Adama Sultan iulie 2020
update 13 Aug 2020

Reproducția în fermele de vaci de lapte: Monitorizarea gestației și pregătirea vacilor pentru fătare

Diagnosticul timpuriu al gestației este extrem de important din punct de vedere economic şi tehnologic, la nivel de fermă utilizându-se în mod uzual diagnosticul clinic (examenul transrectal) după 45 de zile de la însămânțare şi/sau diagnosticul ecografic, după 28 de zile de la însămânțare. Ambele metode au o precizie ridicată, de 95-100%, recomandându-se utilizarea lor complementară.

Durata gestaţiei la taurine este în medie de 280-283 zile, în funcţie de rasă, paritate, tipul gestaţiei, sexul produsului şi factorii de mediu. La vacile de lapte primele luni de gestaţie reprezintă o perioadă critică întrucât rata avorturilor embrionare poate ajunge până la 15%.

Durata repausului mamar şi momentul înțărcării vacilor se stabilesc în funcţie de paritate, nivelul productiv şi starea de întreținere a acestora. Perioada de repaus mamar are o influenţă semnificativă asupra creșterii și dezvoltării normale a fătului, dar și asupra producției de lapte din lactația următoare.

Durata optimă a repausului mamar este de 60 zile, cu limite între 35 şi 70 zile. Prin nealocarea unei perioade minime de repaus mamar, producţia de lapte a vacilor se reduce cu 25-30% în lactația următoare. Durata repausului mamar la vacile primipare se recomandă să fie cu cca 10 zile mai mare, având în vedere că la acestea procesul de creştere nu este încheiat, fapt ce permite refacerea rezervelor corporale.

Recomandări privind înțărcarea vacilor:

  • eliminarea concentratelor din rație și administrarea exclusiv de nutrețuri fibroase şi suculente cu o săptămână înainte de înțărcare;
  • la vacile cu producție de lapte sub 5 litri/zi, mulsul se poate întrerupe brusc, caz în care se recomandă ca sferturile să fie tratate cu produse care stimulează încetarea secreţiei lactate (de exemplu Noroseal 4 g, Keraseal 4 g). De asemenea, se recomandă ca dezinfecţia mameloanelor să fie efectuată cu o soluție pe bază de acid lactic, iod sau clorhexidină, în vederea scăderii încărcăturii bacteriene;
  • la vacile cu producție de lapte mai mare de 10 litri/zi, cu 7-10 zile înainte de data programată a înţărcării, se reduce valoare energetică a raţiei astfel încât aceasta să acopere doar necesarul pentru întreţinerea funcţiilor vitale. La vacile cu producţii mari de lapte înţărcarea se poate face şi prin reducerea numărului de mulsori la o dată pe zi;
  • sistarea sintezei laptelui se poate face prin administrarea de cabergolină, după 4 ore de la ultima mulsoare, administrându-se 5 ml în doză unică. În acest caz, durata repausului mamar trebuie să fie de minimum 35 de zile, având în vedere timpul de aşteptare pentru eliminarea substanţei active din organismul vacii.

Recomandări privind furajarea vacilor în repaus mamar:

  • în primele 6 luni de gestaţie fătul are un ritm de dezvoltare redus, rația vacii trebuind să acopere doar necesarul pentru întreţinerea funcţiilor vitale şi pentru susţinerea producţiei de lapte;
  • în raţia vacilor în gestaţie avansată se recomandă utilizarea furajelor de calitate, cu un grad de digestibilitate ridicat, cu acţiune uşor laxativă, corespunzătoare din punct de vedere igienic şi organoleptic;
  • raţia zilnică trebuie să acopere necesarul pentru păstrarea funcţiilor vitale, iar pentru dezvoltarea fătului şi a refacerii rezervelor corporale, echivalentul pentru producerea a 7-9 litri de lapte. Subalimentaţia în această fază generează o creştere a procentului de fătări distocice şi avorturi, conducând la scăderea producţiei de lapte în lactaţia următoare şi la tulburări de reproducţie;
  • raţia vacilor să fie constituită în principal din fânuri de leguminoase (lucernă, trifoi roşu) şi graminee, asigurând un nivel de proteină de 12% la vacile adulte şi de 14% la vacile primipare. Este recomandat fânul de lucernă de foarte bună calitate deoarece asigură necesarul vacii de Ca şi K şi un nivel optim de celuloză al raţiei;
  • silozul de porumb să nu depăşească 30-35% din ingesta totală de substanţă uscată a vacilor în gestaţie avansată, fiind recomandată utilizarea amestecului furajer unic;
  • furajele concentrate se administrează în cantitate foarte mică (1-2 kg/zi), astfel se menține microbismul ruminal și se reduc problemele digestive după fătare;
  • adăparea vacilor se face ad libitum (la discreţie), cu apă la temperatura de 12-19° C, asigurând un minimum de 40 litri/cap/zi;
  • în ultimele 3 săptămâni de gestaţie se suplimentează raţia cu vitamine şi minerale, în special seleniu şi vitamina E, pentru a reduce semnificativ procentul de retenţii placentare şi pentru a asigura vigoarea viţelului şi calitatea colostrului;
  • în ultimele zile ale gestației apar frecvent constipații, motiv pentru care se recomandă administrarea unor barbotaje care conţin: 2 kg de tărâţe, 0,5 kg de melasă şi 5 litri de apă. În cazul apariţiei edemului mamar antepartum trebuie scoasă sarea din raţie.

Recomandări privind întreţinerea vacilor în repaus mamar:

  • adăpostul vacilor în repaus mamar trebuie să asigure 10-12 m2/cap, fiind de dorit întreţinerea nelegată a vacilor în această perioadă;
  • deoarece în primele 14 zile după înţărcare ugerul vacilor este susceptibil la o serie de infecţii bacteriene, pentru evitarea contaminării ugerului cu diverși patogeni așternutul trebuie menținut curat și uscat;
  • asigurarea regimului de mișcare a vacilor gestante este foarte important deoarece mărește apetitul vacilor, intensifică circulația sangvină la nivelul membrelor, ușurează fătarea și reduce incidența prolapsului vaginal şi al retențiilor placentare;
  • vacile în gestaţie avansată vor fi întreţinute în loturi de maximum 15-20 de capete pentru a preîntâmpina avorturi de natură mecanică ca urmare a interacţiunilor agresive dintre animale;
  • mutarea vacilor în boxe de fătare individuale cu 4-6 zile înainte de data programată a fătării, asigurând 8-10 m2/cap.

Recomandări privind tratamentele sanitar-veterinare la vacile în gestaţie avansată:

  • efectuarea vaccinului de imunizare cu producere de anticorpi împotriva E. coli, rotavirus și coronavirus, cu 30 de zile înainte de fătare;
  • imunizarea prin vaccinare împotriva rinotraheitei infecțioase bovine, diareei virale bovine, tricofiției, bolilor respiratorii produse de virusul parainfluenței, virusului sinciţial bovin respirator și pasteurelozei, în momentul scoaterii la pășune;
  • profilaxia infecțiile bacteriene la taurine prin vaccinarea împotriva pasteurelozei și a complexului bolilor respiratorii;
  • pentru prevenirea zoonozelor, Direcțiile Sanitar Veterinare judeţene stabilesc vaccinurile auxiliare în funcţie de specificul zonei şi la intervale de 2-3 ani se recomandă efectuarea vaccinurilor clostridiale împotriva enterotoxiemiei şi tetanosului, imunizarea fiind transmisă prin colostru la vițel.

Andra ŞIPOŞ, Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Baloteşti

Reproducţia în fermele de vaci de lapte: admiterea la montă a vacilor şi viţelelor

Activitatea de reproducţie influenţează semnificativ productivitatea şi eficienţa economică a fermelor de vaci de lapte. Lactaţia vacilor este condiţionată de fătare, iar intervalul între fătări (calving interval) influenţează cantitatea de lapte obţinută per lactaţie, fiind totodată cel mai utilizat indicator în evaluarea eficienţei reproductive.

La nivel european se estimează pierderi de cca 4-6 euro/zi/vacă pentru fiecare zi suplimentară de repaus uterin, înregistrată după 60 de zile de la fătare. Mai mult, costurile ridicate pentru achiziţionarea materialului seminal congelat, în special cel provenit de la tauri cu valoare de ameliorare ridicată şi/sau sexat, precum şi costurile cu operatorul însămânţător impun o evaluare periodică a activităţii de reproducţie la nivelul fermei.

Condiții de admitere

Pentru a putea monitoriza în mod eficient activitatea de reproducţie din fermă, în vederea luării unor măsuri corective atunci când acestea se impun, o serie de factori-cheie trebuie cunoscuţi şi respectaţi, precum:

Admiterea la montă a viţelelor să se facă la greutăţi reprezentând minimum 65% din greutatea de adult a vacilor. Având în vedere variabilitatea mare în cadrul fermelor cu privire la dezvoltarea corporală a adultelor, se recomandă ca fermierii să cântărească un lot de 20-30 vaci multipare din ferma proprie, vaci aflate în lactaţiile IV-V, care şi-au încheiat procesul de creştere, stabilind astfel greutatea medie a vacilor din fermă.

Junincile trebuie să atingă o greutate corporală de minimum 90% din greutatea vacilor adulte în momentul fătării. Pentru fiecare 50 kg greutate corporală suplimentară a junincilor în momentul fătării se înregistrează o creştere a producţiei de lapte cu 300 kg în prima lactaţie. Sporul mediu zilnic de creştere a junincilor este recomandat să fie cuprins între 700 g şi 850 g, cu evitarea îngrăşării acestora, existând riscul depunerilor excesive a depozitelor de grăsime la nivelul aparatului genital şi al glandei mamare, cu repercusiuni negative asupra uşurinţei la fătare, fertilităţii şi producţiei de lapte.

Condiţia corporală a animalelor (BCS-Body Condition Scoring) la admiterea la montă să fie de minimum 2,5-3, iar la trecerea în repaus mamar se recomandă o condiţie corporală de 3-3,5. Condiţia corporală a vacilor (BCS) este o metodă de apreciere subiectivă a rezervelor corporale, acordându-se gradual note între 1 şi 5, nota 1 fiind acordată animalelor emaciate (foarte slabe), iar nota 5 animalelor foarte grase (obeze). La vacile din rasa Holstein, pierderea/ câştigul în greutate corporală a cca 30 kg corespund modificării unei unităţi BCS.

Pe lângă greutatea şi condiţia corporală a vacilor şi viţelelor, la admiterea acestora la montă se evaluează şi lărgimea crupei (distanţa dintre cele două puncte ale ischiilor), care pentru o fătare uşoară se recomandă să fie de minimum 20-22 cm (o palmă întinsă). Vacile care au crupe înguste, cu o distanţă între punctele ischiilor mai mică de 19 cm, pe cât posibil, nu se reţin pentru reproducţie din cauza riscului ridicat de distocii.

Pentru evitarea distociilor se recomandă alegerea taurilor amelioratori pentru uşurinţa la fătare. Această însuşire în ameliorare se numește „uşurinţă la fătare paternă“, fiind reprezentată de influenţa directă a taurului asupra frecvenţei distociilor. Uşurinţa la fătare paternă este o însuşire cu o heritabilitate modestă, cu valori cuprinse între 0,10 şi 0,12, iar uşurinţa la fătare a fiicelor taurului are o heritabilitate de 0,04-0,05. Deşi cele două însuşiri au un determinism genetic aditiv redus, având în vedere efectul cumulativ, se recomandă ca în alegerea taurilor (potrivirea perechilor) să fie urmărit acest criteriu, în special în fermele în care peste 20% din vaci au nevoie de asistenţă la fătare.

În cazul primiparelor, pentru a favoriza procesul de creştere se recomandă ca durata repausului uterin să fie prelungit cu un ciclu de călduri (20-21 zile), comparativ cu vacile multipare din fermă. Pentru susţinerea dezvoltării corporale pe parcursul primei lactaţii, raţia zilnică să fie suplimentată cu 1-2 kg furaje concentrate peste necesarul de întreţinere a funcţiilor vitale şi producţiei de lapte;

Durata repausului uterin la vacile de lapte este extrem de variabilă, fiind de regulă cuprinsă între 60 şi 140 zile. Pentru a obţine un interval între fătări de 12-13 luni, data montei fecunde nu trebuie să aibă loc mai târziu de 110 zile de la ultima fătare. Chiar dacă unele vaci manifestă călduri la 40-45 zile de la fătare, acestea nu se vor însămânţa mai repede de 60 de zile deoarece involuţia uterină nu este completă. La vacile cu producţii mari de lapte (peste 10.000 kg/lactaţie) intervalul între fătări este de regulă mai mare, fiind cuprins între 13-15 luni.

Ţintele privind numărul de însămânţări artificiale pentru obţinerea unei gestaţii sunt de 1,5 pentru viţele şi 1,8 pentru vacile multipare, valori mai mari de 2,5 IA/gestaţie indicând probleme de reproducţie în fermă. Dacă în fermă se folosește material seminal sexat, din cauza costurilor semnificativ mai mari de achiziție, se recomandă ca acesta să fie utilizat pentru însămânțarea vițelelor cu dezvoltare corporală armonioasă și fără patologii de reproduție.

Recomandări privind admiterea la montă a vițelelor în funcţie de gradul de dezvoltare corporală

(vezi tabel în revistă)

Andra ŞIPOŞ,

Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Baloteşti

Abonează-te la acest feed RSS