În funcție de dinamica piețelor, de schimbarea tiparelor de consum sau a factorilor economici care au condiționat dezvoltarea anumitor sectoare zootehnice, numărul de animale și producția au înregistrat tendințe ascendente sau descendente, după caz. Statistica de față este raportată la efectivele naționale de animale înregistrate oficial de state și a fost realizată conform datelor anului 2019. Cifrele detaliate privind vârsta, sexul, categoria și tipul animalelor în ciclurile de producție sunt strânse o dată sau de două ori pe an la nivel regional și național. În statistica Eurostat sunt analizate doar datele referitoare la efectivele naționale de animale. Cifre mai detaliate pentru analiză sunt disponibile în baza de date online gratuită a Eurostat. Astfel, potrivit datelor, în 2019 în Uniunea Europeană existau 143 de milioane de porci, 77 de milioane de bovine și 74 de milioane de oi și capre. Puțin peste jumătate din producția de carne a Uniunii a provenit din sectorul suinelor, cca. 22,8 milioane de tone, iar producția de carne de pasăre a atins cifra de 13,3 milioane de tone.

Producția de carne de vită

Carnea de vită este obținută din sacrificarea bovinelor cu vârsta de cel puțin un an. Anumite rase de bovine sunt crescute special pentru carnea lor, dar acest produs poate proveni și de la exemplarele pentru lapte. Statisticile Eurostat fac referire la numărul și greutatea carcaselor de la abatoare, a căror carne este considerată bună pentru consumul uman. În 2019, la nivelul Uniunii Europene au fost produse cca 6,9 milioane de tone de carne de bovine (carne de vită și de vițel). Producția a fost mai mică decât cea din 2018 cu cca.  -1,4%.

Producția de carne de vită a înregistrat o creștere semnificativă după eliminarea cotelor de lapte la 31 martie 2015 pentru că unele dintre fermele mici profilate pe producția de lapte și-au încheiat activitatea și animalele au fost sacrificate. Până în 2013, a existat mai degrabă o tendință descendentă a producției de carne de bovine.

Din datele Eurostat, jumătate din carnea de vită UE a fost produsă în trei state membre: Franța (20,8%), Germania (17,9%) și Italia (11,7%). În ceea ce privește producția de carne de vițel, aproximativ 70% din total a fost produsă în trei state membre, și anume Olanda (26,4%), Spania (24,2%) și Franța (19,9%).

Producția de carne de porc, oaie și capră

La nivelul Uniunii Europene, în 2019 producția de carne de porc a fost estimată la 22,8 milioane de tone, cu o ușoară scădere de 0,7% față de 2018. Principalele două state membre producătoare de carne de porc sunt Germania, cu o producție de 5,2 milioane de tone în 2019, și Spania, cu o producție de 4,6 milioane de tone. În timp ce producția din Germania a fost mai mică în 2019, în scădere cu 2,2%, Spania a înregistrat un surplus de 2,4% a producției, fiind practic al șaselea an consecutiv de creștere. Și Olanda a fost privilegiată, cu o creștere puternică de 6%.

UE a produs aproximativ 0,5 milioane de tone de carne de oaie și capră în 2019, ceea ce a fost similar cu nivelul din 2018. Carnea de oaie a reprezentat cca 90% din producția totală combinată.

Trei sferturi din carnea de oaie a UE a fost produsă în Spania (27,6% ), Franța (18,4%), Irlanda (15,0%) și Grecia (11,7%). Principalii producători de carne de capră din statele membre UE sunt Grecia și Spania.

Producția de carne de pasăre

Producția de carne de pasăre produsă la nivelul Uniunii Europene în 2019 a fost estimată la cca 13,3 milioane de tone de carne de pasăre în 2019. Pe fondul unei tendințe ascendente, putem vorbi despre o creștere ușoară a producției cu 0,8%. Această creștere a plasat producția UE cu aproximativ 2,8 milioane de tone peste nivelul înregistrat în 2010, o creștere cumulată de aproximativ 27%. În 2019, principalii producători de carne de pasăre din UE au fost Polonia, cu 2,6 milioane tone, Spania, cu 1,7 milioane tone, Franța, cu 1,7 milioane tone, Germania, cu 1,6 milioane tone, și Italia, cu 1,4 milioane tone. În cazul acestor jucători importanți, nivelurile de producție au crescut cu următoarele procente: Italia – 6,3%, Spania – 4,2% și Polonia cu 1,9%). Franța, în schimb, a înregistrat o scădere de 2,0%. Când prețurile furajelor au fost deosebit de scăzute în perioada dintre 2013 și 2016, iar producția de carne de pasăre a crescut, prețul real pentru păsări a scăzut. Deși această presiune descendentă s-a diminuat în 2017 și 2018, a existat o scădere suplimentară în 2019, de 1,6%.

În 2019 repartiția populațiilor de bovine din Uniunea Europeană era următoarea: Franța (23,5%), Germania (15,1%), Spania (8,6%), Irlanda (8,5%), Italia (8,3%) și Polonia (8,1%). Aproape trei sferturi din exemplarele de suine ale Uniunii Europene se găseau în Spania (21,8%), Germania (18,2%), Franța (9,4%), Danemarca (8,9%), Olanda (8,3%) și Polonia (7,8%). Trei sferturi din oile  de pe teritoriul UE erau în Spania (24,8%), România (16,6%), Grecia (13,5%), Franța (11,4%) și Italia (11,2%). Două treimi din populațiile de caprine din UE aparțineau Greciei, urmată de Spania și România.

(D.Z.)

Cercetarea agricolă a avut atât de mult de suferit în urma așa-zisei restructurări, încât până la final nu a mai rămas aproape nimic din acest domeniu. Sistematic stațiunile de cercetare au fost „dezmoștenite“ și-au pierdut drepturile, iar cercetarea a rămas în anonimat. Și totuși ultimele stațiuni de cercetare își continuă misiunea. Este și cazul SCDOC Popăuți.

În 2014 aici a început procesul de formare a unor noi creații biologice. Directorul stațiunii, Traian Atanasiu este cel care ne-a vorbit despre ultimele realizări obținute la unitatea pe care o conduce. Sunt încă la începutul unui drum lung și anevoios, dar primii pași au fost făcuți.

Rezultatele obținute sunt promițătoare

– Dle director, în pofida vremurilor dificile pe care le traversează cercetarea zootehnică, oamenii de știință de la Popăuți nu „predau armele“. În anul 2014 și-au stabilit ca obiectiv crearea unor noi rase.

– Într-adevăr, anul 2014 a marcat începutul unor lucrări de ameliorare și selecție pentru formarea unor noi rase. Este vorba despre o rasă specializată pentru producția de carne, iar acum suntem la prima generație, respectiv hibrizi. Pentru această creație biologică s-au folosit în primă faza berbeci Cap negru german și oi din rasa Karakul de Botoșani, iar în celelalte etape ale procesului de ameliorare se vor folosi si berbeci aparținând altor rase specializate pentru producția de carne. Tot în 2014 am început și procesul de formare a unei rase specializate pe producția de lapte. Ca și în cazul rasei pentru carne, și aici suntem la prima generație de hibrizi. Pentru formarea ei am folosit în primă fază berbeci din rasa Friza și oi din rasa Karakul de Botoșani, urmând ca în celelalte etape să se folosească și berbeci din alte rase specializate pentru producția de lapte. În momentul de față loturile experimentale sunt relativ mici, pentru fiecare viitoare rasă avem aproximativ 50 capete, dar rezultatele obținute până acum sunt promițătoare. Produșii de până acum au o viteză de creștere foarte bună, caracteristică moștenită de la genitorii paterni, vitalitate excelentă dobândită de la genitorii materni, precocitate și însușiri morfo-productive superioare rasei materne, Karakul de Botoșani.

O alternativă pentru crescătorii de oi

– Una dintre noile creații biologice este specializată pe producția de carne. De ce ați făcut această alegere?

– Lucrările de cercetare privind crearea acestei rase au demarat din dorința colectivului SCDCOC Popăuți de a oferi alternative crescătorilor de ovine din zonă, în special celor care au în creștere rasa de ovine Karakul de Botoșani. Aceasta vine și ca urmare a faptului că în prezent, pielicelele au un preț de achiziție redus, astfel eficiența economică în acest domeniu este limitată. În condițiile în care piața solicită carne de oaie de calitate, crearea unei rase specializate pentru producția de carne adaptată condițiilor pedo-climatice specifice zonei a venit ca o nevoie firească, normală și pertinentă.

– Ce caracteristici are această creație biologică?

– Având în vedere că suntem la prima generație este prematur să facem publice aceste date. Suntem încă la nivel experimental, așadar unele date nici nu le avem. Putem spune însă câte ceva despre lotul de carne. Spre exemplu, faptul că talia la lotul experimental este superioară comparativ cu lotul martor, alcătuit din indivizi de același sex, vârsta și cu aceleași condiții de întreținere, dar care aparțin rasei materne respectiv Karakul de Botoșani și că sporul în greutate a fost cu aproximativ 30-35% mai mare comparativ cu lotul martor. Viitoarea rasă va fi adaptată condițiilor pedo-climatice existente în zona de Nord-Est a României.

Laura ZMARANDA