unități medicale veterinare private de asistență (cabinete, spitale, clinici, farmacii), precum și un număr însemnat de medici veterinari care sunt angajați în unități medicale veterinare, unități economice sau în învățământ, cercetare etc.

Medicii veterinari gestionează din punct de vedere sanitar veterinar şi pentru siguranţa alimentelor efectivele de animale crescute în scop economic (bovine, cabaline, ovine, caprine, porcine, păsări), animale care habitează în mediul silvatic, animale de companie, precum şi alte specii (animale de blană, iepuri, familii de albine, peşti etc.).

De asemenea, sunt supravegheate pe traseul lanţului de siguranţă alimentară obiectivele autorizate sau înregistrate la DSVSA județeană, obiective care cuprind unităţi de procesare materii prime de origine animală şi vegetală, depozite alimentare, unităţi de comercializare, unităţi de alimentaţie publică, cantine şcolare şi sociale, laboratoare de cofetărie, patiserie, alte unităţi specifice, de procesare şi comercializare produse de origine animală şi non animală, precum și producători individuali, înregistraţi care valorifică producţia primară de lapte, miere şi ouă, peşte, produse vegetale şi alte unităţi cu profil zootehnic şi prestatoare de servicii în domeniu.

Pentru realizarea acestor obiective, medicii veterinari membri ai Colegiului Medicilor Veterinari din România își propun permanent să își organizeze mai bine activitatea prin structurile de conducere, reprezentate de Consiliul Național și Consiliul județean, organisme alese democratic în cadrul Congresului Național, respectiv adunarea generală la nivel de filială județeană.

În acest context, în cursul lunii septembrie, anul curent, la nivelul filialelor judeţene ale Colegiului Medicilor Veterinari sunt organizate adunările generale de analiză a activităţii mandatului 2019-2022 şi alegerea noilor structuri de conducere, pentru următorii trei ani, și delegarea participanților la Congresul Național care se va desfășura în cursul lunii octombrie 2022.

Cu acest prilej sunt prezentate și dezbătute teme cu referire la modul în care conducerea județeană a Colegiului Medicilor Veterinari s-a preocupat pentru:

• implementarea bunelor practici din domeniul managementului strategic şi de gestiune a unităţiilor sanitare veterinare, a resurselor umane şi financiare prin monitorizare, motivare, formare şi evaluare;
• organizarea și susținerea activității medicilor veterinari pentru asigurarea unei palete largi de servicii de specialitate, conforme legislaţiei din domeniu, menite să răspundă eficient și profesional la solicitările celor mai apropiați parteneri, crescătorii de animale și agenții economici din zona procesării și distribuției alimentelor și a furajelor;
• creşterea responsabilităţii membrilor C.M.V. faţă de drepturile şi obligaţiile ce le revin conform legislaţiei de organizare şi exercitare a profesiei de medic veterinar, perfecţionarea şi dotarea cu logistica necesară, care să permită o mai bună rezolvarea a atribuţiilor specifice sau alte sarcini în care sunt implicaţi;
• implementarea unei abordări eficiente în privinţa comunicării directe, sau în mass-media locală şi centrală, prin transmiterea şi punerea la dispoziţia medicilor veterinari a informaţiilor de interes general şi profesional, a actelor normative componente a legislaţiei specifice, a programelor şi strategiilor propuse de autoritatea veterinară;
• coordonarea şi monitorizarea privind implicarea medicilor veterinar pentru supravegherea, prevenirea şi combaterea bolilor transmisibile la animale şi de la animale la om prin efectuarea acţiunilor de supraveghere, operaţiuni de vaccinare preventivă, operaţiuni de tratamente antiparazitare şi examene de laborator;
• monitorizarea circulaţiei animalelor, a produselor şi subproduselor de origine animală, notificarea şi certificarea internă şi internaţională, în condiţiile legii.
• monitorizarea şi controlul respectării legislaţiei privind utilizarea medicamentele, în special a antibioticelor şi a produselor antiparazitare, a furajelor medicamentate, precum şi a circulaţiei acestora.
• sprijinirea constantă a autorităţilor publice locale în vederea îmbunătăţirii stării de sănătate a populaţiei şi a animalelor, în promovarea produselor tradiţionale şi susținere în implementarea proiectelor de dezvoltare locală.
• implementarea programului de pregătire și perfecționare profesională continuă prin instruiri, specializări, simpozioane şi conferinţe, organizate la nivel naţional şi local;
• colaborarea cu operatorii economici, cu asociaţiile profesionale prin participarea la analize şi dezbateri organizate, prin informarea acestora despre modificările legislative prin întâlniri directe, sprijin prin acordarea de consultanţă de specialitate şi prin distribuirea de materiale şi pliante documentare informative, din domeniul de activitate şi din problematica de interes public;
• comunicarea şi colaborarea cu instituţiile administraţiei centrale, judeţene, cu alte autorităţi locale şi alte organizaţii civice, având drept scop integrarea activităţii sanitare veterinare în ansamblul dezvoltării economice şi sociale pe plan local şi naţional.

În exercitarea profesiei de medic veterinar, pe lângă obiectivele menţionate se regăsesc şi alte obligaţii şi responsabilităţii stipulate în actele normative sau care sunt identificate în activitatea curentă, responsabilităţi pe care medicii veterinari, membri ai Colegiului Medicilor Veterinari, se angajează să le realizeze cu profesionalism şi exigenţă, având garanţia sprijinului autorităților centrale și locale, a operatorilor economici din domeniul creşterii animalelor şi alimentar, a asociaţiilor profesionale şi a altor autorităţi şi organisme competente, acțiuni care ne determină să fim uniţi, activi, încrezători în noi şi în forţele noastre.

Dr. Ioan Viorel Penţea – Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Pe lângă porumb, grâu, orez și cartof, mai sunt alte patru plante la fel de importante despre care se vorbește mai puțin. Cu nutrienți suficienți, aceste plante sunt de bază în special pentru comunități rurale defavorizate, dar nu numai. Din cele peste 50.000 de specii de plante comestibile în întreaga lume, doar câteva sute contribuie în mod semnificativ la dieta noastră. Mai exact, doar 15 culturi asigură 90% din aportul global de energie, iar porumbul, orezul, grâul și cartoful sunt alimente de bază pentru aproximativ 5 miliarde de oameni. Aceste plante stau la baza sistemelor noastre alimentare și a subzistenței umane. Tehnologiile inovatoare, precum produsele de protecție a plantelor și semințele selecționate, au contribuit la supraviețuirea și dezvoltarea acestor sisteme alimentare.

Știați că soia este săracă în carbohidrați?

Una dintre cele patru plante este soia, plantă leguminoasă ce se cultivă de mii de ani. Soia fixează azotul în sol, absorbind acest nutrient esențial și fixându-l în sol cu ajutorul bacteriilor fixatoare de azot. În mod normal, acest lucru înseamnă că îngrășămintele nu sunt neapărat necesare atunci când se cultivă soia. Mai mult, beneficiile aduse de tehnologiile științei plantelor au determinat producții din soia din ce în ce mai mari. Boabele de soia au un conținut scăzut de carbohidrați și sunt foarte apreciate pentru conținutul lor în ulei. Sunt considerate un aliment de bază datorită conținutului bogat în proteine. Boabele de soia reprezintă una dintre cele mai bune surse de proteine vegetale, dar conțin și multe vitamine și minerale. Soia se consumă mai mult în țări asiatice precum Japonia, China, India, sub formă de lapte, brânză tofu etc.

Maniocul, sursă de vitamina C, potasiu și fibre

Aliment de bază pentru peste 600 de milioane de oameni din Africa, Asia și America Latină, maniocul este a doua plantă de bază mai puțin cunoscută. Maniocul (cassava) reprezintă o sursă excelentă de vitamina C și o sursă bună de fibre și potasiu. Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură a identificat-o drept o cultură vitală în lupta împotriva foametei și a format un parteneriat pentru a-i îmbunătăți genetica. Potrivit AIPROM, maniocul este cultivat de mulți fermieri din țările în curs de dezvoltare datorită capacității sale de a prospera în solurile sărace, având nevoie de o cantitate mai mică de apă și îngrășăminte decât alte culturi și poate fi recoltat oricând de la 8 luni la 24 de luni de la plantare, ceea ce înseamnă că poate fi lăsat în pământ până în momentul consumului, fără să aibă nevoie de un spațiu de depozitare. Singura problemă este dată de faptul că, lăsat în sol perioade mai lungi, maniocul este expus atacului bolilor și dăunătorilor. Grație inovațiilor aduse de biotehnologie, florile de manioc sunt mai fiabile, oferind cercetătorilor o mare speranță pentru viitorul acestei culturi. Aceste soiuri de manioc ar putea ajuta la controlul bolilor și dăunătorilor, precum și la sporirea randamentelor și a nutriției. Experții estimează că introducerea unor astfel de soiuri ar putea crește cu 150% producția de manioc în Africa.

Cartofii dulci, bogați în fibre și vitamina A

Vitali în dietele oamenilor din Africa și Asia, unde sunt o sursă importantă de hrană, fiind și o sursă bogată de fibre și vitamina A, cartofii dulci tolerează seceta și se dezvoltă bine și în terenurile marginale, neavând nevoie de prea multă îngrijire. Fermierii apreciază aceste calități, astfel încât cartofii dulci s-au extins, în ultimii 20 de ani, mai repede decât toate celelalte culturi de bază din Africa subsahariană. De asemenea, au atras atenția cercetătorilor care doresc să folosească cartofii dulci pentru a îmbunătăți starea de sănătate a copiilor din aceste zone sărace ale lumii. În Africa subsahariană rurală, aproximativ 48% dintre copii au deficiențe de vitamina A. Acest lucru poate degrada sistemul imunitar, crescând riscul de deces prematur și orbire. În 2009, această situație gravă a dus la formarea Inițiativei pentru cartof dulce pentru profit și sănătate, care a dezvoltat soiuri cu rezistență mai mare la viruși, toleranți la secetă și cu niveluri mai mici de zahăr. Aceste cercetări au condus la producția comercială de cartofi dulci îmbogățiți cu betacaroten. Acest soi îmbunătățește semnificativ nivelul de vitamina A în cazul copiilor.

Beneficii ale consumului de cartofi dulci

Potrivit Harvard Medical School, vitamina A din compoziția cartofilor dulci (consumată ca betacaroten și apoi convertită în vitamina A în organism) este esențială în timpul sarcinii și a lactației. De asemenea, datorită combinației puternice de substanțe nutritive și vitamina C, cartofii dulci îmbunătățesc imunitatea organismului. Colina este un nutrient extrem de important ce se găsește în cartofii dulci, aceasta ajutând la un somn odihnitor, mișcarea mușchilor, învățare și memorie. Colina ajută și în menținerea structurii membranelor celulare, asistă în absorbția grăsimilor și reduce inflamația cronică. Potrivit unui studiu publicat în Journal of Medicinal Food, extractul de cartof dulce violet are efecte antiinflamatoare. De asemenea, un studiu realizat de Departamentul de Nutriție al Harvard School of Public Health arată că dieta bogată în betacaroten poate avea efecte pozitive împotriva cancerului de prostată, mai ales în cazul bărbaților tineri.

O altă sursă bogată de proteine vegetale

Cu un conținut ridicat de proteine și potasiu, sorgul este o cultură de bază în zonele semiaride din Asia și Africa, unde milioane de oameni se bazează pe această cultură care reprezintă singura sursă de proteină viabilă din cereale pentru populația din aici. Adaptabile și deloc pretențioase, majoritatea soiurilor sunt tolerante la căldură și secetă, în timp ce soiurile pitice cu un randament mai mare au înregistrat o creștere a producției comerciale în țări precum SUA. Combinând aceste soiuri cu protecția modernă a plantelor și gestionarea inteligentă a apei, se poate observa o creștere a producției de până la opt ori. Calitățile naturale ale sorgului îl fac ideal pentru regiunile susceptibile la secetă. Experții estimează că, odată cu intensificarea schimbărilor climatice, această cultură ar putea deveni una dintre cele mai importante culturi de cereale de pe planetă. Soiurile de sorg conțin un compus care reduce capacitatea organismului de a utiliza fierul și zincul, ceea ce poate provoca anemie. Noile soiuri obținute ca urmare a aplicării biotehnologiei au abordat această provocare, adăugând în plus și un aport de betacaroten, pe care organismul îl transformă în vitamina A. Acesta este un exemplu excelent unde știința plantelor îmbunătățește nutriția pentru unii dintre cei mai vulnerabili oameni din lume.

Simona-Nicole David

Produsele alimentare a căror valoare nutritivă este îmbogățită și care oferă beneficii specifice pentru sănătate dincolo de nutriția de bază sunt cunoscute sub denumirea de alimente funcționale. Conceptul de aliment funcțional se referă la un produs alimentar care va „avea în plus față de impactul nutritiv de bază și efecte benefice asupra uneia sau mai multor funcții ale organismului uman, îmbunătățind condiția generală, implicit cea fizică, și scăzând riscul de evoluție a unor afecțiuni“. Această preocupare oferă oportunități mari pentru industria produselor alimentare, existând un mare potenţial de transformare a alimentelor clasice, consumate zilnic, în alimente funcționale.

În acest moment, pe piața consumatorilor există patru categorii principale cunoscute, de alimente funcționale, denumite astfel: produse alimentare fortificate (sucurile de fructe fortificate cu vitamine și minerale); produse alimentare cu adaos de substanțe nutritive noi sau componente care nu se regăsesc în mod normal în tipul de produs alimentar selectat (precum probioticele sau prebioticele); produse alimentare din care au fost eliminate componente cu efect nociv, sau cantitatea acestora a fost redusă la minimum, ori au fost înlocuite cu alte componente cu efecte benefice (denumite produse modificate) (de exemplu, fibrele ca factori de îndepărtare a grăsimilor din carne și din înghețată); produse alimentare în care unul dintre componente a fost în mod natural îmbogățit sau a cărui cantitate a fost crescută (ouăle de consum îmbogățite cu acizi grași polinesaturați omega 3).

În prezent, produsele alimentare de origine animală cu proprietăți nutriționale îmbunătățite pe cale naturală nu sunt obținute prin folosirea antibioticelor sau a hormonilor în nutriția animalelor, ci folosind surse vegetale bogate în diferiți nutrienţi și compuşi bioactivi naturali. Ținând cont de interzicerea de la 1 ianuarie 2006 a antibioticelor utilizate în hrana animalelor ca promotori de creștere, dar și de faptul că rațiile animalelor de fermă cuprind 10-15 ingrediente care asigură animalelor necesarul zilnic de proteină, grăsime, energie, minerale, vitamine etc, putem considera nutriția animalelor de fermă o știință de precizie, poate comparabilă cu nutriția sportivilor de performanță. Necesarul de nutrienți asigurat prin hrană este permanent calculat și controlat de către nutriționiști, corelând compoziția chimică a fiecărui ingredient prezent în rație cu performanțele specifice fiecărei rase și specii în parte (de exemplu, rațiile puilor de carne diferă față de rațiile găinilor ouătoare și de rațiile găinilor de reproducție). În acest mod se poate obține o creștere performantă a animalelor de fermă în care productivitatea este măsurată cu foarte multă precizie. Rațiile complex elaborate pentru animalele crescute în sistem intensiv au condus la o rată de dezvoltare a animalelor tinere mult mai crescută față de creșterea în sistem gospodăresc, unde hrana de bază a animalului este compusă dintr-o singură cereală. Nutriționiștii folosesc anumite tipuri de cereale ca sursă de proteină (de exemplu soia sau floarea-soarelui), alte cereale ca surse energetice precum și minerale, vitamine și aminoacizi necesare atingerii cerințelor nutriționale. Dincolo de acest sistem complex de hrănire a animalelor, implementat din fermele zootehnice, fermierii producători de alimente funcționale includ în rații surse vegetale bogate în compuşi biologic activi. Acest surplus natural de nutrienți este biologic convertit și transferat în ceea ce numim „aliment de origine animală“, de exemplu ouă, carne, lapte.

Ouăle sunt o parte importantă a dietei umane datorită conținutului ridicat de proteine și alte substanțe nutritive, cu diferite proprietăți. Până în momentul de față, există trei direcții de dezvoltare a ouălor ca aliment funcțional, acestea putând fi îmbogățite cu: acizi grași omega 3, vitamine (și antioxidanți) și minerale. Necesitatea îmbogățirii cu acizi grași polinesaturați (PUFA) omega 3 este datorată dorinței de echilibrare a raportului între PUFA omega 6 și PUFA omega 3, acesta nefiind unul adecvat ca urmare a lipsei surselor de PUFA omega 3 din dieta umană. Îmbogățirea rațiilor găinilor ouătoare cu surse vegetale bogate în PUFA face ca randamentul  transferului biologic până la nivelul gălbenușului de ou să fie foarte bun, astfel încât ouăle obținute să devină alimente cu proprietăți nutriționale îmbunătățite pe cale naturală.

Dieta reprezintă doar unul dintre aspectele unui stil de viață sănătos. Aceasta ar trebui să cuprindă și activitate fizică regulată, evitarea exceselor, reducerea stresului și menținerea unei greutăți corporale sănătoase, pentru a considera alimentele funcționale parte a unei strategii eficiente pentru a reduce riscul de boală și pentru a maximiza starea de sănătate.

Newsletter finanțat în cadrul contractului nr. 144/13.10.2016 „Dezvoltarea unor soluții de furajare inovative pentru galinacee în vederea obținerii de alimente accesibile, cu calități nutriționale îmbunătățite“, GALIM PLUS, POC, Axa Prioritara 1.

Alexandru VLAICU

Petrecerea timpului în natură, contactul regulat cu plantele, animalele și mediul natural ne pot îmbunătăți sănătatea psihică și fizică. Cei care nu au posibilitatea să desfășoare activități fizice în livezi sau grădini își pot încropi o mică grădină urbană în balcon, pe terasă ori chiar în fața blocului.

Apariția pandemiei de COVID-19 a dus la o schimbare a comportamentului uman, a stilului de viață și a realității la care a trebuit să ne adaptăm. Din păcate, nu toți se pot adapta noilor condiții și, din cauza sentimentului de incertitudine și a izolării, multe persoane au început să se confrunte cu anxietate, tristețe, depresie etc. La nivel de reacție primară, mintea noastră înțelege că se întâmplă ceva rău, dar nu poate identifica exact ce anume și este destul de dificil să facem o reprezentare a ceea ce se petrece. Chiar dacă toți simțim oarecum la fel, în funcție și de gradul de percepție, de experiențele avute, de cât de puternici suntem, este o experiență complet nouă ce ne induce o stare de disconfort psihic. Chiar și reluarea stilului de viață după perioada de izolare a constituit o problemă pentru mulți deoarece a fost nevoie de o readaptare la un nou stil de viață pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp folosind tot felul de măsuri de protecție și fiind nevoiți să respecte o serie de restricții impuse de autorități. Iar, pentru mulți dintre noi, astfel de măsuri care solicită un anumit efort pot avea un impact psihologic ce ne poate afecta sănătatea.

Prof. univ. dr. Florin Stănică: „Întreținerea pomilor și munca în mijlocul livezii ne dau energie pozitivă“

Horticultura este locul și profesia care ne dă multe satisfacții, iar întreținerea pomilor și munca în mijlocul livezii și al naturii ne dau, pe lângă satisfacția lucrului împlinit, și foarte multă energie pozitivă, spune prorectorul USAMV, prof. univ. dr. Florin Stănică. „De pildă, în loc să stai în fața unui calculator și să anchilozezi, să te doară spatele, umerii etc., poți merge într-o plantație pentru a face mișcare în natură. Pentru că tăierea unui pom fructifer, pe lângă efectul pe care îl va avea asupra pomului, va avea un efect benefic și asupra celui care practică această tăiere. Desigur, nu este ceva ușor să tai un pom. Trebuie să știi cum să faci acest lucru, să știi să gândești și să iei decizia corectă. Îți folosești ambele mâini, ai unelte, faci mișcare, faci exerciții în aer liber, iar în urma ta această plantă va avea fructe pe care le vei putea culege și gusta“, explică profesorul.

Cei care au ca hobby grădinăritul sunt mai rezistenți la stres

Un studiu realizat recent în Olanda arată că cei care au ca hobby grădinăritul sunt mult mai rezistenți în fața stresului decât cei care nu au astfel de preocupări. După finalizarea unei sarcini grele și stresante, două grupuri de oameni au fost instruite fie să citească în casă, fie să practice grădinăritul timp de jumătate de oră. Potrivit studiului, cei care și-au petrecut timpul în grădină au raportat că sunt într-o dispoziție mai bună decât cei din grupul de lectură. De asemenea, studiul a mai arătat că cei din grupul de grădinărit aveau un nivel mai scăzut de cortizol, hormonul stresului.

Grădinăritul ne tratează de depresie

Un alt studiu realizat în Norvegia arată că pacienți diagnosticați cu depresie, stare de spirit proastă persistentă sau cu tulburare bipolară de tip II au fost îndrumați să petreacă șase ore pe săptămână în grădina de flori și legume. După trei luni, jumătate din acești pacienți au avut o îmbunătățire semnificativă a simptomelor depresiei. Mai mult decât atât, starea lor de spirit a continuat să fie mai bună timp de trei luni după încheierea programului de grădinărit. Potrivit cercetătorilor, aceste efecte ar fi legate de faptul că activitățile de grădinărit au un caracter de noutate pentru pacienți și de aceea munca în grădină sau în livadă îi scoate pe aceștia din depresie.

Mycobacterium vaccae, o bacterie ce ajută sistemul imunitar

Pe de altă parte, există și alte explicații. De pildă, dr. Christopher Lowry, profesor asistent de fiziologie integrativă din cadrul Universității din Colorado, a făcut un experiment ce a constat în injectarea șoarecilor cu Mycobacterium vaccae, o bacterie inofensivă întâlnită în pământ, și a remarcat că aceasta îmbunătățește metabolismul și eliberarea de serotonină în unele părți ale creierului care controlează funcția cognitivă și starea de spirit, având același efect ca medicamentele antidepresive pe bază de serotonină. Potrivit medicului Lowry, lipsa acestor bacterii în mediul actual a aruncat sistemul nostru imunitar în derivă, iar acest lucru poate duce la inflamări ce sunt implicate într-o serie de boli moderne, de la boli de inimă la diabet sau depresie și anxietate. Lowry este de părere că „reintroducerea acestor bacterii în mediul nostru de viață poate ajuta la atenuarea unora dintre aceste probleme.“

Grădinăritul și munca în livadă pot preveni anumite boli grave

Munca în livadă și grădinăritul nu sunt chiar activități tocmai simple deoarece presupun multă dăruire, pricepere, hărnicie, îndemânare, răbdare, perseverență, dar sunt potrivite persoanelor de orice vârstă. Petrecerea timpului în natură, contactul regulat cu plantele, animalele și mediul natural ne pot îmbunătăți sănătatea psihică și fizică. Cei care nu au posibilitatea să desfășoare activități fizice în livezi sau grădini își pot încropi o mică grădină urbană în balcon, pe terasă ori chiar în fața blocului.

O recomandare ar fi îngrijirea de plante aromatice și de legume. Astfel de activități în natură pot ameliora simptomele unor boli grave, având efecte benefice pe termen mediu și lung pentru pacienți ce luptă cu boli ca: diabet, artrită, astm etc. Munca în livadă și grădinăritul sunt recomandate în special persoanelor mai în vârstă, dar și tinerii se pot bucura de efectele benefice ale activităților în natură. Sunt medici care recomandă persoanelor depresive și dependente de medicamente pentru acest tip de afecțiuni terapia prin grădinărit. În timpul grădinăritului sau al muncii în livadă stăm la aer curat și la soare, iar săpatul, plantatul, plivirea, igienizarea, tăierea pomilor sau a arbuștilor – ce necesită forță și întinderi – sunt forme excelente de exerciții fizice, mai ales pentru persoanele ce resimt exercițiile mai serioase ca fiind o provocare. De asemenea, sunt studii ce atestă că grădinăritul și munca în livadă pot preveni demența senilă și pot chiar opri această boală cumplită.

Simona-Nicole David

Odată cu înregistrarea unui număr mare de persoane infectare cu noul coronavirus în majoritatea localităților din țara noastră, Colegiul Medicilor Veterinari Filiala Sibiu recomandă proprietarilor de animale de companie, următoarele:

• Plimbați animalele de companie obligatoriu în lesă, în apropierea locuinței dumneavoastră, evitând contactul cu alte persoane, evitați ca alte persoane să atingă animalul dumneavoastră și păstrați distanța fizică în timpul plimbării.
• După plimbarea animalului de companie spălați extremitățile picioarelor (labuțele) animalului cu șampon cu clorhexidină, șampon normal sau săpun, după care limpeziți foarte bine. Puteți să folosiți și șervețelele speciale pentru curățat. În caz de reacții cutanate apelați medicul veterinar curant.
• Spălați-vă pe mâini înainte și după ce ați atins animalul de companie, mâncarea sau ustensilele acestuia și evitați să le sărutați în această perioadă.
• Înainte de a merge la un cabinet veterinar sunați pentru un sfat, faceți o programare telefonică sau online, mergeți la cabinet doar pentru urgențe și numai după ce ați făcut programarea.
• Animalul de companie, atunci când este dus la un cabinet veterinar, să fie însoțit doar de o singură persoană adultă. Evitați vizitarea animalului de companie pe durata internării lui.
• Când ajungeți la un cabinet veterinar așteptați indicațiile afară sau în sala de așteptare și scurtați pe cât posibil prezența la cabinetul veterinar.
• Dezinfectați-vă mâinile când intrați și ieșiți din cabinetul veterinar.
• Evitați contactul direct și păstrați o distanță între persoane de cel puțin 1,5 m în sala de așteptare și față de personalul cabinetului veterinar.
• Încercați să nu atingeți nimic în sala de așteptare sau în sala de consultații și tratamente.
• Achitați serviciile medicale veterinare utilizând cardul.
• Medicii veterinari trebuie să se asigure că sunt implementate niveluri adecvate de biosecuritate, că personalul este protejat cu echipamentul necesar și că proprietarii de animale sunt informați despre măsurile de precauție în vigoare.
• În această fază a epidemiei medicii veterinari pot solicita deținătorilor animalelor de companie să precizeze dacă au fost testați, vaccinați, sau izolați, dacă au fost suspecți sau pozitivi pentru COVID-19.
• Dacă un proprietar are COVID trebuie evitat contactul apropiat cu membrii familiei, inclusiv cu animalele de companie.

Proprietarii de animale de companie trebuie să mențină întotdeauna bunele practici de igienă (inclusiv spălarea mâinilor înainte și după ce au fost în preajma animalelor sau au atins animalul, mâncarea sau consumabilele lor, precum și evitarea sărutării lor) și în niciun caz nu ar trebui să renunțe la animalele de companie.

În acest moment, din datele oficiale nu există dovezi că animalele se pot îmbolnăvi și pot răspândi virusul mai departe. Multe companii au testat deja mii de câini și pisici pentru COVID-19, iar în toate cazurile rezultatele au fost negative.

Este responsabilitatea fiecărui individ să se asigure că sunt respectate comportamente adecvate în cadrul acestor activități, pentru a evita extinderea suplimentară a COVID-19.

Dr. Ioan Viorel PENŢEA – Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Cererea continuă a consumatorilor pentru alimente de calitate, produse la standarde ridicate privind siguranța, promovarea sănătății și convingerile personale, necesită în permanență dezvoltarea unor noi strategii pentru îmbunătățirea valorii nutriționale (Biswas and Mandal, 2020; Šrédl et al., 2021). Există mai mulți factori care stau la baza preferințelor consumatorilor atunci când achiziționează un produs, dintre care unii sunt de natură medicală, predispoziția genetică la anumite boli, sensibilități sau alergii și alții legați de tradițiile culturale (Aschemann-Witzel et al., 2019).

Strategiile nutriționale actuale se bazează pe utilizarea de ingrediente naturale în formularea dietelor pentru animalele de fermă, în scopul îmbunătățirii valorii nutriționale a produselor rezultate. Prin urmare, tendința este de a îmbogăți produsele de origine animală în anumite substanțe nutritive, benefice pentru sănătatea umană și astfel disponibile într-un mod ușor accesibil. Există mai multe modalități de îmbogățire a produselor de origine animală, îmbogățirea în acizi grași polinesaturați (PUFA), în special PUFA n-3, fiind una dintre cele mai importante.

O dietă bogată în acizi grași reprezintă o sursă importantă de energie, la care se adaugă o absorbție mai bună a vitaminelor liposolubile și a tuturor nutrienților din dietă (Attia et al., 2018; Fan et al., 2020). PUFA n-3 și n-6 sunt acizi grași esențiali pentru buna funcționare a organismului, dat fiind că oamenii și animalele nu pot sintetiza PUFA prin intermediul propriul lor metabolism. Includerea materiilor prime furajere oleaginoase în dietele animalelor reprezintă o bună strategie pentru a îmbunătăți profilul acizilor grași al produselor obținute de la acestea (Banaszkiewicz et al., 2018). Acidul alfa-linolenic (C18: 3n-3) este principalul PUFA care apare în țesutul verde al plantelor. La animale, C18: 3n-3 este transformat într-o serie de PUFA cu lanț lung, dintre care cei mai importanți sunt acizii eicosapentaenoic, C20: 5n-3 (EPA) și docosahexaenoic, C22: 6n-3 (DHA) (Woloszyn et al., 2020).

Totodată, raportul dintre acizii grași polinesaturați si cei saturați (PUFA/SFA), PUFA n-6/n-3, conținutul de acizi grași hipocolesterolemici și hipercolesterolemici, indicii de aterogenitate și trombogenitate au devenit unii dintre cei mai importanți parametri pentru evaluarea valorii nutriționale și gradului de sănătate a alimentelor (Attia et al., 2017).

Indicele de aterogenitate (AI) este un indicator semnificativ al riscului de apariție a bolilor cardiovasculare (Ikewuchi et al., 2009), astfel că o valoare scăzută a acestuia sugerează un risc redus în ceea ce privește apariția acestor tipuri de boli. Conform Garaffo et al. (2011), indicele trombogenitate (TI) indică posibilitatea formării de cheaguri în vasele de sânge. Pe lângă indicii AI și TI, raportul acizilor grași hipo- și hipercolesterolemici (h/H) reprezintă un indice suplimentar care contribuie la evaluarea efectului acizilor grași asupra metabolismului colesterolului (Javardi et al., 2020). Scăderea valorii raportului h/H este dată de un conținut scăzut de PUFA din alimente. Acizii grași polinesaturați n-6 și n-3 diferă prin activitatea antitrombogenică, aceasta fiind cea mai pronunțată în cazul PUFA n-3, în special EPA și DHA. Cei din urmă joacă un rol semnificativ în prevenirea și tratamentul anumitor boli și tulburări, precum cele cardiovasculare, hipertensiune, diabet de tip 2, sindromul de intestin iritabil, degenerare musculară, artrită reumatoidă, astm, tulburări psihiatrice și mai multe tipuri de cancer (Woloszyn et al., 2020).

Un aport echilibrat de PUFA este foarte important în reglarea colesterolului seric (Kang și colab., 2005). Se recomandă ca în dietele umane valoarea raportului dintre PUFA/SFA să fie mai mare de 0,45 pentru a fi prevenită dezvoltarea bolillor cardiovasculare și a unor boli cronice. Alimentele cu rapoarte PUFA/SFA sub 0,45 sunt considerate nedorite pentru dieta umană din cauza potențialului lor de a induce creșterea colesterolului în sânge (Mapiye et al., 2011).

Mulțumiri

Această lucrare a fost realizată în cadrul Contractului subsidiar nr. 684/04.02.2019 (anexă la Contractul de finanțare nr. 144/13.10.2016, P_40_441 – GALIMPLUS: Dezvoltarea unor soluții de furajare inovative pentru galinacee, în vederea obținerii de alimente accesibile, cu calități nutriționale îmbunătățite, cod SMIS2014+ 107697), Rețete furajere pentru găini ouătoare în vederea creșterii calității nutriționale a ouălor.

• Raluca Paula TURCU - Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare pentru Biologie și Nutriție Animală (IBNA-Balotești), Ilfov, România.
• Gabriel Corneliu RĂDULESCU-  AGROPREST 2005 SRL, Strada Iasomiei, Ștefan Vodă, Călărași, România

Specialiștii Institutului de Diagnostic și Sănătate Animală au demarat, la solicitarea instituțiilor responsabile de sănătatea publică, sesiuni de instruire a colegilor din sistemul sanitar, în tehnica Real Time RT-PCR pentru detecția genomului viral SARS COV 2

Date fiind competențele certificate la nivel național și internațional și experiența de peste 18 ani a specialiștilor Institutului de Diagnostic și Sănătate Animală (IDSA) în domeniul biologiei moleculare, în cadrul IDSA sunt organizate, începând din această săptămână, sesiuni de instruire a specialiștilor din sistemul de sănătate publică din România.

Instruirile au ca scop formarea de specialiști de laborator, calificați să utilizeze tehnica Real Time RT-PCR, tehnică de biologie moleculară utilizată pentru detecția genomului viral SARS COV 2, responsabil de boala denumită COVID 19.

Primii beneficiari ai instruirilor oferite de IDSA sunt specialiști din cadrul Direcției de Sănătate Publică Prahova, Spitalul Municipal Ploiești, Spitalul de Pneumoftiziologie Roșiorii de Vede, Spitalul Videle, Spitalul Orășenesc Zimnicea.

Recent, la Ploiești, la bine-cunoscuta unitate medicală MEDIURG a fost marcat un moment deosebit, acreditarea Spitalului Sfântul Anton din comuna Păulești, o casă nouă, monumentală, ridicată prin forțe proprii, o veritabilă casă monument de arhitectură românească, emblematică pentru marea urbe a petrolului românesc, care, alături de imobilul de pe Marele Bulevard al Ploieștiului, acel edificiu ridicat în anii de la începutul secolului al douăzecilea, reprezintă importante puncte de reper în arhitectura prahoveană a ultimilor ani.

Potrivit prezentării doctorului Cristian Anton Vintilescu, directorul general al unității, exprimate la deschiderea oficială, moment onorat și de un numeros public avizat și de oficialități, printre care și prefectul județului, „prin această mutare de sediu în chiar zona centrală a urbei s-a realizat și un vis al colectivului unității noastre și al meu, personal, la chiar momentul împlinirii unui sfert de secol de activitate prodigioasă în domeniul servirii populației“ de către MEDIURG Ploiești.

„În mod constant, ne-a mai spus interlocutorul nostru, menținem și prețuri accesibile, prețuri care, în anul 2018, au reprezentat pentru noi cele mai apreciate și competitive oferte medicale pe care le punem la dispoziție tuturor celor interesați. Mai mult, punem la dispoziția populației și propriul nostru serviciu de ambulanțe, cu un parc de mașini moderne, cu dotări corespunzătoare, mașini care răspund oricărei exigențe și solicitări venite din orașele și satele județului, precum și din alte zone ale țării și din diferite țări europene.“ În același timp, Mediurg Ploiești mai pune la dispoziția cetățenilor și un Spital ultramodern, situat în comuna Păulești, cu profil de recuperare, medicină fizică și de balneologie, având o capacitate de 53 paturi, unitate de care am amintit la începutul rândurilor de față.

Totodată, Mediurg Ploiești mai dispune azi și de două policlinici, una în Ploiești și o alta în municipiul Câmpina, unde se asigură consultații în peste 30 de specialități, un Laborator clinic de îngrijiri medicale la domiciliu. Și, nu în ultimul rând, de un Serviciu de imagistică-radiologie, mamografie, ecografie și endoscopie.

Prin această acreditare, de care am amintit mai înainte, Mediurg Ploiești își înmulțește astfel ofertele de protecția și îngrijirea sănătății cetățenilor fie prin solicitări directe ale acestora, fie pe bază de contracte periodice.

Să fie într-un ceas bun!

Cristea BOCIOACĂ

Începând cu data de 30.11.2018 și până în data de 07.01.2019 Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor va desfășura controale tematice specifice sărbătorilor de iarnă, cu scopul prevenirii apariţiei toxiinfecţiilor alimentare și răspândirii virusului Pestei Porcine Africane (PPA).

Se va verifica modul în care operatorii din sectorul alimentar respectă măsurile privind combaterea pestei porcine africane (PPA), a condiţiilor sanitare veterinare şi de siguranţa alimentelor referitoare la trasabilitatea, ambalarea, transportul, depozitarea și comercializarea cărnii proaspete de porc, precum și a modului de marcare şi certificare a cărnii proaspete, a cărnii tocate, a cărnii preparate şi a produselor din carne de porc, sau care conţin carne de porc.

În acest sens, la nivelul DSVSA judeţene şi, respectiv, a municipiului Bucureşti, vor fi constituite echipe, care, în colaborare cu reprezentanţii Inspectoratelor de Poliţie judeţene, şi, respectiv, al municipiului Bucureşti, vor efectua controale oficiale având drept scop:

• Verificarea modului de sacrificarea porcilor care se va realiza în unităţi de abatorizare, autorizate sanitar veterinar pentru sacrificarea de porcine şi publicate pe site-ul ANSVSA. Este interzisă tăierea porcilor, în scopul comercializării cărnii, în alte locuri sau spații, decât cele autorizate sanitar veterinar.
• Verificarea modului de respectare a cerințelor legislației Uniunii Europene aplicabile comerţului cu porcine vii, precum și a măsurilor privind restricționarea mișcărilor de porci vii, ca urmare a apariției și evoluției focarelor de PPA.

De asemenea, se vor realiza controale în trafic, cu sprijinul reprezentanţilor Inspectoratelor de Poliţie județene, pentru a se verifica dacă sunt respectate condițiile legale pentru transportul animalelor, cărnii și produselor din carne.

• Verificarea modului de respectare a cerințelor legale aplicabile comerţului cu carne proaspătă și produse din carne, ca urmare a apariției și evoluției unor focare de PPA.
• Verificarea respectării normelor în vigoare prinvind comercializarea ouălor şi produselor din ouă, laptelui şi produselor lactate, precum și peştelui şi produselor din pescuit.

Obiectivele vizate în cadrul acestor acțiuni sunt: pieţele agro-alimentare, abatoare, unităţile de tranşare a cărnii, unităţile de procesare şi depozitare a alimentelor de origine animală, precum şi în unităţile de vânzare cu amănuntul (carmangerii, măcelării, unităţi de alimentaţie publică, pizzerii, cantine, unităţi tip catering, cofetării, patiserii, laboratoare de cofetărie/patiserie, pensiuni turistice, unităţi de tip hipermarket/supermarket, magazine alimentare etc.).

Piețele agroalimentare vor fi supravegheate de către medicii veterinari care vor sancționa comercializarea produselor în alte condiții decât cele prevăzute de normele sanitare veterinare.

Este interzisă comercializarea produselor şi alimentelor de origine animală în spaţii improvizate (în sistem de vânzare stradal), nesupuse controlului sanitar veterinar.

Totodată, cu ocazia acestor controale, o atenție deosebită va fi acordată verificării condițiilor sanitare veterinare și de igienă existente în locurile organizate periodic de către autoritățile locale, în vederea comercializării unor alimente care prezintă caracteristici tradiționale (de ex. târguri de Crăciun).   

La nivelul unităţilor de vânzare cu amănuntul supuse înregistrării şi controlului sanitar veterinar şi pentru siguranţa alimentelor se va proceda la:

a) verificarea respectării cerinţelor pentru înregistrarea sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor;

b) verificarea respectării cerinţelor de igiena;              

c) verificarea trasabilităţii produselor alimentare.

La nivelul DSVSA judeţene și a municipiului București și al circumscripţiilor sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor oficiale (CSVSAO) în perioadele 30.11.2018-24.12.2018 şi 27.12.2018 - 07.01.2019 va fi asigurată permanenţa, inclusiv în zilele de sâmbătă şi duminică, va fi afişat programul de lucru, numele medicului veterinar responsabil şi numărul de telefon la care consumatorii pot sesiza orice aspect privind nerespectarea normelor sanitare veterinare. De asemenea, la nivelul DSVSA judeţene și al circumscripţiilor sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor oficiale (CSVSAO) vor fi afișate locațiile în care poate fi efectuat examenul pentru identificarea Trichinella spiralis în carnea de porc.

Sursa: ANSVSA

Sănătate din Himalaya. Iodul este un mineral de care organismul nu se poate lipsi. Fără el se dezvoltă o serie de afecțiuni care pun grav în pericol sănătatea. Ca urmare, în 2012 Guvernul României a emis o hotărâre prin care toată sarea comercializată pe teritoriul României să fie iodată. În mod paradoxal, efectul nu a fost cel scontat. Excesul de iod și substanțele folosite pentru tratarea sării au dus la dublarea numărului bolnavilor de cancer tiroidian, cazurile de hipertiroidie au crescut de 5,4 ori, iar hipotiroidia – de 2,3 ori. Este sarea iodată un pericol pentru sănătate? Posibil. Din fericire, există și alternative. Sarea roz de Himalaya. Aceasta conține 84 de minerale și elemente care se regăsesc și în corpul uman, iar faptul că mineralele din compoziția sunt în formă coloidală permite absorbirea lor cu ușurință de către celule.

Legume deshidratate în locul delikatului. Glutamatul de sodiu și inozinatul de sodiu sunt doar două dintre substanțele componente din vegeta folosită de multe gospodine pentru a da gust mâncărurilor. Dacă veți citi cu atenție ingredientele vegetei o să găsiți însă o înșiruire incredibilă de potențiatori de aromă. Unii dintre aceștia nu au fost suficient studiați și nu se cunosc încă efectele lor asupra sănătății. O alternativă sănătoasă pentru a înlocui această „bombă“ chimică cu efect întârziat sunt, spre exemplu, legumele deshidratate. Puteți fie să deshidratați dvs. legume (în trecut gospodinele uscau în cuptoare legumele) și să faceți propriile amestecuri fie să le cumpărați direct din Plafare. Folosirea lor și a condimentelor va aromatiza mâncărurile precum vegeta din comerț, doar că astfel veți avea certitudinea că ceea ce consumați este natural.

Dulcele din trunchiul arțarului. Dacă aveți poftă de ceva dulce preparat în casă, dar nu vreți să folosiți zahărul rafinat din comerț, încercați siropul de arțar, un produs bogat în două minerale foarte importante pentru organism, și anume manganul și zincul. Este o alternativă sănătoasă, doar că este mai costisitor. Practic, siropul de arțar este seva pe care arțarii o produc iarna. Este o metodă de a se proteja împotriva frigului. În primăvară această sevă este colectată de pe trunchiurile lor și apoi este fiartă. Astfel se elimină surplusul de apă și rămâne doar siropul concentrat de arțar. Se pare că din aproximativ 40 de litri de sevă se obține un litru de sirop.

Cuișoare pentru respirație proaspătă. Câți dintre dvs. folosiți guma de mestecat pentru a avea o respirație proaspătă? Se spune că folosirea acesteia are beneficii prin faptul că se menține un control asupra nivelului de stres și că protejează de carii. Însă substanțele din compoziția ei sunt toxice și, pe termen lung pot afecta sănătatea. Dacă vreți să vă mențineți o respirație proaspătă, folosiți cuișoare! Le puteți păstra în recipiente micuțe de plastic și ori de câte ori vreți să vă împrospătați respirația puteți folosi câte un cuișor. Pe lângă faptul că au o aromă plăcută, au și multiple beneficii pentru sănătate. Cuișoarele sunt antiinflamatoare, antiinfecțioase, ajută sistemul imunitar și încetinesc procesul de îmbătrânire.

Laura ZMARANDA

Apa mării este extrem de bogată în minerale, de aceea dacă faci baie în mare de două ori pe zi vei scăpa de durerile reumatice. În plus, înotul îmbunătățește circulația sângelui, întărește sănătatea inimii pentru că prin natație aceasta pompează sângele numai pe plan orizontal. Prin înot se activează metabolismul și se stimulează secrețiile de endorfine.

Apa mării are beneficii extraordinare pentru piele. Sarea pe care o conține elimină sursele de infecție ale pielii și curăță eficient pielea de substanțele nocive. Se pare că apa de mare ajută și la tratarea psoriazisului.

Briza mării, bogată în săruri minerale, magneziu, potasiu, sare, calciu, este o adevărată binefacere pentru cei care au probleme ale aparatului respirator. După o plimbare de trei ore pe malul mării plămânii tăi îți vor mulțumi pentru aerul marin inspirat. Mai mult, iodul din aerul marin ajută la funcțio­narea corectă a tiroidei și astfel nu vă veți mai simți obosiți.

Expunerea la plajă, în lumina soarelui, echilibrează nivelul colesterolului. Astfel riscul de a face un infarct este mai mic. Ultravioletele au și rolul de a ajuta la formarea vitaminei D în organism.

Nisipul este și el extraordinar pentru sănătate, având efect asupra țesuturilor moi ale pielii și vaselor de sânge. Mai mult, se pare că nisipul încălzit transferă căldura sa corpului uman și astfel se pot ameliora bolile cronice și inflamatorii. Transpirația excesivă este și ea ameliorată prin terapia cu nisipul de mare care are capacitatea de a absorbi transpirația.

Revista Lumea Satului nr. 15, 1-15 august – pag. 58

Departamentul de Geografie din cadrul Facultății de Istorie și Geografie a Universității „Ștefan cel Mare“ Suceava a organizat, recent, simpozionul internațional „Calitatea mediului și utilizarea terenurilor“, ajuns la a IX-a ediție. Organizatori principali au fost lector univ. dr. Despina Saghin, director al Departamentului de Geografie, conf. univ. dr. ing. Daniela Alexandra Popescu și conf. univ. dr. ing. Liviu Gheorghe Popescu, toți de la universitatea suceveană. Din comitetul științific au făcut parte cadre universitare din Franța, Belgia, Ucraina, Moldova și România – centrele universitare București, Cluj-Napoca, Iași, Oradea, Timișoara. Dintre studiile prezentate am ales unul de mare importanță pentru așezările omenești și în special pentru cele din mediul rural, „Poluarea pasivă cu azbest – o problemă cu risc pentru sănătatea umană în așezările din județele Botoșani și Suceava“, iar astăzi vă oferim un interviu cu autoarea analizei, prof. univ. dr. Elena Matei, de la Universitatea București, Departamentul de Geografie Umană și Economică.

Convenția de la Geneva, 1986, prin OMS, a reglementat riscul dat de azbest în mediile ocupaționale. Documentul a fost ratificat 3 ani mai târziu, în 1989. Până în prezent, circa 60 de state au semnat această convenție, printre care și România.

– Dat fiind faptul că a fost demonstrat riscul expunerii la azbest, acest material se mai folosește în lume?

– Nu sunt date certe cu referire la utilizarea materialului în țările semnatare, dar în mare măsură se cunoaște că azbestul a fost înlocuit cu alte substanțe. Mai sunt însă multe state cu mari probleme legate de acest tip de poluare: Turcia, China, Moldova, România, chiar și Polonia, acolo unde au fost efectuate studii aprofundate.

– România a limitat/interzis azbestul?

– Prin HG. 124/2003 privind prevenirea, reducerea și controlul poluării mediului cu azbest au fost reglementate comercializarea și utilizarea azbestului. Actul normativ prevedea ca, începând cu 1 ianuarie 2007, să fie interzise toate „activitățile de comercializare și de utilizare a azbestului și a produselor care conțin azbest“ (art. 12, alineat 1). Însă, în anul 2006, prin HG 734/2006, s-a revenit în legislație prin art. 13 care spune că „produsele care conțin azbest și care au fost instalate sau se aflau în funcțiune înainte de data de 1 ianuarie 2005 pot fi utilizate până la încheierea ciclului de viață al acestora“. Totuși, să reținem că durata de viață a materialelor pe bază de azbest este extrem de mare și, în consecință, vom avea pentru câțiva zeci de ani probleme de poluare și risc pentru sănătatea umană. În anul 2011, agențiile de mediu ar fi trebuit să inventarieze toate utilizările azbestului la nivel teritorial, inclusiv clădirile cu astfel de acoperiș, însă acțiunea nu s-a finalizat coerent prin monitorizare continuă și programe de soluționare.

– Ce conține materialul încât elemente din structura sa chimică afectează într-atât sănătatea?

– Sub genericul de azbest se utilizează mai multe minerale silicat din clasa serpentine, amfibole: azbest albastru (crocidolit), azbest alb (crisolit) – cel mai periculos, azbest brun (amosit), antofilit, tremolit, actinolit. Acestea constituie pericole pentru sănătatea populației prin generarea de particule aciforme care, odată inha­late, ingerate sau în contact cu organele „moi“ (ficat, plămâni etc.) au o capacitate fizică extrem de mare de fixare pe un organ și efect toxicologic, de fapt cancerigen.

– În ce mod acționează și deteriorează starea de sănătate?

– În mediile ocupaționale care presupun manevrarea acestor minerale pentru exploatare sau procesare pericolul este extrem de mare. În mediile domestice, casnice pericolul este mai mic deoarece manevrarea lui este mult diminuată, dar riscul de a genera particule acifome rămâne. Un mediu aerian poluat cu particule de azbest devine periculos prin inspirarea lor și, mai departe, prin afectarea sistemului respirator. Studiile arată că, după intrarea acestor particule în sistemul respirator uman, într-un interval de 5-15 ani există riscul de apariție a unei tumori (mezoteliom malign, cancer bronhopulmonar). Pe componenta acvatică, apa poate conține azbest mai ales acolo unde conductele de alimentare îl au în compoziție; riscul este legat de pătrunderea acestor particule în aparatul digestiv sau migrarea în sistemul renal, chiar genital. Și ingerarea unor produse alimentare contaminate cu particule de azbest (grădini în zone cu exploatări de azbest, fabrici de azbest, case acoperite cu azbest) constituie un risc major.

– În ce au constat studiile dvs. și la ce concluzii ați ajuns?

– Mă opresc doar la studiile publicate, unde am reușit să cooptez și captez interesul unor colegi din cadrul Facultății de Geografie, Universitatea din București, Universitatea „Ștefan cel Mare“ din Suceava și Universitatea de Vest din Timișoara. Am efectuat un studiu legat de nivelul educațional al populației privind riscul poluării cu azbest și un studiu de obținere a unui model de estimare a riscului azbestului în comunitățile unde s-a utilizat la acoperișurile caselor/anexelor. Ambele au fost realizate în județele Botoșani și Suceava. Primul studiu a condus la concluzia că populația nu avea cunoștințe legate de pericolul contaminării mediului de locuire cu azbest, nu se știa despre legislație și nici despre modalitățile de decontaminare sau, mai corect, de dezafectare a acoperișurilor care au în conținut fibre de azbest. Dintr-un eșantion de 500 de persoane, doar 5 cunoșteau faptul că numai un personal specializat și cu echipamente, tehnici speciale poate manevra înlocuirea acoperișurilor cu azbest. Cel de-al doilea studiu a fost extrem de laborios, iar rezultatele au relevat faptul că azbestul, în locuințele acoperite cu „plăci de azbest“, este al treilea factor de risc al cancerului de plămâni, după fumat, mediile ocupaționale cu aer poluat cu particule materiale, inclusiv azbest. Azbestul folosit la anexe devin al patrulea factor al îmbolnăvirilor. Cum în aceste așezări sunt și case și anexe acoperite cu azbest, la construcția, întreținerea, repararea cărora au fost cu siguranță implicați proprietarii gospodăriilor, azbestul devine al doilea factor de risc pentru cazurile de cancer de plămâni. Ce ne-a atras atenția este incidența pe cauze de deces, respectiv a cancerului pulmonar atât la populația feminină, de regula nefumătoare, cât și la cea masculină, inclusiv la populația tânără, nu numai la cea vârstnică.

– Ce este de făcut pentru a limita acest fenomen?

– Cred că e nevoie de o mediatizare echilibrată a fenomenului, și nu de una care să stârnească panică. S-ar livra astfel informații corecte cum ar fi faptul că, de exemplu, un acoperiș dezafectat de proprietarul care nu cunoaște amănunte nu face altceva decât să contamineze și mai mult mediul. Trebuie să se rețină că înlocuirea acestor materiale este bine să fie realizată de către firme specializate, iar deșeurile se depozitează în situri special amenajate. Aceste acțiuni/proiecte pot fi inițiate de: actorii care administrează patrimoniul agricol, știut fiind faptul că fostele sedii CAP, de mecanizare a agriculturii etc. au utilizat exclusiv și excesiv acest material, iar clădirile respective pot fi considerate focare de poluare locală; primăriile unde sunt școli nemodernizate care au acoperișuri cu suprafețe mari învelite cu azbest și care sunt un risc pentru populația școlară; primăriile din localitățile ce au comunități sărace, cu populație de regulă îmbătrânită și cu venituri mici, utilizatoare clasică a plăcilor de azbest pentru construcția caselor.

Maria Bogdan

Revista Lumea Satului nr. 13, 1-15 iulie 2017 – pag. 46-47

Odată cu sosirea zilelor călduroase și a apariției colțului ierbii își fac simțită prezența și căpușele, paraziți foarte periculoși pentru sănătatea animalelor și a omului. Acestea sunt hematofage (se hrănesc cu sânge) şi au o activitate biologică maximă în acest sezon, atacând atât animalele cât şi omul. Acestea, hrănindu-se cu sânge, au în primul rând efect spoliator, sărăcind organismul în sânge, vitamine şi minerale. Saliva căpușelor care conţine diferite substanţe toxice, anticoagulante sau hemolizante poate determina fenomene de anemie, toxicoză sau reacții alergice de diferite grade.

Căpușele sunt cei mai întâlniți vectori pentru transmiterea bolilor atât la animale, cât și la oameni. Astfel, ele transmit prin secrețiile lor, odată cu înţepătura, numeroşi agenţi patogeni: virusuri, bacterii, rickettsii, paraziţi miceţi, producând astfel diferite boli cum sunt: paralizia de căpuşe, encefalite, borelioza, babesioza, ehrichioza, febra Q etc.

Căpuşele parazitează temporar pe animal sau om, timp în care se hrănesc cu sânge, iar în stare liberă trăiesc în natură (sol, iarbă, tufişuri), fără să se hrănească ani de zile. Există două familii de căpușe care pot transmite boli: Ixodidae (căpușe cu carapacea tare) și Argasidae (căpușe moi). Există căpuşe din familia Ixodidae care parazitează la mamifere şi care uneori atacă şi păsările, dar există şi căpuşe din familiile Argasidae şi Gamassidae, specifice păsărilor.

Mamiferele pot fi parazitate de mai multe specii de căpuşe răspândite pe teritoriul ţării noastre, indiferent de relief. Căpuşele au următoarele stadii de evoluţie: ou, larvă, nimfă şi adult, care se desfă­şoară fie pe o singură gazdă (animal), fie pe mai multe; din acest punct de vedere există trei tipuri de căpuşe, şi anume: căpuşe cu o singură gazdă; căpuşe cu două gazde – adică larvele şi nimfele acestora, după ce se hrănesc pe un animal cad pe sol, se transformă în adulți şi apoi atacă alt animal; și căpuşe cu trei gazde, fiind cele care îşi desfăşoară fiecare stadiu de evoluţie pe animale diferite.

Căpuşele cu două sau trei gazde intermediare folosesc pentru a se hrăni mamifere sălbatice mici (rozătoare, insectivore), păsări sălbatice şi în special mamifere de talie mare, domestice şi sălbatice. În felul acesta se creează un lanţ parazitar în care sunt cuprinse mai multe specii de animale.

Animalele şi omul se infestează cu căpuşe pe care le iau din iarbă sau de pe tufişuri. Pentru animalele de companie (câine, pisică) care trăiesc în casă vectorii pentru aceste insecte sunt chiar stăpânii lor care le aduc în locuinţă pe haine sau încălţăminte.

Căpuşele păsărilor trăiesc pe pasăre în stadiile de larvă şi nimfă, iar ca adult în diferite materiale lemnoase, cuibare, coaja copacilor, tufişurile de lângă coteţe, unde se retrag ziua, atacând doar noaptea.

Prevenirea şi combaterea infestării animalelor cu căpuşe se fac atât prin deparazitarea lor, cât şi a adăposturilor. Deparazitarea rumegătoarelor se face cu ROMIVERMECTIN și ROMAVERMECTIN PLUS, iar la ovine se fac şi îmbăieri antiscabioase. Caii se deparazitează cu ECVIROM sau ECVIROM I, iar câinii şi pisicile cu PARAKILL. Păsările se deparazitează cu ROMPARATOX.

Pentru deparazitarea adăposturilor se folosesc soluţii insecticide ca ROMPARASECT.

Combaterea căpuşelor în mediu este mai greu de realizat și are în vedere defrişarea terenurilor prin distrugerea şi arderea arbuştilor, buruienilor, precum şi prin aplicarea unor metode zootehnice care se bazează pe rotaţia păşunilor și interzicerea animalelor infestate pe păşu­nile asanate.

Dr. Viorica CHIURCIU
Doctor în științe medicale, Romvac Company SA

Revista Lumea Satului nr 11, 1-15 iunie 2016, pagina 26

Medicul Florentin Haidamac este unul dintre cei mai apreciaţi doctori de familie din judeţul Suceava, evidenţiindu-se şi prin campaniile umanitare pentru a-şi ajuta pacienţii fără resurse materiale.

Florentin Haidamac s-a născut la Suceava, a terminat Facultatea de Medicină din Iaşi, şi-a dorit o carieră în chirurgie plastică, dar a ajuns în aprilie 2001 în comuna Şerbăuţi, unde se ocupă de sănătatea a peste 2.100 de oameni, majoritatea copii şi bătrâni.

Pe lângă consultaţiile de la cabinetul medical, s-a implicat în 2014 într-o campanie umanitară pentru a salva o fetiţă de 2 ani, Rebeca, care s-a născut cu o malformaţie cardiacă şi căreia specialiştii nu-i mai dădeau nicio şansă fără o operaţie care costa zece mii de euro. Dr. Haidamac a ajutat la strângerea sumei respective, scriind pe blogul său, despre drama fetiţei. Povestea a fost preluată de presă, care a adunat copii, tineri şi vârstnici care au dansat pentru Rebeca. Banii strânşi din această activitate şi din vânzarea volumului „Dispensarul SF“ scris de Florentin Haidamac au fost donaţi fetiţei. Operaţia efectuată într-o clinică din Bucureşti în luna septembrie a decurs bine, iar pacienta e vindecată, inima ei fiind acum ca a oricărui copil normal de vârsta ei.

„A fost ca o avalanşă, lumea a reacţionat foarte repede şi pozitiv la povestea asta. A fost un fel de revoltă. Foarte mulţi nu au acceptat ca un sistem, ca o ţară, ca o societate să lase să moară un copil din cauza banilor. În primul rând nu am acceptat eu. Mi-am folosit toată influenţa, toate contactele, toată energia pentru a crea activitatea şi în două săptămâni de campanie am reuşit să strâng suma. Eu am fost doar porta-vocea care a prezentat cazul, nu am avut un rol atât de mare“, a precizat cu modestie doctorul Haidamac.

„Carte pentru medicamente“

Pentru că îi pasă de oameni şi de ceea ce face, Florentin Haidamac a demarat proiectul „Carte pentru medicamente“ prin care încearcă

să strângă bani pentru a cumpăra pacienţilor nevoiaşi medicamente şi pentru a achiziţiona un defibrilator la cabinet. După volumele „Dispensarul SF“, „Adnana“, „Jack Vindecătorul“ medicul de ţară scrie o nouă carte.

„Am un blog, vindecătorul.com, pe care scriu şi în care tot timpul prezint România aşa cum este. Cu acest blog şi cu talentul pe care îl am la scris am reuşit să pun pe picioare un program, «Carte pentru medicamente». Eu pun la dispoziţia cititorilor cărţile mele. Eu nu vând cărţi, cărţile le dăruiesc celor care sunt alături de mine şi îmi trimit medicamente, haine pentru copii, lapte praf. Zilele trecute am primit lapte praf, săptămâna trecută, câteva medicamente pentru copii, zilele acestea vin medicamente pentru accidente vasculare. Prin scris încerc să am medicamente pe care să le dau gratuit celor care au nevoie de ele. În medie sunt câteva mii de vizitatori unici pe lună, am un grup de cititori care gândesc ca mine şi atunci încercăm să inducem o mentalitate care nu prea mai există în ţara aceasta“, a mai adăugat Florentin Haidamac.

Premii pentru cei mai buni elevi

Medicul din Şerbăuţi spune că evoluţia sa ca om şi ca medic se datorează şcolii, lecturilor şi educaţiei pe care a primit-o acasă, dar în această perioadă motivaţia unor rezultate excepţionale la învăţătură a cam dispărut. „Pentru că foarte mulţi oameni au ajuns mari datorită educaţiei, şcolii şi lecturii, pe 7 martie a.c. voi premia cel mai bun elev din clasa a cincea, a şasea, a şaptea şi a opta de la Şcoala Gimnazială Şerbăuţi. Voi mai premia şi cel mai activ cititor de la bibliotecă. Toate încasările făcute la cabinet din consultaţiile acordate cu plată până la data de 6 martie vor merge în fondul de premiere, la care se va adăuga o sumă pe care o voi dona din salariul meu de medic în linia întâi. Nu e mult, ştiu, dar e un început“, a precizat medicul.

Silviu Buculei